Vama la apus

Trupa Vama a deschis stațiunea Vama Veche în seara de 23 aprilie, în lumina albăstruie de după apus, cu un concert electric, într-un decor aparent simplu, dar muncit până la ultimul detaliu. Scenografa Irina Moscu și Teatrul de Stat din Constanța au umplut plaja de simboluri și amintiri cu puternic impact vizual.

Show-ul transmis exclusiv online a început cu Tudor Chirilă cântând celebrele versuri “Se poate să fie zi, se poate să fie noapte, se poate să fie vară, la fel cum iarnă poate fi.”

Un debut de concert care răscolea profund toate amintirile și dorul de sentimentul de libertate pe care cândva doar Vama ni-l putea da.

Chiar atunci, în fața ochilor săi s-au dezvăluit în toată splendoarea lor doi delfini, semn că natura rămane, de fapt, cel mai frumos decor al acestei lumi.

Pe plajă, un foc de tabără aprindea spiritul Vămii, altădată plină, acum goală și parcă mai frumoasă ca oricând. Oamenii de acasă au privit spectacolul de la malul mării din fața ecranelor, așa cum ne-am obișnuit de un an încoace.

Cântând Copilul care aleargă către mare Tudor Chirilă a alergat pe plajă, către o Dacia 1300, care stătea în nisip cu farurile aprinse și a dansat în fața ei. Era un moment care amintea de concertul Vama Veche din 1997, când fanii de pe plaja Vama Veche au aprins farurile mașinilor pentru a ilumina cântarea trupei. O amintire despre care Tudor Chirilă a spus că rămâne adevărata “Vama Veche” din memoria sa.

Acum publicul era acasă, în fața laptopurilor. În timp ce concertul rula pe ecranele oamenilor de acasă, aceștia trimiteau mii de comentarii live pe platforma de livestreaming și pe pagina de Facebook a trupei Vama, cu mesaje emoționante, fotografii și filmulețe cu ei cum urmăresc spectacolul de la malul mării.

Fiecare a trăit povestea Vama deschide Vama cu propriile emoții, gânduri, stări, amintiri. Vama înseamnă câte ceva pentru fiecare dintre noi, cei care am fost acolo vreodată, pe plaja din Vama Veche.

Vama s-a schimbat, nu mai e ce a fost – spun mulți. Și așa este. S-a schimbat. Dar trupa Vama a reușit să readucă spiritul Vămii de altădată. Vama a deschis Vama pe o plajă aproape pustie. Muzica nu s-a auzit pe plajă. Ci doar la cei care au avut bilete la transmisia exclusiv online a show-ului. Echipa de producție a trăit o poveste, oamenii de acasă au trăit altă poveste. Fiecare a văzut, a auzit și a simțit altfel.

Câțiva turiști s-au adunat după garduri să vadă ce se întâmplă pe plajă. Unii dintre ei chiar erau fani înfocați care au venit special pentru eveniment. Două tinere au ajuns în Vamă tocmai din Iași, pentru a vedea trupa live, dar și pe ecranele telefoanelor, în același timp. Aveau bilete la evenimentul online, dar și-au dorit să vadă tot chiar de la malul mării.

Și ca ele au fost mai fost grupuri de tineri din alte orașe. Unii au cântat versurile și au încercat să se simtă ca la un concert ,,normal”, dar era atât de departe de normalitate.

Majoritatea celor prezenți pe plajă au mărturisit că și-ar fi dorit libertatea de altădată, și-ar fi dorit să audă muzica live, și-ar fi dorit să se bucure de un concert, de trupa lor preferată, de emoțiile live, trăite într-o mulțime. Concertul a trezit și bucurie și nostalgie.

Piese celebre despre mare și nu numai, de la Vama și Vama Veche, precum 17 ani”, ,,Nu am chef azi”, ,,Fata în boxeri”, ,,Omul plajei”, ,,Perfect fără tine”, ,,Vara asta”, ,,Fericire”, dar și ultimul single Vama – ,,Fuli Bon Bon” au răsunat din laptopurile și telefoanele fanilor care au urmărit online concertul.

Focul aprins pe plajă a fost un tribut adus lui Traian Bălănescu, unul dintre fondatorii trupei Vama Veche, alături de care s-au scris piese și albume istorice.

