“Simfonia nr. 15 este un portret al lui Abraham Lincoln, iar valorile de azi ale Centrului Kennedy sunt în direct conflict cu mesajul Simfoniei. Prin urmare, simt obligația de a retrage această simfonie de la Kennedy Center sub actuala conducere.”, a transmis Philip Glass pe X.

Potrivit Reuters, mai mulți artiști și-au anulat prezența după redenumirea centrului Kennedy, iar urmașii familiei Kennedy au spus că această decizie subminează moștenirea președintelui ucis.

***

_{Dacă materialele Cultura la dubă ți se par importante și vrei să susții munca noastră, redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI – durează 30 de secunde. Sau poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Philip Glass își anulează concertul de la Kennedy Center după ce instituția a fost redenumită “Trump Kennedy Center” appeared first on Cultura la dubă.

Aceasta a completat: “Asta să fie un avertisment pentru toate universitățile și instituțiile academice din țară”.

Harvard numește această decizie “ilegală” și lucrează la combaterea ei – scrie BBC.

Aproape 7000 de studenți străini au fost admiși doar anul trecut la Harvard, asta însemnând 27,2% din total.

În aprilie, administrația Trump amenințase cu această decizie, dacă Harvard nu va lua măsuri suplimentare pentru combaterea antisemitismului.
În realitate, Trump a interzis încă de la începutul mandatului protestele studențești pro Palestina.

Decizia vine azi, după ce azi-noapte doi oficiali ai Ambasadei Israelului au fost împușcați mortal la ieșirea din Muzeul Evreiesc din Washington. Ucigașul s-a predat după aceea și, în timp ce era încătușat, a strigat “Free, Free Palestine”.

_{*știre în curs de actualizare}

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Trump interzice Universității Harvard să mai admită studenți străini appeared first on Cultura la dubă.

Cunoscut militant pentru libertățile și drepturile omului, De Niro a susținut un discurs impresionant despre rolul artei în democrație, despre pericolul fascist și a îndemnat oamenii din toată lumea să acționeze, să protesteze și să voteze împotriva celor care vor să distrugă democrația. Discursul lui a fost un atac direct la adresa președintelui american Donald Trump.

“În țara mea, ne luptăm al naibii de greu pentru democrația pe care cândva am luat-o ca și cum ni se cuvine. Iar asta ne afectează pe toți. Pentru că arta este incluzivă, aduce oamenii împreună. Arta caută adevărul. Arta îmbrățișează diversitatea. De aceea, arta este o amenințare! De aceea, noi suntem o amenințare pentru autocrați, pentru fasciști.

Președintele filistin al Americii s-a autoproclamat șef al uneia dintre instituțiile noastre principale de cultură. A tăiat fondurile și sprijinul pentru artă, pentru domeniile umaniste și educație. Iar acum a anunțat 100% taxare pe filmele produse în afara SUA. Nu poți pune preț pe creativitate, dar, aparent, poți să pui un tarif pe ea.

Desigur, asta este inacceptabil. Toate aceste atacuri sunt inacceptabile. Iar asta nu este doar o problemă americană. Este una globală! Și, ca într-un film, nu putem doar să stăm și să ne uităm.

Trebuie să acționăm și trebuie să acționăm acum! Fără violență, dar cu o pasiune uriașă și determinare.

Este timpul ca toți cei cărora le pasă de libertate să se organizeze, să protesteze.

Iar acolo unde sunt alegeri, desigur, să voteze!” – a declarat Robert De Niro.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Robert De Niro, discurs impresionant pentru democrație pe scena de la Cannes appeared first on Cultura la dubă.

The Brutalist, Emilia Perez, Dune II, The Substance, Conclave, Wicked și I’m still here au obținut și ele statuete.

Sean Baker a primit mai întâi premiul pentru cel mai bun scenariu original. Apoi s-a bucurat în mod special pentru Oscarul primit pentru cel mai bun montaj, glumind că “montajul a salvat acest film”.

După primele două trofee, prezentatorul galei, Conan O’Brien, a marcat momentul cu o înțepătură la adresa lui Trump. “Anora o duce destul de bine în seara asta. Da…ne bucurăm cu toții că, în sfârșit, că cineva din America ține piept Rusiei”.

Au venit apoi premiul pentru cel mai bun regizor, înmânat de Quentin Tarantino, precum și cel mai așteptat titlu al serii – cel mai bun film, pe care l-a împărțit cu coproducătorii Alex Coco și Samantha Quan. Aceștia au vorbit pe scenă despre cât de important este ca filmele independente să existe în continuare, că Anora a fost filmat cu un buget de 6 milioane de euro și o echipă formată din 40 de oameni. Sean Baker a militat, la fel ca pe scena de la Cannes, pentru crearea de filme pentru sălile de cinema, nu pentru platforme de streaming online.

