Sâmbătă dimineața, pe o vreme ploioasă, aproximativ 50 de oameni de teatru au participat, la ARCUB, la dezbaterea inițiată de primarul general Ciprian Ciucu pe tema concursurilor de management din teatrele bucureștene, pe care intenționează să le organizeze anul acesta, după o pauză de aproximativ 5 ani.

A fost pentru prima dată în istorie când un primar al capitalei a organizat o astfel de dezbatere, inițiativă apreciată la unison de către vorbitori, chiar dacă rezultatul a fost mai degrabă vag.

La eveniment au participat figuri importante precum regizorul Eugen Jebeleanu, Tudor Chirilă, regizoarea Leta Popescu, regizorul Andrei Grosu, directorul interimar al Teatrului Bulandra, Vlad Zamfirescu, vicepreședintele UNITER, Aura Corbeanu, precum și doi foști miniștri ai Culturii, Corina Șuteu și George Ivașcu.

Doar câțiva dintre cei prezenți au luat cuvântul, iar discuția s-a dus în mai multe direcții, de la nevoia unei legislații îmbunătățite privind instituțiile de cultură, la nevoia unei strategii culturale ori a rescrierii regulamentelor unora dintre teatre care, în timp, și-au schimbat misiunea artistică și socială.

Cu toții și-au exprimat dorința pentru organizarea unor concursuri corecte, transparente. Pentru asta e esențială numirea în comisii a unor oameni de specialitate integri, agreați de toată lumea – ceea ce pare mai degrabă o misiune imposibilă, ținând cont de subiectivitatea specifică domeniului și de scindările din interiorul breslei.

Fiindcă nu doar politicienii au probleme de credibilitate, ci chiar și lumea teatrului. Măcinată de bugete din ce în ce mai limitate, de propriile nesiguranțe sau divergențe de opinii, breasla teatrului românesc duce povara propriilor bătălii, unele pierdute, altele în desfășurare.

Nimeni nu a atins în această dezbatere subiectul momentului, la care primarul este în măsură și trebuie să ofere explicații – comasarea a 7 instituții cu profil cultural și educațional: ARCUB, CREART, Proedus, Centrul Cultural Lumina, Centrul Cultural Expo Arte, Centrul pentru Tineret și Școala de Arte ar urma să fie desființate, iar unele dintre programele lor păstrate și gestionate de o structură unică.

Peste weekend a apărut o petiție publică semnată de mai mulți oameni de cultură, pentru a-i cere primarului să renunțe la comasări.

Într-un interviu exclusiv pentru Cultura la dubă, realizat la finalul dezbaterii, Ciprian Ciucu a vorbit pe larg despre argumentele sale privind comasarea, dar și despre alte probleme care vizează cultura urbană, de la consolidarea clădirilor cu risc seismic, la dezbaterea privind graffitiul.

Totoadată, Ciucu anunță în premieră intenția de a concesiona clădiri de patrimoniu mediului privat, în contextul în care recunoaște incapacitatea financiară a primăriei de a consolida pe măsura nevoilor orașului.

***

Ciprian Ciucu: “Sunt undeva la 30-40% din a înțelege complexitatea lumii teatrului.”

“Domnule primar, cu ce gânduri ați inițiat această întâlnire și cu ce gânduri plecați în urma ei?

Am început această întâlnire ca un proces normal de consultare și toate intervențiile pe care le-am auzit astăzi au fost cu adevărat revelatoare pentru mine. Sunt undeva, mă autoevolez acum, la 30-40% din a înțelege complexitatea lumii teatrului.

Chiar dacă nu am avansat foarte mult, avem aceste concluzii: vom face două grupuri de lucru pe care le vom instituționaliza prin decizia mea. Unul pentru a selecta membrii viitoarelor comisii, care la rândul lor îi vor evalua pe cei care vor concura pentru postul de manager de teatru.

Și al doilea pentru a scrie niște caiete de obiective clare, care să fie în concordanță cu misiunea teatrelor noastre.

Și, după ce vom trece de această etapă și vom avea și oamenii care să selecteze viitoarele comisii, putem să și anunțăm înscrierea pentru comisii. Pentru mine este un pas înainte.

Am aflat și foarte multe lucruri despre teatrul din București, despre lumea teatrului, despre nevoile teatrelor și despre consumul cultural. Deci de aici plecăm.

În ce măsură veți ține cont de anumite opinii care au adus în discuție nevoia unei strategii culturale, nevoia schimbării legislației, astfel încât, în mod normal, ar fi amânat, de fapt, procesul de organizare a concursurilor? Ce este, de fapt, prioritar dintre toate aceste nevoi?

Eu trebuie să mă asigur că vom avea un proces corect, dar totodată să nu dureze foarte mult și să nu mai avem finalitatea de a avea manageri la teatre.

Voi acționa politic, în concordanță cu ceea ce vor spune specialiștii, pentru a susține o legislație în cultură relevantă pentru ziua de astăzi.

Dar rămâne în continuare o prioritate pentru dumneavoastră să organizați concursurile? fiindcă interimatele și-au pierdut de mult timp legitimitatea, iar teatrele sunt conduse de oameni numiți de primar, fie că unii sunt agreați de breaslă, fie că nu.

Da. Se pare că sunt și rezultate bune ale interimatelor, așa cum au fost prezentate astăzi, dar nu este normal să ai trei ani, cinci ani, un provizorat pentru orice instituție, că este vorba despre o școală, un teatru, un club sportiv. Oricare altă instituție are nevoie de un management stabil și asumat.

Ați vorbit la un moment dat în această întâlnire și despre nevoia de a restructura Direcția de Cultură din cadrul primăriei și știu că de-a lungul timpului, în solicitări oficiale pe care le-am făcut, ca jurnalistă, am primit inclusiv explicația că nu se pot organiza concursuri, fiindcă nu există un director al Direcției de Cultură. Care e situația acum și ce intenționați să faceți pentru această direcție, pentru reformarea ei?

În acest moment toată primăria este într-un proces de restructurare. După ce vom finaliza procesul de restructurare al primăriei, atunci vom avea și concursuri pentru mai multe posturi de director, nu doar pentru directorul de cultură.

În ceea ce privește aceste concursuri din primărie, pot spune că eu am fost președinte al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Așa cum este legea și cum este tradiția să se organizeze astfel de concursuri, ele nu țin foarte mult cont de specificitatea domeniului. Că dacă dai concurs la direcția de transporturi sau la direcția de cultură, omul trebuie să învețe cam aceeași bibliografie, ceea ce este stupid, în sensul să știe legislația muncii, să știe legislația codului administrativ, pentru că sunt funcționari publici.

Și atunci va trebui să vedem cât de mult putem pe fiecare zonă ca în concursuri să introducem cât mai puțin din codul administrativ sau din legislația muncii și cât mai mult din specificul direcției respective.

“Prefer să am o instituție mai mare, cu mai mulți oameni, cu o capacitate administrativă mai bună, din care să dăm la o parte ceea ce nu era eficient în termeni de impact și să avem programele deja consacrate, cerute de către cetățeni.”

Apropo de restructurare, deja ați anunțat intenția de a comasa 7 instituții de cultură. Puteți să ne spuneți ce stă la baza deciziilor, dacă ați făcut niște studii sau cu cine v-ați consultat? Cum primarul ia efectiv decizia de a uni o instituție cu alta?

În primul rând am avut o analiză și ne-am dat seama că programele noastre culturale nu au un impact suficient de mare raportat la resursele care sunt destinate. În momentul de față pot spune că cel puțin din sutele de milioane care merg la cultură, și vorbim despre sute de milioane, la instituțiile noastre merge cam cel puțin jumătate, dacă nu chiar o sumă cât de cât apropiată cu cât merge la teatre.

Adică la trei instituții merg foarte mulți bani, poate ar fi mai bine să meargă mai mult la teatre sau la alte instituții de cultură.

Și atunci, ceea ce mi-am propus prin această comasare, care aduce împreună șapte instituții în acest moment, este să respectăm legea, pentru că avem o lege. Aceste instituții sunt ca niște administrații. Ele nu au statutul de teatre, în sensul de instituții de cultură care au legislație specială.

În acest context am nevoie de o coerentizare și de un control al costurilor și, vă zic sincer acest lucru, pentru că toți acești mulți bani care se toacă pe diferite mici progrămele ale uneia sau ale alteia, sau pe diferite cursuri, ele trebuie să fie livrate pentru număr cât mai mare de cetățeni, la o calitate cât mai bună și cât mai bine organizată. De multe ori, fiind micuțe, nu se aude despre ele.

E nevoie de această restructurare impusă de reforma din administrație, dar și pentru că legea nu mai permite azi să ai instituții mai mici de 50 de oameni. De exemplu, dintre cele 7 pe care le comasăm, 5 nu mai aveau 50 de oameni. Deci, oricum, eram forțați legal să se întâmple acest lucru.

Prefer să am o instituție mai mare, cu mai mulți oameni, cu o capacitate administrativă mai bună, din care să dăm la o parte ceea ce nu era eficient în termeni de impact și să avem programele deja consacrate, care sunt cerute de către cetățeni. ARCUB are programele lui. Cel puțin 50-60% din ceea ce merge trebuie să rămână. Adică nu am venit să destructurăm totul. Păstrăm ceea ce este bun.

La fel are și CREART. iMapp (n.r. festival de videomapping organizat în Piața Constituției), de exemplu, este un program foarte cerut de către bucureșteni, el trebuie să continue.

La fel și programele celorlalte instituții, astfel încât ceea ce avem mai bun să păstrăm, să creștem impactul și cât mai mulți dintre bucureșteni să simtă.

Puteți să-mi spuneți, vă rog, de ce considerați că iMapp este un program important care ar trebui păstrat?

L-am dat ca exemplu. Știu că are notorietate. Dar evident că va urma o analiză de coerență pe care viitorul management al acestei instituții o va face și vom prioritiza împreună și în raport cu strategia a culturală a Bucureștiului, care acum nu există. Avem nevoie de ea.

Treaba mea prin această reorganizare este să avem cele mai bune proceduri cu cei mai buni oameni și cu o instituție care să aibă impact efectiv.

Vă întrebam despre iMapp pentru că, de exemplu, vorbeam cu niște artiști care au spectacole la Centrul Lumina și ei suferă pentru că urmează să fie desființat acest centru. Și se întreabă de ce un eveniment precum iMapp este mai important decât un centru artistic, unde se joacă spectacole pe tot parcursul anului?

Aici a fost o mare neînțelegere. Centrul Lumina are 5 angajați. Acei 5 angajați nu mai pot rămâne pe lege în formula actuală. Și am încă 5-6 astfel de instituții.

Am înțeles că este recunoscută valoarea programului de la Centrul Lumina, inclusiv de comunitatea artistică și de către public. Ideea este că nu o să mai fie un director. Pentru această instituție, acest director, dacă vrea să continue, poate să vină foarte bine și să se ocupe de același lucru în cadrul viitoarei structuri. Nu se va desființa ceea ce merge.

Dacă proiectul Lumina este valoros, el va continua.

Ca spațiu cultural finanțat de primărie, dar coordonat prin altă direcție. Asta să înțelegem?

Bun. Eu, ca primar, trebuie să mă uit la mai multe lucruri. Inclusiv la infrastructură. Foarte multe instituții ale primăriei funcționează pe spații închiriate, ceea ce nu este eficient. Prefer, decât să închiriem spații, să investim în niște spații sau să le dăm niște spații pe care deja le avem la Administrația Fondului Imobiliar, pe care să le amenajăm.

Orice serviciu public, inclusiv în cultură, trebuie să aibă și această condiție minimală – să fie suportabil bugetar. Și atunci, dacă sunt foarte, foarte multe disparate, nu mai sunt suportabile bugetar.

Pentru Lumina, de exemplu, am și discutat, să fie preluat fostul Cinema Lumina de către Administrația pentru Consolidări, să fie consolidat, pentru că acolo e o problemă de siguranță, în primul rând, după care programul să poată continua, nu neapărat ca o instituție, dar ca un program.

Cartografierea patrimoniului capitalei și concesionarea unor clădiri istorice mediului privat, pentru consolidarea lor

Urmează să intre în consolidare niște clădiri importante, cum ar fi Teatrul Bulandra de la Izvor, știu că e cuprins în PNRR. Ce se va întâmpla cu trupa de teatru care are activitate acolo, unde va juca pe perioada desfășurării lucrărilor?