,,Este un om al cărui aport la trupa Vama Veche a fost absolut covârșitor, special” a spus Tudor Chirilă despre fostul său coleg.

Tudor Chirilă a cântat Ana, în jurul focului, însoțit de Eugen Caminschi cu chitara, în memoria lui Traian, care a murit în august 2020, chiar în Fetești, localitate atât de legată de istoriile, poveștile și cântecele lor.

Traian Bălănescu avea doar 51 de ani când a părăsit lumea aceasta, în care cel mai mult a iubit marea, muzica și libertatea.

Eugen: “Lui Traian îi plăcea foarte mult să vină aici în Vama Veche, era unul dintre locurile lui preferate.” Tudor: “Da, era. Vama Veche era locul lui, el era… omul… plajei. Traian era multe dintre cântecele noastre.”

Finalul a fost un Epilog în ploaie. Tudor Chirilă a început să cânte și s-a retras în duba de transmisie, pentru un final total neprevăzut, pe versurile cântate de mii și mii de ori despre dragoste. ,,A fost live acting și live directing on the go așa. N-a fost planificată intrarea în dubă, în duba de montaj. Mi s-a părut cea mai bună încheiere. N-au fost planificate foarte multe drumuri, dansuri” a spus Tudor Chirilă după concert.

Vama la răsărit

Vama s-a trezit apoi la răsărit, așa cum se întâmpla după fiecare noapte de bucurie.

De data aceasta, cei peste 3.000 de fani Vama au urmărit de acasă cum răsare soarele din mare, cu un concert Vama acustic pe fundal.

Cântarea din zori a debutat cu ,,Calul din Marlboro” și Tudor Chirilă cântând la clarinet. De altfel, clarinetul a fost instrumentul care l-a apropiat pe Tudor Chirilă de muzică.

Timp de mai bine de jumătate de oră, trupa a cântat melodii din istoria ambelor trupe – Vama Veche și Vama.

Înainte de răsărit, pescarii au pornit cu barca în larg, iar în timpul concertului au revenit spre mal. Pe nisip, un câine a defilat în fața scenei și s-a împrietenit cu camera de filmat. Elementele de decor de la apus au fost reașezate împrejurul trupei, iar scena a fost demontată.

,,Undeva în Vamă”, ,,Victoria ta”, ,,18 ani”, ,,VST”, ,,Vino să visăm sub apă” au făcut parte din playlist-ul care a însuflețit dimineața de sâmbătă, 24 aprilie, pe plaja pustie.

Fanii care au avut, însă, bilete s-au trezit de la prima oră și au urmărit online răsăritul alături de trupa preferată. Și de data aceasta oamenii au lăsat mii de mesaje emoționante, poze și filmulețe cu ei cum se uită la concert de acasă.

Concertul a fost o adevărată gură de oxigen pentru echipa de proiect. Pe lângă cei 5 membri ai trupei Vama, evenimentul a reunit încă 40 de oameni care au lucrat la imagine, sunet, producție, regie, scenografie, design, organizare, comunicare și nu numai.

Peste 3.000 de fani au urmărit live cele două concerte, care au fost filmate cu 5 camere de la sol și o dronă.

Dincolo de performanța artistică, evenimentul a fost un mesaj puternic despre dreptul la normalitate. Ca să putem face față vremurilor pe care le trăim, avem nevoie de astfel de reconectări cu sinele, iar când adunările cu prietenii au devenit aproape imposibile, atunci refugiul în muzică devine vital.

Concertele mai pot fi vizionate până pe 4 mai, într-o perioadă a anului în care probabil mulți dintre noi am fi fugit spre mare și spre noi înșine.

The post Vama în Vama Veche și un apăsător dor de normalitate appeared first on Cultura la dubă.

Generația care își trăia adolescența la sfârșitul anilor ’90 a fost poate prima care a avut curajul de a spune “Nu am chef azi” în fața părinților sau a profesorilor.

Un spirit rebel se trezea în tinerii care descopereau gustul democrației, iar noua muzică românească de la acea vreme a contribuit deciziv la conturarea unui alt mod de a privi viața, dincolo de celebrul îndemn părintesc “stai în banca ta”.

Și probabil Vama Veche a fost trupa care s-a identificat cel mai tare cu acea formă de rebeliune. Însă nu a fost rebeliune doar de dragul de a fi contra ceva, ci una creativă, care a făcut ca muzica să dăinuiască peste 20 de ani de atunci și probabil încă mult timp de acum încolo.

