Alina Șerban marchează astfel un moment istoric: devine prima regizoare de etnie romă care câștigă un trofeu la celebrul festival de film.

Filmul este inspirat din viața sa și o are în rol principal pe tânăra actriță de etnie romă, Denisa Farcaș.

Scris și regizat de Alina Șerban, „Eu contez” este o coproducție România (microFILM – Ada Solomon, Carla Fotea), Germania (2Pilots Filmproduction) și Belgia (Frakas Productions, Lemming Film), care explorează teme precum depășirea fricii, speranța și acceptarea de sine.

Detalii despre participarea la Veneția AICI.

Erată: În textul publicat inițial s-a strecurat o informație greșită. Alina Șerban nu este prima regizoare din România premiată la Veneția, ci Monica Stan pentru filmul “Imaculat”, premiat pentru debut.

***articol în curs de actualizare

The post Filmul “Eu contez”, regizat de Alina Șerban, a câștigat Premiul Publicului la Festivalul de Film de la Veneția appeared first on Cultura la dubă.

„Eu contez” („I Matter”), debutul în lungmetraj al regizoarei Alina Șerban, a avut marți seara premiera mondială în cadrul competiției Venice Spotlight, dedicată filmelor de public, la cea de-a 83-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Veneția.

Alina Șerban și-a făcut intrarea pe covorul roșu dansând pe muzica interpretată live de o trupă de lăutari. Alături de ea s-au aflat 16 copii de la Casa Iosif, care joacă în filmul său.

Scris și regizat de Alina Șerban, „Eu contez” este o coproducție România (microFILM), Germania (2Pilots Filmproduction) și Belgia (Frakas Productions, Lemming Film), care explorează teme precum depășirea fricii, speranța și acceptarea de sine.

Publicația Screen Daily scrie că interpretarea Denisei Farcaș este “excelentă” și subliniază autenticitatea poveștii filmului, inspirată din viața regizoarei Alina Șerban – “Drama românească despre copii crescuți în centre de plasament este uneori convențională, dar întotdeauna autentică.”, titrează Screen Daily.

Vorbit în română și romani, filmul spune povestea Rebecăi, o tânără romă care este pe cale să părăsească centrul de plasament în care a crescut. Își pune toate speranțele în eliberarea tatălui său din închisoare, convinsă că acesta îi va oferi, în sfârșit, o familie, însă nu bănuiește că drumul spre maturitate va fi mai greu decât și-a imaginat.

„Vedem foarte rar personaje rome care trăiesc experiențe umane complexe, dincolo de stereotipuri. Iar poveștile despre ce înseamnă să fii fată, romă și să fii în sistemul de protecție a copilului sunt aproape inexistente. Prin «Eu contez» mi-am dorit să construiesc o punte către o înțelegere mai profundă a acestor experiențe și să spun, înainte de toate, o poveste despre umanitate. Faptul că acest film își începe drumul la Veneția înseamnă enorm pentru mine.”, a declarat Alina Șerban.

„Eu contez” este rezultatul unui proces de cercetare artistică desfășurat timp de peste patru ani împreună cu tineri din sistemul de protecție socială. În această perioadă, Alina Șerban a realizat alături de ei mai multe scurtmetraje documentare și spectacole de teatru. Universul autentic al filmului s-a construit la intersecția dintre experiența personală a regizoarei și experiențele și vocile acestor tineri.

Din distribuția filmului fac parte Denisa Farcaș, Sorin Mihai, Angelina Pavel, Vanessa Dancea, Raisa Mihai, Juno (Alexandru Stancu), Alina Berzunțeanu și Natalia Călin. Alături de aceștia, în film joacă și 16 copii și tineri rezidenți ai centrelor de plasament Casa Iosif și Casa Sara, din cadrul Ansamblului Social Creștin Măgurele din București.

Festivalul Internațional de Film de la Veneția/ Mostra Internazionale d’Arte Cinematografica se va încheia pe 12 septembrie 2026. „Eu contez” este selectat alături de alte șapte titluri în secțiunea Spotlight, dedicată filmelor de public, caracterizate prin inovație și creativitate în modul în care relaționează cu acesta. Filmul concurează pentru Premiul Publicului oferit de Armani Beauty și Premiul Luigi de Laurentiis pentru Cel mai Bun Debut acordat de un juriu internațional. 

Pentru Alina Șerban, această selecție marchează și o revenire la Festivalul Internațional de Film de la Veneția. În 2023, actrița a fost prezentă în competiția Orizzonti, cu lungmetrajul „Housekeeping for Beginners”, în regia lui Goran Stolevski, iar anul acesta revine la Veneția, de această dată în calitate de regizoare.

Produs de Ada Solomon și Carla Fotea, echipa filmului a fost completată de: Nona Cătușanu (imagine), Letiția Ștefănescu (montaj), Andreea Popa (scenografie), Dana Anghel (costume), Vlaicu Golcea (muzică), Quentin Jacques, Lise Bouchez, Jean Stephane Garbe (sunet).

Câștigătoare a premiului pentru cea mai bună actriță la Premiile Asociației Actorilor din Germania pentru rolul din Gipsy Queen (2019), Alina Șerban este absolventă a prestigioaselor Tisch School of the Arts (New York), Royal Academy of Dramatic Art – RADA (Londra) și UNATC. Alina și-a spus povestea pe larg, într-un interviu intim pentru Cultura la dubă, în 2021.

În 2024, a fost decorată de Președintele României cu Ordinul Meritul Cultural, în grad de Cavaler. Este prima regizoare romă de film și teatru din România și, de peste un deceniu, dezvoltă proiecte artistice dedicate copiilor și tinerilor din medii dezavantajate, precum și comunităților rome.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Alina Șerban, prima regizoare de etnie romă prezentă în selecția oficială a Festivalului de Film de la Veneția appeared first on Cultura la dubă.

