La această ediție, România este reprezentată de trei galerii: AnnArt Gallery și Galeriile Carol, cu sediul în București, precum și 418 Gallery, cu sediul în München.

AnnArt Gallery participă pentru a doua oară la eveniment și propune vizitatorilor un dialog între doi artiști din generații complet diferite.

Pe de o parte, Vladimir Șetran, unul dintre primii profesori de design românesc, decorat cu Ordinul „Meritul Cultural” și multiplu laureat al Premiilor UAP, contribuie cu opere reprezentative din sfera figurativă și abstractă. Instrumentele cu care lucrează sunt inventate chiar de el însuși, iar materialele sunt, de cele mai multe ori, foarte simple.

Pe de altă parte, Andreea Albani, artistă din generația tânără, transformă un eveniment traumatic al vieții în lucrări care reflectă drama interioară și procesul de vindecare.

Picturile ei, realizate în mai multe straturi și completate cu elemente cusute în pânză, au la bază caracterele tot mai abstracte folosite în jurnalul personal pentru a consemna experiența trăită. Așadar, vizitatorului i se prezintă o emoție de o asemenea violență, încât depășește granița concretă a cuvintelor.

418 Gallery îl aduce în prim-plan pe Diet Sayler, artist de origine română stabilit în Germania. Acesta se distinge prin interesul său pentru arta concretă, pe care și-a asumat-o drept formă de opoziție față de realismul socialist.

De altfel, lipsa culorii din creațiile anilor ’70 e specifică perioadei pe care și-a petrecut-o în izolare artistică, după ce regimul comunist din România a refuzat să îi expună lucrările. După emigrarea în Germania, care a atras după sine un șoc cultural, operele lui Sayler s-au redus la linii negre, evidențiate pe un fundal alb.

Sfârșitul anilor ’80 readuce culoarea în creația pictorului, care își formează un repertoriu de elemente specifice stilului său. Astfel, interesul pentru arta constructivistă și pentru efectul dinamic pe care formele geometrice îl au în natură se perpetuează.

Galeriile Carol prezintă în Viena operele a trei artiști preocupați de memorie și transpunerea emoției colective în materiale cât mai diverse.

Alin Carpen folosește cărbunele recuperat de la Moara lui Assan drept suport menit să întrețină amintirea unui spațiu cultural foarte important pentru România: prima moară cu aburi construită în țară, în anul 1853, face parte din patrimoniul industrial național, dar se află într-o stare avansată de degradare, cauzată parțial de un incendiu din 2008.

În acest context, cărbunele revalorificat capătă statut de lucrare artistică, dar și de document istoric. 

Alexandru Papuc completează expoziția cu un joc al formelor și al teoriilor, transpus în lucrarea „Memoria apei”. Aceasta este realizată cu ajutorul unui material termoformabil, numit HIPS, care încă nu este folosit la scară largă de artiști. Totuși, Papuc reușește să îmbine industrialul cu esteticul, creând un efect vizual deosebit.

Nu în ultimul rând, Tudor Rantzos reînvie amintirea Minei Petrila în compoziții fotografice care fac trimitere la scene faimoase din istoria artei.

Fotografiile sale au luat naștere ca urmare a unei vizite făcute la mină, loc în care Rantzos a descoperit vechile echipamente împachetate în plastic și abandonate. Prin lucrările prezentate, artistul își propune să redea emoția subiectivă a unui sfârșit, alături de imposibilitatea obiectivă de a repune în mișcare mecanismele industriale.

Ediția de anul acesta a Târgului Internațional de Artă viennacontemporary se desfășoară în perioada 24-27 septembrie și se concentrează pe promovarea artiștilor din Austria, dar și din Centrul și Estul Europei. Pe lângă vizionarea propriu-zisă a lucrărilor, vizitatorii pot participa la tururi ghidate, discuții cu reprezentanții galeriilor și prezentări video.

The post Trei galerii din România, prezente la Târgul Internațional de Artă viennacontemporary 2020 appeared first on Cultura la dubă.