Între timp, Tudor Chirilă, tănârul cu părul lung și creț de la acea vreme, a devenit și una dintre cele mai puternice voci ale societății civile, militând pentru independența justiției, pentru depolitizarea educației, pentru cauze sociale sau pentru schimbarea legii managementului cultural.

În mijlocul unei crize care a lovit din plin sectorul cultural independent, Tudor Chirilă se va întoarce în Vama Veche după foarte mulți ani. Trupa Vama va susține pe 23-24 aprilie două concerte simbol pe plaja din Vama Veche, iar repertoriul de altădată se va reauzi într-un loc cândva minunat de sălbatic, azi mutilat din punct de vedere arhitectural și comercial.

Am vorbit cu Tudor Chirilă despre începuturile fenomenului Vama Veche, dar mai ales despre prezentul bolnav pe care îl trăim cu toții.

***

Tudor, tu ești cunoscut publicului larg ca muzician și actor, dar de mulți ani ai început să te implici și civic. De ce ai ales să faci asta?

Cred că este și o chestiune de structură, să vrei să înțelegi lumea în care trăiești și dacă ai primit o voce, să încerci să o folosești. Eu cred foarte puternic că trebuie să existe o balanță între politică și societate civilă, o societate civilă slabă nu are cum să fie o societate sănătoasă.

În anii 2000, în care se putea orice, am fost deposedați de drepturile noastre de la Nu ne mai trageți pe dreapta, din simpla multiplicare a zeci de mii de casete cu cântece de campanie ale PSD-ului, cu 3 trandafiri, muzica noastră a fost acolo și nimeni nu ne-a întrebat.

Când i-am amenințat că îi dăm în judecată, au zis că nu-i nicio problemă, era clar că justiția nu funcționa ca acum.

După aia, când au început să apară marile dosare și să se schimbe ceva, am simțit nevoia de a prezerva acel mic avantaj, care se manifesta printr-o oarecare independență ale unor instituții publice.

Acum e ca-n Macbeth, am înotat atât de mult prin sânge, încât e mai ușor de mers înainte decât de dat înapoi, e o replică.

Nu te poți întoarce și cred că e foarte important ca din ce în ce mai multă lume care n-a făcut pasul spre politică, să se implice în societatea civilă, să fie un exemplu, o voce.

Apropo de pasul spre politică, ai primit vreodată propunerea de a intra în politică?

Da. De mai multe ori.

Și de ce ai refuzat?

Pentru că buna credință și buna intenție sunt imediat mânjite, ne uităm la chestia asta. Eu sunt un individ care vrea să-și facă treaba destul de bine și, intrând în politică, ar trebui să renunț la muzică și la teatru, dacă aș vrea să fac asta profesionist. Cred că locul meu e mai bun aici și nu cred că am, deocamdată, competențele necesare pentru administrație publică.

Dar cred că de pe margine pot să mă implic în diverse grupuri, să susțin anumite inițiative legislative, să fac lobby pentru diverse schimbări legislative pentru domeniile care mă interesează pe mine, de exemplu în educație.

Tu ai avut acel demers cu petiția pentru educație, ai strâns peste 100.000 de semnături. Ai mers cu dosarul la Ministerul Educației. Poți să ne explici ce cereai, prin acel demers și ce ai obținut?

Nimic. Nu am obținut nimic. Eu am cerut ceea ce cer în continuare și cred că realmente e singura șansă, depolitizarea educației, sub forma unui acord politic între toate partidele, care să numească un board de tehnocrați pe 10-15 ani, să implementeze o viziune comună, multianuală, care să nu fie implementată în 4 ani, ci pe o perioadă lungă.

Crezi că motivul pentru care nu se schimbă ceva profund în educația din România este dezinteresul sau, din contră, e ceva foarte controlat, astfel încât societatea să fie ținută la un nivel mediocru?

Discuția e foarte lungă și complexă. Trebuie să privim din mai multe perspective, perspectiva părinților, a instituțiilor, profesorilor. Toată lumea acuză pe toată lumea, dar dacă te uiți atent, sunt părinți care sunt mulțumiți că educația se face cu forța și presupune memorarea lucrurilor, fără gândire critică, fără competențe. Sunt părinți care vor pentru copiii lor o educație emoțională în primii ani de școală, nu să acumuleze informații.

