Guvernul Ciucă a aprobat azi memorandumul Ministerului Culturii pentru sprijinirea operatorilor culturali a căror activitate a fost afectată de pandemia SARS-CoV-2, sub numele de schemă de ajutor de minimis.

Aceasta este dedicată sectorului cultural independent și are un buget de 140.000.000 lei, ceea ce reprezintă aproximativ 28 de miloane de euro, cu 70 de milioane de euro mai puțin decât promisiunea inițială făcută de guvernul Orban în noiembrie 2020.

În tot acest timp au avut loc nenumărate runde de discuții între Ministerul Culturii și sectorul cultural, în încercarea de a găsi formula optimă de sprijin. Din păcate, unele entități culturale au fost nevoite să își oprească activitatea din cauza crizei provocate de Covid 19, iar acest ajutor vine prea târziu.

Potrivit Ministerului Culturii, schema de ajutor de minimis ar trebui să vină în sprijinul a aproximativ 6.000 de operatori culturali, valoarea grantului acordat fiind de maximum 200.000 euro/entitate. 

Schema are ca prioritate achitarea datoriilor la stat, astfel încât o bună parte din suma alocată se va întoarce tot la bugetul de stat.

“Beneficiarul își va achita cu prioritate obligaţiile fiscale restante şi alte creanţe bugetare administrate de organul fiscal central, existente la momentul acordării grantului, contribuind astfel la eficientizarea colectării veniturilor bugetare.

În perioada următoare, Ministerul Culturii va operaționaliza schema de ajutor de minimis în vederea depunerii solicitărilor de finanțare de către operatorii culturali, iar intervalul de valabilitate va fi de la data intrării în vigoare a Ordinului Ministrului Culturii de aprobare a prezentei Scheme până la data de 30 iunie 2023. 

Data până la care se vor efectua plățile ajutorului de minimis este cel târziu 31 decembrie 2023.”, se arată în comunicatul Ministerului Culturii.

În noiembrie 2020, guvernul Orban, în frunte cu vicepremierul Raluca Turcan și ministrul Culturii Bogdan Gheorghiu, promitea într-o conferință de presă alocarea a 100 de milioane de euro pentru sprijinirea sectorului cultural, grav afectat de imposibilitatea de a-și desfășura activitatea în timpul pandemiei.

Promisiunea era făcută cu doar trei săptămâni înainte de alegerile parlamentare.

Doi ani mai târziu, guvernul PNL-PSD-UDMR anunță azi aprobarea unei scheme de ajutor în valoare de doar 28 de milioane de euro. Iar fondurile ar putea fi alocate abia peste un an, până la 31 decembrie 2023.

The post După 2 ani și jumătate de pandemie, guvernul a aprobat azi o schemă de ajutor pentru sectorul cultural appeared first on Cultura la dubă.

Acesta le-a transmis lucrătorilor din industria de spectacole că nu sunt invizibili și că le-a ascultat cererile. Ministrul a promis o primă tranșă a ajutorului pentru sectorul cultural, începând cu luna martie 2022, cel târziu, precum și prelungirea acordării indemizației lunare pentru cei care aveau contracte de drepturi de autor înainte de pandemie, iar munca lor a fost anulată de criză.

Momentan nu a anunțat cum vor fi acordați banii pentru industrie, acesta fiind un subiect îndelung discutat încă din primul an de pandemie.

Iată câteva dintre promisiunile ministrului:

• pregătirea unui buget de 148 milioane RON pentru debutul schemei de ajutor cel târziu în martie

• amendarea OUG 118 (sau lege nouă) pentru cuprinderea instituțiilor de cultură între cele care beneficiază de compensarea prețului la energie

• continuarea ajutorului de șomaj care include și compensarea celor care au avut venituri din drepturi de autor- amendarea formei legii 8 astfel încât drepturile creatorilor să ramână la dispoziția lor

• alocarea a 2 milioane RON pentru achiziția de artă contemporană

• alocarea a 1 milion RON pentru achiziția de carte

“Mai sunt și altele, făcute sau planificate, voi reveni periodic aici. Acestea sunt câteva dintre măsurile luate care sper că arată că #nusuntețiinvizibili și sunt oricând disponibil pentru a vă asculta și a vă prelua ideile ce pot fi implementate.” – a declarat ministrul Romașcanu într-o postare pe facebook.

La rândul lor, reprezentanții Asociației Lucrătorilor din Industria Spectacolelor cer un plan pe termen lung pentru reluarea activității și includerea lor în discuțiile cu secretarul de stat Raed Arafat și cu ministrul Sănătății.

De asemenea, susțin că suma promisă de ministru pentru schema de ajutor nu este suficientă pentru a compensa pierderile suferite în doi ani de pandemie, prin urmare cer acoperirea lor prin accesarea de fonduri SURE, instrumentul european de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență, ca urmare a pandemiei de COVID-19.

Reamintim că în noiembrie 2020 guvernul Orban promisese un ajutor pentru sectorul cultural în valoarea de 100 de milioane de euro. În realitate, acești bani nu au existat niciodată.

The post Ministrul Culturii promite un ajutor de 30 de milioane de euro pentru sectorul cultural, începând cu luna martie appeared first on Cultura la dubă.

Organizatorii de evenimente private susțin că se află la limita supraviețuirii și cer reprezentare din partea ministrului Culturii, Bogdan Gheorghiu.

„Am fost aduși în punctul de a transforma ceea ce era o pasiune și o ambiție, anume proiectele noastre culturale, într-o nevoie disperată de a câștiga ceva, pentru a spera la supraviețuire”, au transmis semnatarii scrisorii.

Documentul a fost întocmit în contextul în care, în urmă cu câteva zile, Dan Barna a declarat într-o emisiune televizată că pentru a stimula campania de vaccinare ar trebui aplicate restricții și mai dure în ceea ce privește accesul la evenimente.

„Cât credeți că sectorul cultural mai poate încasa lovituri după lovituri?”, sunt întrebați guvernanții.

Asociațiile spun că această scrisoare deschisă este un ultim semnal de alarmă transmis autorităților, înainte de a se ajunge în fața instanței de judecată.

Redăm conținutul integral al scrisorii:

„Noi ai cui suntem?

Noi organizatorii de evenimente, producătorii de spectacole, companiile de scenotehnica , tehnicienii, artiștii și toate organizațiile culturale din România, ai cui suntem? Către care din instituțiile Statului ar trebui să ne orientăm pentru suport și pentru cooperare? Care este organismul care ar trebui să aibă în vederea și grija și buna desfășurare a industriei culturale și de spectacole din România? Pentru că noi, de mai bine de un an, întrebăm și încercăm să găsim un partener de dialog peste tot și nu ne descurcăm nici cum.

La debutul pandemiei, am fost primii restricționați, dar am înțeles de ce. Nimeni nu s-a opus, ba chiar mulți dintre operatorii culturali au încercat să facă ce le-a stat în putere ca să ajute: de la donații, campanii de conștientizare, intervenții logistice, sau activități pentru oamenii care trebuiau să stea închiși în case.

Ne-am așteptat cuminți și înțelegători rândul la masa discuțiilor cu autoritățile publice, înțelegând de fiecare dată care sunt cele mai presante probleme. Însă lună după lună, problemele sectorului cultural au fost amânate, evitate sau ignorate, până când s-a împlinit deja mai bine de un an de la primele discuții.