Protagonista filmului său, Mikey Madison, a primit, la doar 25 de ani, Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol principal, devansând-o pe favorita Demi Moore.

Adrien Brody a primit al doilea Oscar din cariera sa, după The Pianist, pentru cel mai bun actor în rol principal, cu filmul The Brutalist. Actorul a ținut un discurs record, de 5 minute, în ciuda organizatorilor, care au încercat să îl întrerupă cu muzică de două ori. Brody a ținut să sublinieze un mesaj social și politic împotriva extremismului.

“Sunt din nou aici pentru a reprezenta traumele și repercusiunile dureroase ale războiului, ale opresiunii sistematice, ale antisemitismului și rasismului. Mă rog pentru o lume mai sănătoasă, mai inclusivă și cred că trecutul ne-a învățat că nu trebuie să lăsăm ura să crească. Haideți să luptăm pentru ceea ce era corect!”, a spus Adrien Brody pe scenă.

Kieran Culkin a fost desemnat cel mai bun actor în rol secundar pentru filmul A Real Pain. Actorul cunoscut pentru serialul Succession l-a lăudat pe colegul său de platou, Jeremy Strong, pentru rolul din The Apprentice, nominalizat și el pentru cel mai bun actor în rol secundar. Culkin l-a devansat și pe Edward Norton, aflat la a 4-a nominalizare la Oscaruri și rămas și de această dată fără premiu.

Zoe Saldana a primit premiul pentru cea mai bună actriță în rol secundar, cu filmul Emilia Perez, regizat de francezul Jacques Audiard. A devenit asta prima femeie cu origini dominicane premiată la Oscar.

Peter Straughan a primit Oscarul pentru cel mai bun scenariu adaptat, cel al filmului Conclave. Scenaristul a purtat la piept o fundiță cu steagul Ucrainei. Ucraina a fost ovaționată și de actrița Daryl Hannah, care și-a început discursul spunând “Slava Ukraini!” și a afirmat că adevărații eroi sunt soldații ucraineni.

Filmul I’m still here a scris istorie pentru Brazilia, devenind primul film brazilian premiat cu un Oscar, cel pentru cel mai bun film internațional.

Cel mai bun documentar – No other land – a adus pe scenă realizatorii palestinieni și israelieni, care au susținut un discurs puternic împotriva războiului dus de Israel în Fâșia Gaza. Aceștia au spus pe scenă că “politica externă a SUA împiedică drumul spre pace”. Până la ora publicării articolului, discursul acestora nu a fost urcat pe youtube de televiziunea ABC, cea care a transmis gala, la fel cum au fost celelalte.

Emilia Perez a primit premiul pentru cel mai bun cântec original, iar The Brutalist pentru cea mai bună coloană sonoră. The Brutalist a primit și premiul pentru cea mai bună imagine.

The Substance a luat Oscarul pentru cel mai bun machiaj & cea mai bună coafură, iar Wicked pentru cea mai bună scenografie și cele mai bune costume.

Lista completă a câștigătorilor:

CEL MAI BUN FILM
Anora (Neon)
A Cre Films Production
Alex Coco, Samantha Quan and Sean Baker, Producers

CEA MAI BUNĂ ACTRIȚĂ ÎN ROL PRINCIPAL
Mikey Madison – Anora

CEL MAI BUN REGIZOR
Sean Baker – Anora

CEL MAI BUN ACTOR ÎN ROL PRINCIPAL
Adrien Brody – The Brutalist (A24)

COLOANĂ SONORĂ
The Brutalist (A24) – Daniel Blumberg

FILM INTERNAȚIONAL
I’m Still Here – Brazilia, Video Filmes Produções Artísticas Production

IMAGINE
The Brutalist (A24) – Lol Crawley

SCURTMETRAJ LIVE-ACTION
I’m Not a Robot (The New Yorker) – Victoria Warmerdam and Trent

EFECTE VIZUALE
Dune ll (Warner Bros.) – Paul Lambert, Stephen James, Rhys Salcombe and Gerd Nefzer

SUNET
Dune ll – Gareth John, Richard King, Ron Bartlett and Doug Hemphill

DOCUMENTAR
No Other Land – Antipode Films Production – Basel Adra, Rachel Szor, Hamdan Ballal and Yuval Abraham

DOCUMENTAR SCURT
The Only Girl in the Orchestra (Netflix) – Molly O’Brien and Lisa Remington