Scris și regizat de Alina Șerban, „Eu contez” este o coproducție România (microFILM), Germania (2Pilots Filmproduction) și Belgia (Frakas Productions, Lemming Film), care explorează teme precum depășirea fricii, speranța și acceptarea de sine.

Vorbit în română și romani, filmul spune povestea Rebecăi, o tânără romă care este pe cale să părăsească centrul de plasament în care a crescut. Își pune toate speranțele în eliberarea tatălui său din închisoare, convinsă că acesta îi va oferi, în sfârșit, o familie, însă nu bănuiește că drumul spre maturitate va fi mai greu decât și-a imaginat.

„Vedem foarte rar personaje rome care trăiesc experiențe umane complexe, dincolo de stereotipuri. Iar poveștile despre ce înseamnă să fii fată, romă și să fii în sistemul de protecție a copilului sunt aproape inexistente. Prin «Eu contez» mi-am dorit să construiesc o punte către o înțelegere mai profundă a acestor experiențe și să spun, înainte de toate, o poveste despre umanitate. Faptul că acest film își începe drumul la Veneția înseamnă enorm pentru mine.”, a declarat Alina Șerban.

„Eu contez” este rezultatul unui proces de cercetare artistică desfășurat timp de peste patru ani împreună cu tineri din sistemul de protecție socială. În această perioadă, Alina Șerban a realizat alături de ei mai multe scurtmetraje documentare și spectacole de teatru. Universul autentic al filmului s-a construit la intersecția dintre experiența personală a regizoarei și experiențele și vocile acestor tineri.

Din distribuția filmului fac parte Denisa Farcaș, Sorin Mihai, Angelina Pavel, Vanessa Dancea, Raisa Mihai, Juno (Alexandru Stancu), Alina Berzunțeanu și Natalia Călin. Alături de aceștia, în film joacă și 16 copii și tineri rezidenți ai centrelor de plasament Casa Iosif și Casa Sara, din cadrul Ansamblului Social Creștin Măgurele din București.

Festivalul Internațional de Film de la Veneția/ Mostra Internazionale d’Arte Cinematografica va avea loc în perioada 2-12 septembrie 2026. „Eu contez” este selectat alături de alte șapte titluri în secțiunea Spotlight, dedicată filmelor de public, caracterizate prin inovație și creativitate în modul în care relaționează cu acesta. Filmul concurează pentru Premiul Publicului oferit de Armani Beauty și Premiul Luigi de Laurentiis pentru Cel mai Bun Debut acordat de un juriu internațional. 

Pentru Alina Șerban, această selecție marchează și o revenire la Festivalul Internațional de Film de la Veneția. În 2023, actrița a fost prezentă în competiția Orizzonti, cu lungmetrajul „Housekeeping for Beginners”, în regia lui Goran Stolevski, iar anul acesta revine la Veneția, de această dată în calitate de regizoare.

Produs de Ada Solomon și Carla Fotea, echipa filmului a fost completată de: Nona Cătușanu (imagine), Letiția Ștefănescu (montaj), Andreea Popa (scenografie), Dana Anghel (costume), Vlaicu Golcea (muzică), Quentin Jacques, Lise Bouchez, Jean Stephane Garbe (sunet).

Câștigătoare a premiului pentru cea mai bună actriță la Premiile Asociației Actorilor din Germania pentru rolul din Gipsy Queen (2019), Alina Șerban este absolventă a prestigioaselor Tisch School of the Arts (New York), Royal Academy of Dramatic Art – RADA (Londra) și UNATC. Alina și-a spus povestea pe larg, într-un interviu intim pentru Cultura la dubă, în 2021.

În 2024, a fost decorată de Președintele României cu Ordinul Meritul Cultural, în grad de Cavaler. Este prima regizoare romă de film și teatru din România și, de peste un deceniu, dezvoltă proiecte artistice dedicate copiilor și tinerilor din medii dezavantajate, precum și comunităților rome.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post „Eu contez”, debutul în lungmetraj al Alinei Șerban, va avea premiera mondială la Festivalul de Film de la Veneția appeared first on Cultura la dubă.

Președintele juriului este regizorul american Alexander Payne, iar ceilalți membri sunt: regizorul francez Stéphane Brizé, regizoarea italiană Maura Delpero, regizorul iranian Mohammad Rasoulof, actrița braziliană Fernanda Torres și actrița chineză Zhao Tao. Aceștia au fost prezenți pe covorul roșu, în deschiderea festivalului.

Anul acesta, România e prezentă la Veneția prin filmul lui Mihai Mincan, Dinți de lapte, în competiția Orizzonti, unde regizorul a mai fost prezent în 2022 cu primul său lungmetraj de ficțiune „Spre Nord”, care a câștigat premiul Bisato D’oro, acordat de asociația criticilor independenți.

La conferința de presă organizată ieri, jurnaliștii prezenți au pus accentul pe întrebări legate de Gaza și reacția cineaștilor la genocid. Întrebat despre subiectul Gaza, președintele juriului Alexander Payne, a evitat să se poziționeze, spunând că este “nepregătit”, răspunsul său făcând deja înconjurul presei internaționale.

“-Cineaștii italieni au semnat o scrisoare prin care semnalează ceea ce se întâmplă în Gaza și cer industriei de film și festivalului o poziționare fermă prin care să condamne genocidul comis de Israel în Gaza. La Cannes s-a întâmplat ceva similar, iar Juliette Binoche, președinta juriului, a semnat, de asemenea. Care este punctul dumneavoastră de vedere cu privire la asta?

– Sincer să fiu, mă simt puțin nepregătit pentru întrebarea aceasta. Sunt aici să jurizez și să vorbesc despre cinema. Sunt sigur că opiniile mele politice sunt în acord cu ale multora dintre voi. Dar am nevoie de puțin timp de gândire.”, a răspuns Alexander Payne.

Festivalul s-a deschis aseară cu premiera filmului lui Paolo Sorrentino, La Grazia, aflat în competiția principală, avându-l în rol principal pe celebrul actor Toni Servillo.