Apoi, odată cu venirea verii, am fost păcăliți cu o redeschidere a evenimentelor, în realitate un miraj care a părut ca o relaxare în ochii publicului larg, dar pentru noi, oamenii care chiar trăim din aceste proiecte, e o corvoadă. Am fost aduși în punctul de a transforma ceea ce era o pasiune și o ambiție, anume proiectele noastre culturale, într-o nevoie disperată de a câștiga ceva, pentru a spera la supraviețuire. Nu, în acest moment, situația în cultură nu este nici pe departe bună. Așadar, vă întrebăm cine ar trebui să se preocupe și de noi?

Domnule Ministru Bogdan Gheorghiu, toată lumea înțelege că Ministerul pe care-l reprezentați nu are resurse proprii să ne ajute. Dar ce nu putem înțelege este de ce nu vă luptați pentru noi? Nici măcar nu contează rezultatul. Am vrea măcar să știm că cineva ne apără. Am vrea să vă auzim vorbind public despre sectorul  cultural privat. Am vrea să vedem că faceți un efort, că trimiteți scrisori și în numele nostru către alte Ministere pentru fonduri, că vă luptați pentru a clarifica regulamentele de organizare a acțiunilor culturale. Am vrea să vedem, și dacă rezultatul nu e favorabil, că liderul Ministerului Culturii, care ar trebui să apere întreg sectorul cultural, vorbește și despre noi.

Domnule Prim Ministru Florin Cîțu, dumneavoastră aveți experiență în guvernare, economie și finanțe. În baza acestei experiențe, vă întrebăm: cât credeți că putem supraviețui într-o țară care niciodată nu a prioritizat cultura și care acum o nedreptățește cel mai tare?

Zilele trecute, Domnul Vicepremier Dan Barna a declarat într-o emisiune televizată că pentru a stimula campania de vaccinare, ar trebui restricționat și mai tare accesul la evenimente. Domnule Dan Barna, cât credeți că sectorul cultural mai poate încasa lovituri după lovituri? Cât de rezistenți credeți că suntem: primii închiși, niciun ajutor de stat acordat, cei mai reglementați, într-o industrie în care nici înainte nu se supraviețuia ușor. De ce nu ați propus reglementarea și altor activități sau spații publice, sau locuri de adunare?

Cât mai continuăm șarada asta în care evenimentele și activitățile culturale sunt considerate cel mai periculos factor de răspândire a virusului și în egală măsură cel mai potent stimulent al campaniei de vaccinare? Uitați-vă la rezultate.

De asemenea, atâta timp cât există numeroase industrii și sectoare care lucrează cu publicul și care au funcționat nereglementate în toată această perioadă, măsurile restrictive aplicate evenimentelor nu fac nimic altceva decât să îngroape sectorul. Spre exemplu, evenimentele au un caracter punctual. Spațiile comerciale funcționează zilnic fără aproape nicio restricție. Un spațiu comercial de succes are pe zi mai mulți vizitatori decât majoritatea evenimentelor din România. Nu există o logică în modul în care sunt aplicate restricțiile.

În perioada scurtă de redeschidere a sectorului de evenimente culturale, au apărut multe proiecte, organizate sau puternic finanțate de instituții publice, cu acces gratuit. Asta în contextul în care operatorii culturali privați au devenit practic obligați să pună bilete, fiindcă altfel nu se descurcă cu bugetul de organizare. Practic, Statul nu doar că nu a ajutat sectorul cultural privat, dar îi și face concurență acum.

Nedreptatea pe care o trăim de atâta timp ne-a stors de toate puterile.

Efectele măsurilor discriminatorii și a ignoranței cu care sectorul cultural este tratat de mai bine de un an se resimt tot mai tare și tot mai mulți operatori culturali sunt afectați ireversibil. Ne-am întors la nivelul cultural la care eram în 2010. Dispar tot mai mulți operatori. Pe lângă toate acestea, puține evenimente au succes în această perioadă. Publicul are reticență în a cumpăra bilete, timpul și posibilitățile de organizare sunt limitate. Nu mai putem aștepta.

Vă solicităm de urgență acordarea finanțării pentru schema de stat aprobată în luna Ianuarie, încetarea discriminării cu scopul folosirii evenimentelor și activităților culturale ca pretext de vaccinare prin acordarea de norme care nu au nici o justificare medicală și întocmirea unui plan de sprijinire a operatorilor culturali prin care să-și revină după tot regresul trăit. În cazul în care nici acum nu primim vreun răspuns și semn de cooperare din partea autorităților Statului, ne vedem nevoiți să încercăm să ne obținem dreptate prin căi legale și alte acțiuni, pe care, din dorința de colaborare, nu le-am făcut până acum.

Cu deosebită considerație,

AROC – Asociația Română a Organizatorilor de Concerte și Evenimente Culturale

PaCTE – Patronatul Companiilor de Tehnică în Evenimente

AST – Asociația Serviciilor de Ticketing

MUZE – Asociația pentru Teatru, Film, Muzică și Dans

ALIS – Asociația Lucrătorilor în Industria Spectacolelor”

The post “Cât mai continuăm șarada în care evenimentele culturale sunt considerate cel mai periculos factor de răspândire a virusului?” – Scrisoare deschisă către guvern appeared first on Cultura la dubă.

Bogdan Dumitrache este unul dintre cei mai cunoscuți actori ai generației sale, având până acum roluri importante în peste 29 de filme. Printre acestea se numără rolurile din Portretul luptătorului la tinerețe, Poziția copilului sau Pororoca, pentru care a câștigat premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de Film de la San Sebastian.

A ajuns să se dedice filmului după ce teatrul l-a dezamăgit. Pe când era angajat al Teatrului Național din Craiova, a dormit timp de 3 ani într-o cabină a instituției.

Ulterior, a reinvestit în teatru nu doar energie, ci și bani. Din 2016 este co-fondatorul teatrului privat Apollo 111, iar de un an încoace se confruntă cu criza care a lovit sectorul cultural independent.

După ce autoritățile au ignorat complet această criză, Apollo a lansat recent o campanie prin care cere ajutorul publicului.

Am stat de vorbă cu Bogdan Dumitrache despre situația în care se află Apollo, despre reacția autorităților, dar și despre cariera sa de actor și viața de tată.

***

Bogdan, în primul rând aș vrea să te întreb de ce ai vrut tu să faci un teatru privat.

Pentru că era o extensie firească a cunoștințelor pe care le am. Așa am fost format. De când am terminat facultatea, întotdeauna am făcut și altceva în paralel cu actoria, de la firma de casting, care a fost prima mică afacere, apoi a fost barul Frame, apoi încă alte două baruri.

Și mi s-a părut că aici am expertiză, pe zona de antreprenoriat și horeca. Și s-a dovedit că mi-a prins foarte bine. Teatrul aduce reputație, dar nu aduce venit către Apollo. Și a durat destul de mult să îl creștem, timp în care barul a susținut teatrul.

Până să vină pandemia, cum mergea Apollo din punct de vedere financiar?

Foarte bine. Rețeta noastră e așa: teatrul aduce reputație, pe lângă care pot crește și alte lucruri. Cum ar fi barul, unde pot să rămână după spectacol sau pot veni în orice altă seară. Pe lângă asta, spațiul poate fi închiriat pentru evenimente corporate, iar acest ansamblu ne făcea stabili.

Stabilitatea ne-a permis să investim în spectacole, business-ul era în creștere și era profitabil.

Cum ați supraviețuit voi de un an și ceva încoace?

La minima rezistență. Am căutat pierderea minimă. Pentru o bună bucată de vreme, absolut toată lumea a fost în șomaj tehnic, chiria a fost renegociată, am închis ușile și am acceptat că pentru un timp o să pierdem niște bani.