CÂNTEC ORIGINAL
El Mal – Emilia Pérez (Netflix) – Clément Ducol, Camille, Jacques Audiard

SCENOGRAFIE
Wicked – Nathan Crowley

ACTRIȚĂ ÎN ROL SECUNDAR
Zoe Saldaña – Emilia Pérez (Netflix)

MONTAJ
Anora – Sean Baker

MACHIAJ ȘI COAFURĂ
The Substance (Mubi) – Pierre-Olivier Persin, Stéphanie Guillon and Marilyne Scarselli

CEL MAI BUN SCENARIU ADAPTAT
Conclave – Peter Straughan

CEL MAI BUN SCENARIU ORIGINAL
Anora – Sean Baker

COSTUME
Wicked – Paul Tazewell

SCURTMETRAJ DE ANIMAȚIE
In the Shadow of the Cypress – Shirin Sohani, Hossein Molayemi

LUNGMETRAJ DE ANIMAȚIE
Flow (Sideshow/Janus Films) – Gints Zilbalodis, Matīss Kaža, Ron Dyens and Gregory Zalcman

ACTOR ÎN ROL SECUNDAR
Kieran Culkin – A Real Pain (Searchlight)

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post “Anora”, marele câștigător la Oscaruri 2025. Lista completă a premiilor și cele mai importante momente appeared first on Cultura la dubă.

În cele patru zile care s-au scurs de la începutul invaziei din Ucraina, Volodimir Zelenski, președintele țării, a devenit întruchiparea liderului care-și însuflețește oamenii să apere ce e al lor.

A dat costumul cu cravată pe bluze militărești, a cerut cu îndârjire Occidentului să se implice în ceea ce catalogase anterior drept un război asupra întregii Europe.

A recunoscut că e ținta numărul 1 a trupelor rusești, dar a refuzat să părăsească țara și a continuat să transmită mesaje de încurajare către ucraineni chiar de pe străzile Kievului.

Cu trei ani în urmă, toate acestea ar fi părut mai curând un scenariu de film. Și atunci Zelenski era tot președinte – dar unul ficțional. Juca rolul principal în serialul ucrainean de comedie „Servant of the People” („Servitor al poporului”), spunând povestea unui profesor de istorie exasperat de corupție care ajunge peste noapte la cârma țării.

Cum viața bate filmul, povestea televizată s-a transformat curând în realitate, iar în mai 2019 actorul și-a asumat oficial funcția de președinte al Ucrainei. Și nu oricum, ci obținând 73% dintre voturile exprimate în turul al doilea al alegerilor.

Am vrut să înțelegem mai bine cum a arătat drumul lui Volodimir Zelenski de la actorie la președinție, ce schimbări a adus mandatul său în Ucraina și ce impact au avut ultimele zile asupra imaginii sale, așa că astăzi vă prezentăm pe larg parcursul lui.

***

Volodimir Zelenski s-a născut în 1978 într-o familie de ucraineni evrei din orașul industrial Krivoi Rog, aflat în sud-estul a ceea ce era atunci Republica Socialistă Sovietică Ucraina.

Bunicul său, Simon Ivanovici Zelenski, făcuse parte din Armata Roșie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, și își pierduse atât tatăl, cât și cei trei frați din pricina Holocaustului. Un detaliu devenit cu atât mai relevant acum, când Vladimir Putin și-a motivat invazia pretinzând în mod absurd că armata sa „denazifică” Ucraina.

Când avea 17 ani, tânărul Volodimir a început să participe la concursuri de comedie, iar doi ani mai târziu a și câștigat unul. Tot atunci a fondat, alături de câțiva colegi de liceu, trupa Kvartal 95, cu care a început să creeze show-uri de televiziune în 2003. Între timp, a absolvit Facultatea de Drept a Universității Naționale de Științe Economice din Kiev, dar nu a profesat niciodată în domeniu.

Momentul de cotitură al carierei sale actoricești a venit în anul 2015, odată cu lansarea serialului de comedie „Servant of the People”.

Povestea lui Vasil Petrovici Holoborodko, profesorul care ajunge președinte după ce o filmare în care își arată dezgustul față de corupția din țară se viralizează, s-a dovedit atât de popular printre ucraineni, încât Kvartal 95 a ajuns să fondeze, în 2018, și un partid denumit tot Servant of the People.

În același an, Volodimir Zelenski a anunțat că va candida la alegerile prezidențiale din Ucraina.