Competiția oficială cuprinde nume de cineaști extraordinari, cu cele mai noi filme ale lor: Frankenstein, de Guillermo del Toro, Le Mage du Kremlin, de Olivier Assayas, Father, Mother, Sister, Brother, de Jim Jarmusch, Bugonia, de Yorgos Lanthimos, Orphan, de Laszalo Nemes sau No Other Choice, de Park Chan-wook.

Dinți de lapte, regia Mihai Mincan

„Dinți de lapte”/ ”Milk Teeth” va avea premiera mondială în competiția Orizzonti a Festivalului Internațional de Film de la Veneția. Acțiunea filmului „Dinți de lapte”/ ”Milk Teeth” se petrece la sfârșitul anului 1989. Într-un cartier al unui mic oraș de provincie, o fetiță este trimisă de către părinții ei să ducă la gunoi o găleată plină cu coji de nucă. Este Săptămâna Mare și mama ei se pregătește să facă un cozonac. Copila își salută prietenii aflați în fața blocului, le spune că vine și ea imediat la joacă cu ei, apoi dispare fără urmă. Nimeni nu știe, dar dispariția ei nu este întâmplătoare. În zonă sunt zeci de copii pierduți fără urmă. Numele și destinele lor fac parte dintr-o realitate ținută sub tăcere de regimul politic. 

„Am crescut cu multe filme americane. Au fost primele mele repere în materie de cinema, am încercat să învăț din ele ce și cât se poate spune, folosind un anumit fel de a povesti prin imagini. Ani mai târziu, am aflat că multe dintre aceste filme avuseseră primele lor proiecții la TIFF. Le mulțumesc celor din Toronto că au avut încredere într-un film dintr-o țară mică, fără cinematografe. ”, spune regizorul Mihai Mincan.

Protagonista filmului, actrița Emma Ioana Mogoș, debutează într-un rol principal în filmul lui Mihai Mincan cu forță și sensibilitate. Emma joacă rolul Mariei, o fetiță de 10 ani, ultima persoană care o vede pe sora ei, înainte ca aceasta să dispară. De-a lungul următoarelor luni, Maria devine martoră tăcută la toate evenimentele ce urmează: ancheta cinică a Miliției, căutările disperate ale părinților, dispariția universului în care copilărise până atunci. Treptat, fata realizează că un mister înfricoșător o amenință din întunericul care acoperă tot ce este în jur. 

Din distribuția filmului mai fac parte: Marina Palii, Igor Babiac, István Téglás, Victor-Ioan Rogobete, Lara Maria Alexandra Comănescu, Maia-Victoria Boboc, Albert Ciută, Karina-Ziana Gherasim, Tudor Morar, Mihaela Rădescu, Ada Lupu, Cătălin Filip, Luca-David Cărăvan, Ingrid-Maria Tirintică.

Festivalul de la Veneția se desfășoară în perioada 27 august – 6 septembrie 2025.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Cristian Mungiu, în juriul Festivalului de la Veneția, alături de Alexander Payne, Mohammad Rasoulof, Fernanda Torres appeared first on Cultura la dubă.

“Nu mă așteptam să fie atâtea săli pline, nu știu de ce se întâmplă asta, de ce un film devine dintr-o dată cu succes la public. Nu l-am făcut nici pentru festival, nici pentru succes la public, iar când văd că se întâmplă asta, înseamnă că ceva oi fi făcut bine.”, spune regizorul Bogdan Mureșanu pentru Cultura la dubă.

Aflat la primul său lungmetraj, Bogdan Mureșanu continuă traseul extraordinar pe care l-a avut cu scurtmetrajul Cadoul de Crăciun, premiat de Academia Europeană de Film și selectat pe lista scurtă a nominalizărilor la Oscar. De altfel, scurtmetrajul cu Adrian Văncică și Ioana Flora în rolurile principale este inserat perfect în “Anul Nou care n-a fost”, devenit un film-puzzle despre zilele de 20-21 decembrie 1989 în București.

“A fost de la bun început ideea de a avea un lungmetraj cu acest scenariu, dinainte de scurtmetrajul Cadoul de Crăciun, sau el a apărut doar după succesul scurtmetrajului?

Am avut ideea de a face un lungmetraj despre demolări cu mult înainte de Cadoul de Crăciun. Povestea doamnei a cărei casă se demolează, interpretată de Emilia Dobrin, e o poveste veche. Numai că nu găsisem soluțiile să fac filmul. Și atunci am făcut acea pastilă cu Cadoul de Crăciun, care mi se părea tot timpul că e un fragment dintr-o poveste mai mare.

Așa că am făcut filmul ca atare, caleidoscopic, am inclus mare parte din poveștile care mă interesau. Mi-a plăcut să fac asta, să fac finalul acestui film în mod special.

Care chiar este impresionant, emoționant. E interesant că pe parcursul filmului s-au tot auzit râsete în sală, ca și cum asistam la o comedie, dar deznodământul era din ce în ce mai trist, a stârnit emoții din alt registru.

Da, de aceea i-am spus tragicomedie. Așa l-am văzut eu, ca un carusel de emoții. Știi care e paradoxul când faci un film? Petreci atât de mult timp cu el, îl editezi și apoi când scapi de el, scapi. Eu l-am evacuat din mine acum aproape un an, iar acum trăiesc doar bucuria de a-I vedea pe ceilalți relaționând cu filmul. Sunt recunoscător publicului și celor care îl văd.

De ce ai fost așa de interesat să vorbești despre comunism?

Pentru că am și trăit puțin în perioada aia, pentru că mi s-a părut că ziua aia a fost o zi izbăvitoare și pentru că din interes artistic am vrut să fac și eu propria mea viziune asupra unor momente importante din istoria noastră. S-au făcut filme pe acest subiect, dar am vrut să fac un pic altfel.