Apoi am încercat să revenim în activitate cu minim de personal, dar fluctuațiile constante, pe care nu le-am putut controla, închis-deschis, restricții, eliberări.

În februarie lucrurile se relaxaseră puțin, am reangajat personal, iar în martie s-a închis.

Noi nu putem să ne jucăm cu oamenii ca și cum ar fi păpuși. Acum te repun în activitate, ai salariu, dar mâine nu mai poți și te duc înapoi în șomaj. Și iar te chem și iar te duc înapoi.

Este epuizant să fii în conflict cu propria ta echipă.

Iar la această revenire, eu nu pot să readuc toată echipa în activitate. Asta înseamnă incapacitate de plată. Va trebui să aleg o echipă restrânsă, cu care să încerc să funcționez, iar celorlalți să le promit o soluție din toamnă, o parte dintre ei rămân descoperiți, nu vom mai avea șomaj tehnic.

Ce fel de joburi există aici, ce specialiști lucrează?

Teatrul are un director, trei tehnicieni angajați și colaboratori mașiniștii, pentru că avem decoruri cu volume mari, nu putem numai noi să le cărăm. Există personal de acces, personal de garderobă, personal de securitate.

Voi ați apelat la varianta de teatru online?

Nu. Noi avem o părere despre teatrul filmat. În special în contextul ăsta, în care nimeni nu avea resurse să îl filmeze așa cum trebuie.

Pentru mine, teatrul filmat nu este o soluție. Consider că epuizez spectacolul și îl devalorizez așa. Eu cred că teatrul filmat e o formă slabă a spectacolului și aș vrea, totuși, să îl păstrez pentru revenire, în condiții optime de joc.

Nu ați apela la asta nici ca ultimă soluție, pentru supraviețuire?

Am încercat să nu, am ales să facem asta atunci când am avut o filmare profesionistă a unui spectacol – Neverland, regizat de Iulia Rugină, care e și regizoare de film și apucase înainte să vină pandemia să realizeze o filmare bună, fiind un spectacol multimedia, la granița dintre teatru și cinema.

Acel spectacol a avut un traseu bun așa, filmat. Acolo da, a avut sens să facem asta.

Cum îți explici tu reacția autorităților la criza din cultură?

Cred că vizavi de sectorul independent există ignoranță și lipsă de înțelegere, pe de altă parte, există lipsa unei voci unitare, mai puternică, a sectorului independent. Avem nevoie de o astfel de voce.

De-a lungul timpului am asistat la mai multe încercări de formare a unui sindicat al actorilor liber profesioniști, dar nu au avut niciun rezultat, zero. Nu există actorii liber profesioniști, nu se pot apăra în mod organizat, iar între ei nu pot ajunge la un consens.

Și atunci crezi că o parte din responsabilitate o aveți și voi?

În mod cert.

Cum îți explici lipsa acestei voci comune?

Imaturitate antreprenorială, la un moment dat trebuie să îl lași să vorbească pe cel mai priceput, nu să vrei tu cu orice preț să conduci.

Și e și nivelul în sine, al industriei. Există business-uri foarte mici, făcute cu investiții foarte mici și interese foarte diferite. Și atunci nu ne putem uni într-o voce unită și auzită.

Și între teatrele independente sunt diferențe mari?

După mine, diferența între un teatru independent și un teatru privat este faptul că teatrul privat este orientat spre profit. Dar ce înseamnă asta? Nu înseamnă că urmăresc să am un profit enorm. Înseamnă că totul este calculat și planificat de la bun început, că orice proiect încep, înseamnă că mi-l asum, pe cheltuiala mea.

Dacă reușesc să atrag surse externe de finanțare, cu atât mai bine, valoarea producției crește, dar eu îmi asum de la început ca în cazul în care am greșit, iar ideea mea nu funcționează, o să pot supraviețui.

Apollo a reușit, după 3 ani de funcționare, să atingă un echilibru, să nu piardă. Dar vorbim de profituri de 1000 de euro, 2000 de euro, totuși nu asta e ideea, ci disciplina mentală a exercițiului pe care îl fac. Totul trebuie foarte bine planificat.

Tu, artist fiind, de unde ai învățat partea asta de business?

Filmul este o industrie foarte scumpă. Acolo timpul pierdut costă mii de euro, fiecare oră. Într-o echipă de filmare, nu există om care să nu știe exact ce are de făcut.

De acolo am învățat, de la filmări. O zi de filmare costă între 20.000 – 100.000 de euro. Ai pierdut ziua, ai pierdut banii.

Revenind puțin la discuția despre criza din cultură, tu dacă ai avea ocazia să vorbești cu ministrul Culturii sau cu premierul, ce ai spune astfel încât să înțeleagă nevoile voastre?

Le-aș spune că teatrul independent, alternativ la o cultură subvenționată, este un lucru foarte necesar. Aici se dezvoltă noile curente, aici își găsesc loc ideile care nu își găsesc loc într-o structură fixă, conservatoare. Aici se dezvoltă noul limbaj teatral. Aici își găsesc loc absolvenții, copiii care nu sunt absorbiți de sistem.

Sistemul absoarbe foarte puțini absolvenți, pentru că posturile sunt ocupate. Toți copiii ăia care au fost finanțați de stat să învețe, pierd tot ce au învățat, pentru că nu au unde practica.

Asta suntem noi pentru ei, suntem tranziția între școală și muncă. E ca la sport – nu te antrenezi, nu faci performanță.

Voi ați vrea să deveniți o instituție din subordinea unei primării?

Modelul ăsta funcționează și în Germania. După ce câțiva ani, un spațiu capătă o anumită vechime și un anumit portofoliu și poate demonstra că e relevant pentru societate, atunci automat începe să primească o finanțare de la stat. Ăsta ar fi un plan bun și pentru noi.

Întotdeauna cultura alternativă trebuie ajutată, cum e și filmul de autor, care nu se poate bate cu o producție americană cu buget de promovare de 300 de milioane. Dacă nu îl protejezi, o să fie înghițit.

Cu campania voastră de strângere de fonduri ce intenționați să faceți? Să folosiți banii pentru a reporni teatrul, altfel nu veți putea redeschide?

E foarte greu de spus, fiindcă nu pot face nicio previziune pentru vară. Vara e un sezon estival, oamenii au fost ținuți din a călători, nu știu dacă cultura va fi o prioritate în lunile iulie și august.

Ai putea să ne spui ce costuri implică să puneți în scenă o reprezentație, cu condițiile actuale, versuri încasări?

Sigur. O reprezentație costă între 3.500-4000 de lei, iar noi la 50% din capacitate putem încasa 3.500 de lei. Asta înseamnă că reprezentația își acoperă costurile, dar teatrul nu. Nu am bani să plătesc oamenii care au lucrat, să acopăr sala, cu utilitățile.

Cum crezi că pot fi atrase mai mult companiile private către cultură?

Cred că ele vor deja să investească în cultură, fiindcă asocierea cu cultura e dezirabilă. Întrebarea e dacă tu poți colabora cu ei, astfel încât colaborarea să fie benefică la nivel de imagine pentru amândoi?

Cred că trebuie găsit un echilibru, astfel încât ambele părți să fie mulțumite.

Tu faci parte și din industria de film. Acolo cum crezi că s-ar putea produce niște schimbări, astfel încât filmul să nu mai sufere atât de tare de subfinanțare?