Nu pot să vă răspund la această întrebare pentru că nu sunt pregătit și nu am soluția în acest moment. O să văd la ce s-au gândit colegii mei. Am venit doar de trei luni primar, deci nu pot să vă zic în acest moment, dar ce pot să vă zic este că o să mă preocup de subiectul acesta, să caut niște soluții.

De exemplu, un spațiu care va fi foarte generos și nu este acum pe harta mentală a nimănui, este fostul Cinema Favorit din sectorul 6, Drumul Taberei, care într-un an, doi, va fi gata.

Vorbim despre o sală cu capacitate foarte mare, care va putea găzdui nu una, poate chiar mai multe trupe de teatru, bine programate și bine cu un management foarte bun acolo.

Și ce trebuie să fac ca primar, obligatoriu, este să pun ca prioritate în programul de consolidare în special teatrele care, prin natura lor, atrag un număr foarte mare de oameni. Adică sunt pericol public. Vă dați seama, nu vorbim despr o clădire cu 2-3-5 oameni.

Despre blocul Patria puteți să ne oferiți un update? Și Nicușor Dan în mandatul său anunțase că va fi consolidat, știu că Cinema Patria fusese transferat la un moment dat la Primăria Sectorului 1, tot cu promisiunea că va fi consolidat blocul și modernizat cinematograful. Care este realitatea acum?

Are mai multe componente. Vă spun ce am reușit eu să aflu în această foarte scurtă perioadă. În acest moment suntem blocați în decizia proprietarilor de a se muta. Au fost prezentate niște costuri maximale. Nu înseamnă că aceste costuri vor rămâne. În sensul în care, în timpul licitațiilor, sunt niște indicatori tehnico-economici, cât costă să consolidezi și să renovezi blocul. Lor li se pare mare și mie mi se pare mare acest cost. Și atunci avem de făcut următoare lucruri. Plafonăm costul pe care ei îl pot suporta, deci să intre mai mult în partea primăriei, astfel încât să le garantăm că nu se ajungă la sumele de 80.000 de euro, cota lor parte, din consolidare și renovare, ci să fie niște costuri relativ suportabile, nu știu, 20.000-25.000 de euro.

Este o situație delicată pentru că odată cu consolidarea, ei rămân cu proprietatea, va crește destul de mult valoarea proprietăților și a imobilului. Și, de obicei, aceste costuri trebuie să fie recuperate de către primărie.

Deci va trebui să găsim acest cadru legal prin care să și plafonăm, dar cumva să avem și o întoarcere a investiției care să fie corectă pentru sistemul public, pentru banul public, pentru că vorbim despre proprietăți private. Și de aici a apărut blocajul.

Și mai este barul Melody din interior, de sub bloc, care trebuie să fie expropriate (n.r. proprietarul barului Melody este Adrian Mutu). Și am vorbit cu domnul primar Tuță să-l exproprieze. Nu se poate consolida fără Melody. Acum este o parte privată și va fi expropriată. Durează. Noi nu avem nici acum bugetul votat, deci va mai dura.

Un alt cinematograf istoric, Cinema București, de pe Bulevardul Elisabeta, foarte aproape de primărie, este scos la vânzare de aproximativ 2 ani pentru suma de 5 milioane de euro. Fiind monument istoric, Ministerul Culturii ar avea drept de preemțiune, dar presupun că și Primăria Capitalei ar putea face o ofertă. Există în planurile dumneavoastră vreun demers pentru astfel de exemple? Ar putea fi o soluție un parteneriat public-privat, astfel încât să salvați astfel de monumente istorice și să le redați comunității?

Este fezabil doar dacă îl vezi ca un caz singular. Dar dacă înmulțești cu 20 sau 25 de astfel de clădiri, nu mai este fezabil. Adică noi deja am prioritizat clădirile pe care le vom consolida și pentru care trebuie să avem bugete semnificative.

Dacă achiziționez o astfel de clădire cu 5 milioane de euro, care înseamnă 25 de milioane de lei, va trebui să mai bagi încă poate 50 de milioane de lei în ea. Multiplicarea este fabuloasă.

Dar noi nu ne oprim aici, vă zic cumva într-o oarecare premieră, au publicat și colegii mei pe Facebook, dar nu cred că s-a înțeles amploarea a ceea ce vrem să facem.

Am citit că vreți să faceți o cartografiere a patrimoniului capitalei.

Exact, vă pot da acum detalii. În primul rând, noi nu avem o bază unică cu clădirile din București, cu patrimoniul Bucureștiului. Avem ceva la AFI (n.r. Administrația Fondului Imobiliar). Sunt clădiri care au și nu au statut de patrimoniu.

AFI are și apartamente pe Bulevardul Iuliu Maniu, în blocuri comuniste, dar are și clădiri cu valoare istorică. Avem iarăși la Direcția de Patrimoniu altă bază de date. Avem date la primăriile de sector.

După ce vom avea acest inventar va trebui să dezvoltăm niște politici coerente. De exemplu, avem fostul Hotel Bristol, pe diagonală cu Universitatea din București. E o clădire foarte importantă.

Această clădire a fost văruită de către doamna Firea ca să nu mai arate ca și cum ar fi degradată. Dar ea nu este consolidată. Banii pe care primăria ar trebui să-i pună în consolidare se ridică iar la zeci de milioane, poate chiar sute de milioane de lei. Și atunci, ideea care este? Acolo a funcționat un hotel. Cine ar fi interesat sau ce funcție ar trebui să aibă această clădire?

O mai faci un centru cultural, un centru social, educațional, sau pentru că este într-o zonă foarte bună, o transformi dintr-un pasiv care îți consumă fonduri, într-un activ care îți produce taxe și impozite?

De exemplu, un lanț mare hotelier poate să ia această clădire, să o consolideze. Și când vor veni cu proiectul de consolidare, îl vor adapta special pentru hotel, vor fi bani privați puși acolo, încă o dată, repet, ultratransparent, ca să fie clar, să nu se înțeleagă că avem nu știu ce agendă ascunsă cu proprietatea Bucureștiului. Se va concesiona pe un număr de nu știu, 30-35 de ani, asta reiese din evaluarea proprietății, și în loc să se degradeze aceste tipuri de clădiri pe mai departe, vor fi reintroduse în circuitul economic și țesutul urban, per asamblu, va avea doar de câștigat.

Dar aceste tipuri de politici le putem creiona după ce vedem pe ce stăm. Pentru că sunt clădiri în București cu statut incert. Unele au litigii, dar măcar să știi care este statutul.

Vă garantez că sunt clădiri pe care statul nu știe dacă le are sau nu le are. Și treci pe lângă ele și te întrebi ce este aici.

De aceea am făcut un grup de lucru în nivelul primăriei. Și sper eu ca până la 15 iulie acest grup de lucru să ne producă baza de date, de la care noi vom clădi politici. E pentru prima dată când se face acest lucru, la inițiativa mea, după 35 de ani. Pentru că nu știm pe ce stăm. Și dumneavoastră ați  spus așa, domne, lăsați graffitiul, că sunt lucruri mai importante, cad clădirile pe noi. Absolut corect.

Dar ca să ajungem să rezolvăm, primul pas este această bază de date. Sunt sute de clădiri. Trebuie să avem o politică inclusiv economică sustenabilă.

Ca să consolidezi aceste clădiri te costă foarte, foarte, foarte mult. Ne împrumutăm deja de la Banca de Dezolvatare a Consiliului Europei pentru astfel de proiecte. Și atunci, obiectivul meu este să le reintroducem în circuitul economic cât mai repede. Adică mediul privat să contribuie.

Ciprian Ciucu: “Când vii și dai cu spray-ul la întâmplare, cu diferite culori, cu diferite forme, atunci ce faci? Le uniformizezi.”

Clădiri importante de patrimoniu sunt afectate grav zilnic de această practică a tagging-ului mai degrabă, ca să deosebim graffiti de tagging, în care cineva trece rapid cu un spray și dă cu el acolo, asta nu e o formă de protest. Asta e o formă de marcare a teritoriului, mi se pare chiar foarte primitivă.

Ce face Banksy înțeleg că este o formă de protest. Eu însumi vin dintr-o generație care a ieșit la proteste, am protestat și împotriva Guvernului și nu combat cultura protestului. Dar tu când ajungi să vandalizezi, că așa le numesc și nu mi-e frică de acest cuvânt, când treci repede și bagi un tag pe o clădire de patrimoniu și ai acest fenomen pe kilometri întregi de bulevarde principale…

Intervenția de curățare fiind practic imposibilă din motive legislative, dar și din motive financiare, vă dați seama cât de mult costă să vii cu un proiect pentru o fațadă doar ca să ștergi un graffiti – ai nevoie de proiect de arhitectură, de un anumit tip de intervenție pe un monument.

Mulți artiști stradali au reacționat la dezbaterea inițiată de dumneavoastră invocând teoria ferestrei sparte, în ideea că cele mai multe tagg-uri sunt date pe clădiri deja degradate. Adică mai rare sunt situațiile în care se dau peste fațade de patrimoniu îngrijite.

Este fals. Nu există în București ceva în zona centrală să nu fie de patrimoniu. Zona protejată asta înseamnă. Și de aceea noi nu putem interveni. Dacă o clădire este de patrimoniu în zona protejată, toată plinta stradală de 2-3 kilometri ia aceeași legislație. Tu când dai pe clădirea de lângă care, ok, poate nu are cea mai bună formă, tu afectezi întreaga infrastructură a zonei istorice.

Vorbim de artiști. Cei care au lucrat aceste clădiri de patrimoniu au fost la rândul lor artiști. Expresia lor artistică trebuie să fie respectată. Cei mai mulți oameni din zona culturală își doresc ca aceste manifestări artistice să rămână în identitatea noastră pe o perioadă partea cât mai lungă de timp. Sunt anumite clădiri care sunt efectiv reprezentative și ne este drag de ele și nu doar că nu le vrem dispărute de acolo, ci nu le vrem nici măcar afectate.

Și atunci când vii și dai cu spray-ul la întâmplare, cu diferite culori, cu diferite forme, atunci ce faci? Le uniformizezi. Tagging, tagging, tagging.

Cum va decide primăria ce trebuie șters și ce nu trebuie șters?

Statul trebuie să facă tot ce poate să își protejeze patrimoniul cultural și istoric. Din punctul meu de vedere, orice clădire din patrimoniu pe care se dă cu șpray trebuie protejată.

Primăria Capitalei, care are și ea cred, câteva urme de spray, este obiectiv de patrimoniu. Și multe alte clădiri au același statut. Ce vreau să spun este că acest fenomen, superficial de foarte multe ori, le omoară spiritul pe care artiștii vremurilor l-au pus în ele. Nu le mai vezi. Și n-am nimic cu ideea de a protesta. Și înțeleg și paradoxul de a protesta în mod organizat.

Dar dreptul de a protesta nu trebuie să fie superior dreptului unor artisti care s-au manifestat în trecut pentru a crea ceva. Este normal ca aceste clădiri de patrimoniu să fie protejate și pentru generațiile următoare.

Și ce faceți dacă veți investi mulți bani pentru curățare și vor veni din nou și vor da cu sprayul peste?

Pot să nu fac nimic, să continue să arate ca acum. Asta este opțiunea cea mai facilă pe care o abordau toți primarii de până acum, să nu faci nimic e cel mai lejer. Și când îmi vor reproșa oamenii care își doresc să vadă cădirile în forma lor reală, o să-i trimit la dreptul de a protesta al unor tineri, cărora nu am ce să le fac. E foarte facil.

Strict financiar vorbind, primăria va cheltui niște bani cu curățarea acestor fațade. Ce faceți dacă veți cheltui acei bani și vor veni și vor da altele peste? La cheltuirea banului public mă refer.

Vom relua procesul. În orașele civilizate, Viena, Paris, respectul pentru proprietate este mult mai mare. Politica este de a zădărnici eforturile. Adică dacă intervin în 24 de ore, cel care a făcut graffiti nu va mai reveni. Dar dacă constant ai același comportament, care îți consumă niște resurse, poți să-l pui la vandalism, din punctul meu de vedere.