Am știut de la bun început că nu e un film lent, că ar putea să atragă publicul, pentru că are momente de umor, dar nu mi-am închipui că va fi așa, sincer. M-am gândit că va avea o formă modernă, cred că e un film Tik-Tok, făcut din sketchuri, dar are o noimă. L-am făcut așa fiindcă așa se făceau scenetele de televiziune odinioară, mai ales cele de Revelion.

Dar cel mai mult am vrut să fie despre abolirea gândirii critice, că asta a cauzat toată problema atunci, nu mai aveai voie să ai gândire critică, era bine doar ce ți se dicta. Iar asta poate să apară oricând, mai ales în zilele noastre, când ai doar buton de like și dislike.

Cum a fost pentru tine să gestionezi un proiect atât de mare, fiind la primul tău lungmetraj?

A fost dificil. Putea să fie și al 2-lea și al 10-lea lungmetraj, că tot era greu. E un film dificil de făcut, cu 40 de actori, o mulțime de locații. Nu cred că acum aș mai putea să îl fac.

De ce?

Pentru că acum știu cât de dificil este. Hahaha. Când m-am apucat de proiectul ăsta nu eram pregătit nici fizic nici psihic. Nu am putut să dorm în perioada aia, probabil din cauza adrenalinei, nu am putut să dorm bine multe luni, de aceea devenisem și foarte slab.

Ce fel de frământări ai avut pe parcursul filmărilor, ca regizor, ca om?

Aveam dubii în privința multor locații, eu nu știam cum o să iasă un film compus din atâtea locații, atâtea piese într-un puzzle. M-am străduit să joace toți actorii oarecum în aceeași cheie, am avut niște variații de joc și doar am sperat că o să funcționeze. Mi-am luat niște măsuri de precauție, am gândit momentele de umor, finalul grandios, toate lucrurile astea erau în mintea mea când am scris scenariul.

Chiar și muzica era notată în scenariu. Dar una este planul și alta e înfăptuirea lui.

Ce așteptări ai acum de la film?

Orice așteptare am avut mi-a fost depășită. Doar ce s-a întâmplat la Veneția, cu 4 premii, este uluitor. Unul dintre ele, cel mai important, zic eu, este premiul criticilor raportat la toate filmele din competiție, vreo 50 de filme cred.

Iar în ceea ce privește publicul, mă bucură că am văzut mulți tineri, e un public divers, din diverse categorii. Fiind un film despre oameni, nu despre comunism, cred că poate fi atrăgător.

Ce urmează acum pentru tine? Lucrezi la alt film?

Lucrez de câțiva ani la o animație care îmi place foarte mult și este posibil să ne mai auzim la anul.”, a declarat Bogdan Mureșanu pentru Cultura la dubă.

Din distribuție fac parte Adrian Văncică, Iulian Postelnicu, Emilia Dobrin, Mihai Călin, Nicoleta Hâncu, Andrei  Miercure, Manuela Hărăbor, Ioana Flora şi Ada Galeş, precum și Victoria Raileanu, Elvira Deatcu, Marian Râlea, Vasile Muraru, Ion Sapdaru, Mircea Andreescu, Radu Gabriel, Vlad Ionuţ Popescu, Theodor Şoptelea, Răzvan Vasilescu, Ioan Paraschiv, Doru Cătănescu, Gabriel Spahiu, Angel Popescu, Nicodim Ungureanu, Ilinca Hărnuţ, Sorin Cociş, Marius Damian, Marian Adochiţei, Dana Voicu, Afrodita Androne, Virgil Aioanei, Luca Toma şi mulţi alţii.

Ada Solomon (Nomada Solo), Viorel Chesaru (Chainsaw Europe), Vanja Kovacevic (All Inclusive, Serbia), sunt coproducătorii filmului, alături de Claudia Nedelcu Duca din partea  TVR. Irina Enea şi Bogdan Luca sunt producătorii executivi ai filmului. Producători asociaţi: Theo Nissim, Dan Burlac, Adrian Văncică şi Adriana Bumbeş.

Boroka Biro şi Tudor Platon sunt directori de imagine, iar montajul a fost realizat de Vanja Kovacevic şi Mircea Lăcătuş.

The post “Anul Nou care n-a fost” intră de azi în cinematografele din țară. Bogdan Mureșanu: “Nu cred că aș putea să mai fac acum acest film.” appeared first on Cultura la dubă.

Din juriul secțiunii Orizzonti au făcut parte cineaști celebri precum Isabelle Huppert (președintele juriului), James Gray sau Giuseppe Tornatore.

„Dedic acest premiu întregii echipe care a lucrat la acest amplu film, cu peste 40 de actori minunați. De asemenea, pentru că acest film amintește și despre viața sub un regim dictatorial dedic acest premiu tuturor oamenilor din lume aflați încă această situație, care caută demnitate, libertate și umanitate. Sper să aveți un An Nou așa cum am avut și noi.” – a spus regizorul Bogdan Mureșanu.

Povestea filmului începe pe 20 decembrie 1989 și se desfășoară într-un interval intens de 24 de ore.
Din 24 septembrie filmul va putea fi văzut în toate cinematografele din România. Lungmetrajul scris, regizat și produs de Bogdan Mureșanu a fost realizat în perioada 2021-2023.

„Am început proiectul cu „Cadoul de Crăciun” și am fost captivat mulți ani de ideea unei dezvoltări simfonice a acestei idei, și anume o zi neobișnuită, extraordinară care schimbă totul pentru personajele care nu sunt conștiente de asta. Am simțit că am ceva personal de spus într-o manieră suficient de originală pentru a fi considerată o nouă perspectivă și o modalitate caleidoscopică de a o relata.

În acest caz, o poveste multi-plot cu multe personaje ale căror povești se întâlnesc și se combină pe parcursul întregului film. M-a interesat umanitatea vieților mici expuse evenimentelor istorice mari și cum fac ele față sentimentului unei lumi care dispare.”, spune Bogdan Mureșanu.

