Imaginea de mai sus pare să surprindă un profesor și câțiva studenți, în timpul unui curs. În realitate, este o scenă din cadrul spectacolului Party în Elisabetin.

“Orașul Paralel”, o trilogie de teatru imersiv, gândită de dramaturgul Peca Ștefan și de regizoarea Ana Mărgineanu, invită spectatorii să descopere colțuri neștiute ale Timișoarei, în trei cartiere istorice – Iosefin, Fabric și Elisabetin, alături de actorii Teatrului Maghiar din Timișoara și ai Teatrului Merlin.

Conceptul este încă proaspăt în România, dar binecunoscut peste hotare. Ana Mărgineanu a montat inițial o trilogie la New York, apoi a fost invitată să creeze ceva asemănător la Timișoara.

“Am plecat de la dorința de a face un spectacol gigant, cu decoruri spectaculoase, dar având un buget minim. La un moment dat am avut revelația faptului că deja avem un decor gigantic și spectaculos, orașul. Ăsta a fost punctul de plecare.”, spune aceasta.

Spectacolele au fost printre cele mai populare evenimente realizate de comunitatea locală în cadrul programului Timișoara Capitală Europeană a Culturii, iar toamna aceasta au avut loc ultimele reprezentații. Trilogia s-a încheiat cu un spectacol petrecere – Orașul Paralel. Party în Elisabetin și a dăruit publicului o experiență inedită în spațiile Universității Politehnica din Timișoara. O hală folosită înainte pentru experimente a fost deschisă pentru prima dată cu un alt scop decât cel dedicat cercetării, iar un spațiu cât se poate de tehnic a fost adus la viață prin teatru.

***

Este o seară de marți, iar în fața Facultății de Construcții din Timișoara încep să se adune spectatorii care vor să descopere Orașul Paralel și să participe la Party în Elisabetin. O călăuză îi îndeamnă pe participanți să aibă mintea deschisă și să accepte invitațiile actorilor pe parcursul traseului. Spectacolul este alcătuit din 5 trasee care spun povești diferite, dar care spre final se interesectează.

Povestea începe cu o narațiune pe care o poți asculta scanând un cod QR. Apoi personajul principal te întâmpină și îți arată calea.

Într-o sală de curs, un alt personaj te îndeamnă să scrii pe un bilețel continuarea: “Înainte să mor aș vrea să…”

Prin diverse alegeri pe care le faci pe parcursul traseului, experiența devine din ce în ce mai personală, astfel că fiecare spectator va trăi „spectacole diferite”.

“Teatrul imersiv îmi e nespus de drag pentru că transformă spectatorul din privitor în participant. Nu te uiți de pe margine, ci descoperi chiar tu, ți se întâmplă chiar ție. În teatrul imersiv, spectatorul se strecoară prin diferite straturi de realitate fragilă, ficționalizată, se leagănă pe pânze de păianjen onirice, cade, aleargă, zboară prin tunele nevăzute și labirinturi.

Un spectacol imersiv bine făcut e ca o portiță spre lumea poveștilor. Realitatea orașului se îmbină cu ficțiunea poveștilor, iar rezultatul e incredibil de potent, de complex.”, ne povestește regizoarea Ana Mărgineanu, stabilită la New York, acolo unde a montat prima dată o astfel de trilogie.

“La New York am făcut trei spectacole în trei cartiere : Lower East Side, Harlem și Wall Street. În fiecare cartier am făcut cercetare, la fel ca în Timisoara, și am creat povești inspirate de cartierul respectiv.

Ideea era să creăm o lume în care realitatea se îmbină cu ficțiunea într-atât încât să nu le mai poți distinge. Spectatorii se plimbau pe străzi și în diferite spații publice – restaurante, bibliotecă, magazine, piețe, etc, urmărind personaje, sărind în timp, activând prin propria lor prezență lumi întregi. A fost unul din cele mai experimentale proiecte pe care le-am făcut.”

Deși nu cunoștea deloc Timișoara, Ana Mărgineanu a reușit să le arate chiar timișorenilor alte perspective asupra orașului lor.

În spatele realizării spectacolelor a stat o îndelungată muncă de cercetare.

“Am descoperit spațiile prin oameni. Ne-am plimbat pe străzi și am vorbit cu toți locuitorii care au vrut să vorbească cu noi. Am ascultat sute de povești. Am întrebat ce loc nu ar trebui să ratăm și ce loc nu ar trebui să apară în spectacol. După care le-am vizitat pe amândouă. Și tot așa. Deși nu am locuit niciodată în Timișoara, acum mă simt foarte acasă acolo.”

De producția spectacolului s-au ocupat Asociația Culturală Diogene și Teatrul Maghiar de Stat din Timișoara, dar și mulți alți oameni implicați în amplul proces de pregătire a spațiilor. Ionel Mărginean, directorul Asociației Diogene și producător al spectacolului, este în același timp cadru didactic la Facultatea de Construcții. Universitatea Politehnica a pus la dispoziție spațiile pentru Party Elisabetin și și-a implicat angajații.

“Pentru spectacolul ăsta au lucrat cel puțin 200 de persoane. Aici era o pădure de bambus, o zonă de depozitare. Două departamente ale universității au lucrat enorm pentru a sorta lucrurile, pentru a vedea ce e de casat, ce e de păstrat.”, povestește Ionel Mărginean.

Experiența Orașului Paralel a fost inedită atât pentru spectatori, cât și pentru actorii Teatrului Maghiar.

