Corina Încrosnatu, fost vicepreședinte și fost secretar general al ICR, propusă acum de PSD în funcția de președinte, va conduce Institutul Cultural Român pentru următorii 4 ani. Pentru cele două posturi de vicepreședinte, plenul i-a numit pe Adriana Gae, propusă de AUR, și pe Attila Weinberger, propus de UDMR. Weinberger a ocupat aceeași funcție și în ultimii 4 ani.

Noua conducere a fost aleasă în Senat printr-o majoritate formată de AUR și PSD.  

Potrivit USR, noua președintă este o apropiată a lui Adrian Năstase, fiind în trecut vicepreședintă a Fundației Europene “Nicolae Titulescu” condusă de Năstase, poziție din care, în 2013, l-a invitat la București pe Aleksandr Dughin, ideologul lui Putin.

Totodată, din Consiliul de Conducere va face parte naistul Nicolae Voiculeț (AUR), participant la protestele de susținere a lui Călin Georgescu și cunoscut consipiraționist.

Audierile candidaților în comisiile de specialitate din Parlament au fost marcate de declarații tensionate între reprezentanții partidelor.

***

Potrivit Agerpres, pentru funcția de președinte al ICR, Corina Încrosnatu, propusă de grupul PSD, a primit în plenul Senatului 81 de voturi ‘pentru’ și 34 ‘împotrivă’, Roxana Dumitrache, propusă de grupul parlamentar USR – 18 voturi ‘pentru’ și 97 ‘împotrivă’, Adrian Dupu, din partea Asociației ASTRA și Asociației Euro-26 – 15 voturi ‘pentru’ și 100 ‘împotrivă’ și Liviu Jicman, fost președinte ICR, din partea uniunilor de creație – un vot ‘pentru’ și 114 ‘împotrivă’.

Pentru cele două posturi de vicepreședinte, plenul i-a numit pe Adriana Gae, propusă de grupul parlamentar AUR, care a obținut 73 voturi ‘pentru’ și 43 ‘împotrivă’ și pe Attila Weinberger, propus de grupul UDMR, cu 89 voturi ‘pentru’ și 27 ‘împotrivă’.

Ceilalți candidați pentru funcția de vicepreședinte au obținut: Honorius Circa, propus de Asociația Euro-26, niciun vot ‘pentru’ și 116 ‘împotrivă’, Mihai Firică, din partea Uniunii Scriitorilor din România, două voturi ‘pentru’ și 114 ‘împotrivă’ și Daniela Nane – Uniunea Realizatorilor de Film din România – 35 voturi ‘pentru’ și 81 ‘împotrivă’.

Cei șapte membri propuși de grupurile parlamentare pentru Consiliul de conducere al ICR și numiți de plen sunt:

Iulian Badea – propus de grupul parlamentar PSD;
Dumitru Goldbach – propus de grupul parlamentar PACE – Întâi România;
Zsolt Karacsony – din partea grupului parlamentar al UDMR;
George Amarie-Mihalașcu – propus de grupul parlamentar PNL;
Ioana-Alina Șerban – propusă de grupul parlamentar PSD;
Radu Vancu – propus de grupul parlamentar USR;
Nicolae Voiculeț – din partea grupului parlamentar AUR.

Din partea uniunilor de creație, au fost numiți pentru Consiliul de conducere al ICR:

Benoni Ioan-Carmăzan – propus de Uniunea Realizatorilor de Film din România;
Aurelia Corbeanu – din partea Uniunii Teatrale din România;
Laurențiu Damian – din partea Uniunii Cineaștilor din România;
Dan Dediu – din partea Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România;
Petru Lucaci – din partea Uniunii Artiștilor Plastici din România;
Daniela Nane – Uniunea Realizatorilor de Film din România;
Ileana Tureanu – din partea Uniunii Arhitecților din România.

Cine este Corina Încrosnatu, noul președinte al ICR

Potrivit prezentării de pe siteul oficial al ICR, Corina Raluca Încrosnatu (n. 1983, Sinaia) a absolvit în anul 2008 Universitatea București, specializându-se în filologie. În aproximativ 20 de ani, aceasta a ocupat doar funcții publice sau a lucrat pentru fundația lui Adrian Năstase.

La ICR a ajuns în 2014, unde a început ca expert în programe culturale în cadrul Direcției Generale Reprezentanțe în Străinătate. A avansat apoi la funcția de șef al Serviciului Reprezentanțe în Europa, unde a contribuit la consolidarea relațiilor culturale dintre România și statele europene prin proiectele coordonate. Ulterior, a preluat rolul de Director General al Direcției Generale Programe prin Reprezentanțe și Comunități Istorice.

În perioada noiembrie 2021 – septembrie 2024, a deținut funcția de Secretar General al Institutului Cultural Român. Din septembrie 2024, ea a fost numită vicepreședinte al ICR.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post ICR va fi condus de Corina Încrosnatu, propusă de PSD. Vicepreședinții sunt de la AUR și UDMR appeared first on Cultura la dubă.

Ministrul Andras Demeter a reacționat în urmă cu scurt timp într-un material video. Acesta spune că nu-și amintește să fi spus acele vorbe și că va cere autorităților să facă o investigație, iar dacă înregistrarea se va dovedi a fi adevărată, își va da demisia.

Deputatul Csoma Botond (UDMR) îi cere public demisia ministrului Andras Demeter:

“Referitor la materialul audio apărut în spațiul public și atribuit ministrului Culturii, Demeter András István, UDMR se delimitează atât de limbajul vulgar, cât și de conținutul unor astfel de afirmații, incompatibile cu responsabilitatea unei funcții publice și de natură să afecteze încrederea în instituțiile statului și în valorile serviciului public. Pentru Uniune, respectul față de interesul public, funcționarea democratică a instituțiilor și parcursul euroatlantic al României reprezintă principii clare și asumate.

Considerăm că, într-un astfel de context, demisia ministrului este gestul firesc și responsabil. Declarațiile de acest tip nu afectează doar imaginea unei persoane, ci proiectează efecte nedrepte și de durată asupra comunității maghiare și asupra reprezentării sale politice. Tocmai de aceea, este important ca responsabilitatea publică să fie asumată cu luciditate și decență.”

Potrivit publicației respective, contextul era următorul: ministrul Demeter András István explica unor angajați ai Ministerului Culturii reacția pe care a avut-o în 2012, când Parchetul General l-a audiat într-un dosar de corupție care investiga o posibilă fraudă la Radio România (n.r. unde a fost șef în trecut), în urma achiziției postului Radio Chișinău din Republica Moldova.

Scriptul publicat de mwnews:

“Zic: Doamna procuror, puteți să vă jucați cât vreți, dar dacă eu mă enervez, eu mă duc acum, că încă suntem în consiliul de administrație – toți ceilalți care am votat banii ăștia încă suntem în conducerea radioului -, mergem frumos, îi anunțăm pe ruși, vindem radioul cu 5 milioane (n.red., de euro), dumneavoastră nu mai aveți pretinsul prejudiciu, statul român va câștiga, va fi pe profit. Și îmi bag p(…)la în interesul național, pentru că eu sunt ungur! Deci dumneavoastră ar trebui să-mi dați o statuie, că am făcut ce voi n-ați fost în stare, și dumneavoastră mă fu(…)eți cu p(…)la îndoită aicea”.

Cultura la dubă a încercat să obțină un punct de vedere de la Andras Demeter, dar acesta nu a răspuns până la ora publicării articolului. În materialul m2news, ministru nu ar fi negat inițial ceea ce spune în înregistrare, ulterior revenind cu un punct de vedere scris.

„Nu neg că ea există (n.red., înregistrarea). Îmi aduc aminte, era despre dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție: Radio România a achiziționat de pe bursa din Republica Moldova postul Radio Chișinău, inițial s-a achiziționat 50% din acțiuni, apoi s-a ajuns până la 99% și România a ajuns să dețină postul de radio, care a continuat să emită în limba română. 

Era o discuție despre abuzurile care au urmat… Noi (n.red., Consiliul de Administrație al Radio România) ne-am asumat această achiziție. Apoi s-a deschis un dosar care a anchetat un posibil prejudiciu creat statului român și așa a venit vorba despre interesul național… Nu am ce să neg. Am spus procuroarei că dacă nu contează interesul național, pentru că interesul național era să nu cumpere Rusia și postul să continue să emită în limba română, atunci poate fi vândut Rusiei și România își recuperează banii. 

Eu sunt ungur, cetățean român de etnie maghiară, dar în contextul respectiv, pe fond, nu-mi reproșez nimic, pentru că am slujit, pe plan intern și extern, interesul României… Dosarul a fost clasat după 2 ani. Practic, era o povestire anecdotică din 2011-2012, când a avut loc… Nu putem pune semn de egalitate între o anecdotă și o poziție personală, indiferent că e în civil sau în calitate oficială…”, a declarat, telefonic pentru m2news, ministrul Demeter.

În punct de vedere scris, acesta a insinuat că materialul audio este contrafăcut – “Nu pot decât să condam scoaterea din context și, mai mult – neauzind înregistrarea la care faceți referire -, realizarea unui material cel puțin editat dacă nu contrafăcut, mi se pare un demers îngrijorător.”

Înregistrarea audio poate fi ascultată AICI.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post AUDIO Ministrul Culturii, Andras Demeter: “Îmi bag p..a în interesul național, pentru că eu sunt ungur” appeared first on Cultura la dubă.

Pe 22 ianuarie, maghiarii sărbătoresc Ziua Culturii Maghiare. Data reprezintă publicarea poeziei „Hymnus” de Kölcsey Ferenc (1823), ale cărei versuri stau la baza imnului național al Ungariei. Cu această ocazia, ministrul Culturii, Andras Demeter, a publicat azi un mesaj pe pagina oficială de facebook a Ministerului Culturii.

“Ziua Culturii Maghiare e mai mult decât o sărbătoare. Este ocazia reafirmării convingerii că ceea ce creăm contează. Că limba în care visăm este, totodată, făuritoare a viitorului. Cultura maghiară din Transilvania nu este un fenomen periferic. Este epicentru al gândirii, al valorii, al calității umane. În această zi lǎsǎm nostalgia şi vorbim despre prezent și despre responsabilitatea pe care o incumbă creionarea viitorului.”, a spus Andras Demeter.

Iată mesajul său integral:

“Cultura nu este o costumație de sărbătoare. E ceva ce ar trebui purtat zilnic, nu doar o în cele marcate cu roșu în calendar. Cultura este respirație. Gândire. Ținută interioară. Este acea busolă lăuntrică care arată calea chiar și atunci când toate hărțile rămân albe. Cultura pentru maghiarii din România este, deopotrivă, moștenire și prezent. Trăiește în propoziții rostite, în adevăruri spuse pe scenă, în întrebări ascunse între paginile cărților, în cântece populare care au supraviețuit imperiilor și regimurilor și în comunități care nu au lăsat tăcerea să învingă.