Sunt singurul primar care a organizat un festival de graffiti în București ever. Primul și singurul din istoria Bucureștiului. Am încurajat această cultură a protestului și am oferit un spațiu public de manifestare.

Dacă dumneavoastră organizați festival de street art, nu înseamnă automat că încurajați cultura protestului, pentru că este un mediu controlat.

E un principiu în neoliberalismul acesta care este clamat. Sunt liber să fac ceea ce vreau, atâta timp cât nu îngrădesc libertatea celuilalt. Dar oamenii aceștia protestează afectând proprietățile altor oameni. Cu alte cuvinte, să zicem că vreau să protestez și eu cu cheia pe mașina dumneavoastră. Este ok? Eu cred că este artă. Fac o steluță.

Totuși, avem o manifestare a autorității și respectăm legile sau putem să lăsăm orașul într-o ideologie ultra de stânga, non-intervenționistă, a anarhiei, pentru că și anarhia este definită foarte clar în științele politice – avem o zonă în care autoritatea nu trebuie să mai existe și să nu afecteze niciun fel dreptul protestului. Toți protestăm, toți sunt niște protestatari. După care o să avem un mediu urban conform propriilor noastre decizii și acțiuni.

Mai am o singură întrebare pe subiectul acesta. Ați spus deseori că luați orașul la pas. Ați văzut acum câțiva ani, când era Florin Cîțu premier, stencil-urile cu “Cîțu salvează economia”, răspândite prin tot orașul? Ele au fost date inclusiv pe Ateneul Român, monument inclus în patrimoniul UNESCO.

Și pe blocul în care stau eu, în Drumul Taberei.

Aceste stencil-uri cu mesaj politic au fost cumva încurajate, plătite de PNL?

Mi-ar fi rușine dacă ar fi așa ceva. Să aflu așa ceva. Nu știu cum au apărut. Am văzut și cu Ciolacu, am văzut și cu alții. Și cu Ciucă erau la un moment dat.

Deci nu aveți cunoștință că PNL ar fi plătit vreodată pentru astfel de mesaje?

Doamne ferește! Adică am conștiință că nu s-a plătit, că s-ar vedea în documentele contabile. Alea mi se par niște mizerii.

Un alt subiect care are legătură cu patrimoniul orașului și nu are încă o rezolvare este Cathedral Plaza. Știu că exista o decizie judecătorească pentru demolare, Nicușor Dan a dat la rândul său o dispoziție de demolare, dar ea a fost atacată de proprietari. Care este situația în prezent?

Este doar o hotărâre judecătorească atacată în instanță, la apel. Și există o decizie a primarului general deja semnată pentru demolarea clădirii. Și mai există o contestație, de aceea nu s-a demolat clădirea. A fost atacată decizia primarului general de demolare, deci încă nu avem o decizie definitivă. Al doilea motiv cred că este economic. Și mai este un motiv. Unii spun așa – nu este soluția tehnică cea mai bună de a o demola de tot, pentru că deja cu actuala configurare s-ar mișca și-ar afecta și mai mult biserica catolică. Și atunci sunt două ipoteze.

Cum poți da niște costuri rezonabile pe care să le suporți tot tu, stat, să nu afectezi clădirea monument. Cealaltă gândire ar fi să duci, totuși, clădirea în niște parametri urbanistici corecți ai zonei, adică ce spune acum legea? Spune că poate să aibă acolo maxim patru etaje. Atunci o dai jos până la patru etaje și o lași într-un registru urbanistic corect.

Problema este că nu ai legislație în România care să-ți permită să faci așa ceva, deși soluția tehnică mai corectă ar fi aceasta.

Deci avem această tensiune între soluția juridică, voința politică, care este aceeași cu soluția juridică de a o demola și să vedem care este soluția tehnică pentru a demola. Din păcate, pe termen scurt de un an, doi, trei, nu văd, vă zic sincer, o soluție. 

Urmărind activitatea dumneavoastră de când ați devenit primar, postările pe care le faceți, pare așa că ați găsit un dezastru la Primăria Capitalei. Care este realitatea? precedentul primar a fost Nicușor Dan, ales președintele României.

Nicușor Dan a făcut cât de mult a putut să facă în contextul pe care l-a avut. N-am ce să-i reproșez.

Puteți dumneavoastră mai mult? aveți același context, dacă nu unul și mai dificil, ținând cont de criza politică, economică.

Nu știu, asta rămâne să demonstrez, dacă o să mai merit un mandat. Dar am zis că am nevoie de puțin 2-3 mandate. Orașele care s-au schimbat, luminat la față, în care există ordine, cum ar fi Parisul, Viena, Barcelona, au avut primari care au stat mai mult de un mandat acolo. Și orașele din România, care sunt cât de cât puse la punct, au avut primar că au stat două, trei mandate minim. Unii au stat, cum este Emil Boc, și cinci mandate. Și arată mai bine pentru că ai o coerență pe o perioadă lungă de timp.

Aici vorbim despre un oraș cu o guvernanță schizoidă în care ai 7 primari. Și, cu atât mai mult, inerția este mai mare și timpul necesar pentru a acționa sistemic și concentrat, cu efecte vizibile,  este mai mare.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post INTERVIU Ciprian Ciucu: “Nu am venit să destructurăm totul. Păstrăm ceea ce este bun. De exemplu, iMapp.” appeared first on Cultura la dubă.

Ministerul Culturii interzice profesioniștilor din mediul independent să mai candideze la conducerea TNB, vrea să desființeze Institutul Național al Patrimoniului și Timbrul Arhitecturii și să numească direct, prin noua lege, managerii instituțiilor publice de cultură – acestea sunt doar câteva dintre nemulțumirile recente ale oamenilor de cultură.

Federația sindicatelor din cultură – CulturMedia a inițiat o petiție în care îi cere premierului Ilie Bolojan demiterea ministrului Culturii, Andras Demeter. De 7 zile încoace, câteva zeci de oameni de cultură, majoritatea angajați ai muzeelor, protestează în fața Ministerului Culturii. Pe 15 ianuarie, de Ziua Culturii Naționale, angajații muzeelor din toată țară au marcat momente de protest în instituțiile publice.

Aceștia invocă subminarea resursei umane de către ministrul Culturii, lipsa de viziune, politizarea instituțiilor și a concursurilor pentru funcțiile de management, precum și intenția de a desființa Institutul Național al Patrimoniului, după cum Cultura la dubă a scris AICI.

Lor li s-au alăturat azi mai multe voci din teatrul românesc, printre care actorii Mihai Călin, Istvan Teglas, Diana Dumbravă, Emilian Oprea, Ada Galeș sau Alex Călin, semnatari ai petiției.

Ieri, Ministerul Culturii a anunțat oficial că a schimbat condițiile de participare la concursul de management al TNB, astfel încât doar cei care au condus cel puțin 10 ani instituții publice mai pot candida. Profesioniștii din domeniu, care au atât studii de specialitate, cât și experiență în mediul independent, nu mai au dreptul să concureze.

Cultura la dubă publică azi, în exclusivitate, o înregistrare audio din timpul dezbaterii publice organizate pe 30 decembrie 2025, în care ministrul Andras Demeter a negat că vrea să facă această modificare. Când Alexandra Badea a semnalat intenția ministrului, Andras Demeter a umilit-o pe cea care este laureata Marelui Premiu pentru Teatru al Academiei Franceze: “Eu vă las să vorbiți, dar nu vă face bine. Arată că sunteți total nepregătită! Nu v-ați făcut lecțiile!”.

În înregistrarea audio ministrul Culturii țipă și la arheologul Decebal Vleja, reprezentantul muzeografilor în federația sindicală CulturMedia: “Ori refuzi să înțelegi, ori nu ești capabil!”, i-a spus acestuia în fața a 80 de participanți la dezbaterea care a avut loc la Ministerul Culturii fizic, precum și în online.

Transcrierea dialogurilor și contextul explicat pe larg, mai jos.

***

După un prim concurs încheiat fără rezultat, fiindcă niciunul dintre cei trei candidați nu a obținut notă de trecere la proba interviului, ministrul Andras Demeter a schimbat condițiile de participare la noul concurs de management al Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București.

Astfel, vor putea participa doar cei care au condus cel puțin 10 ani o instituție publică de cultură sau cel puțin 5 ani, dacă au și studii universitare de Master în Management Cultural. Cu această nouă prevedere, foarte puțini specialiști se mai pot înscrie la concurs. Câțiva dintre cei care îndeplinesc condițiile sunt, de exemplu, Tompa Gábor, managerul de 30 de ani al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, Constantin Chiriac, director de 26 de ani al Teatrului Național “Radu Stanca” din Sibiu, Ada Lupu Hasvater, directoare de 20 de ani a Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara. Cea din urmă a candidat la ultimele două concursuri la TNB, dar nu a câștigat.

Altfel, artiști din mediul independent, fie din România sau de peste hotare, care au experiență de management în companii artistice private și studii de specialitate, nu se mai pot înscrie. De exemplu, Andrei Grosu, cofondatorul unteatru, Mihaela Mihailov, cofondatoarea Centrului Replika sau Eugen Jebeleanu, cofondatorul companiei franceze Cie des Ogres, nu pot participa. Nici Gianina Cărbunariu, care a condus 7 ani Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț și a inițiat mai multe proiecte europene, nu îndeplinește condițiile fiindcă nu are master de Management Cultural. A fost invitată, în schimb, să predea la un astfel de master la Universitatea Babeș Bolyai.

Doi dintre cadidații la concursul anterior, regizoarea Alexandra Badea, cu experiență de management în mediul independent francez, și regizorul Radu Popescu, cu experiență de management la Teatrul independent Apropo, nu mai au dreptul să participe.

Alexandra Badea a fost una dintre cele mai puternice voci care l-au criticat pe actualul ministru pentru modul în care a gestionat concursurile organizate în ultimele luni, nu doar cel de la TNB, ci și la alte instituții publice de cultură.

Cultura la dubă a dezvăluit situația de la Opera Maghiară din Cluj, unde Andras Demeter l-a încurajat pe fostul său coleg de partid (UDMR), Iuliu Szép, fost colaborator al Securității, să candideze, iar proba interviului său a fost un simulacru.

Într-o dezbatere publică organizată de Ministerul Culturii pe 30 decembrie 2025, Alexandra Badea a susținut că, în lipsa unui barem de corectare, crede că nu proiectul său a fost respins, ci persoana sa. Asta în ciuda faptului că, teoretic, autorii proiectelor ar trebui să fie anonimi. După cum Cultura la dubă a arătat, ca urmare a unor discuții cu mai mulți membri ai comisiei, aceștia au știut de la bun început cine și ce proiect a scris.

În materialul audio de mai jos puteți asculta momentul în care ministrul Culturii neagă că ar vrea să îi excludă pe cei din mediul independent și îi spune Alexandrei Badea că nu este bine pregătită și că nu cunoaște legea.

Dialog între ministrul Andras Demeter și regizoarea Alexandra Badea:

„Andras Demeter: Poți vorbi, doar că care-i scopul?

Alexandra Badea: Scopul este să vă întreb… am o serie de întrebări. Mă lăsați să termin și o să vedeți unde vreau să ajung.

Andras Demeter: Hai, întrebați-mă!

Alexandra Badea: Este o lipsă de încredere în minister în acest moment și în aceste concursuri. Și nu este numai lipsa mea de încredere. Ați văzut, probabil, declarația într-un interviu a lui Cristian Mungiu. Nu mai credem în corectitudinea acestor concursuri. Și mă întreb cum…

Andras Demeter: E dreptul dumneavoastră. Eu cred!

Alexandra Badea: Dumneavoastră credeți, dar s-ar putea să fie singurul. Pentru că la acest concurs nu s-au prezentat decât patru candidati.

Andras Demeter: Nici asta nu scrie, nu am nicio prevedere care să zică cu câți trebuie să fiu alături, care să creadă. Eu cred!

Alexandra Badea: Dar aveți probabil datoria, eu așa cred, că un ministru al Culturii are datoria de a credibiliza instituția pe care o conduce și a credibiliza procesul de recrutare a unui manager. Dar, în fine, trecem peste acest punct de vedere.

În altă ordine de idei, vorbeați despre ce se dorește de la un manager al Teatrului Național. Eu am rămas după acest concurs, iar asta se poate confirma și de ceilalți candidați, cu senzația că nu au fost respinse proiectele noastre pentru că s-au notat după niște grile pe care nu le-am înțeles. Nu avem acces la aceste grile și la aceste notații și asta mi se pare un pic suspect, dar, în fine, este dreptul dumneavoastră să nu ni le dați, am înțeles.

