Începând din 13 decembrie, expoziția „Universul lui Salvador Dalí” poate fi vizitată la ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București. 170 de lucrări Salvador Dalí, acoperind varii metode de expresie artistică, pot fi admirate, în premieră în România, timp de 5 luni, până la 12 mai 2024.

Aproximativ 2000 de bilete au fost deja vândute pentru prima săptămână. Prețul standard pentru un bilet de adult, fără experiența VR, este de 75 de lei.

Expoziția oferă o nouă perspectivă asupra universului creativ al lui Salvador Dalí, prezentând o selecție remarcabilă de lucrări ce surprind versatilitatea și experimentele artistului spaniol cu medii diferite, mereu în căutarea unor modalități inedite de a-și materializa ideile.

Astfel, vizitatorii au ocazia de a intra în contact direct cu legendarele simboluri daliniene: ceasul topit, oul, furnicile, feminitatea, melcii, fluturii, îngerii, transpuse în sculpturi și obiecte de artă, precum Femeia timpului, ce îndeamnă privitorul să mediteze asupra efemerității frumuseții, Toreador halucinogen, o prezentare inedită a simbolului național spaniol – toreadorul, sau Omagiu lui Terpsichore, o juxtapunere între clasic și cubism într-un tribut adus zeiței dansului. Totodată, sculpturi-bijuterii, precum Îngerul triumfător și Unicorn, și cărțile ilustrate din serii ca Moise și monoteismul, Poeme secrete, După 50 de ani de suprarealism, Fantasme și obiecte ale viitorului îl dezvăluie pe Dalí în multiple ipostaze și oferă o privire de ansamblu asupra evoluției creative a maestrului suprarealist.

Expoziția „Universul lui Salvador Dalí” este organizată de Primăria Capitalei, prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, în parteneriat cu HADRAN Events, și oferă, pentru prima dată publicului român, șansa de a descoperi opera unuia dintre cei mai importanți artiști suprarealiști, materializată în sculpturi, grafică, litografii, gravuri, miniaturi din aur și diamante, design de mobilier, ce completează portretul unui creator excepțional în toate formele sale artistice.

În perioada vacanței de iarnă, expoziția este închisă în zilele de 25 decembrie, 31 decembrie, respectiv 1 și 2 ianuarie 2024. Cu excepția zilelor menționate, programul de vizitare a expoziției este de luni până duminică, între orele 10.00-20.00.

Biletele pentru expoziția „Universul lui Salvador Dalí” de la ARCUB pot fi achiziționate, la prețuri variabile în funcție de categorie, de pe arcub.ro, universuldali.ro, Entertix.ro și de la casa de bilete ARCUB (Strada Gabroveni nr. 50-53).

Salvador Dalí

Figură emblematică a mișcării suprarealiste, Salvador Dalí s-a născut la 11 mai 1904 în Figueres, Spania. Pe numele întreg Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech, a fost al doilea fiu al lui Salvador Dalí Cusi și al Felipei Domenech Ferres, fapt ce îi va marca întreaga viață, părinții dându-i numele fratelui mai mare, mort la o vârstă fragedă, și el însuși considerându-se „o reîncarnare” a acestuia. Salvador și-a descoperit pasiunea pentru pictură în copilărie, când a încercat să picteze pe cutii din carton primite de la mătușa sa. Părinții au observat înclinațiile artistice ale fiului lor și, într-o vară, l-au trimis la Ramon Pichot, un pictor impresionist care le era prieten de familie și care avea legături cu Pablo Picasso.

Picasso a fost cel care i-a influențat decisiv destinul tânărului Dalí, convingându-i părinții să-l lase să dea examenul la Academia de Arte San Fernando din Madrid. La vârsta de 17 ani a fost admis la Academie, unde a studiat pictura. În urma protestelor repetate la adresa sistemului de predare, Dalí a fost exmatriculat. Influențat de impresionism și de maeștrii Renașterii, a devenit din ce în ce mai atras de cubism și mișcările de avangardă. S-a apropiat de suprarealism la sfârșitul anilor 1920 și s-a alăturat grupului suprarealist în 1929, devenind în curând unul dintre exponenții săi de frunte. În același an, 1929, Dalí a întâlnit-o pe Gala Diaconov, soția poetului Paul Eluard, cea care îi va deveni ulterior soție și sursă de inspirație.

Dalí a trăit în Franța în timpul războiului civil spaniol (1936-1939) înainte de a pleca în Statele Unite în 1940, unde s-a bucurat de un enorm succes. S-a întors în Spania în 1948, unde și-a anunțat revenirea la credința catolică și și-a dezvoltat stilul de „misticism nuclear”, bazat pe interesul său pentru clasicism, misticism și descoperirile științifice. Salvador Dalí a murit la 23 ianuarie 1989 la Figueres, localitatea în care s-a născut.

Repertoriul artistic al lui Salvador Dalí a inclus pictură, film, sculptură, design și fotografie, uneori în colaborare cu alți artiști. De asemenea, a scris ficțiune, poezie, autobiografie, eseuri și critică. Temele majore din opera sa includ visele, subconștientul, sexualitatea, religia, știința și cele mai apropiate relații personale ale sale. Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, Persistența memoriei, a fost finalizată în august 1931 și este emblematică pentru ceea ce a însemnat pictura suprarealistă. Salvador Dalí a devenit unul dintre membrii marcanți ai mișcării suprarealiste și a colaborat cu alți artiști precum André Breton și Luis Buñuel. În colaborare cu Buñuel, a scris scenarii pentru filme experimentale, cum ar fi „Câinele andaluz” (1929) și „Vârsta de aur” (1930), care au adus suprarealismul în lumea cinematografiei. Spre consternarea celor care i-au apreciat foarte mult opera și spre iritația criticilor săi, comportamentul său public excentric și ostentativ a atras adesea mai multă atenție decât creațiile sale. Viața și opera sa au avut o influență importantă asupra altor suprarealiști, artiști pop art și contemporani precum Jeff Koons și Damien Hirst.