Pentru comunitatea maghiară din România, cultura a fost întotdeauna mai mult decât artă. A fost și este, simultan: identitate, reziliență, dialog și punte. Aici cuvântul are nu doar însemnătate ci şi forță portantă. Cântecul se aude si produce conexiuni. Narațiunea poate genera nostalgie dar, în același timp, responsabilizează. Un cuvânt, o singură propoziție poate schimba traiectoria unei seri. Am învățat asta pe scenă. În căutarea echilibrului, a propriului traseu, am înțeles că, prin cultură. poate fi rezilientă o întreagă comunitate. De aceea, Ziua Culturii Maghiare, e mai mult decât o sărbătoare. Este ocazia reafirmării convingerii că ceea ce creăm contează. Că limba în care visăm este, totodată, făuritoare a viitorului. Cultura maghiară din Transilvania nu este un fenomen periferic. Este epicentru al gândirii, al valorii, al calității umane. În această zi lǎsǎm nostalgia şi vorbim despre prezent și despre responsabilitatea pe care o incumbă creionarea viitorului.

Pentru că în absența culturii nu există comunitate. Și pentru că în absența comunităților nu există viitor.”

Andras Demeter a povestit pentru Cultura la dubă, într-un interviu din octombrie 2025, traseul său politic. Este unul dintre membrii fondatori ai UDMR. În trecut, acesta a fost acuzat că în 1990, pe când era student la Târgu Mureș, ar fi călcat în picioare și ar fi dat foc steagului României, fapte care ar fi dus atunci la reținerea lui de către poliție. Ministrul Culturii a negat acuzațiile în repetate rânduri.

“De ce ați vrut să intrați în politică?

N-am vrut să intru în politică, nici n-am intrat în politică. Am fost la locul potrivit în momentul nepotrivit sau invers, cum vreți să o luați. În decembrie 1989, la un mic cerc de literatură în Târgu Mureș, unde eram student în anul 2, noi, cu câțiva profesori, ne-am apucat și am făcut UDMR-ul. Am fost fondatorii UDMR-ului. Sunt membru fondator UDMR și unul dintre primii vicepreședinți pe probleme de cultură, că eram student la teatru, cel mai tânăr fiind.

Eram vicepreședinte pe județul Mureș al UDMR-ului din decembrie 1989. În momentul în care am intrat pe portalul radioului public, ca președinte director general, mi-am suspendat statutul de membru UDMR.

De la radio am trecut la TVR, am avut statut de producător TV, și nici până astăzi nu mi-am reactivat calitatea de membru cotizant al UDMR, dar trecutul și apartenența nu le neg. (…)

Dacă vreți, puteți să mă întrebați și de steag.

Este adevărat că ați dat foc steagului României?

Nu. Mai multă lume a verificat și nu există niciun fel de constatare, un raport, un referat, o condamnare sau ceva. Este o născocire a unei minți bolnăvicioase, dar făcută cu talent. A pus această amprentă pe fruntea mea când eram încă director la Timișoara.

Știți cine este această persoană?

Da, Ioan Ieremia, fost director al Teatrului Național din Târgu Mureș, pentru simplul fapt că nu am vrut să-i angajez fiul ca regizor la mine la teatru.

Am spus: am post de regizor vacant, dar stagiunea mea e plină, e o singură sală, e ocupat totul, nu am ce să-i dau de lucru. La care mi-a zis: dar nici nu-ți cer să-i dai de lucru, doar să-l plătești. Și am zis: “iertați-mă, sunt prea tânăr să fac astfel de aranjamente.” Aveam 25 de ani atunci, 24 când am luat concursul. Ne-am luat rămas bun și de atunci a început și m-a urmărit toată viața. El a dat în presă acest zvon.”

Interviul integral poate fi citit AICI.

***

_{Dacă materialele Cultura la dubă ți se par importante și vrei să susții munca noastră, redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI – durează 30 de secunde. Sau poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post “Cultura maghiară din Transilvania este epicentru al gândirii, al valorii, al calității umane. Limba în care visăm este făuritoare a viitorului.” – mesajul ministrului Andras Demeter de Ziua Culturii Maghiare appeared first on Cultura la dubă.

În contextul în care Ministerul Culturii organizează pe bandă rulantă concursuri pentru managementul instituțiilor de cultură, iar cele mai multe dintre ele sunt încheiate fără finalitate – niciun candidat nu e considerat suficient de bun – ne-a atras atenția un concurs cu concurent unic, evaluat cu o notă mare la prima probă – 8.89.

Așa că am dorit să asistăm la proba interviului, pentru a vedea cum ar trebui să arate un concurent bine pregătit, în viziunea Ministerului Culturii.

Iuliu Szép, în vârstă de 73 de ani, pensionar, conduce Opera Maghiară din Cluj de 15 ani. Pentru că la finalul ultimului mandat a primit la evaluare peste 9, a avut dreptul să candideze singur pentru un nou mandat. Așa este legea.

Acum, el a câștigat concursul și va mai conduce instituția încă 3 ani, adică până la 76 de ani.

În 2013, Curtea de Apel București l-a declarat definitiv pe Iuliu Szép colaborator al Securității, sub numele conspirativ “Suciu”. Iuliu Szép a fost mulți ani vicepreședinte UDMR, iar în 2010 DNA l-a anchetat pentru deconturi peste limita legală.

Culmea este că Iuliu Szép a intenționat inițial să se retragă din activitate și să nu mai candideze. “Știu că sunt artiști maghiari proveniți din Transilvania, din România, care chiar ar dori să vină la Opera Maghiară directori. Însă eu am discutat și cu domnul Kelemen (n.r. Kelemen Hunor, deputat, președintele UDMR) și cu ministrul Demeter (n.r. Andras Demeter, ministrul Culturii) și am rămas.”

***

Iuliu Szép, profesor de muzică la o școală primară în anii ’80, a intrat în Opera Maghiară din Cluj în 1988, pe postul de secretar artistic. A păstrat funcția până în 2000. În paralel, a fost vicepreședintele UDMR, responsabil cu cultura. În 2010, el a preluat conducerea Operei Maghiare, moment în care Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a început să-i investigheze trecutul.

Din dosarul său reiese că a fost recrutat ca informator în anii studenției, sub numele conspirativ “Suciu”, cu scopul de a oferi informații despre colegii și profesorii săi de la Conservatorul Gheorghe Dima din Cluj.

Pe o colegă, de care era apropiat, a urmărit-o, în timp ce se prefăcea că doarme lângă ea, și a declarat la securitate conținutul scrisorii acesteia către părinții ei, în care erau incluse referințe religioase.

Un alt coleg a primit interdicția de a pleca la turnee artistice peste hotare, ca urmare a notelor informative date de Iuliu Szép despre el.

“Ei, când eram student am fost cu corul Academiei de Muzică în Italia, un prieten a rămas la Viena, la niște cunoștințe ale mele, Când ne-am întors, securitatea m-a contactat și de multe ori și a început să întrebe de profesorii mei. Și au rămas niște acte acolo.”, declară Iuliu Szép pentru Cultura la dubă.

Andras Demeter, actual ministru al Culturii, a fost mulți ani coleg de partid, la UDMR, cu Iuliu Szép. “Ne știm de-o viață”, spune ministrul. Deși știa că a fost colaborator al Securității, asta nu l-a împiedicat să îl încurajeze să candideze pentru postul de director al Operei Maghiare din Cluj-Napoca, în ciuda faptului că însuși Szép era conștient că are „o pată”.

“Știam de mult timp, acest scandal izbucnise, dacă nu mă înșel, undeva prin 2015…

În 2012 a început să fie anchetat de CNSAS și în 2013 Curtea de Apel a dat decizia definitivă.

După acea perioadă, domnul Szép n-a mai depus nicio candidatură ani de zile și a fost într-o situație, și el și ministerul, de nerespectare a legii, pentru că a avut interimate de 4 sau 5 sau 7 ani. Până când am venit eu secretar de stat în Ministerul Culturii și m-am dus la Cluj și am spus: domnul Szép, dumneavoastră sunteți interimar. Ar trebui să rezolvăm problema. Vă hotărâți dacă vă înscrieți la concurs sau nu.

El mi-a spus nu, nu mă înscriu la concurs. Asta a fost în 2021. Nu mă înscriu la concurs pentru că am această pată și nu vreau să creez probleme.

La care eu i-am spus, dom’le, ai această pată, dar ești interimar de atunci, eu organizez un concurs deschis, să vedem dacă se înscrie cineva bine, dacă nu, nu. Tu decizi, domnul Szép, dacă te înscrii sau nu. S-a înscris, a câștigat.

Dar, principial, nu aveți nicio problemă cu faptul că o instituție de cultură din România e condusă de un fost colaborator al Securității?

Principial, eu pot avea o problemă, dar a trebuit să aleg între mai multe rele. Unul mare și unul mic. Un rău era că instituția era în interimat, alt rău era că nici altcineva nu-și depuse candidatura. Și răul mai mare e că era candidatul un fost colaborator al Securității despre care nici măcar nu putem vorbi așa, pentru că lucrurile nu sunt chiar așa cum par, pentru că fiecare astfel de colaborator, de la caz la caz, are propria sa istorie.

Ca să închei, răspunsul meu este foarte simplu: Câtă vreme legea nu prevede, pentru a conduce Opera Maghiară din Cluj, nicio interdicție, atunci problemele mele principiale au fost, cum să zic, umbrite sau acoperite de dorința de a rezolva problema arzătoare, aceea de a renunța la interimat, de a avea un director plin.”, declară ministrul Andras Demeter pentru Cultura la dubă.

Toamna aceasta, după 15 ani de când conduce instituția, Szép a primit peste nota 9 la evaluarea finală și, așa cum prevede legea, a avut dreptul să candideze doar el pentru un nou mandat. Le-a spus apropiaților din lumea operei, cu care am stat de vorbă, că se simte obosit și ar vrea să se retragă, având, totuși, 73 de ani.

Iuliu Szép mărturisește cu nonșalanță pentru Cultura la dubă că, după ce s-a consultat cu foștii colegi de partid, Kelemen Hunor, președintele UDMR, și Andras Demeter, ministrul Culturii, a decis să își depună din nou dosarul pentru concurs, mai ales că a simțit din partea celor doi și “un mic sprijin”.

„Eu știu că sunt artiști maghiari proveniți din Transilvania, din România, care chiar ar dori să vină la Opera Maghiară directori. Însă eu am discutat și cu domnul Kelemen (n.r. Kelemen Hunor, deputat, președintele UDMR) și cu ministrul Demeter (n.r. Andras Demeter, ministrul Culturii) și am rămas.

Dar ați discutat cu domnul ministru și cu domnul Kelemen în ce sens, dacă e bine să mai rămâneți sau nu?

Da, da. Cu domnul Kelemen am discutat, fiindcă eu cu el mă cunosc de foarte mult timp, era și dânsul ministrul Culturii, cunoaște bine opera, umblă la spectacolele noastre. Și am spus că dacă se propune că am o vârstă și să nu mai fac, atunci bineînțeles că mă retrăgeam.