Sunt profesori care își doresc schimbarea, alții sunt mulțumiți cu această stare sau sunt ca medicii care racolează clienți la stat ca să îi trimită în privat. Așa și profesorii își racolează victimele pentru meditații.

Și apoi își schimbă comportamentul.

E o schizofrenie profesorală când un profesor se poartă foarte frumos și răbdător cu un elev care îi dă un milion nefiscalizat, însă brusc nu are răbdare cu alți 30 de elevi.

Alți profesori cred în never stop learning și care fac tot timpul training. Deci e foarte greu de privit dintr-o singură perspectivă. Dar cred că dacă toate partidele și-ar lua mâna de pe educație și ar lasa-o pe mâna unor specialiști, un board, nu un ministru, atunci s-ar putea face schimbarea.

Mulți oameni din educație spun că schimbarea ar trebui să vină de la profesori. Tu te-ai vedea profesor într-o școală românească? Ai merge să schimbi lucrurile de la firul ierbii?

Aș merge să fac asta, dar nu știu ce să predau. Aș putea să predau teatru.

Ai văzut că s-a introdus teatrul ca opțional în școli.

Da, este un lucru extraordinar, Liviu Lucaci (nr. Rectorul UNATC) m-a invitat să susțin această inițiativă, am susținut-o, să vedem cum va fi implementată, da, mie mi-ar plăcea.

Cred foarte mult și în învățământul dual.

Visul meu e să deschid un teatru independent, ceva ce nu există acum în București, un teatru cu scenă italiană și tehnică de 2020, care să ofere peisajului independent mai mult decât oferă acum teatrele din punct de vedere tehnic.

Dar teatrele independente sunt acum la limita supraviețuirii. Cum crezi că ar supraviețui un nou teatru?

Cred că un proiect combinat între un operator cultural și operator comercial, cu spații care să alimenteze partea culturală, ar putea reuși. Iată că și Chris Simion încearcă un parteneriat privat, cred că e o variantă să găsești susținere la companii care văd teatrul ca pe o componentă de CSR.

Oricum, eu sunt un visător și datoria mea e să visez, pentru că asta mă ține sănătos psihic.

Noi deja am discutat cu o echipă de arhitecți, cu un manager de producție, un scenograf. Și apropo de educație și învățământ dual, aș vrea să fie și o școală pentru lucrători din artele spectacolului și să creăm un parteneriat cu un liceu din București care să livreze următorii mașiniști, următorii luminiști, recuziteri, costumiere, lucrători suport în industria culturală.

Felul în care se raportează Ministerul Culturii la acest domeniu e că există artiștii, ONG-urile, SRL-urile și lucrătorii culturali sunt și ei… pe acolo.

Apropo de criza din cultură, am văzut că mulți oameni nu au înțeles apelul tău către autorități și au zis că ești unul dintre cei plini de bani care acum îndrăznesc să ceară bani de la stat. Eu am înțeles că tu ai fost o voce pentru toți oamenii din spatele unui artist, dar tu cum ai primit feedback-ul agresiv din partea oamenilor?

Din fericire, fac parte dintr-o generație tare. I don’t give a fuck. Unul din 1000 de oameni comentează.

Din păcate, generația tânără are probleme cu ți-am dat seen și n-ai răspuns. E zona asta în care ei operează foarte mult în social media, ei sunt foarte afectați de comentarii. Eu nu.

Bă, dacă ești prost o dată, de două ori, ești prost de trei ori, s-a adjudecat. Ce să-ți fac? Încerc să explic o dată, răspund de foarte multe ori la comentarii idioate tocmai pentru că lumea mai citește câte un comentariu și poate înțelege.

Am și explicat. În primul rând, eu nu știu nici dacă sunt eligibil la veniturile astea.

Dar ce nu înțeleg oamenii ăștia e că pentru concertul ăsta din Vama Veche, care va fi transmis online, o să avem o echipă de 40 oameni. Minim. De la tehnicieni de scenă, ingineri de sunet, light designer, scenograf, recuziter, unul care agață lucruri, catering.

40 de oameni vor câștiga de pe urma unui eveniment. Acești oameni nu mai câștigă bani din alte evenimente. Pentru că statul român le-a interzis dreptul de a munci, fără să îi poată compensa.