“E foarte ofertant pentru actor să fie atât de aproape de spectatori. Cumva mi se pare că există un parteneriat mult mai strâns decât în sala de teatru, unde se stinge lumina, actorul e pe scenă și spectatorul e în întuneric. Aici, această delimitare dintre scenă și spectatori este ștearsă și devenim parteneri. Momentele din spectacol depind mult de cei care ne însoțesc pe traseu. Fiecare spectacol e diferit și pentru noi, actorii.

Au fost sute de pagini de text cu instrucțiuni incluse, ce se întâmplă pe fiecare traseu. La prima citire eram bulversați. Dar apoi am realizat că fiecare traseu își are propria poveste, iar spectatorul nu participă la tot. La final, poveștile se întâlnesc.

Eu credeam că știu cartierul Iosefin, stau în zonă, școala fetiței mele e acolo. A fost o surpriză extraordinar de plăcută că am regăsit un alt oraș. Orașul ăsta paralel chiar există. Regizoarea a avut ochi pentru niște spații pe care eu nu le observasem. Și, cumva, orașul devine parte din spectacol.”, ne mărturisește unul dintre protagoniști, actorul  Molnos András Csaba.

Traseele Orașului Paralel au presupus scene jucate pe Peronul 2 al Gării de Nord, călătorii cu vaporul pe Bega, dar și o petrecere în hala Politehnicii, cu muzică și karaoke. Totul s-a terminat cu un after-party la vin fiert – actorii au dat jos hainele personajelor și au stat de vorbă cu spectatorii, ascultându-le feedbackul.

“Am participat împreună la deschiderea Orașului Paralel și dacă tot s-a deschis acest oraș, de ce să nu petrecem împreună în continuare?”, spune actorul Molnos András Csaba.

Finanțarea trilogiei prin programul Timișoara Capitală Culturală s-a încheiat, însă cei care o produc intenționează să o joace și la anul.

“Noi am avut finanțarea pentru anul trecut, iar anul acesta am reluat spectacolul prin programul Legacy. Iar Teatrul Maghiar s-a implicat intens, cu tot aparatul, actori, recuziteri, etc, Politehnica nu cere niciun ban pe spațiu și electricitate, de asemenea Teatrul Merlin vine cu actori în coproducție. Ar mai fi de plătit doar un interpret și ceva parte din producție, dar nu ar mai necesita costuri la fel de mari ca la început. Un sponsor ar putea rezolva situația.”, spune Ionel Mărginean.

Toți cei implicați își doresc să continue atât acest proiect, cât și să dezvolte evenimente asemănătoare, fiind convinși că această formulă aduce publicul mai aproape nu doar de teatru, cât și de comunitate.

“Cred că teatrul este și trebuie să fie actual, prezent. Arta performativă poate trăi doar în moment, în întâlnirea dintre actori și spectatori. Nu e un act care poate fi redescoperit peste 100 de ani, ca o pictură. Dacă nu își face efectul aici și acum, nu există. Așa că e obligată să își schimbe forma în permanență, fluiditatea e esența ei. Și sunt convinsă că teatrul va supraviețui, în forme mereu noi și surprinzătoare.” – Ana Mărgineanu

The post La Timișoara, “Orașul Paralel” chiar există. L-am descoperit prin teatru appeared first on Cultura la dubă.

BNR a lansat azi o monedă de colecție dedicată lui Constantin Brâncuși, cu ocazia închiderii expoziției „Brâncuși: surse românești și perspective universale” de la Timișoara. Potrivit organizatorilor, în cele patru luni de desfășurare, expoziția a adunat 130.000 de vizitatori.

Prezent la Timișoara, Guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, a lansat oficial moneda de argint dedicată scultorului român, având pe față portretul artistului, iar pe revers clădirea Muzeului Național de Artă din Timișoara.

Moneda va putea fi achiziționată prin sucursalele BNR din București, Timișoara, Iași, Cluj-Napoca, Craiova și Constanța, la prețul de 547,40 lei, începând de marți, 30 ianuarie 2024.

Astfel se încheie cel mai popular eveniment organizat în cadrul programului Timișoara Capitală Europeană a Culturii. Din totalul de 130.000 de vizitatori ai expoziției, aproximativ 25.000 au fost elevi.

În urma expoziției, a fost publicat un catalog bilingv (român-englez), coordonat de curatoarea Doina Lemny. Catalogul reproduce 190 de imagini ale sculpturilor, desenelor și fotografiilor lui Constantin Brâncuși, alături de imagini documentare. Publicat de Fundația Art Encounters, catalogul reunește și 16 texte inedite semnate de istorici de artă români, francezi și englezi, putând fi achiziționat de la cele mai importante librării din Timișoara și din țară.

„Opera lui Brâncuşi nu este o expresie locală, ea este esenţa celei mai înalte expresii de puritate
universală şi va rămâne pentru secolele următoare ca singurul obstacol de netrecut; «Patria mea! Familia
mea, adierea brizei, norii care trec, râul care curge, focul care dogorește, iarba verde, iarba uscată,
țărâna, zăpada». Aceste note de atelier exprimă concepția cosmogonică aflată în centrul operei lui
Brâncuși atunci când este privită ca întreg și pe care această expoziție și-a dorit s-o transmită”, a declarat
Doina Lemny, curatoarea expoziției și editoarea catalogului.

Mai multe despre expoziție AICI.

The post BNR a lansat moneda de argint Brâncuși, în ediție limitată de 5000 de exemplare appeared first on Cultura la dubă.