Întrebat dacă a susținut în vreun fel candidatura lui Iuliu Szép pentru un nou mandat la Opera Maghiară din Cluj, președintele UDMR, Kelemen Hunor, membru al coaliției de guvernare, nu a oferit până la ora publicării articolului un punct de vedere.

Pe de altă parte, ministrul Demeter susține că discuțiile anterioare concursului au fost strict instituționale.

“Anterior concursului ați avut vreo discuție cu dumnealui în care l-ați încurajat în vreun fel să participe sau l-ați asigurat de sprijinul dumneavoastră?

Dacă am avut vreo discuție cu el înainte de concurs? Răspunsul este afirmativ. Am avut o discuție cu el institutională, în sensul în care, după ce a fost evaluat cu o notă peste 9, atunci compartimentul de specialitate, la rugămintea mea, a adresat o solicitare pe care o adresăm în general în toate situațiile asemănătoare managerului, care spune, domnule, vă rugăm frumos să ne trimiteți datele pentru a face caietul de sarcini în vederea organizării concursului. La care aveți dreptul, ați câștigat dreptul.

Domnia sa aici avea două opțiuni: să-mi răspundă – domnule ministru, dragă Andras, că ne știm de-o viață, îmi doresc să mă retrag, am câștigat un drept, dar nu voi candida. Vă trimit toate informațiile pentru nu știu ce…

Domnia sa nu mi-a răspuns în această formă. Mi-a trimis toate informațiile pentru participarea sa la concurs închis.

L-ați asigurat în vreun fel de sprijinul dumneavostră?

În momentul în care răspunsul a fost doar instituțional, n-a fost nevoie de nicio încurajare. El s-a înscris și a avut loc concursul.”

Cum a arătat proba interviului

Din comisia numită de ministrul Culturii pentru concursul de management organizat la Opera Maghiară din Cluj toamna aceasta au făcut parte Kovács-Pistuka Emőke, managerul Filarmonicii “Dinu Lipatti” din Satu-Mare, Levente György, manager al Filarmonicii de Stat din Târgu Mureș și Florin Estefan, manager al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca. Cel din urmă a făcut parte și din comisia de evaluare de la TNB.

După ce pentru proiectul de management a primit 8.89, Iuliu Szép a susținut proba interviului pe 10 decembrie 2025. Interviul a avut loc online și, pe lângă membrii comisiei și un angajat al Ministerului Culturii, am fost singurul observator, proba fiind deschisă publicului, cu condiția înscrierii în prealabil.

În prima parte a discuției, candidatul și-a prezentat planul de management pentru următorii 3 ani, vorbind despre premiere pe care vrea să le monteze, ținând, însă, cont de deficitul bugetar. Au urmat apoi întrebările.

Levente György, de la Târgu-Mureș: “Clădirea arată foarte rău din exterior, ce faceți cu ea?

Iuliu Szép: Clădirea este gestionată de Teatrul Maghiar, condus de Tompa Gabor. După cum probabil mulți știu, a fost început un proiect de restaurare a clădirii, a fost alocat o sumă de, mi se pare, 15 milioane de euro din partea Guvernului,  însă am decis împreună cu domnul Tompa Gabor să oprim acum pregătirile, fiindcă n-am văzut o realizare sigură.”, a răspuns managerul.

Florin Estefan a insistat pe acest subiect fiindcă Opera Maghiară, la fel ca Opera Română din Cluj, este inclusă pe lista CNI pentru proiecte majore de consolidare. Estefan l-a întrebat ce plan de mutare are dacă ambele opere din Cluj vor intra simultan în renovare.

„Ei, eu sper că nu va fi așa, că asta ar fi chiar de râsul lumii, să închidem în aceeași perioadă.”, a răspuns candidatul

Florin Estefan, Opera Română din Cluj-Napoca: Dar vă dați seama că se poate întâmpla dacă CNI o să aibă bani la anul, se dă drumul la licitație și în 2027 încep lucrările…dumneavoastră, ce faceți?

Deci noi nu am acceptat încă proiectele fiindcă arhitecții n-au făcut ce am solicitat. Și atunci a început să meargă mai prost lucrurile. După o vreme, proiectanții de la Oradea nici n-au mai răspuns la telefon. Deci, practic, noi ne-am blocat la proiectare”, a răspuns candidatul.

Întrebat ce soluții are pentru întinerirea corului, a soliștilor angajați și a corpului de balet, Szép a spus că aceasta este o mare problemă, la care n-a găsit încă o rezolvare și că are 5 voci pe care nu le mai poate distribui.

“Am invitat patru colege la o discuție și le-am spus că au posibilitatea să meargă în pensie întreagă și să elibereze posturile. Dar nu au vrut.

În anii ‘90 s-au pensionat mulți soliști și a trebuit să umplem posturile cu oameni de la cor. Acum, multe dintre ele nu ar putea să mai fie soliste.”, a spus omul care conduce instituția de 15 ani.

Întrebat dacă intenționează să invite dirijori de prestigiu, așa cum l-a avut invitat pe marele dirijor Lawrence Foster acum câțiva ani, managerul Operei Maghiare a spus că atunci costurile au fost acoperite de Festivalul Enescu, că lui Lawrence Foster i-a plăcut orchestra și maestrul i-a propus să vină să mai dirijeze, dar acum starea de sănătate nu îi mai permite.

În schimb, în loc să propună un alt nume mare sau un alt parteneriat cu Festivalul Enescu, ori cu un sponsor, așa cum fac filarmonici sau opere din țară, candidatul a spus că instituția are deja 3 dirijori angajați și că intenționează să-l mai invite doar pe fiul lui Tompa Gabor, “un tânăr dirijor pe care vrem să-l încurajăm. Chiar vă propun să-l încercați și voi.”, a spus Szép.

“L-am încercat deja. E stângaci”, a răspuns managerul Filarmonicii Târgu-Mureș.

„Stângaci în ce sens, că dirijează cu stânga sau că…e stângaci…?”, a replicat Szép, replică la care cu toții au zâmbit. De altfel, atmosfera a fost una relaxată pe durata întregului interviu.

Florin Estefan l-a întrebat ce strategie are pentru a atrage și public român la Opera Maghiară, pentru ca românii să intre în contact cu cultura maghiară. Candidatul a mărturisit că e o problemă pe care o discută săptămânal cu colegii, la care nu au găsit încă o soluție. De asemenea, a recunoscut că nu știe cum să atragă mai mulți tineri, spunând că a încercat și cu reclame plătite pe facebook și „tot nu a mers”.

„Nu am găsit soluții suficiente și aici. Oricine poate ajuta cu idei sau cu propuneri, le mulțumim.” – a spus acesta.

Sugestia a venit chiar de la colegul de la Opera Română, Florin Estefan. „Noi am reușit să punem panouri în mall, prin parteneriate. Vă pot da contactele dacă doriți”.

A doua zi a fost afișată nota pe siteul ministerului. Dacă la concursul pentru Teatrul Național București nume importante, precum Alexandra Badea, premiată de Academia Franceză pentru întrega activitate în teatru, și Ada Lupu Hausvater, managerului Teatrului Național din Timișoara în ultimii 20 de ani, au primit pe proiectele de management notele 6.83, respectiv 6.58, și nici măcar nu au intrat în a doua etapă, comisia de la Opera Maghiară i-a acordat candidatului 8.42 pentru prestația din timpul interviului.

Iuliu Szép a primit astfel încă 3 ani de mandat.

I-am relatat ministrului Culturii, Andras Demeter, câteva dintre răspunsurile pe care le-am observat la proba interviului și i-am cerut un punct de vedere. Acesta a răspuns:

“Poate că ar fi făcut mai bine dacă, fără nicio sugestie din partea mea, ar fi ascultat primul instinct al domniei sale. Într-adevăr, și mie mi se pare că este obosit. Dar de aici până la modul în care a ales comisia să noteze e cale lungă.”

Opera Maghiară din Cluj este una dintre cele mai bogate instituții de cultură din România, cu o subvenție anuală de la stat de 34,7 milioane de lei, adică aproape 7 milioane de euro, peste sumele pe care le primesc instituții de prestigiu precum Teatrul Național “Vasile Alecsandri” din Iași sau Teatrul Național “Marin Sorescu” din Craiova.

Din acest buget, instituția a cheltuit în primele 5 luni ale anului 2025 aproape 200.000 de euro doar pe alocații de cazare, potrivit raportului de execuție bugetară publicat pe 31 mai 2025.

Attila Gáspárik, fostul director al Teatrului Național Târgu-Mureș: “UDMR a devenit stat partid. Fără acordul UDMR-ului, nimeni nu ajunge într-o funcție de conducere.”

Attila Gáspárik, fostul director al Teatrului Național Târgu-Mureș și fost rector al Universității de Artă-Teatrală din Târgu-Mureș, de asemenea fost vicepreședinte al Consiliului Național al Audiovizualului, membru marcant al comunității artistice maghiare din România, susține că exemplul lui Iuliu Szep nu este un caz izolat. Acesta vorbește despre o profundă politizare a instituțiilor de cultură maghiare, finanțate de statul român, controlată de UDMR.

“Iuliu Szép nu are nicio pregătire managerială, a fost un lăutar de muzică populară. Dacă cineva pierde procesul cu CNSAS-ul, atunci înseamnă că e o chestie foarte gravă. A fost ani de zile vicepreședintele cultural a UDMR-ului și e un yes man, care spune doar am înțeles, am înțeles și face i se spune. Și sunt niște bani foarte, foarte mulți în Opera Maghiară!

Eu totdeauna am crezut în libertate, libertate artistică. Problema cea mai mare în România e că a moștenit o structură culturală statală din socialism, în care n-am putut să facem nicio reformă. Habar n-avem ce să facem cu teatrele. Habar n-avem. Pe vremuri, înainte de 1989, aceste instituții au fost create, începând cu 1946, pentru a servi ideologia partidului. Totul a fost plătit de către partid. Aici, astăzi, se bat cap în cap finanțarea, deci cel care dă bani, și arta liberă a artiștilor.

Din păcate, în ultima perioadă, UDMR a devenit un stat partid.

Există vreo legătură între toate acestea și regimul Orban de la Budapesta? Ministrul Andras Demeter a declarat pentru Cultura la dubă, în luna octombrie, că Viktor Orban este un om politic curajos și că orice lider curajos merită respect.

Eu cred că cine e azi într-o funcție de conducere, nu are altă părere. Nu poate să aibă altă părere! Presiunea este enormă.”

L-am întrebat pe Iuliu Szep care este și opinia sa despre premierul maghiar, Viktor Orban, cel mai fidel susținător european al lui Vladimir Putin.

„Sunt de acord cu principiile sale care care țin pentru întărirea familiei, care țin pentru întărirea națiunii și a suveranității.”, a declarat acesta pentru Cultura la dubă.