Eu am rămas cu impresia că am fost respinsă eu ca persoană, pentru că sunt o femeie de 45 de ani care lucrează în străinătate, care probabil are un discurs politic foarte asumat în zona publică și în ceea ce fac. Asta este impresia cu care plec de la acest concurs.

Andras Demeter: Să fii sănătoasă!

Alexandra Badea: A, vă mulțumesc! Este un răspuns foarte bun!

Andras Demeter: E dreptul dumneavoastră! Doamna Badea, discutăm despre impresii? Suntem oameni maturi, 45 de ani, 56 de ani, nu discutăm impresii. Nici ca regizor – actor, nu discutăm impresii.

Alexandra Badea: Dar nu sunt doar impresiile mele…

Andras Demeter: Nu le discutăm. Nu ăsta e subiectul. Impresiile se discută, nu știu, în relația cu Dumne…credința, habar n-am. Nu aici.

Dacă vom lucra împreună și pe o altă relație, regizor – actor, îmi veniți cu impresii, nu cred că va ieși un rezultat bun. Nu despre impresii este vorba aici. Dar, repet, impresiile sunt ale dumneavoastră, vă aparțin, le respect și așa mai departe.

Alexandra Badea: Din păcate nu sunt numai impresiile mele și asta cred că ar fi un răspuns pentru lipsa de candidaturi. Dar asta, într-adevăr, face parte din atribuțiile dumneavoastră. Nu mai insist.

Ați anunțat că vreți să schimbați criteriile, chiar la începutul acestei conferințe, pentru ca noi, cei care suntem din exteriorul teatrului instituționalizat, să nu ne mai putem prezenta la următorul concurs.

Andras Demeter: Am zis asta?

Alexandra Badea: Ați spus că s-ar putea.

Andras Demeter: Eu n-am zis asta. Am pus niște întrebări.

Alexandra Badea: Că vă gândiți, poate, să schimbați regulamentul, că poate ar fi interesant să…

Andras Demeter: Condițiile de participare, nu regulamentul. Nu pot să schimb regulamentul.

Alexandra Badea: Condițiile de participare țin de regulament.

Andras Demeter: Iertați-mă, am impresia că… Eu vă las să vorbiți, dar nu vă face bine. Arată că sunteți total nepregătită! Nu v-ați făcut lecțiile! Eu, în locul dumneavoastră, nu aș insista, dar treaba voastră.

Alexandra Badea: Nu o să mai insist. Nu o să mai insist.

Andras Demeter: Nu, dar chiar vă rog, să nu spuneți că nu vă las să vorbiți. Nu vă avantajează ce spuneți.

Alexandra Badea: Nu sunteți deschis unui dialog…

Andras Demeter: Nu ați citit regulamentul, nu cunoașteți legea, dar o comentați!”

Într-o postare recentă, Istvan Teglas, actor al Teatrului Național din București, spune că a asistat la astfel de ieșiri verbale agresive și pe vremea când Andras Demeter era director al Teatrului Maghiar din Timișoara.

“Îl cunosc pe Andras Demeter destul de bine, mi-a fost manager la Teatrul Maghiar din Timișoara (acum peste 20 de ani) și, deși inițial m-am bucurat că m-a invitat să mă angajez după facultate, nu țin minte altceva din singura stagiune petrecută acolo (după care mi-am dat demisia) că țipa și înjura pe toată lumea, dacă lucrurile nu se întâmplau cum voia el sau dacă aveai altă părere decât a lui. Mi-a adus aminte recent la întâlnirea în legătură cu concursul de la TNB, când a țipat la colega mea Alexandra Badea, din funcție de ministru și mi s-a părut ireal.

E actor la bază, unul mediocru, care vrea să dovedească cu orice preț că nu este așa, dar nu are unde și cui pentru că nu interesează pe nimeni.” – a scris Istvan Teglas.

Actorul Mihai Călin consideră că actualul ministru nu mai are legitimitate și îi cere public demisia. Ministrul i-a răspus acestuia într-un comentariu pe facebook, în timp ce se află la Târgul de Carte de la Cairo. “E foarte bine ce se întâmplă. Tot circul, toate umorile deversate în social media, toate petițiile si protestele și grevele, toată revolta (legitimă sau doar isterică) – e super ok că au loc. Acum 36 de ani nu se putea întâmpla nimic din toate astea. (…) Când eram noi mici… te lega, direct.” – a reacționat ministrul Culturii.

La dezbaterea din 30 decembrie, reprezentantul muzeografilor, arheologul Decebal Vleja, vicepreședinte al federației sindicale CulturMedia, a fost de asemenea umilit de ministrul Andras Demeter.

Muzeograful a încercat să vorbească despre diferențele dintre organizarea concursului TNB și concursurile pentru muzee, invocând o discriminare și lipsă de transparență a Ministerului Culturii. Acesta a fost întrerupt cu țipete de mai multe ori, iar ministrul Culturii i-a spus că nu are capacitatea de a înțelege.

Decebal Vleja vorbea, la fel ca Alexandra Badea, despre lipsa unui barem de corectare, astfel încât candidații să știe unde și de ce au fost depunctați.

Dialog între muzeograful Decebal Vleja și ministrul Andras Demeter:

“Decebal Vleja: De ce oare nu se fac publice aceste criterii, să vedem totuși cum se notează?

Andras Demeter: Stimate coleg, vreți să vă ascult? Adică vă auzim, dar ne furați timpul!

Sindicatele sunt binevenite. Nu e un dialog social aici. Reprezentantul pe dialog social al Ministerului Culturii este doamna secretar de stat Diana Baciuna, care are sarcină de la mine să vă abordeze toate subiectele în cadrul acelor comisii.

Decebal Vleja: Domnule ministru…

Andras Demeter: Grilele sunt aceleași, grilele sunt aceleași și în cadrul muzeului.

Decebal Vleja: Vă rog frumos să mă lăsați să vorbesc.

Andras Demeter: Eu vă las să vorbiți, dar dacă continuați să vorbiți, eu atunci plec. Eu am provocat această discuție pe un subiect și pe un proiect de lege.

Decebal Vleja: De ce nu faceți ce-ați făcut la Național? Să știm ce s-a întâmplat.

Andras Demeter: V-am răspuns. V-am răspuns între patru ochi la mine în birou. Deci nu vă înțeleg acest joc de 3 lei. V-am răspuns civilizat! Vă spun și acum. Vă spun și acum, în momentul în care am putut să dau publice, le-am dat publice. (…) Vă aştept pe 15 martie, că aţi declarat grevă. 15 ianuarie. Dar haideți, nu ne mai furaţi timpul. Eu vă aștept cu greva aici, în fața ministerului. Haideți!

Decebal Vleja: Dacă nu mă lăsați să vorbesc, asta este, nu mai vorbesc. Dar consider că ar fi fost de interes public…

Andras Demeter: Vă rog să se consemneze că domnul coleg nu are nimic de spus concret, doar vrea să se facă auzit.”

Un alt participant la dezbatere a intervenit și a încercat să clarifice că Decebal Vleja se referă la un barem de corectare atunci când vorbește despre criterii de departajare. Ministrul și-a continuat, totuși, atacul la adresa reprezentantului sindicatelor.

“Decebal Vleja: De ce ar fi un subiect secret…

Andras Demeter: Care e subiectul secret?

Decebal Vleja: Criteriile de departajare.

Andras Demeter: Grila este aceeași! Este aceeași din lege! Doamne, Dumnezeule! Ai avut măcar curiozitatea să citești anunțul public?

Decebal Vleja: Bineînțeles.

Andras Demeter: Păi și atunci de ce întrebi criteriile? Că sunt pe site! Dacă dai acum un click poți să le vezi. Ah, nu le înțelegi! Păi grila de evaluare e criteriile alea băgate într-un Excel. Ori refuzi să înțelegi, ori nu ești capabil!

Decebal Vleja: Domnule ministru, nu vă permit să mă jigniți…

Andras Demeter: Păi dumneata ai dreptul să îmi jignești mie inteligența, cât și transparența? Dumneata ai dreptul cumva?

Decebal Vleja: Dar nu-mi spuneți mie că nu înțeleg…

Andras Demeter: Păi ori una, ori alta! Ori nu ai acordat timp suficient să studiezi problema, ori asta e limita capacității de înțelegere. (…)”

Deși la dezbaterea respectivă au fost prezenți aproximativ 15 oameni într-o sală de la Ministerul Culturii și alți aproximativ 70 de artiști online, nimeni nu a intervenit pentru a amenda comportamentul ministrului.

Muzeografii protestează zilnic în fața Ministerului Culturii

Așa cum au fost invitați, ironic, de ministrul Culturii, muzeografii au început protestele pe 15 ianuarie. Aceștia merg zilnic, după programul de lucru, începând cu ora 16.00, în fața Ministerului Culturii și cer demiterea ministrului Andras Demeter.

De Ziua Culturii, Cultura la dubă a arătat condițiile revoltătoare în care lucrează, într-un subsol, restauratorii Muzeului Național de Istorie a României.

Întrebat de aceste binecunoscute probleme, în interviul realizat de Cultura la dubă în luna octombrie, ministrul Andras Demeter a declarat:

“Sunteți conștient de problemele cu care se confruntă cu oamenii care lucrează în muzee, în laboratoare?

Da, sunt absolut conștient.

Și pentru aceștia, care au niște salarii infime și condiții de lucru nesănătoase în multe cazuri, care este soluția?

Cu toții lucrăm expuși. Și actorii lucrăm expuși și muzicienii și dumneavoastră, în presă, lucrați expuși la tot felul de condiții și nu goana după sporuri ar trebui să fie soluția.

Da, sunt conștient de aceste probleme, dar nu am baghetă magică. Nu pot să le rezolv de pe azi pe mâine. Aceste probleme nu sunt de ieri, țin de 35 de ani.

Nu așteptați niciodată de la mine să rezolv de pe azi pe mâine, că nu pot. Indiferent în ce relație aș fi cu premierul, cu președintele țării sau cu Donald Trump. Nu, nu ești mafalda, nu vei putea face minuni.

În opinia mea, acest sistem în 35 de ani și-a dovedit totala inadecvare la nevoi. Acum vorbind despre muzee, dar după aceea, dacă ne focusăm un pic pe bibliotecari, o să vedem că situația e pe alocuri mult mai gravă decât la muzeografi sau la restauratori. Deci cum focusezi pe fiecare, îți dai seama că arată cumva ca infrastructura de țevi din București.

Și de ce am ajuns în situația asta, domnule ministru?

Este foarte simplu, pentru că în toți acești ani România avea alte priorități. Nu cultura, evident. Și este firesc. Nu aveam infrastructură rutieră, nu aveam infrastructură spitalicească. În continuare avem nu știu câte școli cu toalete în curte. Deși problemele în 35 de ani s-au mai rezolvat. Mai avem, totuși, niște drumuri față de cum erau în tinerețile mele. Avem, totuși, niște spitale.”, a spus Andras Demeter pentru Cultura la dubă.

Desființarea Institutului Național al Patrimoniului și desființarea timbrelor culturale

Ministerul Culturii a confirmat în luna noiembrie, pentru Cultura la dubă, intenția de a desființa Institutul Național al Patrimoniului și de a-l transforma într-un departament al ministerului. Inițiativa ministerului a fost contestată într-o petiție publică, inițiată de Pro Patrimonio, semnată până azi de peste 20.000 de oameni.

Mai mulți arhitecți importanți au susținut că desființarea INP pune în pericol patrimoniul însuși și independența specialiștilor față de factorul politic.

“Transformarea Institutului Național al Patrimoniului într-o direcție din minister ar amputa independența deciziei profesionale, care este esențială.” – arhitectul Ștefan Bâlici, fost director al INP și actual președinte al Ordinului Arhitecților din România.

“Este evident că vom lua drumul Ungariei în ceea ce priveşte capturarea şi ideologizarea discursului identitar prin anihilarea custozilor instituționali de drept ai patrimoniului. Vă reamintesc că în țara vecină Institutul Național al Patrimoniului a fost anihilat, iar muzeele comasate până la pierderea identității lor.” – arhitectul Eugen Vaida, coordonatorul proiectului Ambulanța pentru Monumente.