La fel ca personajul său, care deplânge faptul că cei de la conducerea țării nu știu decât „să împartă, să adune și să își înmulțească averile”, Zelenski și-a bazat campania pe o platformă anticorupție. A promis că va pune capăt influenței oligarhilor asupra conducerii statului, dar și că va opri războiul din regiunea separatistă Donbas, controlată de ruși.

Vocile critice i-au reproșat atunci că promisiunile sale sunt vagi, chiar populiste, lipsite de soluții concrete, dar Zelenski a pus accentul mai curând pe a distra oamenii. În lunile premergătoare alegerilor, a organizat un turneu național de comedie, care i-a sporit popularitatea printre tineri.

În plus, a pozat în familistul perfect, alături de soție și de cei doi copii, și a câștigat astfel și o parte din electoratul mai conservator.

În același timp, s-a ferit de interviuri și a participat la o dezbatere cu principalul său contracandidat, Petro Poroșenko, doar când acesta i-a acceptat condițiile neobișnuite: o discuție pe Stadionul Olimpic, cu teste de sânge la fața locului, care să ateste că nu a consumat alcool sau narcotice.

În final, nemulțumirea generală a ucranenilor față de sistemul politic și dorința unei schimbări radicale i-au adus lui Zelenski un scor zdrobitor, de 73%. În discursul de mulțumire, acesta le-a transmis alegătorilor că are de gând să rămână „om”, adăugând și: „Promit că n-o s-o dau în bară”.

Prima provocare din mandat a venit la doar câteva luni de la învestirea în funcție, când Zelenski a fost prins în scandalul suspendării președintelui american Donald Trump.

Acesta din urmă a fost acuzat că a condiționat un ajutor financiar semnificativ destinat Ucrainei de anchetarea unor presupuse fapte de corupție ale lui Joe Biden și ale fiului acestuia, dar Zelenski a ieșit cu capul sus din situație, pentru că nu a dat curs cerințelor lui Trump.

Pe plan intern, președintele ucrainean a dat startul unor inițiative precum programul „Marea Construcție”, prin care și-a propus să construiască sau să repare cel puțin 6.500 de kilometri de drumuri, și a extins serviciile digitale din Ucraina.

Cât despre îndeplinirea promisiunilor din campanie, lucrurile au părut să se îmbunătățească, însă nu în măsura în care și-ar fi dorit alegătorii, ceea ce a făcut ca popularitatea lui Zelenski să scadă.

Unii oligarhi au fost într-adevăr sancționați. Cel mai notabil dintre aceștia, Viktor Medvedchuk, supranumit uneori „aliatul cel mai apropiat al lui Putin din Ucraina”, a fost plasat sub arest la domiciliu, fiind acuzat, printre altele, de trădare.

Pe de altă parte, Zelenski nu a luat măsuri împotriva lui Igor Kolomoiski, un influent om de afaceri ucrainean care i-a susținut campania, dar care e investigat pentru fraudă și spălare de bani în Statele Unite.

De altfel, și asupra lui Zelenski au planat acuzații de spălare de bani când investigația Pandora Papers a arătat că el și asociații săi din Kvartal 95 au operat mai multe companii offshore în Insulele Virgine Britanice, Cipru și Belize. Zelenski s-a apărat atunci spunând că offshore-urile erau o practică comună în peisajul media ucrainean și reprezentau un mod de a-și proteja show-urile de influența politicului, dar că nu le-a folosit pentru a spăla bani.

Încheierea războiului din Donbas s-a dovedit chiar mai problematică de atât. La început, Zelenski a încercat să negocieze cu Vladimir Putin pe cale diplomatică. S-au făcut schimburi de prizonieri, iar în iulie 2020 a fost declarată încetarea focului. Totuși, luptele nu s-au oprit în totalitate.

Ulterior, când Zelenski a anunțat că Ucraina își dorește să adereze la Uniunea Europeană și la NATO, situația s-a înrăutățit brusc, iar Occidentul a început să se teamă de o invazie.

Zelenski, însă, s-a arătat liniștit: „Răbdarea noastră poate avea un impact asupra provocărilor, când nu răspundem provocărilor, ci ne purtăm cu multă demnitate”, a declarat el. Ba chiar le-a reproșat vesticilor că seamănă frică, contribuind implicit la încercările lui Vladimir Putin de a destabiliza țara.

Pe 16 februarie, data la care americanii preziseseră o posibilă invazie, președintele ucrainean a decretat o Zi a Unității și a invitat cetățenii să fluture steaguri și să cânte imnul național pentru a-și demonstra reziliența.