La congresul UDMR din octombrie, Viktor Orban a fost invitatul special al partidului. Atunci, liderul de la Budapesta a declarat că “UDMR nu este doar o organizație minoritară, ci factor de strategie națională.”

„Viitorul nu este al acelora care doar se uită în jur, ci a celor care acţionează. Viitorul este al acelor care prin faptele lor şi prin munca lor spun ceea ce au de spus. Cei care nu trăiesc cu şansa viitorului, vor pierde viitorul. Aş vrea clar şi răspicat să vă spun că la anul nu va fi vorba doar de viitorul guvern ungar, ci şi despre viitorul naţiunii, despre libertatea ţării şi suveranitatea ţării. În aprilie 2026, patria va avea nevoie de maghiarii din Transilvania.”, a declarat Viktor Orban, premierul Ungariei, la congresul UDMR.

În aprilie 2026, în Ungaria vor avea loc alegeri parlamentare.

Dacă nu găsim altceva, căutăm legătura cu Orban sau cu o legătură politică cu domnul Kelemen.”, spune Andras Demeter.

Attila Gáspárik susține că înlăturarea sa de la Teatrul Național Târgu Mureș ar fi survenit la scurt timp după o apariție alături de un rival al lui Viktor Orban.

“Am fost invitat la Budapesta la un interviu, la un podcast a primarului liberal din Budapesta. Imediat după asta au început atacurile și din Ungaria și din România, din presa apropiată de UDMR, că de ce îndrăznesc eu să mă alătur unui liberal.

De fapt, fusese o discuție absolut culturală, intelectuală. Mi-a pus domnul primar întrebarea de ce nu sunt cetățean maghiar. Și am explicat că suntem foarte mulți în Ardeal care credem că cetățenia aparține celui care plătește și taxele. Deci cum să votez eu pe bugetul vecinului?

Asta a fost o discuție la care s-au supărat foarte mult domnul Kelemen și UDMR-ul. La câteva săptămâni distanță, a organizat domnul Demeter, fiind secretar de stat, o comisie la finalul mandatului meu, cu doamna Țepuș în frunte (n.r. Marinela Țepus a fost numită de Andras Demters și în comisia de la TNB), am primit 8,90 și nu știu cât, cât să nu fie 9. Eu în fiecare an am luat peste 9 –  9,60, 9,70, iar acum am primit 8 și nu știu cât. Cum se explică asta în statistică, în matematică? Și nici măcar nu poți să contești nota!

Eu nu am avut vreo ambiție, voiam să existe transparență în tot ce facem, dar am renunțat, nu m-am mai luptat.”

Ieri, ministerul Culturii, condus de Andras Demeter, a pus în dezbatere publică un proiect pentru o nouă lege a managementului cultural. Acesta cuprinde articol cu totul nou, care ar permite ordonatorilor de credite, fie ministerul Culturii, fie primării, să cheme la concurs un candidat unic, “pe bază de invitație”. Procesul va purta numele de “selecție managerială”.

Mai exact, managerii instituțiilor de cultură ar putea fi direct numiți de către politicieni, fără organizarea unui concurs deschis.

***

The post Culisele concursurilor – Partea a II-a: Un fost colaborator al Securității a primit un nou mandat la conducerea Operei Maghiare din Cluj. “M-am consultat cu ministrul Culturii și cu Kelemen Hunor înainte să particip.” appeared first on Cultura la dubă.

În primul său interviu amplu acordat pentru Cultura la dubă, ministrul Culturii, András Demeter, spune răspicat că vrea să-și asume o reformă legislativă și atenționează lucrătorii culturali că trebuie “să-și schimbe conduita”.

“Toată conduita, toată această abordare a raporturilor de muncă, care au o singură direcție, one way: creșterea. Și nu vine niciodată creștere de calitate, nu vine niciodată creștere de conținut, nu vin decât drepturi, drepturi care cresc.”

Sectorul cultural se află în mijlocul unei crize evidente provocată de Ordonanța 52, contestată de mai multe instituții și oameni de cultură, fiindcă ar putea duce la imposibilitatea desfășurării activităților culturale. Ministrul spune că joia aceasta va reveni cu o nouă ordonanță care va permite anumite derogări, astfel încât evenimentele deja planificate până la sfârșitul lui 2025, precum și consumabilele necesare în instituții, să nu fie puse în pericol.

Pe de altă parte, acesta vorbește despre nevoia unei schimbări sistemice, care să rezolve inechitatea dintre lucrătorii culturali angajați pe perioade nedeterminate și cei neangajați.

În interviul de mai jos am abordat subiectele majore care macină sectorul cultural, de la problema concursurilor pentru posturile de manageri, creșterea TVA-ului la cărți, la proiectele de patrimoniu, cum ar fi salvarea Muzeului Național de Istorie a României, condițiile periculoase în care lucrează restauratorii, inechitatea salarială dintre instituțiile de spectacol și muzee, precum și subiecte sensibile care vizează cariera lui András Demeter, condamnat în trecut pentru conflict de interese sau acuzat că ar fi dat foc steagului României. Ministrul vorbește, de asemenea, despre relația cu premierul Bolojan, dar și despre cea cu premierul maghiar Viktor Orban.

“Un singur lucru este cert și clar: Viktor Orban e un om politic curajos. Nu practică expresia capul plecat, sabia nu-l taie. A învățat din istorie că capul plecat duce oriunde altundeva, dar nu la supraviețuire.”, spune András Demeter.

***

Domnule ministru, după cum știm cu toții, e o perioadă foarte grea pentru cultură. În primul rând, haideți să vorbim despre buget: de ce ați primit de 6 ori mai puțin decât ați cerut?

Este o perioadă grea pentru toată țara, pentru toți cetățenii. S-au acumulat de-a lungul anilor foarte multe probleme, mai ales pe plan economic, și trebuie să se ia măsuri. Apoi, bugetul aprobat pentru anul 2025 a fost în așa fel construit și adoptat de către Parlamentul României încât se știa că nu există acoperire pentru ultimul trimestru. Știm din ianuarie. Aceasta a fost o sacină pentru guvernul care a fost în prima jumătate a anului, și a devenit o povară și mai grea pentru guvernul actual.

Deci, surprize, până la urmă, nu sunt.

Dar știți ce îi revoltă pe oameni? Am înțelege cu toții situația dificilă, însă, din ce am citit, oamenii din cultură sunt deranjați de prioritățile guvernului, în sensul că partidele politice au primit mai mulți bani decât sectorul cultural. De asemenea, când a fost mărit TVA-ul, s-a mărit și la carte, în condițiile în care câștigul pentru bugetul de stat nu era foarte mare, dar pierderea pe care o provoacă în domeniu este mare.

Am învățat din primul meu mandat de secretar de stat, acum 20 de ani aproape, ministrul de finanțe de atunci mi-a explicat: Andraș, n-ai să vezi în viața ta un ministru de finanțe care, din singura sursă predictibilă și calculabilă, îți va ceda ceva. Nici ție, culturii, nici altcuiva, pentru că ăsta este izvorul care poate fi cumva controlat ca debit. Deci, aceste creșteri reprezintă, în această situație destul de disperată pentru guvern, pe de o parte, o soluție.

Acum, cum afectează asta industriile? Așa cum ne afectează pe noi în industria noastră mică de acasă, în gospodăria fiecăruia, doar că industriile, spre deosebire de noi care avem veniturile, de regulă, destul de fixe, pot să-și reconsidere orice prioritate.

Dacă vorbim de editură, atunci planul editorial poate fi adaptat, astfel încât să reușească să treacă peste această perioadă fără pierderi mari. Vorbim de o industrie, vorbim de o economie, vorbim de interesul care este, înainte de orice, de a avea nu doar echilibru financiar, ci și profit. De aceea, este o industrie.

Dar, până la urmă, povara cade tot pe consumator, în acez caz pe cititor.  

Nu neapărat.

Vă dau un exemplu concret. Acum câteva zile am ales de la raft o carte pentru copii care costa 39 de lei. La casă, însă, mi s-a spus că este 49 de lei, fiindcă a crescut TVA-ul și nu au apucat să modifice toate prețurile. Câți oare nu ar fi renunțat la acea carte, dată fiind această scumpire majoră?

Da, am înțeles. Evident că știm că se întoarce și aici. Problema este că dacă toată lumea s-ar fi pregătit pentru acest lucru, care, repet, nu a venit surprinzător…

Atunci, da, într-adevăr, era mai bine să existe măsuri. Vă dau o măsură de echilibrare. Din momentul în care crește prețul de consum la carte, dacă tu ai alternativa unui sistem pus la punct de achiziție și bibliotecile au un fond de carte interesant, atunci e posibil să poată exista o compensație.

Până la urmă, rostul bibliotecii, de când e lumea, este că permite un acces la un fond de carte pe care, în anumită perioadă, unii oameni nu și-l pot permite.

Și considerați că bibliotecile din România corespund acestei nevoi?

Nu, nu sunt up to date. Din păcate, sunt foarte departe. De asta spun că lucrurile, deși erau predictibile, tot ne-au luat prin surprindere, dar asta este crucea noastră. Deci, într-adevăr, bulversarea s-a produs. S-a produs la nivelul micro, la nivelul macro, la nivelul individului, a familiei și a întregii societăți.

Legat de banii pentru partide…Eu nu sunt politician și nu am considerațiuni și priorități politice. Eu sunt mai degrabă un tehnician, numit pe criterii politice. Deci, din perspectiva mea de tehnician pot să vă spun doar atât: nu cunosc care sunt raționamentele pentru care acum aceste prevederi pentru partide politice apar ca fiind mai favorizante la rectificarea bugetară.

Dar trebuie să luăm în considerare faptul că suntem după un an și jumătate de alegeri. Legea așa prevede, că după ce partidele au avansat cheltuielile, li se rembursează toate costurile eligible.

Ca să concluzionez, pornind cu un handicap, încă de pe 1 ianuarie, eu cred că putem ajunge până la sfârșitul anului să ne închidem fără probleme. Dar dacă nu ne schimbăm conduita, problema va fi la fel.

Ce înseamnă conduita? La ce vă referiți, mai exact?

Toată conduita, toată această abordare a raporturilor de muncă, care au o singură direcție, one way: creșterea. Și nu vine niciodată creștere de calitate, nu vine niciodată creștere de conținut, nu vine niciodată decât drepturi, drepturi care cresc.

Asta credeți că fac managerii instituțiilor de cultură?

Nu, managerii nu, asta rezultă din presiunea coordonată de discursul sindicalist. În spitale și în educație a crescut foarte mult nivelul de salarizare. Resimțim schimbarea de calitate? Nu prea. Deci, este clar că, dacă nu ne schimbăm conduita, într-un final acest one way, într-o continuă creștere, vom ajunge la imposibilitate de plată. Poate nu acum, poate nu la anul, poate va mai rezista, cum a rezistat 35 de ani, pe niște discursuri politice și politicianiste destul de eronate.

Și ce ar însemna, din punctul dumneavoastră de vedere, această schimbare a conduitei în instituțiile publice de cultură?