„Brâncuși: surse românești și perspective universale”, cea mai importantă expoziție Brâncuși găzduită de România în ultimii 60 de ani, a fost deschisă azi presei naționale și internaționale. Expoziția eveniment are loc la Muzeul Național de Artă Timișoara, în cadrul programului Timișoara Capitală Europeană a Culturii 2023 și este curatoriată de Doina Lemny.

Publicul va putea vedea la Timișoara lucrări care nu au ieșit niciodată din Atelierul Brâncuși de la Centrul Pompidou Paris, precum și împrumuturi extraordinare de la Tate Londra sau din Colecția Peggy Guggenheim Veneția.

Printre cele mai importante sculpturi expuse se numără “Piatra de hotar”, expusă pentru prima dată în afara Centrului Pompidou. În aceeași încăpere se află “Sărutul”, împrumutată de la Muzeul Național de Artă Craiova.

Celebra galerie Tate din Londra a acceptat să acorde acestei expoziții 3 dintre cele 4 sculpturi de Brâncuși pe care le deține, o decizie fără precedent în schimburile interculturale din România post-decembristă. Astfel, la Timișoara pot fi văzute Danaida (1918, Bronz pe soclu de piatră), Măiastra (1911, Bronz pe soclu de piatră) și Peștele (1926, Bronz, metal, lemn).

Din Colecția Peggy Guggenheim Veneția a sosit la Timișoara una dintre celebrele Păsări în văzduh realizate de Constantin Brâncuși. Aceasta datează din perioada 1932-1940 și este turnată în bronz, apoi lustruită chiar de către sculptor.

Un astfel de exemplar, realizat de Brâncuși, a fost subiectul unei celebre dispute dintre artistul român și statul american, care i-a oprit lucrarea la vamă pe motiv că nu ar fi fost artă. Brâncuși a contestat decizia în instanță și a câștigat procesul prin care statul american a recunoscut oficial că Pasărea în văzduh este o lucrare de artă.

În expoziție pot fi parcurse pagini de ziare publicate la acea vreme, în care presa ridiculiza sculptura. Ulterior, aceasta a devenit una dintre cele mai apreciate lucrări din istoria artei moderne.

Expoziția cuprinde și o importantă colecție de fotografii realizate de Constantin Brâncuși, unele arătate publicului pentru prima dată. Acestea provin de la un colecționar britanic, David Grob și sunt expuse în relație cu lucrările. Potrivit Doinei Lemny, curatoarea expoziției, sculptorul nu a lăsat pe nimeni să îi fotografieze sculpturile în atelier, iar toate imaginile cu acestea au fost surprinse de el și developate în laboratorul foto pe care îl avea la atelier.

De asemenea, pot fi văzute în premieră desene și corespondență semnate de Brâncuși.

Expoziția Brâncuși se va deschide publicului pe 30 septembrie la Muzeul Național de Artă Timișoara. Un bilet costă 88 de lei și poate fi achiziționat online.

Elevii și profesorii au intrare gratuită, iar studenții și pensionarii bilet redus, 22 de lei pentru studenți și 55 de lei pentru pensionari.

Brâncuși: surse românești și perspective universale este finanțată de Consiliul Județean Timiș și este organizată de către Muzeul Național de Artă Timișoara, Fundația Art Encounters și Institutul Francez din România.

The post Primele imagini cu expoziția Brâncuși de la Timișoara. “Măiastra”, “Pasărea în văzduh” sau “Muza adormită”, printre cele mai valoroase sculpturi expuse appeared first on Cultura la dubă.

Au mai rămas doar două zile până la deschiderea oficială a expoziției „Brâncuși: surse românești și perspective universale”, găzduită de Muzeul Național de Artă Timișoara, în cadrul programului Timișoara Capitală Europeană a Culturii 2023.

Expoziția este deja pregătită, iar astăzi va fi deschisă, în premieră, reprezentanților presei.

11 sculpturi sunt împrumutate din străinătate, iar restul provin din colecții private, de la Muzeul Național de Artă din Craiova și de la Muzeul Național de Artă a României.

Pentru ca acest eveniment să aibă loc, a fost nevoie de o renovare a Muzeului Național de Artă Timișoara, proces care a început acum 2 ani și a costat aproximativ 2 milioane de euro.

Într-un dialog cu Cultura la dubă, Filip Petcu, managerul Muzeului Național de Artă Timișoara, explică măsurile luate pentru modernizarea instituției.

“Când au avut loc primele discuții despre această posibilă expoziției, muzeul nu prezenta nici pe departe condițiile necesare găzduirii unei astfel de expoziții, cele mai multe sisteme erau nefuncționale, iar aceasta a fost justificarea pentru a demara o etapă de proiectare, corespunzătoarea clădirii, un palat baroc de secol al 18-lea, care a suferit diverse transformări în secolul 19. Doar în 2006 a fost deschis ca muzeu.

Ne aflăm într-un monument istoric de categoria A, în care nu se pot face orice tip de intervenții și trebuia să facem cât se poate de neinvaziv înlocuirea sistemelor.

Ce schimbări ați făcut, mai exact?

Am înlocuit sistemul de detecție și alarmare la incendiu, sistemul de efracție, sistemul de supraveghere, instalațiile de control și monitorizare climatică, tot ce înseamnă sistem de iluminat. De asemenea, s-a instalat o poartă de detecție metale la intrare.

Am avut ca model Muzeul Luvru din Abu Dhabi.

Cine are voie să atingă operele lui Brâncuși? Știm că, de exemplu, Cumințenia Pământului a fost lovită în perioada în care se afla în custodia MNAR, presupun că au fost luate măsuri speciale pentru ca așa ceva să nu se repete.