Ceea ce mă deranjează e că vorbim mai mult de relansare decât de compensare. Ordinea firească e: compensează, apoi relansează. Oricum, deja dacă mai stăm mult după ajutorul ăsta de stat, o să devină o sumă ridicolă.

Cum te simți după atâtea luni de discuții care au rămas, de fapt, la stadiul de discuții și nu există nicio schemă de ajutor funcțională pentru cultură?

Cum să mă simt? Frustrat! Și îmi dau seama de ceva mai grav. Ei toți împărtășesc opinia lui Mândruță, care a spus că se poate și fără cultură. Ăștia sunt oamenii.

Oamenii care ne conduc nu înțeleg aportul culturii și al educației la identitatea unui popor.

Există o lipsă de empatie înspăimântătoare, există o Românie divizată, există emisiuni de păpușari și păpuși, că ăia nu sunt realizatori, sunt păpuși manevrate să creeze din orice fel de știre o diversiune.

La fel cum concertul din Vama Veche, pe care îl facem, care nu e altceva decât mutarea unui studio pe plajă, nu intervine peste restricții, a fost interpretat „ah, liderul #rezist!”. Îți dai seama ce idioțenie? Eu n-am fost niciun lider, am fost în piață ca toată lumea.

„Liderul #rezist s-a săturat de restricții”. Deci s-a acreditat ideea că am chemat lumea la concert în Vamă, lucru care e total eronat, nu aș fi făcut asta niciodată.

Practic, așa cum există teatru online, transmis din interior, cum au mai fost concerte transmise din cluburi, voi faceți aceeași formă de concert, dar în aer liber, adică e și mai puțin riscant.

Exact. Mai mult, va fi o zonă împrejmuită, o plajă de 4000 m împrejmuită, vom apela și la Jandarmeria locală ca să ne asigurăm că vom putea filma tot ce ne-am propus, că nu vor veni oameni. Mai mult, nu se va auzi concertul în Vamă, sonorizarea e făcută ca să se audă bine în laptopurile oamenilor și în monitorizarea noastră.

De ce ați ales să faceți aceste concert în Vama Veche? E un simbol?

Eu nu mai merg în Vama Veche de foarte mult timp, de prin 2000 și ceva. Pentru mine, Vama Veche e acel concert din 1997, când oamenii și-au ridicat mașinile pe cricuri ca să ne lumineze. După care am făcut toți o baie în mare la sfârșit, iar oamenii au rămas fără baterie la mașini.

Era doar o terasă în Vamă sau două. Era La Parașute, nici măcar Bibi nu era atunci. După aia, Vama, ca orice fel de proiect anarhic, a fost deturnat și confiscat de agenți economici.

Din punct de vedere urbanistic, Vama Veche este un dezastru, nu văd cum ar putea fi salvat acest lucru, nu cu cluburile placate cu gresie de baie și inox.

Vama ar fi putut să arate ca un mic sătuc dobrogean.

E important să rătăcești prin amintirile tale. Acum nu mai regăsesc nimic acolo. Erau corturi până în strada principală, era o formă de sălbăticie și boemie, de revoltă sensibilă, a unor oameni care voiau să meargă la mare altfel.

Și am rămas cu celebra zicală „nu mai e Vama ce a fost”.

Da, dar acum o spune și unul de 16 ani și te bufnește râsul. (râde)

Vorbind despre începuturile trupei Vama Veche, ai putea să ne spui cum a apărut ea?

Eu lucram la Teatrul de Comedie și nu jucam așa mult, eu voiam să fac ceva tot timpul. Mie îmi plăcea să cânt, eu am făcut clarinet.

Și eram într-un spectacol jucat la Lăptărie, cu trupa lui Victor Ioan Frunză, Trupa pe butoaie. Acolo l-am cunoscut pe Liviu Mănescu, cu care am legat o prietenie strânsă. L-am cunoscut și pe regretatul Traian Bălănescu, care a plecat dintre noi anul ăsta și n-am apucat să vorbesc foarte mult despre asta pentru că îmi doresc să fac ceva pentru memoria lui, mai important decât o comemorare pe facebook.