Din punctul meu de vedere, cinema-ul a făcut niște pași majori în ultimii ani, spre deosebire de teatrul independent, în a democratiza mecanismul de aplicare la CNC, de finanțare a filmelor. Sigur, întotdeauna va exista loc de mai bine.

Cred că punctual, în situația de anul trecut, CNC-ul a avut o reacție slabă.

Vorbeai mai devreme despre lipsa unei voci comune a breseli. Ce ați putea face voi, pentru a îmbunătăți situația?

Am putea alege pe cineva care să ne reprezinte în tot demersul, până la capăt, indiferent că suntem parțial de acord sau nu. El nu poate fi 100% reprezentativ pentru toți, dar poate fi 80% reprezentativ pentru majoritate.

Să lăsăm pe cineva care chiar se pricepe!

Tu cum ai mai găsit resurse pentru a-ți face meseria de actor, în paralel cu această criză? Știu că anul trecut ai filmat la 4 producții.

S-a potrivit, fiindcă nu am stat foarte mult la Apollo. Aici efectiv au fost perioade când am fost închiși. Și atunci am avut timp să joc. Am filmat 3 filme și un serial la HBO.

Deci asta a fost partea bună a pandemiei, pentru tine?

Da. Și timpul cu copiii.

Am renunțat la bonă, m-am făcut eu bonă și am stat cât am putut de mult cu copiii. Ceea ce cred că o să le prindă și lor foarte bine, am compensat școala online, care nu funcționa.

Pe fiica mea, de 9 ani, o găseam în dulap. (râde) În fiecare zi se plictisea, se bâțâia pe scaun, cădea. O găseam cu camera închisă, făcându-și de joacă. Era clasa a II-a.

Și cum arăta școala online la clasa a II-a?

Cu noi acasă, făcând tot ce trebuia să facă școala. Am reluat în fiecare zi ora cu ea, am făcut temele. Altfel pierdea foarte multă informație și era periculos.

Revenind puțin la cariera ta de actor, tu ai un agent străin?

Am pe cineva la Berlin, dar eu nu cred în cariera mea internațională. Nu am disponibilitatea de a învăța, nu am o engleză suficient de bună. Nu mă văd plecând 6 luni undeva, să filmez, am doi copii, vreau să mai fac copii.

Cred că ceea ce fac aici îmi e suficient.

Eu fac artă, în principiu. Dincolo de valoarea comercială a filmului, dacă va fi un film de anvergură internațională sau este doar un film de artă local, pe mine mă interesează doar arta.

Să înțeleg că scenariul te poate convinge sau nu să accepți un proiect?

Bineînțeles. Este primul pas. Cred că dacă vreodată va exista oportunitatea de a juca în afara țării, se va naște din ceea ce fac aici și din participările din festivaluri, unde regizorii mă văd.

Am fost în discuții pentru un proiect care era într-o limbă inventată, dar nu s-a mai făcut. Mi-ar plăcea un exercițiu de genul ăsta.

Tu de unde ai învățat să faci actorie de film?

De la castinguri. Adică au fost doi factori: dezamăgirea mea în teatru, eram la Craiova de 3 ani și dormeam într-o cabină de 3 mp a teatrului, la 6 trebuia să mă car, să îmi strâng tot, că veneau actorii să se machieze.

De ce dormeai acolo?

Asta mi-a oferit teatrul, cazarea mea în Craiova, ca angajat al teatrului. (râde) 3 ani am dormit acolo.

Plecasem acolo fiindcă m-a trimis Vlad Mugur, de la Nottara. Mi-a zis: „Du-te și angajează-te la Craiova, că vin și eu după tine, vine și Silviu Purcărete și îi zic și lui să te ia, că îmi place de tine.”

M-am dus. Vlad Mugur a murit, Purcărete a venit și nu m-a luat. (râde)

După 3 ani, jucam mici roluri, dormind în cabină. Și am plecat. Asta se întâmpla în 2001-2004.

Între timp, deschisesem agenția de castig în București, care mergea foarte bine. La agenție am început să lucrăm în primul rând cu regizorii de film, care făceau și publicitate și castingurile de film.

Am venit aici și am dat probe cu mii de actori. Am văzut ce cereau regizorii de film.

Pentru tine, Poziția copilului a fost un moment care ți-a schimbat cariera?

Nu. Cred că Portretul luptătorului la tinerețe a fost punctul ăla, iar restul a fost o creștere progresivă, pe măsură ce am acumulat experiență și informație nouă. Am devenit mai performant, ceea ce îmi place cel mai mult acum este lejeritatea cu care pot performa.

Sunt pregătit întotdeauna, dar când ajung acolo, e așa de tare…îmi e ușor, totul e ușor. Nu vreau să sune arogant, nu sunt un arogant, dar pot executa lucruri incredibile cu destulă lejeritate, cât să nu se vadă că mă chinui. (zâmbește)

Cum a fost pentru tine, tată fiind, experiența filmărilor la Pororoca?

Dură! Sigur, există un filtru, o plăcere, dar până la urmă o încasezi acolo. Încasezi emoția aia. Și e dureros.

Ai rămas cu o teamă, după acel film, când ieși cu copiii în parc? Te gândești la povestea din film?

Nu, aș putea spune că prin film am consumat acea teamă. Știu că sună dur, dar așa e. Am, pe de altă parte, alte frici. De exemplu, îmi e frică să nu se înece cu oase de pește. Sentimentul acela al neputinței, când un copil se îneacă, e copleșitor.

Pororoca mi se pare un film românesc foarte bun care, din păcate, nu s-a bucurat de un mare succes la public.  Cum îți explici tu felul în care sunt percepute filmele românești de către publicul larg?

Așa e cu Pororoca, e și unul dintre marile mele regrete. Nici unul dintre prietenii mei nu s-a uitat la filmele mele. Sau dacă s-a uitat, nu i-a plăcut. (râde)

Glumesc, o bună parte din prietenii mei.

Ei ce zic? De ce nu se uită la filme românești?

Cred că nu vor să confrunte încă o dată realitatea pe care o trăiesc. Nu e convenabil. Cred că în România, cinema-ul e perceput ca o evadare din realitate, te închizi într-o cutie neagră și visezi la o lume mai bună.

E o evadare, da.

Tu la ce filme te-ai uitat în pandemie?

Și și. Mă uit și la filme de autor și la cinema american, mă uit la film în general. Îmi place să mă uit la filme.

În final, poți să ne recomanzi un film la care să ne uităm?

Nu, dar pot să vă spun ce vreau să văd! Filmul cu Mads Mikkelsen, despre care vorbește toată lumea.

Another Round. E extraordinar.

L-ai văzut?

De două ori.

Vreau să îl văd și eu!

***

Dacă vreți să susțineți Teatrul Apollo 111, o puteți face cu o donație de 2 EURO prin SMS la 8846. Detalii AICI.

The post Bogdan Dumitrache, Teatrul Apollo 111: “Avem nevoie de o voce comună a sectorului independent. Să lăsăm pe cineva care chiar se pricepe!” appeared first on Cultura la dubă.

ARCUB a lansat azi Programul de finanțare nerambursabilă “București – Oraș deschis 2021”. Este primul open call de proiecte al ARCUB, după o pauză de 3 ani, care a avut loc în mandatul Gabrielei Firea.

Suma totală alocată acestui program este de 3,5 milioane de lei. Bugetul va fi repartizat astfel:

• Proiecte mari : 2 milioane lei, maximum 100.000 lei pentru fiecare proiect;
• Proiecte medii: 1 milion lei, maximum 50.000 lei pentru fiecare proiect;
• Proiecte mici: 0,5 milioane lei, maximum 25.000 lei pentru fiecare proiect.