În primul rând, reconsiderarea legislației.

Cum?

Foarte simplu. Sunt modele practicate în lume, în care nu există raportul juridic de muncă, cu toate sporurile, ci o abordare mult mai antreprenorială. Prin liberalizarea meseriilor vocaționale, iar raportul juridic de muncă rămâne unul complementar, subsidiar sau restrâns.

Ați avut discuții concrete cu premierul Bolojan, în acest sens?

Scrie în programul de guvernare acest lucru. Urmează să ne apucăm de implementare.

Vorbim despre un sistem de indemnizații pentru artiști, de exemplu, cum e în Franța?

Nu, vorbim despre întregul sector cultural. Pentru că întregul sector cultural este guvernat de instrumentul de măsură denumit timpul de lucru, adică lucrul 8 ore pe zi, 40 de ore pe săptămână, cu sâmbete și duminici, cu sporuri, ceea ce este total nefiresc în această zonă, în lumea artistică, în general.

Discuția cu contractul colectiv de muncă a pornit de la un aspect foarte simplu: supraveghetorii din muzee, care au un rol foarte important, deocamdată, până când nu vor apărea roboții supraveghetori, au un rol foarte important în opinia lor, mult mai stresant decât ni s-ar părea nouă, civililor, și sindicatele au spus: nu se mai poate, trebuie să schimbăm regula.

Regula muzeelor era următoarea: nu se lucrează luni și marți, pentru că se compensează zilele de sâmbătă și duminică. Cererea lor era acum să se compenseze dublu, ceea ce ar fi condus că luni și marți să aibă liber, dar nici miercuri și joi să nu lucreze. Și atunci, unde mai duce acest domino?

Acest domino care este doar într-o creștere, doar că nu ne dăm seama că, până la urmă, începe să se prăvale. Dacă primul cade, restul se duce după aceea. Asta e doar un exemplu.

În general, meseriile vocaționale nu ar trebui să aibă unitatea de măsură timpul, ci ar trebui să aibă unitatea de măsură cantitatea, calitatea, complexitatea livrabilului, care constă într-o expoziție, într-o lucrare, într-un spectacol, într-un concert, într-o colecție, în volumul de carte pe care îl livrează biblioteca consumatorilor.

Ați spus că e nevoie de o schimbare la nivel legislativ. Cum vedeți situația actorilor angajați aproape pe viață în instituții publice? Sunt unii care au contracte determinate care joacă mai des decât cei unii cu contracte nederminate, care poate nu au mai jucat de ani de zile, dar primesc salariile.

Eu, când am scris cu echipa, în 2007, Ordonanța 21, care este legea teatrelor, legea privind instituțiile și companiile de drept privat de spectacole și concerte, atunci am încercat ceva și, drept mulțumire, am primit un sicriu adus în fața ministerului de către sindicate.

Acolo am specificat în lege că, spre deosebire de regula generală instituită de codul muncii, în instituțiile de spectacole și concerte, angajările se pot face și pe durată determinată, indiferent de durată, nu neapărat pe viață, prin derogare de la articolele 82-84 din Codul Muncii.

În acești aproape 20 de ani care au trecut din 2007, sunt în continuare foarte puține instituții de spectacole care s-au folosit de lege. Acest fenomen trebuie regândit, trebuie reconsiderat întregul sistem cultural.

Acum doi ani a fost adoptat acest statut al lucrătorului cultural profesionist. Aceasta este deja o alternativă care este încă un mugurel. Foarte firav și foarte incomplet. Lucrătorii culturali, nu doar artiștii, ar trebui să aibă o lege protectivă care să asigure o alternativă sistemului guvernat de dreptul muncii.

În acest tip de abordare complementară trebuie să lucrăm noi în viitorul apropiat împreună cu toate brestele, cu toți beneficiarii, găsind o soluție treptat, pentru că ceea ce nu s-a schimbat în 35 de ani, nu poți schimba de pe azi pe mâine. Trebuie să o faci elegant, având grijă de zonele sensibile, de anumite vârste, de anumite profesii care sunt mai speciale, de exemplu un balerin, care poate lucra doar până la o anumită vârstă.

Deci, trebuie să o faci cu tact, cu atenție și cu aplicarea specificităților zonei, complementar, nuanțând cadrul legislativ și transformându-l într un mecanism care oferă o solidă alternativă.

Atunci vom putea să ne pregătim astfel încât orice astfel de surpriză ar fi pe viitor, ca această criză prin care trecem…

Imposibilitatea de a plăti salariile?

Asta sau altele, nu știm ce vine peste tine. Deci, da, asta este un aspect care acum e pe tapet, e pe rol, dar mâine poate apărea altceva.

Dar mai este o problemă. Din momentul în care te gândești la un sistem alternativ, tu nu poți spune ai economisit fondul de salarii. Nu l-ai economisit pentru că fondul de salarii trebuie să îl treci la bunuri și servicii într-o parte considerabilă, dacă nu și mai mare.

Dar în această ecuație, cultura nu va mai fi împărțită în două categorii: cei norocoși și favorizați care au de toate, siguranță, salarii, și cei ghinioniști sau tinerii absolvenți care nu au loc în sistem, ei n-au nimic.

Această schimbare despre care vorbiți, care înțeleg că e dorită de coaliția de guvernare, este acum în lucru la vreo comisie?

Este responsabilitatea Ministerului Culturii, la fel cum fiecare pe felia lui, să aplice programul de guvernare. Toate legile pe care le-am făcut au fost făcute pe bază de largă consultare. Nimic nu s-a făcut de pe azi pe azi, sau noaptea ca hoții.

Nu se va schimba nimic până când nu faci într-adevăr o reformă.

De aceea, acest guvern și-a asumat acest rol destul de ingrat de a lua decizii usturătoare. Eu nu vreau să fie usturătoare. Vreau să fie gândite și pregătite. Deocamdată salvăm ce putem.

Ați avut discuții concrete cu premierul Bolojan, v-a cerut să scădeți cheltuielile din sectorul cultural?

Scăderea cheltuielilor din toate sectoarele este un must.

Dar v-a cerut și cum să o faceți?

Nu, asta e treaba fiecărui ministru.

Vă întreb pentru că domnul Bolojan, când era la Oradea, a avut această viziune asupra sectorului cultural, de comasări și trecere pe contracte determinate.

Da, dar încercările lui, până la urmă, n-au avut o finalitate, pentru că erau punctuale, nu erau sistemice. Asta încerc să spun. Vremea tratamentelor simptomatice a trecut, a condus la rezultate total dezastruoase. Acum ar trebui să tratăm boala. Toți suntem conștienți de această boală, dar nimeni nu se apucă de tratament. De ce? Pentru că nu ne permiteam.

Dar și dintre artiști s-a ridicat problema că unii joacă foarte mult, iar alții, angajați, deloc. Știți că este un caz recent la teatrul Metropolis, chiar e un proces pe rol cu o actriță care n-a mai jucat de foarte mulți ani și acuză conducerea teatrului de hărțuire la locul de muncă.

Doamna respectivă n-a jucat nici înainte. (n.r. actrița Mariana Dănescu, angajata Teatrului Metropolis din București)

De fapt, scopul este acesta: ca dintr-un loc călduț, mai mic, și cu salarizare mai mică, să ajungă într-un loc la fel de călduț, cu salarizare mai mare.

Eu am adresa ei către mine, ea neînțelegând că eu nu pot transfera de la o instituție a primăriei la o instituție a ministerului. Nu există, nici măcar Codul Muncii, care are multe inepții, nu cunoaște această solicitare. Dar acolo, scopul nu este neapărat de a juca. Ca să ne înțelegem foarte bine, eu nu spun că un actor nu trebuie să joace, dar găsești soluții. Eu, de exemplu, joc la un teatru alternativ, la un teatru independent.

Alte țări au găsit soluții. Noi nu am vrut timp de 35 de ani. Întrebare: acum, când n-o să mai putem susține, o să avem curajul să facem o schimbare?

Dumneavoastră aveți curajul, ca minister al culturii, să faceți această schimbare?

Da.

Sunteți susținut de premierul Bolojan? Puteți să ne spuneți puțin care este relația dumneavoastră cu premierul?

Suntem colegi în același guvern. Ne știm de câțiva ani, dar nu suntem, nu trebuie să fim prieteni. Nu există niciun dialog extra-instituțional, există dialog instituțional.

După ce ați văzut reacțiile provocate în domeniu de Ordonanța 52/2025, ați avut o discuție cu premierul?

Da. Am avut și în ședința de guvern de joi.

Și cum se va rezolva situația?

Printr-o ordonanță de urgență.

Vom face acum un act normativ, care nu va fi de aplicabilitate generală. Va fi în interesul exceptării tuturor cheltuielilor care se fac pentru producerea și exploatarea de bunuri culturale, pentru prezervarea patrimoniului, pentru conservarea lui sau promovarea lui, astfel încât evenimentele să poată avea loc, să nu fie periclitate. De la producere la exploatare, de la premierele care se pregătesc, expoziții, târguri de carte care mai sunt anul ăsta, să poți invita în continuare soliștii sau dirijorii și să poți cheltui pe recuzita consumabilă, de exemplu corzile la instrumente, dacă ai nevoie, pentru că nu mai ai pe stoc.

Cei din zona muzeală sunt foarte nemulțumiți de discrepanța pe care ministerul o face între sectorul instituțiilor de spectacol și muzee.

Ministerul nu face această discrepanță. În legea salarizării, salariile au crescut în instituțiile de spectacole și unii au rămas în urmă, muzeele. Dar această discrepanță nu o face Ministerul Culturii. Nu Ministerul Culturii face legea salarizării. Este un domeniu guvernat de dreptul muncii, gestionat de Ministerul Muncii, cu consultarea Ministerului Culturii.

Și dumneavoastră, ca ministru al Culturii, faceți ceva să remediați inechitatea asta, să discutați cu ministrul Muncii? Probabil ați citit de-a lungul timpului materiale de presă care au arătat restauratori care lucrează în condiții de-a dreptul periculoase pentru sănătătatea lor, mulți dintre ei suferă de cancer.

Dar câte mesaje primesc eu pe Facebook sau peste tot…

Da, legea salarizării. Uitați-vă la declarațiile ultimilor trei miniștri ai Culturii. Toată lumea spunea lucrăm la legea salarizării. Și ați văzut cumva legea salarizării modificată?

Eu nu am spus că lucrez la legea salarizării pentru că nu sunt de acord. Pentru că nu legea salarizării este soluția. Degeaba o peticești, 35 de ani a dus numai la discrepanțe.

Dar sunteți conștient de problemele cu care se confruntă cu oamenii care lucrează în muzee, în laboratoare?

Da, sunt absolut conștient.

Și pentru aceștia, care au niște salarii infime și condiții de lucru nesănătoase în multe cazuri, care este soluția?

Cu toții lucrăm expuși. Și actorii lucrăm expuși și muzicienii și dumneavoastră, în presă, lucrați expuși la tot felul de condiții și nu goana după sporuri ar trebui să fie soluția.