Și a fost acel moment când ne-am întâlnit, ei aveau alte meserii, le plăcea ideea de stat noaptea, de cântat, nu prea voiau să iasă. Eu am zis să ne audă oamenii muzica, dacă tot o facem. Demersul meu era să fac versuri normale, altfel față de poleiala anilor ’80, în care versurile nu prea contau, ele erau mai mult un pretext pentru muzică.

Poate că la Vama Veche a fost invers, muzica a fost un pretext pentru versuri. Dar am avut o stare de frondă față de compozitorii aceia, erau foarte puține formații care își scriau versurile.

Eu n-am conceput să ne scrie altcineva muzica, eu nu voiam să fiu un interpret, eu voiam să fiu un creator. Și nimeni din trupă nu voia să fie un interpret.

Vama Veche a stârnit o stare de spirit. Noi trăiam chestia asta ca niște copii. Industria muzicală ne privea cu dispreț la început, cântam prost din punctul lor de vedere, nu înțelegeau de ce avem succes, chiar ei ne-au spus ulterior că nu înțelegeau.

Ați ales numele ăsta pentru că vă identificați cu ceea ce reprezenta Vama în adolescența și tinerețea voastră?

A fost o seară lungă cu tot felul de nume tâmpite, după aia s-a ajuns la ideea de mare, apoi la tot felul de plante, alge și căluți, ne distram, ziceam și Sarmalele calde. Eram super beți și cred că eu, dar Liviu zice că el, nu o să știm niciodată, am spus „hai să îi zicem Vama Veche”.

Toată lumea a tăcut așa, ne plăcea, beți fiind, am ajuns la un acord. Și am zis că mâine când o să ne trezim nu o să ne mai placă, dar hai să avem un nume, că la primul concert nu am avut nume, ne-au zis că suntem Verii lui Ștefan.

Cântasem în pauza formației Dracula și ne-au zis Verii lui Ștefan. Și chiar m-am trezit a doua zi și Vama Veche mi s-a părut o prostie, chiar am zis „ce lipsă de imaginație”.

Dar am rămas așa.

Îți poți imagina ce ai fi fost tu fără trupa Vama Veche? Cum ar fi arătat viața ta?

Nu.

În primul rând, trupa Vama Veche a însemnat pentru mine ruptura simbolică de părinții mei. Toți trebuie să ne rupem de influența părinților, dar când mai ai și părinți statuie, e și mai greu.

Tata era privit drept cel mai mare gazetar de sport, mama era actriță de marcă a Teatrului de Comedie, ulterior a devenit și regizor. În teatru eram cu umbra ei deasupra capului. Și a venit felia asta de muzică, unde zburdam singur. Nimeni nu-mi spunea ce să fac, nici tata, nici mama.

Tata s-a dus la Prosport și le-a zis celor de acolo că băiatul lui are o formație extraordinară. Și nu l-au crezut, credeau că el e orbit de mândria de părinte. Dar după aia au auzit melodiile și au zis „Băi, nea Ion chiar avea dreptate. Nu era orbit.” Asta mi-au povestit chiar ei, după ce a murit tata.

Tata a fost fanul nostru, îi plăcea Copilul și durerea. Mama la fel, era fan, ne-au sprijinit tot timpul.

Mai ții minte când au venit prima dată părinții tăi, să vă vadă în concert?

Da! La primul concert, ăla din Lăptărie. A fost super emoționant. A venit și mama, a venit și tata. Păi numai ei erau publicul nostru. (râde)

Ei și ăia care erau în Lăptărie oricum. Noi cântam în pauza unei formații și ne-au cerut bis. Dar nu aveam ce să cântăm la bis, noi aveam doar 5 cântece. Și am cântat încă o dată 3 dintre cântece.

Revenind puțin la teatrul independent pe care ziceai că vrei să îl construiești, îți dorești asta fiindcă simți că nu te mai regăsești într-un teatru de stat și crezi că doar dacă devii independent poți evolua din punct de vedere artistic?

Eu cred că România are mare nevoie de infrastructură. Teatrele municipale, în momentul ăsta, nu mai au infrastructură. Oamenii zugravesc pereții, nu se duc la târgul de scenotehnică de la Frankfurt. E un dolce far niente instituționalizat, ca să fiu foarte blând.

Și atunci, eu aș vrea să creez din punct de vedere al managementului o echipă care să înțeleagă necesitatea unei infrastructuri corecte.