Sesiunea de finanţare nerambursabilă „Bucureşti – Oraş deschis” 2021 este primul mecanism lansat în cadrul Programului de finanţare 2021 destinat sectorului creativ din Bucureşti.

Tema programului

Programul de finanțare „Bucureşti – Oraş deschis” 2021 își propune să susțină sectorul creativ din Bucureşti, profund afectat de restricțiile impuse de pandemie și să răspundă nevoii acute de întâlnire și interacțiune directă cu experiența artistică și culturală a cetățenilor din București după un an de restricții și distanțare fizică.

Domenii de referinţă

Programul se adresează tuturor domeniilor culturale – artele spectacolului (teatru, dans, muzică), arte vizuale (care includ dar nu se limitează la: pictură, sculptură, design, grafică, arte decorative, street art, fotografie, instalații, video art, artă digitală și noile media, film), educație prin cultură, intervenție culturală și urbană, patrimoniu și arhitectură și promovarea culturii scrise. De asemenea, programul de finanţare încurajează abordările interdisciplinare și colaborative.

Propunerile de programe, proiecte și acțiuni se pot derula deopotrivă în spații fizice și online și trebuie să fie adaptate condițiilor restrictive impuse de pandemie și evoluției prognozate pentru acest an.

Obiective „Bucureşti – Oraş deschis”

În cadrul temei din acest an „Bucureşti – Oraş deschis”, ARCUB invită operatorii culturali din Bucureşti să propună programe, proiecte şi acţiuni culturale în acord cu Strategia Culturală a Municipiului Bucureşti 2016-2026 – un document aflat în proces de operaționalizare, care va fi implementat de Direcția Cultură, Învățământ, Turism din cadrul Primăriei Municipiului București – și adaptate contextului specific anului 2021.

Principalele obiective ale Programului cultural „Bucureşti – Oraş deschis” în anul 2021 sunt susţinerea unei participări cât mai vaste și implicate a cetățenilor orașului, atât în spaţii fizice, cât şi online, cu accent asupra activării spațiului public, precum şi dezvoltarea, inovarea şi rezilienţa sectorului cultural prin reinventarea şi adaptarea la schimbările provocate de pandemie.

Solicitanţi eligibili

Finanțarea nerambursabilă va putea fi solicitată de persoane fizice autorizate, asociații, fundații, instituții publice care nu sunt subordonate Primăriei Capitalei, societăţi comerciale care derulează activități culturale sau educaţionale.

Sesiunea de finanțare a proiectelor culturale va fi urmată de o sesiune de burse de idei adresată persoanelor fizice active în sectorul cultural din București.

Pentru a fi eligibile, proiectele culturale propuse trebuie să asigure o co-finanţare de minimum 5% din bugetul proiectului.
Un proiect cultural poate fi înscris la o singură arie tematică. Un operator cultural nu poate înscrie
în concurs mai mult de 2 (două) oferte culturale pe sesiune.

Mai multe detalii despre obiectivele programului, ariile tematice și detalii despre înscriere sunt disponibile în Anunțul de lansare al programului de finanțare și în Regulament.

The post ARCUB a lansat programul de finanțare pentru operatorii culturali din București appeared first on Cultura la dubă.

S-au împlinit 6 luni de când guvernul Orban, prin vicepremierul Raluca Turcan și ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, anunța că a găsit soluția pentru sprijinirea sectorului cultural – o schemă de ajutor de stat de 100 de milioane de euro.

Anunțul era făcut în grabă, chiar înainte de alegerile parlamentare, iar operatorii culturali și artiștii erau presați să se înscrie de urgență, în doar 7 zile, într-un registru cultural, pentru a putea beneficia ulterior de sprijinul financiar.

Azi, surse din cadrul guvernului ne-au dezvăluit că va mai dura mult timp până când vor fi găsite surse de finanțare pentru sectorul cultural, fiind posibil ca cel puțin o parte dintre măsuri să fie implementate abia la anul, în 2022.

Schemele de ajutor nu au fost cuprinse în bugetul de stat, iar PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență) prevede un sprijin pentru redresarea industriilor creative și un buget inițial de negociere în valoare de 77 de milioane de euro, însă banii ar putea fi accesați tocmai la începutul anului viitor.

În cea mai realistă estimare, schemele pentru operatorii culturali ar putea fi cuprinse abia la rectificarea bugetară din vară, însă chiar și din acel moment, ar mai fi nevoie de câteva luni pentru implementare.

Până acum, au existat numeroase dezbateri și modificări ale măsurilor de sprijin pentru cultura independentă, între membri ai guvernului și reprezentanți ai domeniului cultural, însă, în realitate, ele nu au avut în niciun moment un buget alocat, care să poată fi accesat de urgență, așa cum o cerea și contextul crizei.

Un lucru asemănător s-a întâmplat și cu schema de ajutor privind producții cinematografice străine, realizate pe teritoriul României, lansată de guvernul Dăncilă. Conform acelei măsuri, guvernul României ar fi trebuit să le ramburseze producătorilor străini 35% din bani sau 45%, dacă în respectiva producție România era promovată explicit prin conținut.

Bazându-se pe acea promisiune, 21 de producători străini au ales să filmeze proiecte cinematografice în România și au cheltuit aproximativ 300 de milioane de lei, bani pe care ar fi trebuit să îi primească înapoi de la guvernul nostru.

Ulterior, ministrul PNL Bogdan Gheorghiu, a declarat că, de fapt, aceea a fost o schemă existentă doar pe hârtie. “Am moştenit-o, am găsit-o undeva pe la SGG, undeva pe la un institut de prognoză, cu 200 şi ceva de milioane de lei pe hârtie, dar cu conturile goale. Asta era schema de ajutor.”, a declarat ministrul Culturii anul trecut, în fața parlamentarilor.

Ajutorul pentru artiștii independenți și alte persoane fizice care activează în sectorul cultural

Singura formă de sprijin care a funcționat până acum în sectorul cultural este indemnizația acordată persoanelor fizice care lucrează pe drepturi de autor sau contracte de prestări servicii, în valoare de 4.072 de lei/ lună, din care ar trebui returnați 40% din bani pentru taxe și impozite.

Ministerul Culturii a promis la începutul acestui an că va încerca să prelungească acordarea indemnizației chiar până la finalul lui 2021 și a cerut la guvern permisiunea de reeșalonare a taxelor pentru cei care nu au de unde să returneze banii. Până acum, nu a existat o decizie oficială în acest sens, iar situația a rămas neclară.

Acum, surse din cadrul Ministerului Culturii susțin că se fac demersuri pentru o nouă formă de sprijin acordată persoanelor fizice, de data aceasta prin SURE/ Mecanismul european de stabilitate în contextul crizei provocate de pandemie, care permite acordarea de fonduri mult mai rapid decât prin PNRR. Această măsură ar putea fi implementată, cel mai devreme, în câteva luni.

Cultura vie vs. Cultura moartă

În vreme ce sectorul cultural independent e muribund, iar activitățile sunt în continuare blocate, Parlamentul României a fost preocupat mai degrabă de inițiative care glorifică istoria românilor, prin evenimente culturale.

Mai exact, a adoptat o lege prin care anul 2021 a fost declarat Anul Tudor Vladimirescu, după cum Cultura la dubă a anunțat aici.

În plus, PNL Suceava pregătește o serie amplă de evenimente culturale care vor sărbători Serbarea de la Putna – 1871, la rândul ei a fost o celebrare a 400 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna.