În ultimele zile, Ordinul Arhitecților din România a criticat dur și intenția guvernului de a desființa timbrele culturale, implicit Timbrul Arhitecturii, care susținea până acum mii de inițiative culturale civice.

Potrivit OAR „toate timbrele culturale și Timbrul arhitecturii sunt amenințate cu desființarea sau cu absorbția într-un sistem care îi anulează eficiența și rolul conferit de lege. Drept consecințe directe: vor fi afectați mii de operatori culturali relevanți pentru domeniul nostru – al arhitecturii – și nu numai.

Vor fi curmate, numai în cazul Timbrului arhitecturii, sute de proiecte culturale care contribuie la dezvoltarea culturii arhitecturale și educației pentru mediu construit. Iar de acestea depinde, în cele din urmă, chiar calitatea mediului nostru de viață și sănătatea societății.”

Președintele OAR, Ștefan Bâlici, s-a întâlnit ieri cu șeful Cancelariei Prim-Ministrului, Mihai Jurca, pentru a discuta pe această tem[.

Protestul muzicienilor privind drepturile de autor

Și artiștii din domeniul muzical sunt nemulțumiți de actualul ministru și spun că o nouă ordonanță privind gestionarea drepturilor de autor este în defavoarea lor. Ordonanță nu a fost încă aprobată, iar azi a avut loc o dezbatere pe această temă.

Mai mulți artiști cunoscuți, printre care Tudor Chirilă, Iris, Holograf, Bere Gratis, Loredana Groza, Irina Rimes, Adrian Despot, Dan Bittman sau Damian Drăghici, au semnat la finalul anului trecut o scrisoare de protest  față de o ordonanță de urgență care ar urma să modifice Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

Potrivit semnatarilor, “se dorește schimbarea modului de colectare a drepturilor titularilor din ambiental (n.r. muzica difuzată la restaurante, magazine, mall-uri, etc) – prin eliminarea gestiunii colective extinse – de asemenea manieră încât aceștia să nu mai beneficieze integral de drepturile care li se cuvin.“

Ministerul Culturii, inițiatorul OUG-ului, susține că este vorba despre aplicarea unei directive europene care solicită ca titularii să își poată gestiona drepturile în mod individual. “Libertatea de decizie a titularilor în acest sens este deja prevăzută în Legea nr. 8/1996.”, spun protestatarii.

Politizarea instituțiilor de cultură prin noul proiect de lege

O nouă lege a managementului cultural a fost pusă în dezbatere publică la sfârșitul anului trecut. Proiectul cuprinde articol cu totul nou, care ar permite ordonatorilor de credite, fie ministerul Culturii, fie primării, să cheme la concurs un candidat unic, “pe bază de invitație”. Procesul va purta numele de “selecție managerială”.

Mai exact, managerii instituțiilor de cultură ar putea fi direct numiți de către politicieni, fără organizarea unui concurs deschis.

De Ziua Culturii, Cultura la dubă a realizat un manifest al artiștilor despre starea culturii. Mulți dintre aceștia au cerut depolitizarea instituțiilor publice și au criticat subfinanțarea cronică a culturii.

***

_{Dacă materialele Cultura la dubă ți se par importante și vrei să susții munca noastră, redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI – durează 30 de secunde. Sau poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post AUDIO Momentul în care ministrul Culturii umilește doi oameni de cultură: “Sunteți total nepregătită! Nu v-ați făcut lecțiile!”, “Ori refuzi să înțelegi, ori nu ești capabil!”. O petiție cere demiterea ministrului Andras Demeter appeared first on Cultura la dubă.

Potrivit semnatarilor, “se dorește schimbarea modului de colectare a drepturilor titularilor din ambiental (n.r. muzica difuzată la restaurante, magazine, mall-uri, etc) – prin eliminarea gestiunii colective extinse – de asemenea manieră încât aceștia să nu mai beneficieze integral de drepturile care li se cuvin.“

Ministerul Culturii, inițiatorul OUG-ului, susține că este vorba despre aplicarea unei directive europene care solicită ca titularii să își poată gestiona drepturile în mod individual. “Libertatea de decizie a titularilor în acest sens este deja prevăzută în Legea nr. 8/1996.”, spun protestatarii.

Mai exact, noile reglementări, care ar putea fi aprobate chiar azi, în ședința de guvern programată la ora 17.00, vor elimina obligația restaurantelor și a altor entități private care folosesc muzică în scop ambiental să semneze contracte colective cu organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor. În schimb, entitățile din horeca ar trebui să declare contracte directe cu titularii de drepturi, ceea ce, spun semnatarii scrisorii, ar fi imposibil de gestionat în realitate. Drept pentru care, această OUG le-ar dăuna, nu ar ajuta compozitorii și interpreții de muzică.

“Abrogarea gestiunii colective extinse și înlocuirea ei cu un mecanism bazat pe obligația utilizatorilor de a declara contracte directe cu titularii de drepturi creează un sistem ineficient și ușor de eludat, în care plata drepturilor devine opțională, în practică. Deși legea introduce o prezumție formală a aplicării licenței extinse în lipsa declarațiilor, mecanismul se bazează exclusiv pe buna-credință a utilizatorului și nu oferă niciun instrument real de control asupra muzicii efectiv difuzate. Un utilizator poate încheia unul sau două contracte individuale minimale, le poate declara pentru a evita aplicarea licenței colective extinse și, ulterior, poate difuza orice alt repertoriu, fără ca organizațiile de gestiune colectivă să aibă mijloace tehnice sau juridice pentru verificare.

• Legea trebuie să îi protejeze pe titularii drepturilor, nu să creeze cadrul pentru a evita sau reduce plata drepturilor lor.
• Natura utilizărilor în domeniul ambiental de muzică preluată din surse publice, precum radio, TV, internet și altele asemenea, plus muzica live, din concerte, și numărul mare de opere disponibile din aceste surse fac imposibilă ori prea costisitoare licențierea individuală a utilizării lor. 
• Licența extinsă trebuie să fie aplicabilă în toate cazurile în care o licență individuală nu poate acoperi toate operele și toți titularii vizați de utilizare.
• Directiva UE 2019/790 încurajează reprezentarea globală, prin acordarea licențelor colective cu efect extins sau prin prezumția de reprezentare (paragrafele 44, 45, 46 si art. 12 din Directivă). 
• Comisia Europeană nu a cerut României să elimine licența extinsă pentru ambiental, ci să identifice și să individualizeze domeniile de aplicare, pe baza criteriilor din Directivă. 
• Autorii, afiliați sau neafliliați, nu pot fi transformați în vânători ai utilizărilor muzicii proprii prin hoteluri, restaurante, baruri, autocare etc.” – se arată în scrisoarea artiștilor.

De cealaltă parte, ministrul Culturii, Andras Demeter, a declarat pentru Agerpres că “nimeni nu are interesul să provoace pagube sau complicații. Pe scurt, fiecare autor își poate gestiona propriile compoziții în mai multe moduri: a) direct sau prin impresar, mandatar etc.; b) prin intermediul OGC (organisme de gestiune colectivă); c) prin intermediul entităților de gestiune independentă; d) mixt – adică o parte a repertoriului este autorizat direct, iar altă parte, prin OGC sau EGI. Este o situație similară economiilor care nu sunt depuse în același cont, la aceeași bancă, ci în conturi diferite, la bănci diferite, în funcție de cele mai avantajoase condiții contractuale, maximizând, pe cât posibil, profitul și evitând riscurile.”

Scrisoarea și lista semnatarilor pot fi consultate integral AICI.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Tudor Chirilă, Irina Rimes, Adrian Despot și mulți alți artiști semnează o scrisoare de protest față de OUG privind drepturile de autor appeared first on Cultura la dubă.

La protestul din această seară, organizat în Piața Universității, mai mulți artiști importanți au vorbit în fața tinerilor care scandează de aproape două săptămâni încoace: “Libertate”, în contextul alegerilor prezidențiale și al candidaturii lui Călin Georgescu, declarat simpatizant al lui Vladimir Putin, al mareșalului Ion Antonescu, care a coordonat holocaustul din România sau al legionarului Corneliu Zelea Codreanu.

Poeta Ana Blandiana, actorii Oana Pellea și Victori Rebengiuc au susținut discursuri emoționante. Cu lacrimi în ochi, Oana Pellea a îndemnat oamenii să aleagă calea europeană, “nu cizma rusească”.

Aproximativ 3500 de oameni au fost prezenți.

“Acum 30 și ceva de ani eram aici, tânără ca majoritatea dintre dumneavoastră și strigam tot Libertate!
Sunt aici pentru străbunicii mei, care au fost închiși de un regim comunist, fără nicio vină.
Cred că merităm să rămânem pe un drum democratic. Cred că ne-am câștigat demult, cu sângele vărsat aici, acest drept. Trebuie să spunem NU Rusiei și DA Europei și NATO. Viitorul acestei țări, în care există oameni minunați și pe care o iubesc și o să mor iubind-o, merită o altă soartă!”, a spus Oana Pellea.

La 91 de ani, Victor Rebengiuc a urcat pe scenă alături de soția sa, actrița Mariana Mihuț, și a dezvăluit că a primit amenințări cu moartea după ce a spus că o votează pe Elena Lasconi.

“Contrar amenințărilor pe care le-am primit, chiar azi o amenințare “cu topoare în cap și voi fi linișat, rămășițele mele sângerânde vor fi călcate de oameni”. Asta mi s-a spus.
Contrar acestor amenințări, duminică o să votez din nou și să dea Dumnezeu să fie definitiv – pe Elena Lasconi.
Vă îndemn să alegeți calea Elena Lasconi, e un ocol mai mic prin Câmpulung decât prin Moscova! Soția mea va vota și ea cu Elena Lasconi, deci are două voturi sigure.”, a spus actorul Victor Rebengiuc.

Ana Blandiana, poeta prezentă la balconul Universității București în timpul mineriadei din primăvara anului 1990, a revenit acum, într-un moment istoric, în fața unei mulțimi adunate în aceeași piață.

“Să se prezinte la vot cele 2-3 milioane care n-au votat nici în primul tur. Duminică va fi, de fapt, un referendum în care trebuie să spun da sau nu. DA este Europa, NU este trecutul din care am ieșit acum 35 de ani.”

Ana Ularu s-a urcat și ea pe scenă și s-a adresat mulțimii:

“Răul mai mare este întunericul. Răul mai mare este întoarcerea la extremism, la frică, la ascuns, la teama de celălalt și la ceea ce ar putea să își facă dacă te toarnă.
Nu votați din lehamite, din trolling sau la mișto. Pentru că nu mai e cale de întoarcere. Odată ce s-a stins lumina, ea nu mai poate fi aprinsă.”

Tudor Chirillă: “Lasă-i pe oameni să fie cum sunt ei, frate, că suntem în 2024. Nu poți să mă forțezi, nu poți să-mi bagi pumnu-n gură! (…) Avem partide corupte? avem. Avem partide extremiste? avem. Dar nu putem să facem metastază din cancer și nu putem să intrăm în comă profundă.”

La eveniment au mai fost prezenți actorii Adrian Văncică, Marius Manole, Ada Galeș, Șerban Pavlu, regizorul Stere Gulea și scriitorul Radu Paraschivescu. În mulțime s-au regăsit și scriitorul Mircea Cărtărescu, alături de soția sa, scriitoarea Ioana Nicolaie, scriitoarea Simona Goșu și primarul Nicușor Dan.

Românii sunt chemați duminică, 8 decembrie, la turul 2 al alegerilor prezidențiale, pentru a alege între Elena Lasconi și Călin Georgescu.

Articol în curs de actualizare.

Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025. 

Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.

The post Moment istoric: după mai bine de 30 de ani, artiștii s-au adresat mulțimii în Piața Universității. Ana Blandiana, Oana Pellea, Victor Rebengiuc au militat azi pentru democrație appeared first on Cultura la dubă.

Actorul Tudor Chirilă a scris într-o postare publică pe pagina sa de facebook despre abuzurile care încep încă din mediul universitar, la facultățile de teatru din România, povești deja relatate pe Cultura la dubă de actrițele Katia Pascariu, Roxana Lupu sau Alina Șerban.