Crezi că ai putea face asta și ca manager al unui teatru de stat? Te-a tentat vreodată să aplici la un post de manager?

Nu. I wanna make my own rules.

Și, referitor la legea managementului instituțiilor de cultură, a fost o inițiativă pentru limitarea mandatelor. Dar nu a trecut. Tu ce crezi, e nevoie de o limitare a numărului de mandate pentru managerul unui teatru?

Am fost profund dezamăgit, se ajunsese la o formă de două mandate plus un mandat extra, dacă ăla lua o notă de peste 9,50. Și a fost o scrisoare semnată de 80 de directori de teatre, tineri și vârstnici, care au argumentat că nu e bine, cum că e important să fim manageri pe viață.

Băi, nu-ți ajung 10 ani să pui la cale o viziune pentru un teatru și viziunea aia să fie continuată de viitorul manager?

Tu te-ai gândit vreodată să pleci din România?

Da.

Și de ce nu ai făcut-o?

Păi cu limba asta, ce dracu să fac. (râde)

Dar cum vezi România ca țară în care vor crește copiii tăi?

Pentru mine e foarte greu în momentul ăsta să răspund la întrebarea asta.

Din păcate, vorbim în timpuri de pandemie, care au scos la iveală o societate disfuncțională, nepregătită din punct de vedere emoțional și uman, o societate nepăsătoare față de copii, față de viitor, o societate a fiecare în treaba lui. De aia am scris și cântecul ăla în pandemie, E și treaba mea.

E foarte greu.

Mă întristează gândul că trebuie să îmi cresc copiii ca ei să plece.

Pe de altă parte, lumea se îndreaptă către o societate globală, nu te mai poți opune acestui lucru, însăși evoluția tehnologică împinge lumea către asta. Nu poți să faci protecționism și izolaționism când tehnologia merge contra acestor lucruri.

Pentru mine, însă, e dramatic să știu că va trebui să mă urc în avion să îi văd în Olanda sau în Anglia.

Este eșecul nostru ca generație. Noi suntem o generație care a eșuat.

Crezi asta?

Da.

De ce crezi că a eșuat?

Păi, uite despre ce e vorba în interviul nostru. Noi trebuia să vorbim despre cum ducem 20 de producții la Avignon  (nr. Festivalul de Teatru de la Avignon, unul dintre cele mai importante din lume), cum avem schimburi culturale cu Old Vic și alte teatre mari. Trebuia să vorbim despre alte lucruri.

Noi vorbim despre frământări sociale și e normal, pentru că asta e realitatea când societatea nu e ok.

Da, sunt inițiative la firul ierbii și ele dau pozitivism și probabil că România se schimbă față de acum 20 de ani. Măcar că s-a pus în discuție limitarea mandatelor directorilor, e o schimbare.

Rezistența a 80 de directori de teatre la această schimbare este, însă, înspăimântătoare.

The post Tudor Chirilă: “Trupa Vama Veche a stârnit o stare de spirit. Noi trăiam asta ca niște copii.” appeared first on Cultura la dubă.

Trupa Vama anunță că va susține două concerte pe 23 aprilie, în Vama Veche, unul la apus, de la ora 20:00, și unul la răsărit, de la 6 dimineața, a doua zi. La apus, formația va cânta electric, în timp ce la răsărit concertul va fi acustic.

Tudor Chirilă: ,,Ni s-a părut important să nu mai facem încă un concert din studio. Să le oferim fanilor noștri și o altă perspectivă în marea asta de transmisii online cu fundaluri artificiale pe spate. Așa că ne-a venit ideea să cântăm de pe plaja din Vama Veche înainte de deschiderea sezonului oficial, când Vama e mai aproape de cum am cunoscut-o noi și de poveștile care au făcut-o celebră.

Ne-ar plăcea să putem transmite oamenilor care ne vor privi un pic din ce a simțit oricine a ajuns măcar o dată în Vamă și a prins un răsărit.

Vom face un playlist generos, cu multe cântece despre mare din ambele perioade muzicale, VAMA și Vama Veche.

Concertul ăsta dublu e un medicament, mai ales pentru noi: după tot anul ăsta nebun ce poate fi mai bine decât să ne trezim la răsărit după ce am cântat la apus, să avem marea în spate și să cântăm Undeva în Vamă acompaniați de liniștea mării. Sperăm doar să nu fie înnorat. Și sperăm să fiți alături de noi, fie și doar virtual.”