Un membru important al PNL Suceava, alături de Gheorghe Flutur, este chiar Bogdan Gheorghiu, ministrul Culturii.

De altfel, Bogdan Gheorghiu este printre puținii miniștri care și-au păstrat postul după trecerea de la guvernul Orban la guvernul Cîțu, asta și pentru că niciun alt partid din coaliție nu și-a dorit portofoliul de la cultură.

Bugetul capitalei pentru cultură a scăzut cu aproape 50%

La momentul promisiunii de pe 18 noiembrie s-a aflat la guvern și Nicușor Dan, proaspăt ales atunci primarul Capitalei. Acesta promitea, la rândul său, un sprijin pentru sectorul cultural independent din București.

De asemenea, primarul a anunțat pe parcursul mandatului său că va tăia fondurile acordate în mandatul Gabrielei Firea pentru târguri și le va da independenților.

La anunțarea bugetului primăriei, independenții au aflat că bugetul ARCUB este mult sub așteptări, iar pentru call-uri de proiecte culturale se alocă doar 5 milioane de lei.

În total, bugetul acordat întregului domeniul cultural bucureștean este redus aproape la jumătate, față de anii anteriori.

Lupta pentru supraviețuire

În tot acest timp, multe teatre independente din țară sunt aproape de faliment, iar artiștii și alți lucrători culturali au fost nevoiți să se apuce de curierat sau alte joburi, pentru a putea supraviețui. În ultimul an, Cultura la dubă a spus pe larg poveștile acestora.

Cinematografele sunt în continuare închise, filme lansate anul trecut au rămas nevăzute de public, iar filme noi stau în sertare până când lumea își va reveni la o oarecare normalitate.

Organizatorii marilor festivaluri speră că vor ține edițiile din această vară, iar în acest sens guvernul le cere să devină o voce puternică pentru vaccinarea în masă. Doar așa, evenimentele culturale vor putea avea loc, a spus-o chiar premierul Cîțu.

The post O cultură neînțeleasă și o schemă de neajutorare appeared first on Cultura la dubă.

Evenimentul a marcat un an de când activitatea celor din domeniul cultural a fost suspendată din cauza pandemiei. Sectorul independent a avut cel mai mult de suferit, pentru că, în lipsa spectacolelor și evenimentelor, majoritatea artiștilor și spațiilor culturale au rămas fără resurse financiare.

În ciuda numeroaselor dezbateri care au avut loc pe acest subiect, Ministerul Culturii nu a reușit până în momentul de față să creeze o schemă de ajutor pentru sectorul cultural independent funcțională.

Pentru a marca pierderile pe care le-au suferit în acest an, artiștii au depus în fața instituției câte un obiect care are legătură cu arta lor și care și-a pierdut sensul în acest an. Pe trotuarul din fața instituției s-au strâns afișe de spectacol, premii UNITER, costume, păpuși, pantofi de dans și chiar un reflector.

„De luni de zile toate demersurile artiștilor independenților au rămas fără un răspuns complet. Nevoile sectorului sunt foarte multe, foarte variate și nu există un răspuns care să le acopere.

Ni s-a părut important să marcăm anul acesta de pierderi. Fiecare obiect reprezintă o pierdere pe care am suferit-o în perioada aceasta.”, a spus Mihaela Michailov, dramaturg, co-fondator al Centrului Educațional de Teatru Replika și organizatoare a evenimentului.

La eveniment au fost prezenți și reprezentanți ai Jandarmeriei și Poliției Române, care au încercat să-i convingă pe organizatori să mute locația evenimentului pentru că „blochează accesul în instituție.”. Răspunsul a fost simplu: „Ei ne-au blocat pe noi prima dată.”

Ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, nu a ieșit să stea de vorbă cu protestatarii.

Acțiuni similare au avut loc și în alte orașe din țară.

La Cluj, „Ziua supraviețuirii” a avut loc pe Bulevardul Eroilor. La baza scărilor Monumentului Memorandiștilor au fost depuse diverse obiecte printre care cărți, măști de spectacol, baloane, recuzită a spectacolelor, un scaun, o păpușă schelet –  toate reprezentând sectorul cultural independent și nevoia acestuia de a fi susținut.

Unul dintre momentele care au marcat protestul a fost al lui Doru Taloș, actor și producător al teatrului independent Reactor de creație și experiment, care a dezbrăcat un costum din spectacolul Din viitorul apropiat (2014), în regia lui Cristian Ban.

,,Este un costum dintr-un spectacol drag mie și mi se pare oarecum ironic acel costum astăzi. În cel mai greu an de la debutul activității noastre din 2014 este primul an în care Primăria Cluj-Napoca nu mai lansează un call de finanțare pentru proiecte culturale.

Este primul an în care AFCN  amână o sesiune de finanțare. Sesiunea care trebuia lansată la 1 martie nu este încă lansată. Pe noi nu ne ajută aceste promisiuni că lucrurile se vor rezolva.

Avem un spațiu pentru care plătim o chirie de 1700 de euro pe lună și cât timp nu avem proiecte deschise noi nu putem acoperi cheltuielile de întreținere și ajungem în tot felul de blocaje financiare.”

La Iași, protestul a avut loc în fața Primăriei. Este instituția cu care artiștii consideră că ar trebui să existe un dialog mai apropiat, ne spune Theodor Ivan, manager la Teatrul din Stejar, singurul teatru independent din Iași care a rămas activ.

,,M-am bucurat să văd că nu au fost doar actori, au fost și artiști plastici, dar în special au fost actori. Eu am depus o mască și totodată am oferit niște încălțăminte dintr-un spectacol, unul dintre cele mai longevive spectacole de teatru independent din Iași – spectacolul „Undeva aproape” în regia lui Ovidiu Ivan.

A avut premiera în februarie 2014 și anul trecut, când a început toată nebunia, a trebuit să anulăm spectacolul programat.

A fost un an extrem de interesant. Practic, ca să nu fiu obligat să închid și să îmi pot plăti în  continuare chiria, deși nu mai aveam activitate în teatru, a trebuit sa lucrez în alte domenii.

Lucram ziua ca livrator la o aplicație de livrări și noapte barman, dar spre bucuria mea nu a fost degeaba. Am reușit să nu închid teatrul de tot și în ianuarie am scos patru premiere și publicul s-a bucurat sa revină din nou la teatru.” spune Theodor Ivan, managerul si fondatorul Teatrului din Stejar.

Protestul a fost marcat de asemenea în Timișoara și Târgu Mureș.

Organizatorii evenimentului, Asociația Transsectorială a Independenților din Cultură, ne-au transmis că au în plan să continue acțiunea prin evenimente care vor viza și alte instituții responsabile, cum ar fi Primăria București.

The post “Ziua Supraviețuirii”, protestul artiștilor independenți, ignorat complet de Ministerul Culturii appeared first on Cultura la dubă.

Evenimentul va avea loc la un an de la închiderea sălilor de spectacol și anularea evenimentelor culturale, an în care organizatorii de evenimente și toți cei angrenați în domeniul cultural, s-au luptat pentru supraviețuirea financiară.

Deși în noiembrie 2018 promitea o schemă de ajutor de stat în valoare de 100 de milioane de euro, Ministerul Culturii nu a răspuns nici până acum nevoilor celor din sectorul independent și nicio schemă nu este funcțională, deși au avut loc numeroase discuții între reprezentanții guvernului și lucrătorii culturali.