“Poate că e un moment bun să vorbim despre facultățile de teatru în care profesorii de actorie fac avansuri studentelor sau în care profesori titulari la catedră se ocupă cu “pregătirea” pentru facultate. Poate ar fi momentul să vorbim și despre stigmatizarea studentelor care refuză să se dezbrace complet la clasă, în virtutea unor exerciții de “actorie” care chipurile au rolul de a dezinhiba. (Cunosc un caz real a carui poveste am aflat-o direct de la victima care într-un final a reușit să schimbe școala.)”

Chirilă a completat într-un comentariu: “În teatru, condiționarea ascensiunii de favoruri sexuale e de notorietate. Dar o notorietate îngropată sub tacere. Eu sunt actor, nu contabil, și vorbesc legat de domeniul în care activez și ca o consecința a evenimentului de aseară.”

Actrița Dana Rogoz a postat pe instagram o confesiune amplă față de emoțiile stârnite de discursul Vioricăi Vodă.

“Viorica Vodă a venit cu un discurs foarte puternic despre ce a însemnat pentru ea hărțuirea sexuală în industrie și din sală pot să spun că s-a simțit că a fost un moment adevărat, curajos, emoționant, efectiv s-a lăsat liniștea și sunt convinsă că a vorbit în numele foarte multor femei, nu numai din industrie. (…)

Ce a făcut Viorica Vodă a fost să redeschidă subiectul #metoo, care în România a fost mort de la început, două-trei articole și atât.

Eu și Radu (nr. Radu Dragomir, regizor) am încercat prin filmul Mo să vorbim despre hărțuirea sexuală în mediul universitar și despre emoțiile prin care trec femeile în societatea noastră. Atunci am încercat din nou să vorbesc despre hărțuire și am avut parte de tot felul de reacții, de care, din păcate, Viorica a avut parte aseară.

Și ce am constatat cu tristețe e că noi nu știm să primim o astfel de veste și avem o fugă de emoția asta pe care o astfel de mărturisire o trezește în noi.

Nu știm cum să primim o astfel de mărturisire. Din păcate ce s-a întâmplat aseară a fost o încercare de ieșire din această situație, prin niște stângăcii sau chiar comentarii deplasate ale altora, acele glumițe care vor să detensioneze, dar fac foarte mult rău, pentru că pun victima într-o situație inconfortabilă. Și opresc un lanț mai lung de mărturisiri.”

Regizoarea Raluca Gorgos a transmis:

“Am ieșit din sală complet scârbită de lașitatea și complicitatea celor aproximativ 900 de cineaști (artiști sensibili de altfel) aflați ieri în sala mare a Teatrului Național. Dragilor, cât o mai ardem așa? Câte actrițe (și nu numai!) mai trebuie să clacheze ca să vă re/chestionați valorile și comportamentul ăsta sinistru?”

Actrița Diana Cavaliotti s-a arătat și ea solidară cu Viorica Vodă:

“Sper să nu rămână doar o întâmplare și sper să se audă vocile celor care au curaj să se facă auziți. Bravo, Viorica Vodă! Felicitări Katia Pascariu pentru premiu și discurs!”

Pe de altă parte, mai multe voci din lumea teatrului și a filmului au criticat reacțiile de pe scenă, în special pe cea a actriței Mara Nicolescu, care a susținut printr-un moment de autoironie ce a stârnit amuzamentul în sală, că ea nu a fost confundată cu personajul.

“Partea cea mai dureroasă (dar și foarte des întâlnită) e că tocmai o femeie dă dovadă de o atitudine grosolană și batjocoritoare la adresa confesiunii altei femei.”, a comentat pe pagina Cultura la dubă regizoarea Carmen Lidia Vidu.

Iar Marius Florea Vizante, actorul care în timpul discursului Vioricăi Vodă s-a auzit spunând din spatele său “Dar filmul reușit, totuși.”, a transmis pentru Cultura la dubă:

“Sunt căsătorit, am o fiică, încerc să fiu o persoană responsabilă si echilibrată. Îmi repugnă toate formele de discriminare, dar nu țin să fac paradă cu asta. Dacă am rănit pe cineva aseară prin vorbele mele, îmi prezint scuzele.”

Altfel, deși știrea s-a viralizat nu doar în lumea artistică, reacțiile oficiale au fost puține și întârziate. Cei mai mulți colegi de breaslă s-au rezumat la a-și arăta solidaritatea printr-un share, fără să comenteze situația.

Până la această oră, regizorul Nae Caranfil, cel care a distribuit-o pe Viorica Vodă în rolul tinerei Diana din Filantropica și care s-a aflat pe scenă aseară, nu a comentat în vreun fel mărturisirea actriței.

De cealaltă parte, Viorica Vodă a transmis pentru Cultura la dubă că momentul nu a fost premeditat, ci spontan, și că momentan are nevoie de liniște pentru a își reveni după emoțiile trăite.

Știrea inițială poate fi citită AICI.

The post Tudor Chirilă: “Poate că e un moment bun să vorbim despre facultățile de teatru în care profesorii de actorie fac avansuri studentelor.” appeared first on Cultura la dubă.

Vama la apus

Trupa Vama a deschis stațiunea Vama Veche în seara de 23 aprilie, în lumina albăstruie de după apus, cu un concert electric, într-un decor aparent simplu, dar muncit până la ultimul detaliu. Scenografa Irina Moscu și Teatrul de Stat din Constanța au umplut plaja de simboluri și amintiri cu puternic impact vizual.

Show-ul transmis exclusiv online a început cu Tudor Chirilă cântând celebrele versuri “Se poate să fie zi, se poate să fie noapte, se poate să fie vară, la fel cum iarnă poate fi.”

Un debut de concert care răscolea profund toate amintirile și dorul de sentimentul de libertate pe care cândva doar Vama ni-l putea da.

Chiar atunci, în fața ochilor săi s-au dezvăluit în toată splendoarea lor doi delfini, semn că natura rămane, de fapt, cel mai frumos decor al acestei lumi.

Pe plajă, un foc de tabără aprindea spiritul Vămii, altădată plină, acum goală și parcă mai frumoasă ca oricând. Oamenii de acasă au privit spectacolul de la malul mării din fața ecranelor, așa cum ne-am obișnuit de un an încoace.

Cântând Copilul care aleargă către mare Tudor Chirilă a alergat pe plajă, către o Dacia 1300, care stătea în nisip cu farurile aprinse și a dansat în fața ei. Era un moment care amintea de concertul Vama Veche din 1997, când fanii de pe plaja Vama Veche au aprins farurile mașinilor pentru a ilumina cântarea trupei. O amintire despre care Tudor Chirilă a spus că rămâne adevărata “Vama Veche” din memoria sa.

Acum publicul era acasă, în fața laptopurilor. În timp ce concertul rula pe ecranele oamenilor de acasă, aceștia trimiteau mii de comentarii live pe platforma de livestreaming și pe pagina de Facebook a trupei Vama, cu mesaje emoționante, fotografii și filmulețe cu ei cum urmăresc spectacolul de la malul mării.

Fiecare a trăit povestea Vama deschide Vama cu propriile emoții, gânduri, stări, amintiri. Vama înseamnă câte ceva pentru fiecare dintre noi, cei care am fost acolo vreodată, pe plaja din Vama Veche.

Vama s-a schimbat, nu mai e ce a fost – spun mulți. Și așa este. S-a schimbat. Dar trupa Vama a reușit să readucă spiritul Vămii de altădată. Vama a deschis Vama pe o plajă aproape pustie. Muzica nu s-a auzit pe plajă. Ci doar la cei care au avut bilete la transmisia exclusiv online a show-ului. Echipa de producție a trăit o poveste, oamenii de acasă au trăit altă poveste. Fiecare a văzut, a auzit și a simțit altfel.

Câțiva turiști s-au adunat după garduri să vadă ce se întâmplă pe plajă. Unii dintre ei chiar erau fani înfocați care au venit special pentru eveniment. Două tinere au ajuns în Vamă tocmai din Iași, pentru a vedea trupa live, dar și pe ecranele telefoanelor, în același timp. Aveau bilete la evenimentul online, dar și-au dorit să vadă tot chiar de la malul mării.

Și ca ele au fost mai fost grupuri de tineri din alte orașe. Unii au cântat versurile și au încercat să se simtă ca la un concert ,,normal”, dar era atât de departe de normalitate.

Majoritatea celor prezenți pe plajă au mărturisit că și-ar fi dorit libertatea de altădată, și-ar fi dorit să audă muzica live, și-ar fi dorit să se bucure de un concert, de trupa lor preferată, de emoțiile live, trăite într-o mulțime. Concertul a trezit și bucurie și nostalgie.

Piese celebre despre mare și nu numai, de la Vama și Vama Veche, precum 17 ani”, ,,Nu am chef azi”, ,,Fata în boxeri”, ,,Omul plajei”, ,,Perfect fără tine”, ,,Vara asta”, ,,Fericire”, dar și ultimul single Vama – ,,Fuli Bon Bon” au răsunat din laptopurile și telefoanele fanilor care au urmărit online concertul.

Focul aprins pe plajă a fost un tribut adus lui Traian Bălănescu, unul dintre fondatorii trupei Vama Veche, alături de care s-au scris piese și albume istorice.

,,Este un om al cărui aport la trupa Vama Veche a fost absolut covârșitor, special” a spus Tudor Chirilă despre fostul său coleg.

Tudor Chirilă a cântat Ana, în jurul focului, însoțit de Eugen Caminschi cu chitara, în memoria lui Traian, care a murit în august 2020, chiar în Fetești, localitate atât de legată de istoriile, poveștile și cântecele lor.

Traian Bălănescu avea doar 51 de ani când a părăsit lumea aceasta, în care cel mai mult a iubit marea, muzica și libertatea.

Eugen: “Lui Traian îi plăcea foarte mult să vină aici în Vama Veche, era unul dintre locurile lui preferate.” Tudor: “Da, era. Vama Veche era locul lui, el era… omul… plajei. Traian era multe dintre cântecele noastre.”

Finalul a fost un Epilog în ploaie. Tudor Chirilă a început să cânte și s-a retras în duba de transmisie, pentru un final total neprevăzut, pe versurile cântate de mii și mii de ori despre dragoste. ,,A fost live acting și live directing on the go așa. N-a fost planificată intrarea în dubă, în duba de montaj. Mi s-a părut cea mai bună încheiere. N-au fost planificate foarte multe drumuri, dansuri” a spus Tudor Chirilă după concert.

Vama la răsărit

Vama s-a trezit apoi la răsărit, așa cum se întâmpla după fiecare noapte de bucurie.

De data aceasta, cei peste 3.000 de fani Vama au urmărit de acasă cum răsare soarele din mare, cu un concert Vama acustic pe fundal.

Cântarea din zori a debutat cu ,,Calul din Marlboro” și Tudor Chirilă cântând la clarinet. De altfel, clarinetul a fost instrumentul care l-a apropiat pe Tudor Chirilă de muzică.

Timp de mai bine de jumătate de oră, trupa a cântat melodii din istoria ambelor trupe – Vama Veche și Vama.

Înainte de răsărit, pescarii au pornit cu barca în larg, iar în timpul concertului au revenit spre mal. Pe nisip, un câine a defilat în fața scenei și s-a împrietenit cu camera de filmat. Elementele de decor de la apus au fost reașezate împrejurul trupei, iar scena a fost demontată.

,,Undeva în Vamă”, ,,Victoria ta”, ,,18 ani”, ,,VST”, ,,Vino să visăm sub apă” au făcut parte din playlist-ul care a însuflețit dimineața de sâmbătă, 24 aprilie, pe plaja pustie.

Fanii care au avut, însă, bilete s-au trezit de la prima oră și au urmărit online răsăritul alături de trupa preferată. Și de data aceasta oamenii au lăsat mii de mesaje emoționante, poze și filmulețe cu ei cum se uită la concert de acasă.

Concertul a fost o adevărată gură de oxigen pentru echipa de proiect. Pe lângă cei 5 membri ai trupei Vama, evenimentul a reunit încă 40 de oameni care au lucrat la imagine, sunet, producție, regie, scenografie, design, organizare, comunicare și nu numai.

Peste 3.000 de fani au urmărit live cele două concerte, care au fost filmate cu 5 camere de la sol și o dronă.