Din distribuție fac parte Adrian Văncică, Iulian Postelnicu, Emilia Dobrin, Mihai Călin, Nicoleta Hâncu, Andrei  Miercure, Manuela Hărăbor, Ioana Flora şi Ada Galeş, precum și Victoria Raileanu, Elvira Deatcu, Marian Râlea, Vasile Muraru, Ion Sapdaru, Mircea Andreescu, Radu Gabriel, Vlad Ionuţ Popescu, Theodor Şoptelea, Răzvan Vasilescu, Ioan Paraschiv, Doru Cătănescu, Gabriel Spahiu, Angel Popescu, Nicodim Ungureanu, Ilinca Hărnuţ, Sorin Cociş, Marius Damian, Marian Adochiţei, Dana Voicu, Afrodita Androne, Virgil Aioanei, Luca Toma şi mulţi alţii.

Ada Solomon (Nomada Solo), Viorel Chesaru (Chainsaw Europe), Vanja Kovacevic (All Inclusive, Serbia), sunt coproducătorii filmului, alături de Claudia Nedelcu Duca din partea  TVR. Irina Enea şi Bogdan Luca sunt producătorii executivi ai filmului. Producători asociaţi: Theo Nissim, Dan Burlac, Adrian Văncică şi Adriana Bumbeş.

Boroka Biro şi Tudor Platon sunt directori de imagine, iar montajul a fost realizat de Vanja Kovacevic şi Mircea Lăcătuş.

Citește aici un interviu acordat de Bogdan Mureșanu pentru Cultura la dubă în 2019.

The post “Anul Nou care n-a fost”, premiul pentru cel mai bun film în secțiunea Orizzonti la Veneția appeared first on Cultura la dubă.

La 26 de ani, Vlad Ionuț Popescu este unul dintre cei mai promițători actori ai generației sale, trecând cu ușurință de la roluri de impact în teatru la cele de pe platoul de filmare.

Zilele acestea este prezent la Bienala de la Veneția cu filmul “Anul nou care n-a fost”, regizat de Bogdan Mureșanu, iar pe scenă poate fi (re)văzut în spectacolul de succes “Cine l-a ucis pe tata?”, montat de Andrei Măjeri la Teatrul Metropolis și premiat de UNITER pentru regie.

De asemenea, din această toamnă va putea fi urmărit în două premiere: la Bulandra, în „Romeo și Julieta”, regia Eugen Gyemant, și în one man showul “Vara în care mama a avut ochii verzi”, dramatizat după romanul cu același nume, scris de Tatiana Țîbuleac, și pus în scenă la Centrul de teatru educațional Replika.

Interviul de mai jos a fost realizat înaintea participării la Veneția.

***

“Vlad, care sunt temele care te preocupă în perioada asta?

Vacanța. Și moartea. Moartea în vacanță. E recurentă tema asta a morții, de când sunt adolescent. Cred că ar trebui să devenim conștienți de propria fragilitate, că toți suntem doar dust in the wind. Tocmai pentru a dobândi un simț al umilinței profund, nu unul pre-fabricat de tipul falsei modestii.

Te gândești cu frică la moarte?

Nu. Doar vreau să privesc soarele în față. Mă gândesc mai degrabă obiectiv la fenomenul morții, într-o manieră care nu are legătură directă cu mine. Sau la moarte ca simbol, ca metaforă, ca team. Dar da, aceste preocupări se răsfrâng uneori asupra mea. Mișună pe acolo câteva gânduri intruzive.

Simți că te afectează gândurile astea?

Da. Am avut o perioadă destul de lungă cred eu, cinci ani, în care m-am luptat cu mintea mea. Dar niște evenimente care au avut loc în luna ianuarie au schimbat totul.

Mai sunt reminiscențe, e greu să nu te placi deloc pentru atât de mult timp.

Nu te plăceai?

Nu. Dar sunt bine acum, cel puțin mai bine ca înainte. Și ca să revenim la intrebarea ta, cred că it’s safe to say că acum mă preocupă tema “binele meu” – dar nu la modul “sunt buricul pământului”.

Cine sunt? Cine îmi doresc să devin? Ce ar însemna factual să devin omul care îmi doresc să devin? La ce trebuie să renunț? Dacă cine vreau să fiu se aliniază cu ce vreau să fac pe plan profesional?

Astea sunt întrebări pe care unii oamenii nu și le pun toată viața, iar tu, iată, ți le pui atât de devreme.

Eu cred că asta este vârsta potrivită. Nu vreau să ajung la 50 ani să regret că nu am trăit cum am vrut. Am și o meserie care mă ajută să cunosc natura umană și uneori, da, ajung să mă auto-analizez fără să vreau. Pe de altă parte, realizez că rumegatul ăsta excesiv stă puțin în calea devenirii mele ca actor.

Există cauze sociale sau politice pentru care ai vrea să-ți folosești vocea ca actor sau simți că există o temă care să te preocupe atât de tare încât să iei atitudine? Te vezi militând pentru ceva anume sau crezi că e rolul actorului să facă asta?

Da, da. Totuși, consider că activismul necesită timp și spațiu mental. Eu sunt într-o perioadă în care vreau să am grijă de mine, de prietenii mei, de iubita mea, de familia mea și relații. Plus meseria. Nu se exclud una pe alta, activismul și viața personală sau profesională, ci din contră, se sprijină. Categoric o să-mi permit să vorbesc despre cauzele sociale sau politice, care mă preocupă cu adevărat, despre temele importante pentru mine, atunci când o să contez, când o să fiu relevant.

Nu consideri că ești relevant acum?

Nu. Pot fi înlocuit oricând, oriunde. Momentan, sunt doar un tânăr cu potențial în ceea ce face. Dacă m-aș apuca să vorbesc despre vreo cauză politică sau socială acum, sunt convins că mulți oameni ar zice: “nu te-a întrebat nimeni nimic, Vlad, de ce-ți dai cu părerea?”.

Oricum pare o chestie specifică Facebook-ului, părerile aruncate pe platforme.

Da, aș putea să vorbesc despre sistemul de teatru din România. Dar cum să pot să vorbesc eu despre asta la 26 de ani? Adică eu pot, dar cine mă ia pe mine în seamă?