Protestul este organizat de Asociația Transsectorială a Independenților din Cultură, ATIC. Iată ce spun organizatorii:

“Pentru toate lucrurile pe care le-am pierdut în acest an și pentru a semnala public faptul că artiștii/artistele și lucrătorii/lucrătoarele independenți/independente sunt permanent într-o luptă de supraviețuire în care zi de zi asistăm la o dispariție sau la o pierdere, revendicăm ziua de 26 martie ca fiind Ziua Supraviețuirii Artiștilor Independenți.

Pe 26 martie, la ora 12.00, invităm toți lucrătorii independenți din cultură, precum și pe cei care se solidarizează cu aceștia, să își exprime pierderea participând la o acțiune artistică colectivă, desfășurată simultan în mai multe orașe din țară.”

Participanții la eveniment sunt îndemnați să aducă în fața ministerului un obiect care simbolizează arta pe care o practică și care și-a pierdut sensul în timpul pandemiei. Aceeași acțiune va avea loc în mai multe orașe din țară, simultan. Aflați detalii AICI.

The post Artiștii independenți protestează vineri în fața Ministerului Culturii și în mai multe orașe din țară appeared first on Cultura la dubă.

Spre surprinderea multor participanți, noile variante au fost prezentate de către directorul Unității de Management a Proiectului, Bogdan Trîmbaciu, chiar în cadrul dezbaterii care urma să aibă loc pe baza ultimelor scheme propuse.

Conform acestuia, a ales să pună în discuție noua structură la care s-a ajuns, după ce deja ar fi ținut cont de solicitările organizațiilor din cultură. De cealaltă parte, a rămas nemulțumirea că documentul nu a fost transmis participanților înainte de dezbatere și că aceasta nu respectă normele legale.

Apoi, conținutul documentului a împărțit din nou lumea culturală în două tabere: cei mulțumiți și cei care contestă noile scheme.

De la toată discuția, care a durat 4 ore, a lipsit ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu.

CELE TREI SCHEME DE AJUTOR PENTRU SECTORUL CULTURAL INDEPENDENT

1. Schema Minimis pentru persoane juridice (ONG-uri, SRL-uri, PFA și alte forme juridice)

• Statul acordă 20% din pierderile suferite în 2020. Pierderile se calculează altfel: Din cifra de afaceri/veniturile totale obținute în 2019 se scad veniturile din 2020. 20% din suma care reiese va fi ajutorul primit de la stat, fără să fie nevoie de cofinanțare.
• Ministerul Culturii este administratorul schemei
• Plafon maxim: 200.000 de euro

Această formă a fost criticată de reprezentanții unor ONG-uri sau firme mai mici, care au spus că 20% din pierderi reprezintă o sumă mai mică decât grantul de 8000 de euro propus în ultima variantă de minimis.

De asemenea, nemulțumiri au fost și din partea celor care au reușit să organizeze, totuși, evenimente în 2020, prin urmare, aceștia spun că în loc să fie răsplătiți de stat pentru eforturile depuse în pandemie, ei urmează să fie “pedepsiți”, dat fiind că diferența dintre încasările din 2020 și cele din 2019 nu ar fi la fel de mare ca în cazurile celor care nu au organizat nimic.

2. Schema Minimis pentru artiști, persoane fizice, prin Organisme de Gestiune Colectivă

• Acoperirea a 20% din pierderile provenite din drepturi de autor și drepturi conexe pentru artiștii înregistrați la OGC-uri (Organisme de Gestiune Colectivă care colectează drepturile de autor pentru artiști. Ex: difuzarea de melodii la radio, difuzarea de filme).
• OGC-urile devin administratorul schemei
• Plafon maxim: 200.000 de euro

Schema pentru artiști a fost cel mai dur contestată. Cele mai critice reacții au venit, în cadrul dezbaterii, din partea reprezentanților dansului și din partea celor din domeniul artelor vizuale.

Cosmin Manolescu, director al Fundației Gabriela Tudor, a argumentat că schema nu îi cuprinde pe artiștii care nu au contracte cu OGC-uri și că în această situație sunt cei mai mulți dintre dansatorii români.

Ioana Ciocan, vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România, a numit propunerea drept “incalificabilă”, în contextul în care numeroși artiști plastici de prestigiu nu au contracte cu Organisme de Gestiune Colectivă, ba mai mult, peste 1200 de oameni din aria artelor vizuale au semnat o petiție împotriva VISARTA și se află în conflict deschis cu singura societate care se ocupă de colectarea încasărilor din drepturi de autor pentru artiștii plastici.

Și Diana Dochia, președintele Asociației Galeriilor de Artă Contemporană a explicat că această variantă propusă este contrară realității din domeniul artelor vizuale și că mulți artiști aleg să fie reprezentați de galerii, nu de OGC-uri.

De cealaltă parte, cei care au venit cu ideea către Ministerul Culturii, Asociația Muze, au susținut că aceasta este varianta reprezentativă pentru 19.000 de artiști români și singura formă prin care banii ar putea ajunge la artiști.

Bogdan Trîmbaciu a explicat că a ales această formulă fiindcă schemele de ajutor nu pot da banii direct persoanelor fizice, prin urmare, a considerat că OGC-urile ar fi în măsură să administreze schema pentru artiști.

3. Schema de Ajutor de Stat pentru organizatori de evenimente, librării, edituri, cinematografe

• Statul acordă 20% din pierderile suferite în 2020, față de 2019
• Plafon maxim: 1.800.000 de euro (se referă la toate schemele pe care le pot accesa organizatorii de evenimente, inclusiv schema Horeca. Suma totală obținută de la stat prin toate formele de ajutor nu poate depăși acest plafon)
• Administrator: Ministerul Culturii

Aici nu au existat contestații majore, ci, mai degrabă, nelămuriri. Reprezentanții editurilor și ai librăriilor au cerut o întâlnire separată cu directorul UAP, prin care să explice specificul domeniului lor și au menționat că multe librării se află într-o situație critică.

CONFLICTUL DESCHIS LEGAT DE SCHEMA MINIMIS PENTRU ARTIȘTI

În rândul artiștilor români există de ani de zile o nemulțumire legată de societățile care le gestionează încasările din drepturi de autor și drepturi conexe. De ce? Sumele pe care le primesc aceștia sunt uneori ridicol de mici, în comparație cu difuzările vizibile ale operelor acestora.

Unii dintre ai au încercat de-a lungul timpului să își caute dreptatea în instanță. Este celebru cazul actorului Toma Cuzin, care a dat CREDIDAM în judecată și de câțiva ani duce o luptă care pare fără final.

Conform unei sentințe a Tribunalului București, din noiembrie 2019, CREDIDAM trebuia să îi achite lui Toma Cuzin remunerații încasate în numele său, în valoare de 2.025.000 lei. Dar sentința nu este definitivă.

Un conflict mai recent este cel dintre galerii, muzee, artiști plastici și VISARTA.

La sfârșitul lui 2020, VISARTA, compania care deține monopol în colectarea drepturilor de autor din domeniul artelor plastice, pregătea o inițiativă prin care muzeele și galeriile ar fi fost obligate să plătească o taxă de 70-100 de lei pentru expunerea unei opere de artă.

Lumea artei s-a opus vehement, iar situația a fost discutată inclusiv cu ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu.

Prin urmare, propunerea Ministerului Culturii i-a surprins pe toți cei care contestă OGC-urile. Unii artiști spun că nu pot avea încredere ca schema de ajutor dedicată lor să fie administrată tocmai de către cei care le gestionează încasările din drepturi de autor, într-un mod netransparent, de ani de zile.