Vrând să proiecteze siguranță, a vizitat trupele ucrainene din Donbas și a continuat să susțină că aderarea la NATO este „o garanție a securității”, pe care ucrainenii și-o doresc. În același timp, a criticat liderii țărilor din Vest pentru „aroganța” și lipsa lor de acțiune, avertizându-i că e nevoie de sancțiuni împotriva Rusiei înainte ca acțiunile militare să înceapă.

Cu câteva ore înainte ca trupele lui Putin să treacă la atac, în seara zilei de 23 februarie, Zelenski s-a adresat inclusiv cetățenilor ruși. „Nu ca președinte, (…) ci ca cetățean al Ucrainei”, el le-a transmis: „Vi se spune că acest foc va aduce libertate oamenilor din Ucraina. Dar oamenii din Ucraina sunt liberi deja. Își amintesc trecutul și își construiesc propriul viitor. Îl construiesc, nu îl distrug, așa cum vi se spune”.

Discursul său a făcut înconjurul lumii și va rămâne ca un reper în istoria modernă, dar și un exemplu de analizat la cursurile de comunicare politică.

Zelenski s-a prezentat în fața lumii întregi ca om și a reușit astfel să câștige simpatia maselor care au pus ulterior presiune pe guvernele lor să sprijine Ucraina. Rolul lui Zelenski în războiul psihologic este unul esențial.

În contrast, Vladimir Putin a transmis imaginea unui dictator implacabil, înconjurat de telefoane la care ar putea apela în orice moment pentru a distruge lumea. „Veți vedea repercusiuni cum nu ați mai văzut vreodată în istoria voastră”, a transmis liderul de la Kremlin în clipul prin care a anunțat atacul asupra Ucrainei.

Începând din data de 24 februarie, ziua declanșării războiului, Zelenski a părut implicat 24 din 24 de ore în salvarea țării sale din fața invadatorilor.

A renunțat la costum și a apărut în fața populației în tricouri și bluze kaki militare. I-a transmis lui Vladimir Putin că, deși știe că e ținta numărul 1, iar familia sa este ținta numărul 2, nu va părăsi Kievul.

După ce americanii s-au oferit să îl scoată în siguranță din Kiev, Zelenski le-a transmis încă un mesaj care a cucerit simpatia publicului: „Nu am nevoie de o tură cu mașina, am nevoie de muniție!”.

Zelenski s-a filmat în toiul nopții în centrul Kievului alături de miniștri ucraineni. Comunicarea sa umană, nu prezidențială, a convins mii de voluntari să meargă la luptă pentru a-și apăra țara.

Iar rezistența Ucrainei în cele patru zile de război a pus o presiune uriașă asupra marilor puteri, care au fost nevoite, într-un târziu, să decidă cele mai dure sancțiuni economice din istorie asupra Rusiei și să trimită și mai mult armament în Ucraina.

Strategia de comunicare folosită de președintele Ucrainei a fost preluată și de celelalte instituții cheie.

Ministerul Apărării postează constant pe paginile oficiale despre orice mică victorie asupra inamicului, motivând astfel militarii și voluntarii să continue lupta și cetățenii de rând să contribuie la întârzierea trupelor rusești în orice mod.

Ucrainenii de rând au fost învățați să pregătească cocktailuri Molotov, să taie copacii din pădure pentru a încetini tancurile sau să ascundă orice sursă de combustibil din fața rușilor.

Ministrul Digitalizării i-a scris lui Elon Musk pe Twitter să activeze sateliții Starlink în Ucraina. Miliardarul s-a conformat.

Apoi, imagini cu Zelenski în uniformă militară s-au viralizat, chiar dacă era vorba despre fotografii mai vechi, din timpul pregătirii trupelor ucrainene.

Poate că la fel de mult cum Zelenski are nevoie de sprijinul lumii întregi, oamenii de rând, la rândul lor, au de mult timp nevoie de un erou ca în povești, sătui fiind de politicieni scorțoși. Iar Volodimir Zelenski pare acum președintele pe care și l-ar dori orice populație.

Posibil să fie doar o iluzie, dar publicul se hrănește cu aceasta iluzie pentru că tot timpul va avea dorința ca binele să învingă răul și tot timpul, fie în sport, fie în războaie, the underdog (cel defavorizat) se va bucura de mai multă simpatie decât cel cotat cu șanse mai mari de câștig.

La 44 de ani, Zelenski, liderul unei țări asuprite, spune că arma ucrainenilor e adevărul, iar în adevăr nu poate exista și frică.

Nu este un politician fără cusur, însă cel puțin pentru moment pare să fie un lider desăvârșit, care poate schimba cursul istoriei Europei.

The post Actorul devenit erou. Povestea lui Volodimir Zelenski appeared first on Cultura la dubă.