Uite, pot spune că în domeniul meu, și cred că e ceva specific în zona asta a Europei, adulții, în special oamenii care sunt la putere, nu știu să aibă grijă de tineri. Sau au grijă doar de anumiți tineri. Traducere simplă – PCR: pile, cunoștințe și relații. Pe mine mă interesează doar să-mi fac treaba bine.

Care sunt cele mai importante probleme cu care se confruntă generația ta și cum te raportezi la ele?

Depresia și anxietatea.

Pandemia, războaiele, A.I, social media, încălzirea globală – toate cred că ne-au potențat stările de angoasă și de confuzie prin intermediul informației care circulă necontrolat. De exemplu, pe mine pandemia m-a îndepartat de oameni și mi-a accentuat paranoia. Pe de altă parte, nici nu mai am 20 ani, nu mai am energia de atunci, când eram peste tot, mă duceam la facultate, stăteam 12-14 ore și după, mai stăteam să beau până la 3 dimineața. Acum nu mai pot să fac asta. Ascult de corpul meu. Dar uite, dacă nu se întâmpla pandemia, poate mintea și corpul meu mai voiau.

Acum nu mai poți sau nu mai vrei?

Da, de fapt nu mai vreau, aleg să nu mai fac asta. Atunci aveam nevoie de validare, de confirmare, voiam să fac parte din găști, să mă placă lumea din breaslă. Acum cred că sunt în extrema celalaltă.

Simt să iau o pauză de la oameni, să stau mai mult cu mine, tocmai ca să-mi pot da seama cine sunt.

Deși uneori tânjesc să petrec mai mult timp cu oameni care au aceleași probleme si aceleași bucurii ca mine. În același timp, știu că mi-ar fi greu să leg prietenii reale cu mulți oameni din breaslă, prin baruri. Prietenii, de obicei, sunt oamenii cu care am lucrat și cu care m-am simțit bine, iar asta îmi e de ajuns.

Crezi că pe scenă există momente de grație divină, așa cum spun unii actori, sau crezi că este doar rezultatul muncii? Există talent?

Nu știu dacă există talent. Poate că există o predispoziție către ceva, orice, dată de contextele unui individ: locul în care te-ai nascut, cu tot ce vine asta la pachet, influențele pe care le-ai avut crescând, cumulul de experiente dobândite prin intermediul alegerilor.

Dar, în mod sigur, 90% e munca depusă. Pot fi și niște date genetice, nu știu, o picătură, o sămânță care poate că se cheamă talent. Dar e vorba mai mult despre împrejurări și experiențe și despre cum le-ai topit în tine.

Oricum, după o anumită vârstă, munca primează. Iar muncă nu înseamnă doar a studia tehnică și atât. Poate însemna să te lupți cu tine în fiecare zi pentru a-ți conștientiza neajunsurile, a le accepta și a lucra cu ele.

Cred că este nevoie și de un fel de “nebunie” specifică, nu o “nebunie” prefabricată, preluată. “Nebunie” pentru mine înseamnă revoltă împotriva propriei ființe, împotriva constructelor sociale. Sau poate doar împotriva formelor rigide și învechite, a sistemelor care nu mai pot funcționa acum. Dacă ești prea steril, prea cuminte, așa este și munca ta.

Dacă ne-am raporta la Stanislavski și la “Munca actorului cu sine însuși”, am putea să spunem că metoda ta de actorie este cea din exterior către interior?

În primul rând, nu cred în devizele “de la exterior spre interior” sau invers. Interiorul și exteriorul lucrează împreună constant prin intermediul propriei tale ființe, iar ele se sprijină reciproc.

Cred că se rezumă doar la a îți cunoaște textul, a înțelege situația, a îți cunoaște personajul, a te lăsa purtat de colegi și ghidat de regizor.

În al doilea rând, cred că ce zice Stanislavski e bullshit, dar un bullshit necesar la început. Chiar și el și-a dat seama. Știi că a mai scos o carte după, în care practic ne zice – “nu mă ascultați, eram și eu tânăr”.

Deci dacă aberez pe aici și voi realiza peste ani, e ok, sunt safe & chill, s-a întâmplat și la case mai mari.

Eu cred că actoria nu se poate învăța. Poti să înveți tehnică, în schimb: cum să stai pe scenă, cum să te raportezi la camera, dicție, corporalitate, convențiile în care operezi și ce mijloace presupun ele. Pe scurt, studiu. Restul este doar munca. Nu mă poate învăța nimeni cum să pregătesc un rol. O fac singur, în tihnă, apoi mă las ghidat de regizor.

Care crezi că sunt atuurile tale? Ești atât de tânăr și ai avut deja de multe roluri și în film și în teatru.

Cred că am o tipologie aparte, iar asta îmi permite să fiu cameleonic. Pot părea în toate felurile. Trebuie doar să schimb look-ul. Am o construcție facială care îmi permite să abordez mai multe roluri. Iar ăsta e un sumar al feedback-urilor primite de-a lungul timpului.

Ostermeier, când am fost la casting la Hedda Gabler, mi-a spus că am o versatilitate aparte și mi-a arătat asta cu palmele lipite și deschise în jurul frunții. Ceea ce mă face să conștientiz că degeaba am acest atuu dacă mintea și sufletul meu nu mi-ar permite să îl fructific. Și chiar cred că ăsta este atuul meu.

Îmi și gândesc strategic, de unul singur, ceea ce aș putea numi într-o zi “carieră”, pentru că noi nu avem career management în România.

Știu deja foarte clar cum voi arăta în următoarele filme și ce roluri voi face, iar ele nu vor avea nicio legatură cu ce am făcut până acum. Trebuie să și știi când și ce să alegi, ceea ce, iarăși, e foarte dificil. Recent, am refuzat un film comercial, și nu pentru ca aș avea ceva împotriva lor, ci doar pentru că eu consider că nu este potrivit pentru mine în acest moment.