Dincolo de performanța artistică, evenimentul a fost un mesaj puternic despre dreptul la normalitate. Ca să putem face față vremurilor pe care le trăim, avem nevoie de astfel de reconectări cu sinele, iar când adunările cu prietenii au devenit aproape imposibile, atunci refugiul în muzică devine vital.

Concertele mai pot fi vizionate până pe 4 mai, într-o perioadă a anului în care probabil mulți dintre noi am fi fugit spre mare și spre noi înșine.

The post Vama în Vama Veche și un apăsător dor de normalitate appeared first on Cultura la dubă.

Generația care își trăia adolescența la sfârșitul anilor ’90 a fost poate prima care a avut curajul de a spune “Nu am chef azi” în fața părinților sau a profesorilor.

Un spirit rebel se trezea în tinerii care descopereau gustul democrației, iar noua muzică românească de la acea vreme a contribuit deciziv la conturarea unui alt mod de a privi viața, dincolo de celebrul îndemn părintesc “stai în banca ta”.

Și probabil Vama Veche a fost trupa care s-a identificat cel mai tare cu acea formă de rebeliune. Însă nu a fost rebeliune doar de dragul de a fi contra ceva, ci una creativă, care a făcut ca muzica să dăinuiască peste 20 de ani de atunci și probabil încă mult timp de acum încolo.

Între timp, Tudor Chirilă, tănârul cu părul lung și creț de la acea vreme, a devenit și una dintre cele mai puternice voci ale societății civile, militând pentru independența justiției, pentru depolitizarea educației, pentru cauze sociale sau pentru schimbarea legii managementului cultural.

În mijlocul unei crize care a lovit din plin sectorul cultural independent, Tudor Chirilă se va întoarce în Vama Veche după foarte mulți ani. Trupa Vama va susține pe 23-24 aprilie două concerte simbol pe plaja din Vama Veche, iar repertoriul de altădată se va reauzi într-un loc cândva minunat de sălbatic, azi mutilat din punct de vedere arhitectural și comercial.

Am vorbit cu Tudor Chirilă despre începuturile fenomenului Vama Veche, dar mai ales despre prezentul bolnav pe care îl trăim cu toții.

***

Tudor, tu ești cunoscut publicului larg ca muzician și actor, dar de mulți ani ai început să te implici și civic. De ce ai ales să faci asta?

Cred că este și o chestiune de structură, să vrei să înțelegi lumea în care trăiești și dacă ai primit o voce, să încerci să o folosești. Eu cred foarte puternic că trebuie să existe o balanță între politică și societate civilă, o societate civilă slabă nu are cum să fie o societate sănătoasă.

În anii 2000, în care se putea orice, am fost deposedați de drepturile noastre de la Nu ne mai trageți pe dreapta, din simpla multiplicare a zeci de mii de casete cu cântece de campanie ale PSD-ului, cu 3 trandafiri, muzica noastră a fost acolo și nimeni nu ne-a întrebat.

Când i-am amenințat că îi dăm în judecată, au zis că nu-i nicio problemă, era clar că justiția nu funcționa ca acum.

După aia, când au început să apară marile dosare și să se schimbe ceva, am simțit nevoia de a prezerva acel mic avantaj, care se manifesta printr-o oarecare independență ale unor instituții publice.

Acum e ca-n Macbeth, am înotat atât de mult prin sânge, încât e mai ușor de mers înainte decât de dat înapoi, e o replică.

Nu te poți întoarce și cred că e foarte important ca din ce în ce mai multă lume care n-a făcut pasul spre politică, să se implice în societatea civilă, să fie un exemplu, o voce.

Apropo de pasul spre politică, ai primit vreodată propunerea de a intra în politică?

Da. De mai multe ori.

Și de ce ai refuzat?

Pentru că buna credință și buna intenție sunt imediat mânjite, ne uităm la chestia asta. Eu sunt un individ care vrea să-și facă treaba destul de bine și, intrând în politică, ar trebui să renunț la muzică și la teatru, dacă aș vrea să fac asta profesionist. Cred că locul meu e mai bun aici și nu cred că am, deocamdată, competențele necesare pentru administrație publică.

Dar cred că de pe margine pot să mă implic în diverse grupuri, să susțin anumite inițiative legislative, să fac lobby pentru diverse schimbări legislative pentru domeniile care mă interesează pe mine, de exemplu în educație.

Tu ai avut acel demers cu petiția pentru educație, ai strâns peste 100.000 de semnături. Ai mers cu dosarul la Ministerul Educației. Poți să ne explici ce cereai, prin acel demers și ce ai obținut?

Nimic. Nu am obținut nimic. Eu am cerut ceea ce cer în continuare și cred că realmente e singura șansă, depolitizarea educației, sub forma unui acord politic între toate partidele, care să numească un board de tehnocrați pe 10-15 ani, să implementeze o viziune comună, multianuală, care să nu fie implementată în 4 ani, ci pe o perioadă lungă.

Crezi că motivul pentru care nu se schimbă ceva profund în educația din România este dezinteresul sau, din contră, e ceva foarte controlat, astfel încât societatea să fie ținută la un nivel mediocru?

Discuția e foarte lungă și complexă. Trebuie să privim din mai multe perspective, perspectiva părinților, a instituțiilor, profesorilor. Toată lumea acuză pe toată lumea, dar dacă te uiți atent, sunt părinți care sunt mulțumiți că educația se face cu forța și presupune memorarea lucrurilor, fără gândire critică, fără competențe. Sunt părinți care vor pentru copiii lor o educație emoțională în primii ani de școală, nu să acumuleze informații.

Sunt profesori care își doresc schimbarea, alții sunt mulțumiți cu această stare sau sunt ca medicii care racolează clienți la stat ca să îi trimită în privat. Așa și profesorii își racolează victimele pentru meditații.

Și apoi își schimbă comportamentul.

E o schizofrenie profesorală când un profesor se poartă foarte frumos și răbdător cu un elev care îi dă un milion nefiscalizat, însă brusc nu are răbdare cu alți 30 de elevi.

Alți profesori cred în never stop learning și care fac tot timpul training. Deci e foarte greu de privit dintr-o singură perspectivă. Dar cred că dacă toate partidele și-ar lua mâna de pe educație și ar lasa-o pe mâna unor specialiști, un board, nu un ministru, atunci s-ar putea face schimbarea.

Mulți oameni din educație spun că schimbarea ar trebui să vină de la profesori. Tu te-ai vedea profesor într-o școală românească? Ai merge să schimbi lucrurile de la firul ierbii?

Aș merge să fac asta, dar nu știu ce să predau. Aș putea să predau teatru.

Ai văzut că s-a introdus teatrul ca opțional în școli.

Da, este un lucru extraordinar, Liviu Lucaci (nr. Rectorul UNATC) m-a invitat să susțin această inițiativă, am susținut-o, să vedem cum va fi implementată, da, mie mi-ar plăcea.

Cred foarte mult și în învățământul dual.

Visul meu e să deschid un teatru independent, ceva ce nu există acum în București, un teatru cu scenă italiană și tehnică de 2020, care să ofere peisajului independent mai mult decât oferă acum teatrele din punct de vedere tehnic.

Dar teatrele independente sunt acum la limita supraviețuirii. Cum crezi că ar supraviețui un nou teatru?

Cred că un proiect combinat între un operator cultural și operator comercial, cu spații care să alimenteze partea culturală, ar putea reuși. Iată că și Chris Simion încearcă un parteneriat privat, cred că e o variantă să găsești susținere la companii care văd teatrul ca pe o componentă de CSR.

Oricum, eu sunt un visător și datoria mea e să visez, pentru că asta mă ține sănătos psihic.

Noi deja am discutat cu o echipă de arhitecți, cu un manager de producție, un scenograf. Și apropo de educație și învățământ dual, aș vrea să fie și o școală pentru lucrători din artele spectacolului și să creăm un parteneriat cu un liceu din București care să livreze următorii mașiniști, următorii luminiști, recuziteri, costumiere, lucrători suport în industria culturală.

Felul în care se raportează Ministerul Culturii la acest domeniu e că există artiștii, ONG-urile, SRL-urile și lucrătorii culturali sunt și ei… pe acolo.

Apropo de criza din cultură, am văzut că mulți oameni nu au înțeles apelul tău către autorități și au zis că ești unul dintre cei plini de bani care acum îndrăznesc să ceară bani de la stat. Eu am înțeles că tu ai fost o voce pentru toți oamenii din spatele unui artist, dar tu cum ai primit feedback-ul agresiv din partea oamenilor?

Din fericire, fac parte dintr-o generație tare. I don’t give a fuck. Unul din 1000 de oameni comentează.

Din păcate, generația tânără are probleme cu ți-am dat seen și n-ai răspuns. E zona asta în care ei operează foarte mult în social media, ei sunt foarte afectați de comentarii. Eu nu.

Bă, dacă ești prost o dată, de două ori, ești prost de trei ori, s-a adjudecat. Ce să-ți fac? Încerc să explic o dată, răspund de foarte multe ori la comentarii idioate tocmai pentru că lumea mai citește câte un comentariu și poate înțelege.

Am și explicat. În primul rând, eu nu știu nici dacă sunt eligibil la veniturile astea.

Dar ce nu înțeleg oamenii ăștia e că pentru concertul ăsta din Vama Veche, care va fi transmis online, o să avem o echipă de 40 oameni. Minim. De la tehnicieni de scenă, ingineri de sunet, light designer, scenograf, recuziter, unul care agață lucruri, catering.

40 de oameni vor câștiga de pe urma unui eveniment. Acești oameni nu mai câștigă bani din alte evenimente. Pentru că statul român le-a interzis dreptul de a munci, fără să îi poată compensa.

Ceea ce mă deranjează e că vorbim mai mult de relansare decât de compensare. Ordinea firească e: compensează, apoi relansează. Oricum, deja dacă mai stăm mult după ajutorul ăsta de stat, o să devină o sumă ridicolă.

Cum te simți după atâtea luni de discuții care au rămas, de fapt, la stadiul de discuții și nu există nicio schemă de ajutor funcțională pentru cultură?

Cum să mă simt? Frustrat! Și îmi dau seama de ceva mai grav. Ei toți împărtășesc opinia lui Mândruță, care a spus că se poate și fără cultură. Ăștia sunt oamenii.

Oamenii care ne conduc nu înțeleg aportul culturii și al educației la identitatea unui popor.

Există o lipsă de empatie înspăimântătoare, există o Românie divizată, există emisiuni de păpușari și păpuși, că ăia nu sunt realizatori, sunt păpuși manevrate să creeze din orice fel de știre o diversiune.

La fel cum concertul din Vama Veche, pe care îl facem, care nu e altceva decât mutarea unui studio pe plajă, nu intervine peste restricții, a fost interpretat „ah, liderul #rezist!”. Îți dai seama ce idioțenie? Eu n-am fost niciun lider, am fost în piață ca toată lumea.

„Liderul #rezist s-a săturat de restricții”. Deci s-a acreditat ideea că am chemat lumea la concert în Vamă, lucru care e total eronat, nu aș fi făcut asta niciodată.

Practic, așa cum există teatru online, transmis din interior, cum au mai fost concerte transmise din cluburi, voi faceți aceeași formă de concert, dar în aer liber, adică e și mai puțin riscant.

Exact. Mai mult, va fi o zonă împrejmuită, o plajă de 4000 m împrejmuită, vom apela și la Jandarmeria locală ca să ne asigurăm că vom putea filma tot ce ne-am propus, că nu vor veni oameni. Mai mult, nu se va auzi concertul în Vamă, sonorizarea e făcută ca să se audă bine în laptopurile oamenilor și în monitorizarea noastră.

De ce ați ales să faceți aceste concert în Vama Veche? E un simbol?

Eu nu mai merg în Vama Veche de foarte mult timp, de prin 2000 și ceva. Pentru mine, Vama Veche e acel concert din 1997, când oamenii și-au ridicat mașinile pe cricuri ca să ne lumineze. După care am făcut toți o baie în mare la sfârșit, iar oamenii au rămas fără baterie la mașini.

Era doar o terasă în Vamă sau două. Era La Parașute, nici măcar Bibi nu era atunci. După aia, Vama, ca orice fel de proiect anarhic, a fost deturnat și confiscat de agenți economici.

Din punct de vedere urbanistic, Vama Veche este un dezastru, nu văd cum ar putea fi salvat acest lucru, nu cu cluburile placate cu gresie de baie și inox.