Există o echipă specializată de transport și există și o echipă de instalare, din Marea Britanie, de persoane care au lucrat și în străinătate la instalarea unor lucrări de Brâncuși.

Din păcate, în România nu există o calificare specială pe manipulare de opere de artă. Afară există cursuri de art handler, la noi aceste noțiuni intră mai degrabă în atribuțiile conservatorului.

Deci angajații muzeului nu sunt implicați direct în instalarea expoziției?

Nu, acest lucru revine în sarcina specialiștilor din Marea Britanie.”

38 de sculpturi realizate de Constantin Brâncuși vor putea fi văzute la Timișoara, alături de numeroase fotografii și documente de arhivă.

Operele expuse sunt asigurate pentru o sumă de peste 500 de milioane de euro. Detalii puteți citi AICI.

The post Brâncuși la Timișoara – sculpturile au fost instalate de specialiști din Marea Britanie appeared first on Cultura la dubă.

Expoziția e găzduită de Cetate Arts Danube în fostul hambar de pe domeniul Barbu Drugă și este primul eveniment după renovarea acestei construcții. Hambarul din 1874 a fost supus anul trecut unor ample lucrări de reparații, susținute financiar de Fundația Joana Grevers și realizate de echipa Ambulanței pentru Monumente.

Artiștii care expun aici sunt: Ioana Beju-Miller, Diana Butucariu, Megan Dominescu, Darie Dup, Vincentiu Grigorescu, Gloria Grati, Dorina Horatau, Nicolae Moldovan, Alexandru Pasat, Cristina Popescu Russu, Liviu Russu, Thórdís Alda Sigurdardóttir, Iris Stoff, Dan Vezentan, Marian Zidaru și Victoria Zidaru.

“Ideea expoziției s-a născut anul trecut, după expoziția Romul Nuțiu, Dynamic universe. Dându-mi seama de discrepanța dintre finețea lucrărilor lui Nuțiu și spațiul acesta brut, am simțit nevoia să expun aici materiale elementare: lemn, ceramică și textil.

Ruxandra a invitat 9 artiști, eu apoi am invitat de la Munchen pe Iris Stoff, cu lucrări de ceramică și porțelan, care special pentru ideea Dunării a studiat fauna, flora din zona noastră și a creat niște motive speciale pe platouri mari, pline de viață și mișcare, o instalație de 36 de elemente, plus o lucrare a ei cu șopârle, foarte frumoasă.

Din Islanda am colaborat cu Thórdís Alda Sigurdardóttir, care lucrează cu textil și participă aici cu lucrări foarte frumoase, vesele, de țesătură.”, povestește Ioana Grevers pentru Cultura la dubă.

Cei interesați pot vedea expoziția de la Cetate până pe 26 octombrie, iar intrarea este liberă, cu programare în prealabil AICI. În același timp, sunt invitați să vadă expoziția parcul de sculptură, dezvoltat de artiștii care s-au aflat în rezidență la Cetate Arts Danube în ultimii ani.

Domeniul Barbu Drugă este deținut de nepoata acestuia, Ioana Grevers și este un spațiu privat. De profesie medic și istoric al artei, Ioana Grevers este o cunoscută susținătoare a artiștilor contemporani români și străini. Ea este și membru în boardul Muzeului Peggy Guggenheim din Veneția. Cultura la dubă v-a spus povestea ei, pe larg, AICI.

Anul acesta, Galeria 418, pe care o deține, a organizat una dintre cele mai importante expoziții din cadrul programului Timișoara Capitală Europeană a Culturii 2023, “Jocul cu hazardul. Romul Nuțiu. O retrospectivă”, la Muzeul Național de Artă Timișoara.

The post Cetate Arts Danube, locul unde arta contemporană e integrată în spațiul rural, găzduiește expoziția “Provocările materialității” până pe 26 octombrie appeared first on Cultura la dubă.

Cel mai așteptat eveniment al programului Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii, expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale” se află în mijlocul pregătirilor. Transportul celor 11 lucrări aduse din străinătate este pe cale de a fi realizat, iar din țară vor fi aduse lucrări de la Muzeul Național de Artă Craiova și MNAR.

În spatele conceptului expoziției se află Doina Lemny, cel mai cunoscut specialist în opera lui Brâncuși, muzeograf-cercetător la Centrul Pompidou din Paris, care cuprinde Atelierul Brâncuși.

Aceasta povestește care vor fi principalele puncte de atracție ale evenimentului și cum au decurs negocierile cu marile instituții de cultură din străinătate.

“A trebuit mai întâi să punem Timișoara pe hartă și apoi să discutăm împrumuturile. Marile muzee sunt obișnuite cu astfel de împrumuturi între ele, una este să meargă o lucrare de la Tate la Pompidou și alta este să meargă de la Tate la Muzeul de Artă din Timișoara. Mă scuzați, dar așa este.

Există o listă de 5 pagini cu condiții care trebuie îndeplinite, de la transport, climatizare, iluminat, spațiu, și așa mai departe. Apoi, ca să obții un împrumut, îți trebuie cerere cu cel puțin doi ani înainte.

Ca să faci o expoziție Brâncuși, este o mare aventură. De aceea, eu nu aprob și nu mă implic în toate expozițiile. Mi s-a propus una în Italia la anul și am refuzat categoric.