Cât de mult contează pentru tine echipa artistică, atunci când intri într-un proiect?

Maxim. Dacă nu mă simt bine în mediul respectiv, ori o să regret că am intrat, ori ies pe parcurs. De exemplu, am fost angajat la Teatrul Godot. După șase luni mi-am dat demisia. E doar un exemplu.

Ești individualist sau om de echipă?

Fac o echipă destul de bună cu cei din jur când mă simt în siguranță cu partenerii și cu regizorul, însă mai am de învățat multe în direcția asta.

Am în continuare dorința, pe alocuri stupidă, de a demonstra că mă pricep la ceea ce fac, dar cred că încep să o țin într-un echilibru sănătos. Cu timpul va dispărea.

La ce te gândești când cânți piesa “SOS D’un Terrien en Detresse” din “Cine l-a ucis pe tata”?

La cele mai de jos momente ale mele. Și la tata.

E un strigăt de ajutor acolo.

Da, și eu mă gândesc la strigătele mele de ajutor, la momentele grele în care nu aveam pe cine să strig.”

***

Carmen Crețu, autoarea interviului, este de profesie avocat și se declară mare iubitoare de teatru. Alături de Laura Ivancioiu a pus bazele „Estivalului de teatru”, o serie de întâlniri menite să aducă mai aproape actorii de public.

Dacă vrei să susții Cultura la dubă și jurnalismul cultural independent, poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI. Sau ne poți sprijini cu o donație lunară pe Patreon AICI.

Cultura la dubă nu accesează fonduri publice și nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.

The post Vlad Ionuț Popescu, actor: “Depresia și anxietatea sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă generația mea.” appeared first on Cultura la dubă.

Echipa filmului “Anul Nou care n-a fost” a fost prezentă azi la cel mai important festival de film al toamnei, Bienala de la Veneția – Cinema. Pe covorul roșu au pășit regizorul Bogdan Mureșanu, producătoarea Ada Solomon și numeroși actori care fac parte din distribuție, printre care: Adrian Văncică, Nicoleta Hâncu, Iulian Postelnicu, Mihai Călin, Ioana Flora și Ada Galeș.

Povestea filmului începe pe 20 decembrie 1989 și se desfășoară într-un interval intens de 24 de ore.
Din 24 septembrie filmul va putea fi văzut în toate cinematografele din România. Lungmetrajul scris, regizat și produs de Bogdan Mureșanu a fost realizat în perioada 2021-2023.

„Am început proiectul cu „Cadoul de Crăciun” și am fost captivat mulți ani de ideea unei dezvoltări simfonice a acestei idei, și anume o zi neobișnuită, extraordinară care schimbă totul pentru personajele care nu sunt conștiente de asta. Am simțit că am ceva personal de spus într-o manieră suficient de originală pentru a fi considerată o nouă perspectivă și o modalitate caleidoscopică de a o relata.

În acest caz, o poveste multi-plot cu multe personaje ale căror povești se întâlnesc și se combină pe parcursul întregului film. M-a interesat umanitatea vieților mici expuse evenimentelor istorice mari și cum fac ele față sentimentului unei lumi care dispare.”, spune Bogdan Mureșanu.

Printre cele mai așteptate lansări de la Veneția se numără: “Joker: Folie à Deux”, cu Joaquin Phoenix și Lady Gaga, lungmetrajul lui Pedro Almodovar în limba engleză “The Room Next Door” cu Tilda Swinton și Julianne Moore; “Queer” al ui Luca Guadagnino, cu Daniel Craig, biopicul „Maria” semnat de Pablo Larraín, cu Angelina Jolie, “Wolfs” de John Watts, cu George Clooney și Brad Pitt, „Babygirl” regizat de Halina Reijn cu Nicole Kidman în rolul principal, “The Order” în regia australianului Justin Kurzel, cu Jude Law şi Nicholas Hoult, “Finalement” al lui
Claude Lelouch și “Broken Rage” de maestrul japonez Takeshi Kitano.

În cadrul festivalului vor fi decernate două premii pentru întreaga carieră, pentru Sigourney Weaver și Peter Weir.

Filmul Anul Nou care n-a fost este unul din cele 19 titluri din competiția Orizzonti.

The post Filmul “Anul Nou care n-a fost”, regizat de Bogdan Mureșanu, a avut azi premiera la Veneția appeared first on Cultura la dubă.

Bogdan Mureșanu, cunoscut pentru scurtmetrajul “Cadoul de Crăciun” (2018), va fi prezent în competiția unuia dintre cele mai importante festivaluri de film din lume, cel de la Veneția, cu lungmetrajul “Anul Nou care n-a fost”. Filmul va face parte din secțiunea “Orizonturi”, iar anunțul a fost făcut azi de către Festivalul de la Veneția.

Un film hibrid realizat de regizorul Andrei Ujică, “TWST/ Things We Said Today”, a fost selectat de asemenea la Veneția, dar în afara competiției non-ficțiune.

“Anul Nou care n-a fost”/ “The New Year That Never Came” este o extensie a scurtmetrajului “Cadoul de Crăciun”, care i-a avut în rolurile principale pe Adrian Văncică și Ioana Flora și a explorat tema fricii de securitate în anii lui Ceaușescu, chiar înainte de prăbușirea regimului. Scurtmetrajul a fost premiat de Academia Europeană de Film în 2019 și a fost pe lista scurtă a nominalizărilor la Oscar.

De această dată, lungmetrajul prezintă mai multe povești de viață care se desfășoară înaintea Revoluției din 1989.