Da, sunt conștient de aceste probleme, dar nu am baghetă magică. Nu pot să le rezolv de pe azi pe mâine. Aceste probleme nu sunt de ieri, țin de 35 de ani.

În opinia mea, acest sistem în 35 de ani și-a dovedit totala inadecvare la nevoi. Acum vorbind despre muzee, dar după aceea, dacă ne focusăm un pic pe bibliotecari, o să vedem că situația e pe alocuri mult mai gravă decât la muzeografi sau la restauratori. Deci cum focusezi pe fiecare, îți dai seama că arată cumva ca infrastructura de țevi din București.

Și de ce am ajuns în situația asta, domnule ministru?

Este foarte simplu, pentru că în toți acești ani România avea alte priorități. Nu cultura, evident. Și este firesc. Nu aveam infrastructură rutieră, nu aveam infrastructură spitalicească. În continuare avem nu știu câte școli cu toalete în curte. Deși problemele în 35 de ani s-au mai rezolvat. Mai avem, totuși, niște drumuri față de cum erau în tinerețile mele. Avem, totuși, niște spitale.

Dar au dispărut biblioteci, cinematografe, centre culturale din mediul rural și orașele mici…

Știu exact cum au dispărut așezămintele culturale. Spre deosebire de alte zone ale lumii, nu avem instituția cofinanțării. Din momentul în care am introduce sistemul acesta, prin care centrul, cum ar fi Guvernul, cum ar fi Ministerul Culturii, dintr-un buget al său să asigure o contribuție proporțională cu contribuția locală, din momentul acesta toată infrastructura s-ar dezvolta altfel.

Noi am avut un program în 2005-2007 în care am făcut și legea așezămintelor culturale și am avut un program național de construire sau de reparație capitală a așezămintelor. Programul, după ce am plecat noi de la guvernare în 2008, ușor, ușor s-a asistat, dar mai era o problemă.

Sunt niște construcții, dar nu se folosesc pentru că nu există bugetare pentru profesioniști care să activeze acolo.

De ce să meargă cineva să fie metodist? În același timp, ne mirăm că lipsa de educație și de cultură în rural ne produce un electorat care este foarte ușor manipulabil. Deci problemele sunt sistemice. Problemele sistemice nu le rezolvi singur, de pe o zi pe alta.

Să lămurim puțin acea frază din circulara pe care ați dat-o în instituțiile de cultură, care spunea că, în cazuri extreme, în perioade cu interes căzut, se poate intra în concedii fără plată. Este o sugestie reală și cum poate fi cuantificat interesul scăzut?

Am spus că dacă se ajunge în situații extreme. În primul și în primul rând, o circulară prin definiție este un act intern, într-un raport între o instituție finanțatoare și o instituție finanțată, da. Deci nu trebuie să facă obiectul discuțiilor publice.

Dar trăim în epoca transparenței și eu n-am nicio problemă, am fost conștient când am formulat acea frază. Acea frază își are sorgintea în realitatea bugetului despre care vă vorbeam.

Toată lumea știe de pe 1 ianuarie că bugetul nu ajunge. Toată lumea știe că bugetul nu acoperă ultimul trimestru, fondul de salarii, dar toată lumea merge pe acel obicei. Dom’le, dar e adevărat că chiar se aplică? Că până acum guvernul întotdeauna la rectificare ne-a dat.

Dar cum poate fi definită această perioadă de interes căzut?

Foarte simplu. Fiecare director de muzeu, fiecare director de bibliotecă, fiecare director de teatru știe care sunt obiceiurile de consum cultural în instituția lor, că de aia e director. Vede fluctuația.

Sunt anumite zone în țară în care consumul cultural, de exemplu, înainte de Crăciun și până de Sfântul Ion, este zero. Poți să faci varietate, poți să faci orice, lumea e focusată pe altceva.

Eu n-am făcut nimic altceva decât să evidențiez o realitate. În funcție de constrângere, în situații excepționale, poate fi luată în calcul această variantă. Dar nu există obligație, nu este recomandare, fiecare o interpretează cum vrea.

Un alt capitol important: concursurile pentru funcțiile de manageri. V-ați asumat la începutul mandatului că veți organiza toate concursurile în instituțiile din subordinea Ministerului Culturii.

Și merge, merge.

De TNB nu am auzit nimic, de exemplu. Au trecut mai multe luni.

Pentru că avem un compartiment format din 4-5 oameni cu care trebuie să gestionez cred că vreo 17 concursuri.

Din 17 câte ați organizat?

Am scos Opera din Iași, cred că 3-4 sunt făcute. Lucrăm în paralel cu caietele de sarcini, dar pentru a face un caiet de sarcini, tu ai nevoie de datele actualizate. La Opera din Iași niciunul dintre câștigători n-a intrat în cursa finală, deci, pe la urmă, se reia. Concursul a fost organizat pe datele raportate până în 30 august. Dacă tu faci concursul din nou în octombrie, tu ai obligația să actualizezi datele economice. Datele sunt trimise de instituții, iar eu nu pot să stau cu jandarmii după ei: vezi că acum am nevoie de aceste date.

Iar TNB-ul eu zic că până la sfârșitul acestei luni va fi anunțat. Eu mă țin de calendar. Doar că nici aici nu se întâmplă minuni.

În ce măsură criza aceasta financiară afectează proiectele de patrimoniu majore, și anume Muzeul Național de Istorie, care avea acel împrumut de la Banca Europeană de Dezvoltare. România cred că trebuie să contribuie cu 20%.

Această parte nu este afectată. Partea dificilă este că muzeul nu rezolvă niște probleme. Aici e o problemă de management, până la urmă. Dacă vreți să vă zugrăviți apartamentul, ce faceți?

Îl golesc. Dar, am urmărit acest subiect de vreo 15 ani, iar conducerea muzeului a făcut numeroase apeluri către Ministerul Culturii și către Ministerul Apărării pentru a găsi un spațiu propice pentru depozitarea patrimoniului.

Aici avem o mare problemă, mașina cu două volane este exemplul meu preferat.

Nu vii la mine să spui: hai, domnul ministru, să alegem între varianta A sau B. Nu, asta e treaba ta. Și unul din principalele elemente ale caietului de obiective pentru concursul de management de la MNIR este ieșirea din acest impas.

Doar că în exemplul cu mașina, aici nu este vorba despre o mașină personală, ci de mașina României. Vorbim, totuși, despre patrimoniul României, de zeci de mii de piese care trebuie puse sub adăpost. Managerul unui muzeu trebuie să găsească un spațiu uriaș pentru ele?

Poate că nu un spațiu uriaș, poate că trebuie să găsească mai multe spații mai mici.

Fostul director, Ernest Oberlander Târnoveanu, a identificat de-a lungul timpului niște spații, dar MAPN sau RAAPPS, după caz, nu și-au dat acordul pentru a găzdui patrimoniul.

Eu pot să fiu de acord sau să nu fiu de cu soluția găsită. Dar nu pot eu să mă substitui ție și eu să-ți ofer soluția. Asta nu pot. Nu e corect și nu pot să o fac pentru că nu e responsabilitatea mea.

Dar pare că guvernul actual și guvernele care au trecut nu au acest simț al pericolului iminent, fiindcă, dacă un cutremur ar veni acum sau mâine, efectiv ar distruge patrimoniul României.

Este un pericol iminent știți de câți ani? De la cutremurul de 1977 încoace. Problema asta nu s-a întâmplat de ieri. Sunt niște probleme moștenite.

Eu nu mă aștept nici de la acest concurs să vină candidatii cu soluții finale, dar vor avea un task foarte bine definit: dacă ai soluții sau îți propui un calendar măcar de a găsi soluții, atunci eu deja am la ce să vin cu sprijinul, dar soluția trebuie să vină de jos.

Piramida se construiește de la bază și deciziile se duc de jos în sus. Concursul la MNIR este deschis.

În seara aceasta ați jucat într-un spectacol de teatru. Cum faceți să găsiți un echilibru între jobul de ministru al Culturii și profesia de actor?

Joc doar în obligațiile pe care le am. N-am mai asumat nicio creație nouă. Deci, în afară de acest spectacol, mai am unul la Cluj. Voi avea trei reprezentații până la sfârșitul anului, deci astea nu sunt imposibile. Dar, niciodată n-am renunțat la meserie. Aceste responsabilități sunt trecătoare.

De ce ați vrut să intrați în politică?

N-am vrut să intru în politică, nici n-am intrat în politică. Am fost la locul potrivit în momentul nepotrivit sau invers, cum vreți să o luați. În decembrie 1989, la un mic cerc de literatură în Târgu Mureș, unde eram student în anul 2, noi, cu câțiva profesori, ne-am apucat și am făcut UDMR-ul. Am fost fondatorii UDMR-ului. Sunt membru fondator UDMR și unul dintre primii vicepreședinți pe probleme de cultură, că eram student la teatru, cel mai tânăr fiind.

Eram vicepreședinte pe județul Mureș al UDMR-ului din decembrie 1989. În momentul în care am intrat pe portalul radioului public, ca președinte director general, mi-am suspendat statutul de membru UDMR.

De la radio am trecut la TVR, am avut statut de producător TV, și nici până astăzi nu mi-am reactivat calitatea de membru cotizant al UDMR, dar trecutul și apartenența nu le neg.

Biografia dumneavoastră are acea pată care vă urmărește peste tot: decizia definitivă a instanței privind conflictul de interese. Ați fost găsit vinovat. Regretați ceva din perioada aia? Poate o decizie pe care ați luat-o?

Nu regret absolut nimic. A fost o luptă foarte ciudată, foarte interesantă. Am moștenit un proiect european, un proiect de finanțare europeană de 3 milioane de euro, care ajunsese în colaps. Deci, Se cheltuise cam un milion și ceva, era ultimul an, era în colaps și risca radioul să plătească înapoi toți banii cheltuiți. Și am salvat proiectul, am terminat cu laude, cu felicitări, ca exemplu de bună practică.

Și aici a venit organismal intermediar care a spus: trebuie să emiteți un ordin de președinte director general în care să vă desemnați coordonator.

Am zis că eu nu semnez așa ceva, nu mă numesc pe mine, trebuie să fie altă soluție. Și m-am împotrivit vreo două trei luni și organismul intermediar a spus nu, că trebuie și acest document. Am chemat toți consilierii juridici și mi s-a explicat foarte clar: este un act administrativ, dar nu el produce efecte juridice.

Eu am avut un conflict de interese în materie administrativă, așa se numește. Așa este încadrarea.

Decizia instanței a fost că nu mai aveați voie să ocupați o funcție publică timp de 3 ani.

Și n-am ocupat funcție publică timp de 3 ani.

Ați fost în Consiliul de Administrație al Radioului. Funcție publică plătită.

Nu este funcție publică. Este o calitate dobândită prin votul Parlamentului. Am trecut prin comisii și a votat plenul reunit, comisiile reunite. Deci cine face are obligația și dreptul de a desface. Tu nu poți să demisionezi.