Muzeul de la Timișoara nu are un spațiu generos, este într-un palat baroc, cu încăperi strâmte care se înlănțuie și, cum spuneam eu, sculptura nu o poți înghesui într-un colț, îmi place să citez ce spunea un istoric francez în anii 60, sculptura cere să dansezi în jurul ei. Așadar, la Timișoara nu puteam să îmi permit să fac un concept foarte mare.

O expoziție Brâncuși se organizează foarte greu, cu îndelungi negocieri pentru împrumuturi. Ideea mea a fost de a face legătura dintre Brâncuși și țara lui de origine.De altfel e și în titlu – „Surse românești și perspective universale”. Este o întoarcere simbolică a lui Brâncuși în țara lui natală.

Vom arăta publicului câteva opere simbolice din creația lui Brâncuși, pentru a arăta în ce măsură el a păstrat legătura cu România.

Brâncuși s-a format în România și primele opere, care se află la Muzeul Național de Artă Craiova, sunt opere create la Paris, dar care au fost cumpărate de români, colegi de-ai lui, colecționari, care i-au cumpărat lucrările pentru a-l ajuta să trăiască la Paris.

În expoziție vom prezenta lucrări din prima perioadă de creație – Ecorșeul sau “Jupuiutul”, făcută în colaborare cu profesorul său de anatomie, medicul Dimitrie Gerota.

Am obținut lucrări excepționale, care n-au ieșit niciodată din muzee, mai ales de la Centrul Pompidou.

De exemplu, Piatră de hotar – sfârșitul celei mai lungi serii din creația lui Brâncuși, Sărutul. Am făcut eforturi extraordinare să o aducem. Din punctul meu de vedere, este singura operă care are un simbol istoric. Este realizată în 1945, odată cu terminarea războiului. Brâncuși era foarte trist că România pierduse câteva teritorii.

Această Piatră de hotar, care este un totem, ornată pe toate părțile de Sărutul, este un simbol al păcii. Apoi, o altă operă care n-a ieșit niciodată din Muzeul Național de Artă Modernă din Paris, o coloană a lui Brâncuși.

Avem și Măiastra împrumutată de Tate Gallery Londra, prima din seria lungă a păsărilor și avem și Pasărea în văzduh, cea de pe afiș, pe care Fundația Peggy Guggenheim de la Veneția a avut generozitatea să ne-o împrumute.

Sunt opere de o fragilitate extraordinară. Imaginați-vă că la această operă Brâncuși a lucrat ani și ani de zile pentru a crea un echilibru care se sprijină pe un punct minuscul.

Nu trebuie să-l vulgarizăm și să-l folclorizăm pe Brâncuși, să spunem, de exemplu, că Coloana lui vine de la coloanele caselor țărănești.”, a declarat Doina Lemny.

Dacă ar fi fost un folclorist, Brâncuși n-ar fi fost un artist universal.

Doina Lemny, curatoare

Pentru transportul lucrărilor, Muzeul Național de Artă Timișoara a luat măsuri extraordinare. În primul rând, în ultimii 2 ani, clădirea a trecut printr-un proces de modernizare și a schimbat sistemul de supraveghere video, precum și climatizarea și iluminatul. Apoi, a contractat firme specializate atât pentru transportul lucrărilor, cât și pentru manipularea lor în spațiul expozițional.

Potrivit directorului muzeului, Filip Petcu, organizatorii au plătit o poliță de asigurare de 220.000 de euro, iar valoarea totală a lucrărilor asigurate se ridică la peste jumătate de miliard de euro.

Expoziția Brâncuși va începe pe 30 septembrie la Muzeul Național de Artă Timișoara. Un bilet la expoziție costă 88 de lei și poate fi deja achiziționat online. Elevii și profesorii au intrare gratuită, iar studenții și pensionarii bilet redus, 22 de lei pentru studenți și 55 de lei pentru pensionari.

Brâncuși: surse românești și perspective universale este finanțată de Consiliul Județean Timiș și este organizată de către Muzeul Național de Artă Timișoara, Fundația Art Encounters și Institutul Francez din România.

The post Brâncuși la Timișoara – lucrări asigurate pentru o valoare de peste 500 de milioane de euro appeared first on Cultura la dubă.

Cel mai așteptat eveniment al programului Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii, expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale” va începe pe 30 septembrie la Muzeul Național de Artă Timișoara. Un bilet la expoziție costă 88 de lei și poate fi deja achiziționat online. Printre cele mai importante lucrări aduse în România se numără “Pasăre în văzduh” (1932-1940), din Colecția Peggy Guggenheim.

Potrivit site-ului timisoara2023.eu, “Expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale” își propune să ilustreze particularitatea artistului care a reușit să creeze forme pure, eliberate de orice influență. Prin dialogul pe care-l instaurează cu materia care-i permite să extragă esența ființelor și a obiectelor, Brâncuși traversează toate frontierele geografice, istorice, formale, de gen, ceea ce-i asigură un loc aparte, neatașându-l niciunui curent artistic.

Curatoriată de Doina Lemny, expoziția va aduce în atenția publicului diferite etape ale parcursului artistic al lui Brâncuși: de la operele create sub influența învățământului de la Școala de Arte Frumoase din București la confruntarea cu sculptura lui Rodin și până la decizia sa radicală de a abandona modelajul pentru a adopta metoda șlefuirii directe – ceea ce marchează întoarcerea sa simbolică către artele primitive și îi deschide, în același timp, calea spre modernitate. În dialog cu sculpturile va fi expusă și o foarte interesantă și inedită selecție de fotografii și fragmente filmate de artist. 