Concertele vor fi transmise online de pe platforma streamerse.net, de unde fanii pot achiziționa trei categorii de bilete: bilet la ambele concerte sau pot alege între apus și răsărit. 5 zile este perioada de presale în care fanii primesc un discount de 15%. Biletele sunt disponibile AICI.

The post Vama va susține două concerte din Vama Veche, la apus și la răsărit appeared first on Cultura la dubă.

Tudor Chirilă și colegii săi de la trupa Vama anunță organizarea primului festival digital al unei trupe din România – VAMAFEST, între 27 si 28 noiembrie, online. Evenimentul, susținut de Untold, va fi un maraton de muzică, ateliere de instrument sau vocal coaching susținute de membrii formației, dezbateri, concursuri și testimoniale.

Cele trei direcții ale festivalului sunt #vamaliveshow, #vamaeducatie, #vamastorytellling, ele fiind desprinse din pasiunile și experiențele celor cinci membri ai formației: Tudor Chirilă – voce, Eugen Caminschi – chitară, Gelu Ionescu – clape, Dan Lucian – bas și Lucian “Clopo” Cioargă – tobe.

Festivalul va fi organizat pe sesiuni de muzică și module de educație și storytelling, sub formă de ateliere și dezbateri.

“Avem convingerea că educația în 2020 nu se mai întâmplă doar la școală, ci oriunde în societate există oameni care vor să împărtășească din ce au învățat.”

Tudor Chirilă

“E un moment oportun să fim alături de publicul nostru, avem nevoie să le spunem că suntem aici, că existăm, că dincolo de restricțiile impuse avem încă șansa să ne conectăm și să le oferim într-un singur eveniment mai mult decât am putut s-o facem până acum.

Te poți lăsa folosit de pandemie sau s-o folosești tu pe ea. Noi am ales varianta a doua.” a declarat Tudor Chirilă.

Trupa va oferi fanilor peste 50 de melodii live, inclusiv hituri ale trupei Vama Veche și fragmente din albumul care a revoluțional muzica românească a anilor 2000 – “Am să mă întorc bărbat”.

Evenimentul este susținut de Untold și reprezintă o continuare a unei relații pe care Tudor Chirilă a început-o cu celebrul festival de la Cluj încă din 2016. Din acel moment, Tudor Chirilă a susținut campania BAC DE 10, prin care elevii cu media 10 la bacalaureat primesc abonamente gratuite la UNTOLD.

De altfel, Tudor Chirilă este o voce care militează de câțiva ani de zile pentru îmbunătățirea sistemului educațional din România.

Petiția sa, Vă uniți pentru educație?, adresată partidelor politice, a strâns aproape 100.000 de semnături.

Atât trupa VAMA, cât și UNTOLD au mai organizat și alte evenimente online anul acesta. Dacă Tudor Chirilă și colegii săi au pus la cale Absolvirus Party, o întâlnire digitală dedicată absolvenților de liceu, cei de la Untold au avut două producții transmedia care au stabilit un record pentru România. La Overnight și Sparks of Magic, s-au uitat peste 2 milioane de oameni din țară și din străinătate.

,,Chiar dacă în acest an nu am reușit să ne vedem fizic la festivaluri, ne-am păstrat promisiunea de a fi alături de fani și iată că reușim să mai aducem un proiect, dedicat iubitorilor de muzică.

Sunt convins că publicul se va bucura de întâlnirea cu VAMA, că vor afla lucruri nemaiauzite despre băieți, că vor învăța ce înseamnă munca și eforturile unui artist și, nu în ultimul rând, se vor simți mai aproape de bucuria și emoția festivalurilor preferate”, a declarat Edy Chereji, Director de Comunicare Untold & Neversea.

VAMAFEST va fi transmis pe paginile de facebook ale artiștilor – www.facebook.com/VamaMusic – și pe www.facebook.com/TudorChirilaOfficial. Iar în seara de 27 noiembrie, trupa va susține un show live pe Pro tv, de la ora 00.30.

Programul complet al festivalului poate fi găsit AICI.

The post Vama organizează primul festival de muzică, educație și storytelling online. Tudor Chirilă: “Educația nu se mai întâmplă doar la școală.” appeared first on Cultura la dubă.