Ba da, poți să demisionezi.

Dar de ce să demisionez? Nu e treaba mea. Eu am înștiințat Parlamentul că este această decizie. ANI a înștiințat Parlamentul. Parlamentul trebuia să se reunească și să ia decizia. Eu nu am o problemă de moralitate. Nu am fost vinovat de la bun început.

Dacă vreți, puteți să mă întrebați și de steag.

Este adevărat că ați dat foc steagului României?

Nu. Mai multă lume a verificat și nu există niciun fel de constatare, un raport, un referat, o condamnare sau ceva. Este o născocire a unei minți bolnăvicioase, dar făcută cu talent. A pus această amprentă pe fruntea mea când eram încă director la Timișoara.

Știți cine este această persoană?

Da, Ioan Ieremia, fost director al Teatrului Național din Târgu Mureș, pentru simplul fapt că nu am vrut să-i angajez fiul ca regizor la mine la teatru.

Am spus: am post de regizor vacant, dar stagiunea mea e plină, e o singură sală, e ocupat totul, nu am ce să-i dau de lucru. La care mi-a zis: dar nici nu-ți cer să-i dai de lucru, doar să-l plătești. Și am zis: “iertați-mă, sunt prea tânăr să fac astfel de aranjamente.” Aveam 25 de ani atunci, 24 când am luat concursul. Ne-am luat rămas bun și de atunci a început și m-a urmărit toată viața. El a dat în presă acest zvon.

Cu premierul maghiar Viktor Orbán aveți o relație? Vă cunoașteți?

M-a văzut prima oară în 2003, când am jucat ca actor în distribuția spectacolului de inaugurare a noului sediu al Teatrului Național din Budapesta, era pentru el marele eveniment și după aceea cred că de două ori ne-am intersectat. M-am întâlnit cu el inclusiv ieri, la congresul UDMR, dar nici măcar nu m-a recunoscut, nu ne știm, deci nu am o relație.

Ce părere aveți despre el și despre regimul pe care îl conduce?

Am mai spus, nu sunt politician. E altă țară, alte reguli, alte obiceiuri.

Deci el, pentru comunitatea pe care o conduce, își asumă bune și rele.

Dovada este procesul la Curtea Europeană de Justiție. Eu cred că pentru curaj și pentru consecvență, oricine poate fi respectat. Acum, dacă ești prim-ministru de 15 ani, nu poți să nu greșești, nu poți să nu deranjezi. Dar, repet, nu e problema mea. Ceea ce mă interesează pe mine este să văd avantajele dialogului cu regimul Orban.

Or regimul Orban, din punct de vedere al susținerii culturii în general și inclusiv al susținerii culturii din afara Ungariei, de care beneficiem și noi…. eu am convingerea că indiferent cine va fi câștigător după alegerile de anul viitor, cultura va trebui să găsească modalitatea în care să devină în continuare punte de dialog.

Dar știți că, la firul ierbii, artiștii din Ungaria spun că e din ce în ce mai rău cu acest regim, că actele culturale care favorizează regimul sunt finanțate, cele care îl critică nu.

După atâția ani, după atâția mandate, e clar că lucrurile se duc și în direcție bună și în direcție rea. Noi toți, în viața noastră, facem greșeli. Știți cum se spune: domnule, ai ajuns ministru sau ai ajuns director, te-ai schimbat. Dar de foarte multe ori nu omul se schimbă, ci de multe ori cei care vor să-l vadă altfel îl împing să fie, îi se construiește o imagine. Hai să zic altfel: lingușitorii îl transformă în altceva. E foarte interesant.

Eu cred că m-am școlit, dar asta nu înseamnă că sunt pus la adăpost de greșeli, de a mai călca pe câte o zonă sensibilă. Îmi cer scuze, dacă pot, dacă observ, dar sunt situații în care rănești fără să observi.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post INTERVIU András Demeter, ministrul Culturii: “Dacă nu ne schimbăm conduita, vom ajunge la imposibilitate de plată. Întregul sistem cultural trebuie regândit.” appeared first on Cultura la dubă.

Cultura la dubă a dezvăluit numele acestora în exclusivitate.

Este vorba despre:

• Catinca Maria Nistor – director ICR Londra
• Claudiu Florian – director adjunct ICR Londra
• Doina Marian – director ICR Paris
• Cezar Preda – director adjunct ICR Paris
• Adriana Pietrăreanu – director adjunct ICR Bruxelles
• Dragoș Tiberiu Niță – director ICR Istanbul
• Salomon Marton Laszlo – director ICR Tel Aviv

Propunerile făcute de președintele ICR Liviu Jicman au primit deja avizele Ministerului de Externe și ale Ministerului Culturii, iar audierea din Senat este doar o formalitate, fiindcă votul va fi unul politic, așa cum sunt și numirile în cauză. AICI puteți citi legăturile dintre persoanele propuse și partidele aflate acum la putere – PSD și PNL.

Președintele Comisiei de Cultură a Senatului este PNL-istul Viorel Badea, vicepreședinte este Gabriela Crețu (PSD), iar secretar este Sorin Lavric (AUR).

Din comisie fac parte 4 senatori PSD, 3 senatori PNL, 2 senatori USR, 1 senator AUR și 1 senator UDMR. Actuala conducere a ICR este formată din oameni propuși de cele 3 partide ale coaliției de guvernare: președinte Liviu Jicman – PNL, vicepreședinte Mirel Taloș – PSD și vicepreședinte AG Weinberger – UDMR.

The post Viitorii directori ICR în marile capitale vor fi audiați azi de Comisia de Cultură a Senatului appeared first on Cultura la dubă.

Demersul nu este suprinzător, căci în ultimii 30 de ani fiecare partid de la putere și-a instalat în funcții propriii membri de partid sau persoane de încredere. Iar de fiecare dată când se schimbă componența unui guvern, se schimbă automat și echipa care înconjoară premierul sau un ministru.

În cele ce urmează, vă vom prezenta posturile cheie din ministerul culturii, dar și celelalte poziții importante de stat care decid destinul domeniului cultural din România.

***

Lucian Romașcanu (PSD), ministrul Culturii

Lucian Romașcanu a mai fost ministrul Culturii între iunie 2017 și ianuarie 2018, în guvernul Tudose, perioadă în care s-a ocupat de organizarea Centenarului României.

Lucian Romașcanu are studii economice și a lucrat în prima parte a anilor ‘90 în industria vinului, apoi și-a început cariera în media ca director de vânzări al trustului Mediapro (1997-1999). A continuat să aibă funcții de conducere în presă, la grupul Ringier, Kanal D și la Cancan.

A devenit senator PSD de Buzău în 2016, obținând în 2020 și al doilea mandat de parlamentar.

Anul trecut, pe când era purtător de cuvânt al PSD, s-a remarcat printr-un derapaj la adresa jurnaliștilor, despre care a spus că “O să primească o p… în c… toți”. 

După acea ieșire înregistrată audio și publicată, Romașcanu a fost suspendat din funcția de purtător de cuvânt, iar acesta și-a cerut scuze.

Apoi a devenit liderul grupului de senatori PSD, până când a preluat actuala funcție de ministru al Culturii în noiembrie 2021.

Mădălin Voicu (PSD), Secretar de stat

A fost numit în funcție pe 5 ianuarie 2022 de către premierul Ciucă.

Mădălin Voicu, de profesie violonist și dirijor, unul dintre fiii celebrului violonist Ion Voicu, s-a remarcat pe scena politică încă din anii 90, ca reprezentant al romilor. A devenit deputat în 1996 (Partida Romilor), apoi a trecut la PSD, partid din care a fost exclus în mai 2010, sub conducerea lui Marian Vanghelie și Mircea Geoană.

Apoi a făcut parte din USL și iar din PSD. În total a obținut 5 mandate de parlamentar, adunând 20 de ani în Parlamentul României.

În 2016, DNA l-a trimis în judecată pentru obținerea de foloase necuvenite, trafic de influență și spălare de bani, într-un dosar în care ar fi fost deturnați bani destinați chiar minorității pe care se presupunea că o apără, cea a romilor.

Ulterior, Înalta Curte a decis să întoarcă dosarul respectiv la Parchet pentru refacerea lui.

Mădălin Voicu a mai fost secretar de stat în Ministerul Culturii între 2017 și 2019, în guvernele Tudose și Dăncilă. 

Potrivit Ministerului Culturii, acesta a coordonat atunci Direcţia de Cultură Scrisă şi Creaţie Contemporană, activitatea specifică domeniului inventarierii, cercetării, conservării şi punerii în valoare, elaborând strategii şi programe naţionale pentru Cetăţile Dacice din munţii Orăştie înscrise în lista Patrimoniului UNESCO. De asemenea, supraveghea instituţiile muzicale aflate în subordinea ministerului.

În ultimii ani a fost o prezență constantă în emisiunile de cancan. De exemplu, acum câteva luni era invitat să comenteze divorțul dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf: “Eu pe el nu-l văd vreun mare cordaci, vreun bărbat disperat și nu cred, după cum arată, că este vreo sculă, în sensul să fie disperat după muieri.”

András István Demeter (UDMR), secretar de stat

András István Demeter deține funcția de secretar de stat din martie 2021, după numirea semnată de premierul Florin Cîțu, la propunerea UDMR.

Este de profesie actor și a fost directorul Teatrului de Stat Csiky Gergely din Timisoara, în perioada 2005-2010.

Din 2010 a început ascensiunea sa pe scena politică, ocupând funcția de preşedinte-director general al Societăţii Române de Radiodifuziune.

În 2016, a fost trimis în judecată pentru abuz în serviciu și conflict de interese, într-un dosar ce viza conducerea Radioului Public.

În 2017 a fost condamnat definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru conflict de interese. A avut interdicția de a ocupa trei ani o funcție publică, însă el a continuat să fie membru în Consiliu de Administrație al Radioului Public și director al Casei de Producție a TVR, refuzând să demisioneze.

Deși Agenția Națională de Integritate a cerut Parlamentului să îl demită pe Demeter din funcțiile publice deținute, Parlamentul României nu a luat nicio măsură.

El este și în prezent membru în Consiliul de Administraţie al Radioului Public.

Ca secretar de stat, supraveghează activitățiile instituțiilor din segmentul Artele Spectacolului (Teatre, Opere, Filarmonici, Coruri), domeniul cinematografic (România Film, Studiourile Sahia, AnimaFilm), Imprimeriile Coresi și se ocupă de relația cu Parlamentul.

Liviu Brătescu (PNL), secretar de stat

Liviu Brătescu (PNL), de profesie istoric, a intrat în PNL în anul 1999 și este prim-vicepreședinte PNL Iași.

De-a lungul anilor a deținut funcția de consilier județean în Iași, a fost directorul Ateneului din Iași și a făcut parte din Consiliul de Administrație al TVR.

La sfârșitul lui 2019, sub guvernul Orban, a devenit secretar de stat în Ministerul Culturii, cu atribuții în domeniul patrimoniului.