Expoziția va beneficia de împrumuturi excepționale de la Muzeul Național de Artă Modernă, Centre Pompidou din Paris, Tate din Londra, Fundația Guggenheim, Muzeul Național de Artă din București și Muzeul de Artă din Craiova, precum și din colecții particulare.

Măsurile de securitate pentru transportul lucrărilor sunt excepționale, iar asigurarea lor atinge cifre uriașe.

Găzduită de Muzeul Național de Artă din Timișoara în perioada 30 septembrie 2023–28 ianuarie 2024, expoziția Brâncuși: surse românești și perspective universale este finanțată de Consiliul Județean Timiș și este organizată de către Muzeul Național de Artă Timișoara, Fundația Art Encounters și Institutul Francez din România.

Începând cu data de 4 septembrie, biletele pot fi achiziționate de pe site-ul expoziției „Brâncuși: surse românești și perspective universale”, brancusi-2023.info.

Pentru a beneficia de o experiență plăcută de vizitare și pentru siguranța lucrărilor expuse, biletele pot fi rezervate pentru intervale orare predefinite, în limita disponibilității. Pe lângă biletele care pot fi rezervate online din timp, va fi disponibil, în fiecare dimineață, și un număr de bilete pentru ziua respectivă, care pot fi achiziționate direct de la casieria Muzeului Național de Artă Timișoara.

Pot fi achiziționate următoarele tipuri de bilete:

• Expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale” – 88 RON;
• Expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale” și toate celelalte expoziții MNArT – 100 RON;
• Expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale” pentru studenți (cu carnet de student) – 22 RON;
• Expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale” pentru pensionari (cu talon de pensie) – 55 RON;
• Gratuit pentru jurnaliști, presă scrisă și media (cu acreditare prealabilă), preșcolari și elevi, precum și profesorii sau învățătorii însoțitori (1 însoțitor la 10 preșcolari/elevi), angajați ai muzeelor publice din România, membri ai asociației ghizilor acreditați din Timișoara, membri ai AICA, ICOM, ICOMOS, UAPR, persoane cu dizabilități și însoțitorii lor;

Toate veniturile rezultate din vânzarea de bilete vor merge către Muzeul Național de Artă din Timișoara pentru susținerea infrastructurii și proiectelor acestuia.

Expoziția va fi deschisă după următorul program:

30 septembrie 2023 – 28 ianuarie 2024

Miercuri – duminică: 10:00 – 20:00

Luni și marți, precum și zilele de 24–26 și 31 decembrie 2023 și 1–2 ianuarie 2024: închis

Expoziția beneficiază și de un atrăgător site dedicat, brancusi-2023.info, care vă invită să descoperiți universul Brâncuși, informații despre reputata curatoare Doina Lemny și volumul bilingv, român-englez, Brâncuși: surse românești și perspective universale pregătit de către aceasta, articole interesante despre viața și opera artistului sau ce anume spun marile personalități despre cel care a avut o contribuție enormă la înnoirea limbajului plastic al sculpturii moderne. Sunt prezentate și informații practice legate de bilete, reguli de vizitare, programul de mediere, precum și echipa proiectului.  

Pentru vizitatorii români și străini aflați în Timișoara, această expoziție reprezintă o ocazie unică de a descoperi și admira operele unui artist care a reușit să valorifice patrimoniul cultural al țării sale, impregnându-l cu valori universale.

The post Au fost puse în vânzare biletele pentru cea mai mare expoziție Brâncuși organizată vreodată în România, la Timișoara 2023 appeared first on Cultura la dubă.

“Cea mai mare bucurie a vieții mele este să scriu ficțiune”, spune cu zâmbetul pe buze Orhan Pamuk în fața audienței strânse în Aula Universității de Vest din Timișoara.

Deși vorbim despre unul dintre cei mai populari romancieri contemporani în întreaga lume, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, prezența scriitorului turc la Timișoara Capitala Culturală Europeană a trecut aproape neobservată de presa mainstream din România.

Într-un dialog cu scriitorul Radu Paraschivescu, autorul celebrelor romane Mă numesc Roșu sau Istanbul a impresionat prin spontaneitatea plină de umor și, pe alocuri, tăioasă, precum și prin declarațiile curajoase despre abuzurile regimului Erdogan.

În seara de 3 aprilie, după o zi încărcată în care a făcut un drum Istanbul – Budapesta – Timișoara, Orhan Pamuk a ajuns la Universitatea de Vest, care a invitat anul acesta trei câștigători ai Premiului Nobel în cadrul programului Timișoara Capitală Culturală Europeană 2023.

Sala nu a fost plină de studenți, așa cum ne-am fi așteptat la o conferință susținută într-o universitate, ci ocupată predominant de reprezentanți ai instituțiilor publice, profesori, scriitori sau jurnaliști.

Păcat. Ideile expuse de Pamuk ar fi fost, cu siguranță, inspiraționale pentru cei care reprezintă viitorul.

Autorul turc scrie de peste 40 de ani, iar cărțile sale au fost traduse în 63 de limbi. Până la 22 de ani și-a dorit să devină pictor, apoi, la insistența familiei, a studiat Arhitectura, la care a renunțat pentru scris.

“Când am decis să renunț la arhitectură, toată familia a fost supărată. E drept, m-am bazat pe faptul că familia mea avea ceva bani și puteam să supraviețuiesc chiar dacă romanele mele nu vor avea succes. 8 ani am încercat să public o carte, am reușit abia când aveam 30 de ani.”