The post S-a deschis expoziția “Universul lui Salvador Dalí” la Hanul Gabroveni appeared first on Cultura la dubă.

René Magritte e poate cel mai cunoscut reprezentant al suprarealismului belgian. Dacă numele în sine nu trezește o amintire vizuală, poate sintagma „Ceci n’est pas une pipe.” e ceva mai familiară.

În spatele numelui cu mare rezonanță în lumea artistică s-a aflat, totuși, omul René Magritte, care s-a născut pe 21 noiembrie 1898. Cu ocazia zilei lui de naștere am aruncat o privire asupra vieții pictorului și am descifrat legăturile discrete între ceea ce a trăit și ceea ce a creat René Magritte.

Câteva dintre motivele care-i definesc stilul pictorului belgian sunt expresia unei traume pe care Magritte a trăit-o în copilărie: când avea doar 13 ani, mama sa,  Regina Bertinchamps,  se sinucide aruncându-se în râul Sambre, după multe luni de depresie.

Ultima imagine a mamei e cea care-l marchează pe tânărul René – chipul femeii era acoperit cu cămașa ei de noapte. Magritte nu a vorbit niciodată despre sinuciderea ei, dar operele sale sunt suficient de sugestive în acest sens.

În unele dintre ele(precum „Amoureux” (foto cover)și  „L’histoire centrale”, ambele din 1928) se regăsesc chipuri  acoperite de un giulgiu, iar în  „L’Assassin menacé”(1927), moartea este prezentată ca un trup de femeie lipsit de viață. 

Acest tablou face trimitere și către alte aspecte din viața lui Magritte. Fiind un mare fan al cineastului francez Louis Feuillade, Magritte se inspiră din seria sa de crime fiction, „Fantômas”, în ceea ce privește atmosfera stranie a scenei, prin poziționarea celor doi bărbați, care par a fi aceeași persoană.

„Înfățișarea personajului își recapătă misterul când este însoțită de reflexia ei”, spunea pictorul. Un alt lucru interesant de observat e că cei doi bărbați reprezintă prima apariție în opera lui Magritte a „Bărbatului cu melon”, care va deveni un tablou de sine stătător abia în 1964. 

Perioada în care locuiește la Paris (1927-1930) și în care stabilește legături cu suprarealiștii francezi a fost cea care i-a adus pentru prima dată succesul internațional.

Îl cunoaște atunci pe poetul André Breton, punând bazele unei prietenii furtunoase. În ciuda divergențelor, Breton a ales un desen după tabloul „Violul” (1934) al lui Magritte pentru coperta cărții sale, „Qu’est-ce que c’est le surréalisme?”, publicată în 1936. 

În acea perioadă René Magritte realizează o serie de „tablouri-alfabete” în care introduce cuvinte, în opoziție cu imaginile.

Fie că asociază cuvintele unor obiecte cu care nu au nicio legătură, ca în „ La Clef des songes”(1935) sau le inserează în forme abstracte, ca în ”La monde perdu”(1928), artistul urmărește același scop: să submineze  concepția conform cărei cuvântul reprezintă cu adevărat conceptul pe care îl definește. În această serie de ”tablouri-alfabete” se încadrează și faimoasa ”La trahison des images”(1929) – „Ceci n’est pas une pipe.”, după cum e mai bine cunoscută.

Avea Magritte idee cât de catchy va deveni conceptul său? Sau că va deveni o propunere de redenumire a unei străzi din Bruxelles? Nu avem de unde să știm, dar cert e că primul care să reutilizeze ideea lui Magritte a fost… chiar Magritte, în  „Ceci n’est pas un pomme”(1964) și „Deux secrets”(1966), în care introduce tabloul inițial în întregime.

Lui Magritte îi plăceau experimentele. În anii 40 își schimbă radical stilul, având o ”perioadă însorită”. „Trăiesc într-o lume foarte ostilă și opera mea trebuie să fie o contraofensivă personală”, spunea pictorul, sub impresia atrocităților războiului.

Tot în acea perioadă execută ilustrații pentru ”Cântecele lui Malodor” ale lui Lautreamont. În 1946, împreună cu soția și câțiva prieteni, realizează câteva filme de scurtmetraj. Trei ani mai târziu, Luc de Heusch va turna un film dedicat lui Magritte: ”Magritte ou La Lecon de Choses”(Magritte sau Lecția Lucrurilor).

Cu puţină răbdare şi curiozitate sinceră, latura umană a lui Magritte se desluşeşte în lucrări care, de altfel, pare că stau sub semnul unei enigme adânci, de nedescifrat.

Creația a fost calea de exprimare a durerii după pierderea mamei, tot ea i-a fost refugiu psihic în timpul războiului. De asemenea, în picturile lui se regăsesc afinitățile și întrebările pe care și le punea: „Sunt cuvintele într-adevăr legate de conceptele pe care le denumesc?”. 

Dacă am înțeles ceva de la René Magritte este că misterul nu e un concept ambiguu și îndepărtat, ci unul viu, prezent și în cele mai uzuale lucruri din jurul nostru.

„Toate aceste lucruri despre care nu știm nimic, dar care ies la suprafață, mă fac să cred că fericirea noastră depinde de asemenea și de un mister legat de om, iar datoria noastră este aceea de a ne strădui să deslușim acest mister” – René Magritte

The post 122 de ani de la nașterea lui René Magritte. Povestea din spatele fețelor acoperite cu giulgiu appeared first on Cultura la dubă.