Pe 7 ianuarie 2020, într-un articol publicat pe site-ul personal, acesta a criticat fosta conducere PSD a ministerului Culturii, sub titlul “2019, un an dificil în Cultură sub administrarea PSD”, acuzând-o în repetate rânduri și pe fosta directoare a ICR, propusă de PSD, Liliana Țuroiu.

Acum va face echipă la minister cu mai mulți membri PSD.

Cristina Mirela Nedelcu (PSD), subsecretar de stat

Cristina Mirela Nedelcu (PSD), consilier local la Primăria Focșani, a fost numită subsecretar de stat în Ministerul Culturii pe 4 ianuarie 2022, potrivit unei decizii semnate de premierul Nicolae Ciucă.

De profesie profesoară de chimie, aceasta ocupă și funcția de directoare a unei școli postliceale sanitare din Focșani.

Conform unui articol publicat de vrancea24.ro, în 2018 a mobilizat participarea elevilor școlii la celebrul miting “alb” al lui Liviu Dragnea, din Piața Victoriei, chiar cu autocarul școlii. La vremea respectivă, profesoara a negat acuzațiile.

Mai jos o puteți urmări la o emisiune locală din Iași, în 2013, alături de primarul din Focșani.

Potrivit descrierii de pe pagina personală de facebook, Cristina Mirela Nedelcu a absolvit Colegiul Național “Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Chimie a Universității București și doctoratul în chimie la Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iași.

Ea este și soția fostului consilier județean PSD Vrancea, Gabriel Nedelcu, și apare în afișe electorale prin care susținea candidatura lui Marian Oprișan la funcția de președinte al Consiliului Județean Vrancea.

Irina Cajal-Marin, subsecretar de stat

Ocupă un post de subsecretar de stat de 12 ani încoace, un caz singular în Ministerul Culturii, rezistând în funcție indiferent de culoare politică a ministrului.

Irina Cajal Marin este fiica lui Nicolae Cajal, presedinte al Federatiei Comunitatilor Evreiesti între 1994 si 2004 și fost academician. A ocupat mai multe poziții importante în organizații ale comunităților evreiești, fiind inclusiv Membru al Comisiei Internaţionale a Holocaustului.

Conform CV-ului său, este specialist în arte plastice. Ea deține și cetățenia americană, locuind o perioadă în Statele Unite.

În ciuda apartenenței la comunitatea evreiască, ea a fost acuzată în iulie 2021 de un grup de intelectuali că a participat la o ceremonie a Academiei Române, dedicată inventatorului insulinei, Nicolae Paulescu, unul dintre cei mai cunoscuți antisemiți din istoria României – G4 Media.

Demisia sa a fost cerută într-o scrisoare publică adresată premierului Cîțu, însă nu a avut nicio urmare.

Tot în 2021, ea a semnat prefața volumului de poezii al autoarei Nicole Tender, soția omului de afaceri Ovidiu Tender, condamnat în 2015 la 12 ani de închisoare și eliberat după 4 ani.

“Citind acest adevărat manifest pentru bunătate, omenie, iubire, ne amintim și ne întoarcem la noi și în noi, căci Nicole reușește ceea ce doar un psiholog formidabil sau probabil un preot cu har ar putea: ne dă întâlnire cu sufletul nostru,” scrie Irina Cajal-Marin, în prefața cărții “Stări.”, de Nicole Tender, conform unui articol elogios publicat în România Liberă.

În Ministerul Culturii singura sa atribuție este supravegherea activității Biroului pentru Minorități Naționale.

***

LIVIU JICMAN, președintele ICR

Dincolo de Ministerul Culturii, mai există o instituție foarte importantă în cultură – Institutul Cultural Român.

ICR nu este legat direct de Ministerul Culturii, ci se află sub supravegherea Senatului. Senatul decide, de altfel, numirea în funcție a președintelui ICR, un rol pentru care nu se organizează concurs, ci este ocupat pe filieră politică.

Imediat după oficializarea coaliției PSD – PNL – UDMR, în noiembrie 2021, a fost numit un nou președinte al ICR, în persoana lui Liviu Jicman.

Liviu Jicman a condus din decembrie 2016 Muzeul Național Controceni, aflat în subordinea Administrației Prezidențiale.

El a mai fost în trecut consilier personal al ministrului Culturii Daniel Barbu, în guvernul USL condus de Ponta, precum și vicepreședinte al ICR între anii 2013 – 2016.

Prin numiri politice el a mai ocupat funcții de consilier sau director de cabinet și în Ministerul Sănătății sau la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Este licențiat în drept și în studii economice și este, de asemenea, absolvent al Colegiului Național de Apărare din cadrul Universității Naționale de Apărare “Carol I”.

Iată-l în 2006, în campanie electorală cu PNL:

Posturile de vicepreședinte sunt ocupate de Mirel Taloș, fostul director interimar al ICR și propunerea PSD, și de Attila Weinberger, propus de UDMR, cunoscut de fanii muzicii jazz drept A.G. Weinberger.

Funcția de președinte al ICR este una dintre cele mai râvnite în domeniul cultural, având autonomie în cheltuirea bugetului și distribuirea lui către filialele din marile orașe ale lumii.

În ultimii ani, mai mulți oameni de cultură au criticat politizarea ICR și distribuirea funcțiilor prin nepotisme. O petiție inițiată de scriitorii Mircea Cărtărescu și Radu Vancu a fost înaintată președintelui Klaus Iohannis la începutul anului 2021, însă fără reușită.

În scrisoarea deschisă, scriitorii susțineau că “în 2012, această instituție performantă a fost decapitată și ulterior demolată. Supus algoritmului politic, ICR s-a golit de profesioniști și s-a umplut de sinecuriști. Cei care au nimicit ICR sunt aceiași politicieni pe care azi societatea românească îi respinge la unison.”

Răzvan Ioan Dincă, directorul Radioului Public

Răzvan Ioan Dincă, fost director al Operei Naționale București, a fost numit tot în noiembrie 2021, după votul Parlamentului, director general al Radioului Public, la propunerea PSD.

Numele lui Răzvan Ioan Dincă este strâns legat de un scandal care a umbrit activitatea Operei Naționale București în perioada 2013-2014.

Anchetat penal pentru infracțiunile de abuz în serviciu și fals în declarații și condamnat în primă instanță la 6 ani de închisoare cu executare, Dincă a fost achitat la Curtea de Apel în decembrie 2018.

Conform CV-ului său, Dincă este licențiat în regie de teatru și doctor în teatru.

El a montat spectacole de teatru sau de operetă la mai multe instituții culturale din România, între 2002-2006 a fost directorul Teatrului George Ciprian din Buzău, iar în 2006 a devenit directorul Teatrului de Operetă Ion Dacian.

Conducea Teatrul de Operetă atunci când a fost construită nouă sală din vecinătatea Ministerului Culturii.

Proiectul a costat 12 milioane de euro, prin finanțare din bani publici, și a fost inaugurat împreună cu fostul ministru PSD al Culturii, Ionuț Vulpescu.

La doar câteva luni de la inaugurare, noua sală a fost închisă pentru câțiva ani, pe motiv că nu îndeplinea condițiile legale de funcționare. De asemenea, mai mulți artiști ai Operetei au adus în atenție acustica proastă a sălii, astfel încât ei sunt nevoiți să cânte cu lavaliere.

După ce a fost achitat de Curtea de Apel, Dincă a activat mai mult ca regizor, aducând în România mai multe producții străine pe care le-a și regizat. Printre acestea se numără musicalul Shrek sau musicalul Mamma Mia.

The post Cum arată conducerea Ministerului Culturii în epoca PSD-PNL-UDMR appeared first on Cultura la dubă.

Azi au avut loc audierile candidaților la șefia ICR, în cadrul comisiilor de politică externă și de cultură ale Senatului. Liviu Jicman, propunerea PNL, a primit cele mai multe voturi, așa cum era de așteptat după noua alianță politică dintre PNL- PSD – UDMR.

Liviu Jicman, actualul director al Muzeului Național Cotroceni, a primit 15 voturi, în timp ce George Pleșu, fost membru PLUS, candidat acum ca independent la propunerea USR, a primit 4 voturi. Andrei Novac, propus de Uniunea Scriitorilor din România, a primit două voturi.

Apoi, PSD, PNL și UDMR și-au împărțit și posturile de vicepreședinte. Mirel Taloș, actual director interimar al ICR și propunerea PSD, a primit 16 voturi, la fel ca Attila Weinberger, propus de UDMR.

Avizele comisiilor au rol consultativ, urmând ca votul decizional să fie dat de Senat, instituția care controlează Institutul Cultural Român, însă el va fi o simplă formalitate, având în vederea actuala majoritate politică.

Cine este Liviu Jicman

Liviu Jicman conduce din decembrie 2016 Muzeul Național Controceni, aflat în subordinea Administrației Prezidențiale.

El a mai fost în trecut consilier personal al ministrului Culturii Daniel Barbu, în guvernul USL condus de Ponta, precum și vicepreședinte al ICR între anii 2013 – 2016.

Prin numiri politice el a mai ocupat funcții de consilier sau director de cabinet și în Ministerul Sănătății sau la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Este licențiat în drept și în studii economice și este, de asemenea, absolvent al Colegiului Național de Apărare din cadrul Universității Naționale de Apărare “Carol I”.

Politizarea ICR, criticată de intelectualii români

Funcția de președinte al ICR este una dintre cele mai râvnite în domeniul cultural, având autonomie în cheltuirea bugetului și distribuirea lui către filialele din marile orașe ale lumii.

Prin urmare, ca multe funcții publice cu miză, postul din conducerea ICR a fost și el politizat de-a lungul anilor, numirile fiind făcute de partidele politice ori de președinte (așa cum era organizarea inițială).

În ultimii ani, mai mulți oameni de cultură au criticat politizarea ICR și distribuirea funcțiilor prin nepotisme. O petiție inițiată de scriitorii Mircea Cărtărescu și Radu Vancu a fost înaintată președintelui Klaus Iohannis la începutul acestui an, însă fără reușită.

În scrisoarea deschisă, scriitorii susțineau că “în 2012, această instituție performantă a fost decapitată și ulterior demolată. Supus algoritmului politic, ICR s-a golit de profesioniști și s-a umplut de sinecuriști. Cei care au nimicit ICR sunt aceiași politicieni pe care azi societatea românească îi respinge la unison.”

Peste 4000 de semnatari ai petiției au cerut președintelui Iohannis depolitizarea Institutului Cultural Român și reorganizarea lui, sub tutela administrației prezidențiale, nu a Senatului.

În urmă cu câteva luni, guvernul Cîțu pregătise un proiect de ordonanță de urgență prin care intențională să treacă, în schimb, ICR în subordinea Guvernului, inițiativă de asemenea criticată de oamenii de cultură.

The post Liviu Jicman a primit aviz favorabil pentru președinția Institutului Cultural Român appeared first on Cultura la dubă.