Din distribuție fac parte Adrian Văncică, Iulian Postelnicu, Emilia Dobrin, Mihai Călin, Nicoleta Hâncu, Andrei  Miercure, Manuela Hărăbor, Ioana Flora şi Ada Galeş, precum și Victoria Raileanu, Elvira Deatcu, Marian Râlea, Vasile Muraru, Ion Sapdaru, Mircea Andreescu, Radu Gabriel, Vlad Ionuţ Popescu, Theodor Şoptelea, Răzvan Vasilescu, Ioan Paraschiv, Doru Cătănescu, Gabriel Spahiu, Angel Popescu, Nicodim Ungureanu, Ilinca Hărnuţ, Sorin Cociş, Marius Damian, Marian Adochiţei, Dana Voicu, Afrodita Androne, Virgil Aioanei, Luca Toma şi mulţi alţii.

Ada Solomon (Nomada Solo), Viorel Chesaru (Chainsaw Europe), Vanja Kovacevic (All Inclusive, Serbia), sunt coproducătorii filmului, alături de Claudia Nedelcu Duca din partea  TVR. Irina Enea şi Bogdan Luca sunt producătorii executivi ai filmului. Producători asociaţi: Theo Nissim, Dan Burlac, Adrian Văncică şi Adriana Bumbeş.

Boroka Biro şi Tudor Platon sunt directori de imagine, iar montajul a fost realizat de Vanja Kovacevic şi Mircea Lăcătuş.

Citește aici un interviu acordat de Bogdan Mureșanu pentru Cultura la dubă în 2019.

“TWST/ Things We Said Today”, un film hibrid realizat de Andrei Ujică, o coproducție România – Franța, are la bază imagini de arhivă cu prima vizită a trupei The Beatles în America. “Este gândit ca o capsulă de timp a weekendului 13-15 august 1965, la New York, încadrată de sosirea trupei The Beatles în oraș şi de primul ei concert pe Shea Stadium și este narat din perspectiva a doi adolescenţi.”

Potrivit comunicatului de presă transmis de distribuitorul Bad Unicorn, “Filmul este în întregime compus din materiale de arhivă din epocă (ABC, CBS, NBC etc.), filme de 8 mm din arhive personale și imagini ale concertului, care a fost înregistrat cu 14 camere de 35 mm, dar scos ulterior pe piața de home movies de către ABC, în copii de 16mm.

Personajele apar ca desene semi-animate în film, acestea fiind realizate de artistul francez Yann Kebbi și integrate în mijlocul evenimentelor cu ajutorul efectelor vizuale. Scenariul, scris de Andrei Ujică, cuprinde informații biografice din jurnalul lui Judith Kristen, excerpte dintr-o relatare autoficțională a lui Geoffrey O’Brien, precum și fragmente din povestirea „Isabela, prietena fluturilor” de Andrei Ujică, publicată în 1972, tradusă pentru proiectul cinematografic de Philip Ó Ceallaigh. Titlul filmului, „TWST / Things We Said Today”, provine de la una dintre piesele Beatles ce anticipează momentul când prezentul devine un trecut fantomatic, la care nu te mai poți întoarce dar nici nu-l poți uita.”

„Printre visurile mele din liceu au fost şi acestea: sǎ lucrez o datǎ cu o mare trupă de pop şi sǎ fac un film american. Dar tot așa, de-abia 50 de ani mai tîrziu am avut curajul să construiesc un film în jurul primului concert dat de cea mai mare formație din toate timpurile pe Shea Stadium. Cum le-am spus tinerilor actori newyorkezi ale cǎror voci le-am înregistrat în toamna trecută, nu contează cât durează să-ți împlinești un vis, principalul e să reușești înainte să-l uiți”, declară Andrei Ujică.

Andrei Ujică, regizor și scriitor român, este cunoscut pentru filmul documentar Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu (2010), multipremiat la nivel internațional.

Filmul „TWST / Things We Said Today” este produs de Les Films du Camélia, Modern Electric Pictures și Tangaj Production, în co-producție cu ARTE France Cinéma și INA: Institut national de l’audiovisuel, cu sprijinul Eurimages, Fondation Cartier pour l’art contemporain, HfG / ZKM Filminstitut, Arte France, UPFAR-ARGOA, SACEM și Avanpost.

Montajul și sunetul sunt realizate de Dana Bunescu. Producători: Ronald Chammah, Anamaria Antoci, Andrei Ujică. Producători executivi: Nouredine Essadi, Anda Ionescu.

Festivalul Internațional de Film de la Veneția va avea loc între 28 august – 7 septembrie.

The post Filmul “Anul Nou care n-a fost”, regizat de Bogdan Mureșanu, a fost selectat în competiția Festivalului de la Veneția appeared first on Cultura la dubă.

Anamaria Vartolomei este o actriță româno-franceză, pe care Cultura la dubă a vizitat-o recent la Paris. Aici puteți citi povestea sa impresionantă, care începe într-un sat din Moldova și continuă în lumea cinemaului francez.

Și românii Monica Stan și George Chiper-Lillemark, regizorii filmului “Imaculat”, au fost premiați la Veneția cu trofeul Luigi de Laurentis – Lion of the Future, în valoare de 100.000 de dolari, acordat pentru cel mai bun debut.

Juriul a decis ca Leul de Aur, cel mai important trofeu de la Veneția, să meargă către filmul  „L’Evénèment”, care spune povestea din romanul scriitoarei Annie Ernaux, privind experiența sa din timpul unui avort, pe când avortul era ilegal în Franța anilor ‘60. Rolul principal este interpretat de tânăra Anamaria Vartolomei, actriță franceză de orgine română.

Anamaria Vartolomei s-a aflat pe scenă în această seară, alături de regizoarea filmului, Audrey Diwan. Aceasta a dedicat premiul actriței, spunând “tu ești filmul, tu ești victoria!”.

Anul acesta, președintele juriului a fost regizorul Bong Joon Ho, realizator al filmului “Parasite”. Din juriu au făcut parte și regizorul filmului “Colectiv”, Alexander Nanau, nominalizat la Oscar, și regizoarea Chloe Zhao, premiată cu Oscar pentru “Nomadland”.

The post Filmul „L’Evénèment”, cu Anamaria Vartolomei în rol principal, a câștigat Leul de Aur la Festivalul de Film de la Veneția appeared first on Cultura la dubă.