Vama ar fi putut să arate ca un mic sătuc dobrogean.

E important să rătăcești prin amintirile tale. Acum nu mai regăsesc nimic acolo. Erau corturi până în strada principală, era o formă de sălbăticie și boemie, de revoltă sensibilă, a unor oameni care voiau să meargă la mare altfel.

Și am rămas cu celebra zicală „nu mai e Vama ce a fost”.

Da, dar acum o spune și unul de 16 ani și te bufnește râsul. (râde)

Vorbind despre începuturile trupei Vama Veche, ai putea să ne spui cum a apărut ea?

Eu lucram la Teatrul de Comedie și nu jucam așa mult, eu voiam să fac ceva tot timpul. Mie îmi plăcea să cânt, eu am făcut clarinet.

Și eram într-un spectacol jucat la Lăptărie, cu trupa lui Victor Ioan Frunză, Trupa pe butoaie. Acolo l-am cunoscut pe Liviu Mănescu, cu care am legat o prietenie strânsă. L-am cunoscut și pe regretatul Traian Bălănescu, care a plecat dintre noi anul ăsta și n-am apucat să vorbesc foarte mult despre asta pentru că îmi doresc să fac ceva pentru memoria lui, mai important decât o comemorare pe facebook.

Și a fost acel moment când ne-am întâlnit, ei aveau alte meserii, le plăcea ideea de stat noaptea, de cântat, nu prea voiau să iasă. Eu am zis să ne audă oamenii muzica, dacă tot o facem. Demersul meu era să fac versuri normale, altfel față de poleiala anilor ’80, în care versurile nu prea contau, ele erau mai mult un pretext pentru muzică.

Poate că la Vama Veche a fost invers, muzica a fost un pretext pentru versuri. Dar am avut o stare de frondă față de compozitorii aceia, erau foarte puține formații care își scriau versurile.

Eu n-am conceput să ne scrie altcineva muzica, eu nu voiam să fiu un interpret, eu voiam să fiu un creator. Și nimeni din trupă nu voia să fie un interpret.

Vama Veche a stârnit o stare de spirit. Noi trăiam chestia asta ca niște copii. Industria muzicală ne privea cu dispreț la început, cântam prost din punctul lor de vedere, nu înțelegeau de ce avem succes, chiar ei ne-au spus ulterior că nu înțelegeau.

Ați ales numele ăsta pentru că vă identificați cu ceea ce reprezenta Vama în adolescența și tinerețea voastră?

A fost o seară lungă cu tot felul de nume tâmpite, după aia s-a ajuns la ideea de mare, apoi la tot felul de plante, alge și căluți, ne distram, ziceam și Sarmalele calde. Eram super beți și cred că eu, dar Liviu zice că el, nu o să știm niciodată, am spus „hai să îi zicem Vama Veche”.

Toată lumea a tăcut așa, ne plăcea, beți fiind, am ajuns la un acord. Și am zis că mâine când o să ne trezim nu o să ne mai placă, dar hai să avem un nume, că la primul concert nu am avut nume, ne-au zis că suntem Verii lui Ștefan.

Cântasem în pauza formației Dracula și ne-au zis Verii lui Ștefan. Și chiar m-am trezit a doua zi și Vama Veche mi s-a părut o prostie, chiar am zis „ce lipsă de imaginație”.

Dar am rămas așa.

Îți poți imagina ce ai fi fost tu fără trupa Vama Veche? Cum ar fi arătat viața ta?

Nu.

În primul rând, trupa Vama Veche a însemnat pentru mine ruptura simbolică de părinții mei. Toți trebuie să ne rupem de influența părinților, dar când mai ai și părinți statuie, e și mai greu.

Tata era privit drept cel mai mare gazetar de sport, mama era actriță de marcă a Teatrului de Comedie, ulterior a devenit și regizor. În teatru eram cu umbra ei deasupra capului. Și a venit felia asta de muzică, unde zburdam singur. Nimeni nu-mi spunea ce să fac, nici tata, nici mama.

Tata s-a dus la Prosport și le-a zis celor de acolo că băiatul lui are o formație extraordinară. Și nu l-au crezut, credeau că el e orbit de mândria de părinte. Dar după aia au auzit melodiile și au zis „Băi, nea Ion chiar avea dreptate. Nu era orbit.” Asta mi-au povestit chiar ei, după ce a murit tata.

Tata a fost fanul nostru, îi plăcea Copilul și durerea. Mama la fel, era fan, ne-au sprijinit tot timpul.

Mai ții minte când au venit prima dată părinții tăi, să vă vadă în concert?

Da! La primul concert, ăla din Lăptărie. A fost super emoționant. A venit și mama, a venit și tata. Păi numai ei erau publicul nostru. (râde)

Ei și ăia care erau în Lăptărie oricum. Noi cântam în pauza unei formații și ne-au cerut bis. Dar nu aveam ce să cântăm la bis, noi aveam doar 5 cântece. Și am cântat încă o dată 3 dintre cântece.

Revenind puțin la teatrul independent pe care ziceai că vrei să îl construiești, îți dorești asta fiindcă simți că nu te mai regăsești într-un teatru de stat și crezi că doar dacă devii independent poți evolua din punct de vedere artistic?

Eu cred că România are mare nevoie de infrastructură. Teatrele municipale, în momentul ăsta, nu mai au infrastructură. Oamenii zugravesc pereții, nu se duc la târgul de scenotehnică de la Frankfurt. E un dolce far niente instituționalizat, ca să fiu foarte blând.

Și atunci, eu aș vrea să creez din punct de vedere al managementului o echipă care să înțeleagă necesitatea unei infrastructuri corecte.

Crezi că ai putea face asta și ca manager al unui teatru de stat? Te-a tentat vreodată să aplici la un post de manager?

Nu. I wanna make my own rules.

Și, referitor la legea managementului instituțiilor de cultură, a fost o inițiativă pentru limitarea mandatelor. Dar nu a trecut. Tu ce crezi, e nevoie de o limitare a numărului de mandate pentru managerul unui teatru?

Am fost profund dezamăgit, se ajunsese la o formă de două mandate plus un mandat extra, dacă ăla lua o notă de peste 9,50. Și a fost o scrisoare semnată de 80 de directori de teatre, tineri și vârstnici, care au argumentat că nu e bine, cum că e important să fim manageri pe viață.

Băi, nu-ți ajung 10 ani să pui la cale o viziune pentru un teatru și viziunea aia să fie continuată de viitorul manager?

Tu te-ai gândit vreodată să pleci din România?

Da.

Și de ce nu ai făcut-o?

Păi cu limba asta, ce dracu să fac. (râde)

Dar cum vezi România ca țară în care vor crește copiii tăi?

Pentru mine e foarte greu în momentul ăsta să răspund la întrebarea asta.

Din păcate, vorbim în timpuri de pandemie, care au scos la iveală o societate disfuncțională, nepregătită din punct de vedere emoțional și uman, o societate nepăsătoare față de copii, față de viitor, o societate a fiecare în treaba lui. De aia am scris și cântecul ăla în pandemie, E și treaba mea.

E foarte greu.

Mă întristează gândul că trebuie să îmi cresc copiii ca ei să plece.

Pe de altă parte, lumea se îndreaptă către o societate globală, nu te mai poți opune acestui lucru, însăși evoluția tehnologică împinge lumea către asta. Nu poți să faci protecționism și izolaționism când tehnologia merge contra acestor lucruri.

Pentru mine, însă, e dramatic să știu că va trebui să mă urc în avion să îi văd în Olanda sau în Anglia.

Este eșecul nostru ca generație. Noi suntem o generație care a eșuat.

Crezi asta?

Da.

De ce crezi că a eșuat?

Păi, uite despre ce e vorba în interviul nostru. Noi trebuia să vorbim despre cum ducem 20 de producții la Avignon  (nr. Festivalul de Teatru de la Avignon, unul dintre cele mai importante din lume), cum avem schimburi culturale cu Old Vic și alte teatre mari. Trebuia să vorbim despre alte lucruri.

Noi vorbim despre frământări sociale și e normal, pentru că asta e realitatea când societatea nu e ok.

Da, sunt inițiative la firul ierbii și ele dau pozitivism și probabil că România se schimbă față de acum 20 de ani. Măcar că s-a pus în discuție limitarea mandatelor directorilor, e o schimbare.

Rezistența a 80 de directori de teatre la această schimbare este, însă, înspăimântătoare.

The post Tudor Chirilă: “Trupa Vama Veche a stârnit o stare de spirit. Noi trăiam asta ca niște copii.” appeared first on Cultura la dubă.

Tudor Chirilă și colegii săi de la trupa Vama anunță organizarea primului festival digital al unei trupe din România – VAMAFEST, între 27 si 28 noiembrie, online. Evenimentul, susținut de Untold, va fi un maraton de muzică, ateliere de instrument sau vocal coaching susținute de membrii formației, dezbateri, concursuri și testimoniale.

Cele trei direcții ale festivalului sunt #vamaliveshow, #vamaeducatie, #vamastorytellling, ele fiind desprinse din pasiunile și experiențele celor cinci membri ai formației: Tudor Chirilă – voce, Eugen Caminschi – chitară, Gelu Ionescu – clape, Dan Lucian – bas și Lucian “Clopo” Cioargă – tobe.

Festivalul va fi organizat pe sesiuni de muzică și module de educație și storytelling, sub formă de ateliere și dezbateri.

“Avem convingerea că educația în 2020 nu se mai întâmplă doar la școală, ci oriunde în societate există oameni care vor să împărtășească din ce au învățat.”

Tudor Chirilă

“E un moment oportun să fim alături de publicul nostru, avem nevoie să le spunem că suntem aici, că existăm, că dincolo de restricțiile impuse avem încă șansa să ne conectăm și să le oferim într-un singur eveniment mai mult decât am putut s-o facem până acum.

Te poți lăsa folosit de pandemie sau s-o folosești tu pe ea. Noi am ales varianta a doua.” a declarat Tudor Chirilă.

Trupa va oferi fanilor peste 50 de melodii live, inclusiv hituri ale trupei Vama Veche și fragmente din albumul care a revoluțional muzica românească a anilor 2000 – “Am să mă întorc bărbat”.

Evenimentul este susținut de Untold și reprezintă o continuare a unei relații pe care Tudor Chirilă a început-o cu celebrul festival de la Cluj încă din 2016. Din acel moment, Tudor Chirilă a susținut campania BAC DE 10, prin care elevii cu media 10 la bacalaureat primesc abonamente gratuite la UNTOLD.

De altfel, Tudor Chirilă este o voce care militează de câțiva ani de zile pentru îmbunătățirea sistemului educațional din România.

Petiția sa, Vă uniți pentru educație?, adresată partidelor politice, a strâns aproape 100.000 de semnături.

Atât trupa VAMA, cât și UNTOLD au mai organizat și alte evenimente online anul acesta. Dacă Tudor Chirilă și colegii săi au pus la cale Absolvirus Party, o întâlnire digitală dedicată absolvenților de liceu, cei de la Untold au avut două producții transmedia care au stabilit un record pentru România. La Overnight și Sparks of Magic, s-au uitat peste 2 milioane de oameni din țară și din străinătate.

,,Chiar dacă în acest an nu am reușit să ne vedem fizic la festivaluri, ne-am păstrat promisiunea de a fi alături de fani și iată că reușim să mai aducem un proiect, dedicat iubitorilor de muzică.

Sunt convins că publicul se va bucura de întâlnirea cu VAMA, că vor afla lucruri nemaiauzite despre băieți, că vor învăța ce înseamnă munca și eforturile unui artist și, nu în ultimul rând, se vor simți mai aproape de bucuria și emoția festivalurilor preferate”, a declarat Edy Chereji, Director de Comunicare Untold & Neversea.

VAMAFEST va fi transmis pe paginile de facebook ale artiștilor – www.facebook.com/VamaMusic – și pe www.facebook.com/TudorChirilaOfficial. Iar în seara de 27 noiembrie, trupa va susține un show live pe Pro tv, de la ora 00.30.

Programul complet al festivalului poate fi găsit AICI.

The post Vama organizează primul festival de muzică, educație și storytelling online. Tudor Chirilă: “Educația nu se mai întâmplă doar la școală.” appeared first on Cultura la dubă.