A crescut printre ruinele Imperiului Otoman, bunicul său fiind dezvoltator imobiliar. Așa se face că  locuiește într-un bloc construit de acesta, numit blocul Pamuk. Până la urmă, a absolvit Facultatea de Jurnalism doar pentru a avea o diplomă universitară și și-a dedicat viața ficțiunii pe care o transpune în mii de pagini.

“Secretul scrierii e perseverența. Apoi vine inspirația, îngerul inspirației, îmi spune ce să scriu și eu scriu romane de 600 de pagini.”, răspunde glumind.

Viața și-o împarte între timpul dedicat lecturii și scrisului, drumurile către SUA, unde predă la Universitatea Columbia, și țări din toată lumea în care ține prelegeri precum cea de la Timișoara.

Distanța de orașul natal i-a oferit o altă perspectivă asupra Istanbulului și l-a ajutat în scrierile sale. “Un oraș privit de departe capătă o oarecare dulcegărie.”, explică romancierul.

Nu se vede drept un reprezentant al Estului sau al Vestului, dar își arată dezamăgirea atunci când vine vorba despre “vestificarea” tradițiilor popoarelor până la dispariția unor culturi. De aceea, privește mai degrabă cu nostalgie Istanbulul copilăriei sale, un oraș sărac pe care și-l amintește în alb și negru, nu colorat de sediile băncilor și ale farmaciilor, cum e în prezent.

“Îmi place Istanbul iarna, este alb-negru și pare mai introvertit, mai sărac și, probabil, îmi amintește de copilăria mea.(…) Vestificarea națiunilor face viața puțin artificială.”

Mărturisește că este o persoană vizuală, însă nu atribuie culorilor semnificații profunde și o simbolistică. De altfel, evită să răspundă atunci când este întrebat de mesajele pe care le transmite dincolo de rânduri.

“Dacă un scriitor se gândește la simbolurile cu care lucrează, simbolurile nu mai sunt simboluri. Fie că e sau nu conștient de ele, în orice caz nu ar trebui să le explice publicului. Dacă aș spune totul, nu aș mai lăsa loc de interpretări.”

Explică, însă, că la baza construcției personajelor sale stă compasiunea, fără de care, spune el, nici civilizația nu ar fi posibilă.

“Intelectul uman are o capacitate de care rar suntem conștienți că este un lucru unic. De exemplu, eu am o pisică și ea are foarte multe calități umane, dar este o calitate pe care cu siguranță pisica mea nu o are, iar noi, oamenii, o avem. Nu doar că avem imaginație, sunt sigur că și pisica are imaginație. Dar noi ne folosim imaginația pentru a ne pune în locul altora.

Noi avem capacitatea de a vedea lumea prin ochii altor persoane și acesta este punctul de început al sentimentului de milă, al înțelegerii sau a ceea ce numim generic “compasiune”.

Arta romanului este bazată pe compasiune, pe încercarea de a ne pune în locul altora și a-i înțelege. Și arta scrierii și lectura unui roman sunt ambele bazate pe compasiune.

Citim romane pentru că vrem să vedem lumea prin ochii altora. Poate suntem plictisiți de viziunea noastră limitată și vrem să experimentăm ceea ce trăiesc alții, ce gândesc, ce le place, ce simt, ce se întâmplă cu ei când sunt furioși, când sunt îndrăgostiți. Și dorința de a-i înțelege pe ceilalți este o formă de compasiune.”

Într-o lume în care femeile sunt în continuare oprimate, iar diferențele de clasă sau rasiale fac încă victime, Pamuk subliniază nevoia de corectitudine politică, mai presus de exagerările pe care le naște uneori.

“În orice mișcare politică apar clișee și oameni care o exagerează. Dar doar pentru că unii oameni o exagerează, nu înseamnă că mișcarea e greșită.

Femeile sunt oprimate, negrii în America sunt oprimați, sunt diferențe rasiale în toată lumea, aceste mișcări sunt corecte. Dar da, sunt gesturi de reprezentare folosite mult prea mult sau noi, oamenii academici, simțim că liberatea academică e afectată de corectitudinea politică.

Dar nu vreau să spun că e greșit. E complex. Simplificarea acestui subiect, a ceea ce se întâmplă în lume, este, de asemenea, greșită.”

Militant pentru drepturile omului, în special pentru libertatea de exprimare, Pamuk a fost în 2005 subiectul unui controversat proces în Turcia, fiind condamnat în primă fază pentru “insultarea forțelor armate turcești” și a conceptului social de „turkishness” după ce a declarat că “30.000 de kurzi și un million de armeni au fost uciși aici. Și aproape nimeni nu îndrăznește să menționeze asta. Așa că o fac eu.”

Reacțiile internaționale la procesul său au fost impresionante. Celebrii autori José Saramago, Gabriel García Márquez, Günter Grass, Umberto Eco, Carlos Fuentes, Juan Goytisolo, John Updike și  Mario Vargas Llosa au semnat o scrisoare publică prin care au susținut că procesul lui Pamuk încalcă drepurile omului. În 2006, la presiunea internațională, Turcia a renunțat la acuzații.

Azi, Pamuk nu vorbește despre propriul curaj, pe care îl minimizează cu modestie, ci scoate în evidență jurnaliștii turci care confruntă regimul de la Ankara.

“În Turcia nu există libertate de exprimare. Adevărații oameni curajoși din Turcia sunt jurnaliștii, nu scriitorii.

Mergeam pe stradă în Istanbul, păzit de bodyguardul meu, și m-am întâlnit cu un amic jurnalist. I-am spus: îmi pare rău că ai fost în închisoare.

Iar el zice: ți-am citit romanele.

Sper ca Erdogan să piardă puterea la următoarele alegeri, iar Turcia să fie o țară liberă.”

Întrebat dacă a fost vreodată interesat să intre în politică, romancierul se declară fericit cu viața pe care o are și pe care nu ar vrea să o schimbe.

“Sunt extrem de recunoscător că mi-am petrecut 45 de ani scriind. De ce aș intra în politică? Îmi transmit deja ideile în întreaga lume. Politica necesită anumite caractere, nu vreau să spun lucruri rele, dar eu nu sunt unul dintre acele caractere.”

Se declară o persoană solitară, așa cum crede că e orice scriitor. Își petrece cel puțin 12 ore pe zi citind și scriind și are acasă o bibliotecă de 200.000 de volume. „Cărțile sunt parte importantă din viața mea. Nu mi-aș putea imagina viața fără cărți.”

Totuși, toate cele declarate pălesc atunci când vine vorba despre cutremurul catastrofal care a devastat țara sa. În Turcia peste 50.000 de oameni și-a pierdut viața, iar alți 8000 au murit în Siria.

Vizibil emoționat, își stăpânește cu greu lacrimile când este întrebat cum a perceput această tragedie.

„Conform statisticilor oferite de guvernul turc, au murit 48.000 de oameni, dar tot restul lumii spune de peste 100.000 de morți. S-a întâmplat în mare parte din cauza construcțiilor proaste.

Eu am realizat că aparțin profund unei națiuni pentru că împărtășesc tristețea ei.

Am fost devastat, în depresie, că nu puteam face nimic. Este cu atât mai trist cu cât experții ne-a avertizat că asta se va întâmpla și nu s-a schimbat nimic. Chiar s-a întâmplat. Acum aceiași experți ne spun că se va întâmpla și în Istanbul și probabil mult mai mulți oameni vor muri.

Sunt profund devastat de ce s-a întâmplat și port această tristețe cu mine. Mulțumesc că mi-ați dat ocazia să îmi exprim tristețea față de această tragedie.”

A doua zi, Pamuk a fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Vest. De această dată, în fața sa au fost prezenți numeroși studenți.

“Dacă mergi la o universitate, definiția unei națiuni e că împărtășești limba, istoria, geografia comună și așa mai departe. Și poate definiția unei națiuni ar trebui să includă și tragedia comună. Vin din această tragedie comună și va dura ceva timp să îmi revin.”

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post “Compasiunea face posibilă civilizația” – Orhan Pamuk, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, la Timișoara appeared first on Cultura la dubă.

Cu un buget total de 6 milioane de lei, programul de finanțare European Echoes este platforma de cooperare și schimb internațional a Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023”. Programul finanțează proiectele care pun în valoare resursele culturale ale Timișoarei pe scena europeană, precum și a celor care facilitează prezența în Timișoara a operatorilor culturali, artiștilor și produselor culturale din restul Europei.

Inside Timișoara 2023 este un mecanism de finanțare ce are menirea de a consolida conținutul Programului cultural reactualizat și de a-i asigura coerența strategică și artistică. Programul încurajează propuneri de proiecte care duc mai departe componente cheie active, cât și proiecte care adresează tematici și conținuturi culturale dezvoltate în diversele etape ale Programului Cultural (în perioada 2016-2021), cu potențial de continuitate și creștere. Programul de finanțare Inside Timișoara 2023 are un buget total de 5.5 milioane de lei.

Programul de finanțare Grow Timișoara 2023 are cel mai consistent buget al acestei sesiuni de selecție, 12.5 milioane de lei. Acesta va merge înspre finanțarea de noi proiecte care includ și dezvoltă conceptul dosarului de candidatură al Timișoarei la titlul de Capitală Europeană a Culturii. Prin acest program se finanțează proiecte culturale care pun în valoare diversitatea multietnică și multiculturală locală în context european, dezvoltă categorii de public noi, activează rolul educativ al culturii și amplifică teme relevante la nivel european.

Informații complete, documentația fiecărui program de finanțare din această sesiune de selecție și formularele de aplicație se găsesc pe site-ul Centrului de Proiecte, secțiunea Finanțări.

The post Timișoara 2023 lansează un nou apel de proiecte, în valoare de 4.8 milioane de euro appeared first on Cultura la dubă.

“Se cuvine să luăm atitudine”, a scris acesta în postarea însoțită de un print screen al mailului transmis partenerilor austrieci.

Contactat de Cultura la dubă, acesta și-a explicat decizia astfel:

“Consider, în contextul acțiunii Austriei, raportat la includerea României în Schengen, că anularea acestei expoziții reprezintă un semnal de alarmă în ceea ce privește deficitul de reciprocitate în relațiile diplomatice româno-austriece.”

Întrebat despre ce expoziție era vorba, mai exact, acesta nu a dezvăluit identitatea artistului sau tema, dar a transmis următoarele:

“Nu doresc să dau nume, nu consider că este relevant sau constructiv, dar e vorba despre inițiativa unui om de afaceri austriac de a organiza expoziția unui artist austriac în 2024 la MNArT, eveniment care ar fi punctat ca o confirmare în direcția unei bune colaborări româno-austriece, implicând și o relație de dialog a lucrărilor respectivei persoane cu patrimoniul muzeului. Evenimentul are oarece conexiuni diplomatice pe care nu le voi detalia.”

Timișoara va deține în 2023 titlul de Capitală Europeană a Culturii.

The post Muzeul Național de Artă Timișoara a anulat o expoziție, ca reacție la votul dat de Austria împotriva intrării României în Schengen appeared first on Cultura la dubă.