Este și cazul Luizei Zan, una dintre cele mai cunoscute voci de jazz din România.

Prin Asociația Națională a Muzicienilor Independenți, pe care o și reprezintă, aceasta a transmis:

“Nu toți beneficiarii de drepturi de autor și conexe sunt înscriși în organisme de gestiune colectivă din România. Aceasta nu înseamnă că artiștii respectivi nu au o activitate constantă și consistentă, recunoscută și remunerată, ci că sunt afiliați altor organisme de gestiune colectivă, din alte țări – unde aceștia activează frecvent, sau ale căror creații sunt protejate în țările respective.

Unele categorii de titulari de drepturi (muzicienii de cover-uri, scenografii, regizorii de teatru, coregrafii) nici măcar nu beneficiază de drepturi de tipul celor gestionate de OGC-uri.

Organismele de gestiune colectivă numără printre membrii lor moștenitori ai artiștilor, care beneficiază de drepturi de autor și conexe, deși nu au activitate.“

De cealaltă parte se află cel care a inițiat propunerea către Ministerul Culturii, ca schema pentru artiști să fie administrată de OGC-uri, Răzvan Ailenei, președintele Asociației MUZE.

“Ni s-a spus că nu avem cum să obținem bani pentru persoane fizice, așa că singurii interpuși pe care i-am identificat, care să fi mapat deja toată industria artistică, sunt Organismele de Gestiune Colectivă, care totalizează un număr de 19.000 de artiști, potențiali beneficiari.

Soluția asta satisface cea mai mare parte din artiști, iar dacă există orice nemulțumiri din partea celor care sunt cuprinși în OGC-uri, ar trebui să se vină cu completări și cu alte soluții, dar nicidecum să renunțăm la această propunere, care ajută atât de mulți artiști.

Răzvan Ailenei, președintele Asociației MUZE

Cineva ar trebui să fie responsabil că vrea să anuleze o măsură care ajută 19.000 de oameni.

rep: Este adevărat că printre cei 19.000 se află artiști care au decedat sau urmașii lor, ori artiști străini?

Nu, i-am eliminat pe aceștia. Am eliminat și artiștii străini și artiștii care au moștenitori. E vorba despre 19.000 de artiști activi.”, a declarat Răzvan Ailenei pentru Cultura la dubă.

Am stat de vorbă și cu Bogdan Trîmbaciu, directorul Unității de Management a Proiectului, cel care s-a ocupat de elaborarea acestor scheme.

“Se pune întrebarea în momentul ăsta, cum demonstrăm câți artiști avem? Că poate să spună oricine că e artist. Și atunci, trebuie să aibă o apartenență undeva, să aibă un SRL, dacă nu au SRL, să fie înregistrați undeva.”

Bogdan Trîmbaciu, directorul Unității de Management a Proiectului

Acesta susține că intenția Ministerului Culturii este să ajute toți artiștii, dar că, din păcate, nu exista dinainte o formă legală de identificare a artiștilor din România. Așa ar fi ajuns la varianta cu OGC-urile.

“E vorba de statul român aici și când vorbim despre un ajutor de stat trebuie să se poată demonstra contabil, corect, cu acte, că acei oameni sunt artiști. Putem spune despre cineva care cântă pe stradă că e un artist, dar eu nu pot să îl justific că este un artist.“

Bogdan Trîmbaciu, directorul Unității de Management a Proiectului

Și atunci, ei au venit cu soluția asta care mie îmi face sens. Iar noi folosim organismele de gestionare colectivă ca un instrument. Atât.

Ei nu primesc bani, comision sau alte chestii, ei au niște căi pe care deja le folosesc, pentru a vira banii către artiști, au niște situații foarte clare pe 2019 și pe 2020, cu ocazia asta devin și ele foarte transparente, adică ne pun la dispoziție niște situații foarte clare.

Și ei se acreditează frumos ca administratori de grant și în felul ăsta putem să dăm banii artiștilor.“, a declarat Bogdan Trîmbaciu pentru Cultura la dubă.

Totuși, aceast ajutor se referă doar la drepturile de autor și drepturi conexe. El nu va lua în calcul principala sursă de venit pentru artiști: spectacole, concerte, vânzări de lucrări de artă, adică principalele pierderi suferite.

“rep: Sunt artiști necuprinși în aceste scheme, care nu sunt înscriși în organisme de gestionare a drepturilor de autor și își fac singuri contractele la concerte. Ce se întâmplă cu aceștia?

Ce contracte își fac?

rep: Contracte pe drepturi de autor, persoană fizică.

Bun, dacă au contracte de drepturi de autor, persoană fizică, deja sunt ajutați de statul român prin indemnizații. Deci nu există lăsați în afară.“, a mai spus Bogdan Trîmbaciu.

Este vorba despre indemnizația de 4.072 de lei/ lună pe care o pot accesa cei care nu au deloc activitate. De exemplu, dacă un actor independent a avut un spectacol în luna februarie, pentru care a încasat suma modică de 150 de lei, el nu va mai putea obține acea indemnizație pe luna februarie.

Deocamdată, Ministerul Culturii nu a transmis oficial dacă indemnizațiile vor mai fi sau nu impozitate sau va fi posibilă reeșalonarea taxelor către stat. A spus, însă, că a făcut demersuri în acest sens. Mai mult, Ministerul Culturii încearcă să obțină de la guvern acordarea acestor indemnizații până la sfârșitul anului 2021, desigur, doar pentru cei care nu au niciun tip de activitate.

Asociația Națională a Muzicienilor Independenți propune Ministerului Culturii “acordarea posibilității de a își reporni activitatea artiștilor care beneficiază de indemnizație și încă nu pot înregistra venituri cu care să depășească pragul de subzistență, prin suplimentarea veniturilor pe care le înregistrează, cu diferența până la totalul indemnizației.“

În plus, aceeași asociație propune eliminarea OGC-urilor din schema pentru artiști și înlocuirea acelei variante cu burse/rezidențe pentru artiști.

Ideea este susținută și de Ioana Ciocan, vicepreședintele Uniunii Artiștilor Plastici și director Art Safari.

“Condiţionarea artiştilor independenţi de primirea unui ajutor din partea statului prin condiţionarea apartenenţei lor la o societate de drepturi de autor sau la Uniunea Artiștilor Plastici este profund discriminatorie. Ce urmează? Primesc burse doar cei care fac naturi statice? Sau scene istorice?

Ioana Ciocan, vicepreședintele Uniunii Artiștilor Plastici

Pot fi burse dacă sunt gestionate de AFCN sau MNAC.”, a declarat aceasta pentru Cultura la dubă.

În schimb, Bogdan Trîmbaciu spune că niște burse nu ar putea fi incluse în scheme de ajutor, fiindcă acestea sunt gândite pentru a compensa pierderile, nu pentru a încuraja viitoare creații.

Dincolo de multiplele variante discutate, de sprijinire a sectorului cultural independent, un lucru este cert. De la mijlocul lunii noiembrie, de când Ministerul Culturii anunța prima schema de ajutor, totul a rămas la nivel de discuții.

Artiștii independenți și organizațiile culturale se confruntă, între timp, cu probleme financiare grave.

O reacție elocventă în acest sens a venit, în cadrul dezbaterii publice, din partea actorului Florin Frățilă: “Ne-am săturat de aceste discuții, trebuie să dați drumul la bani!”

Conform celei mai optimiste estimări, după ce va exista un acord asupra schemelor de ajutor, acestea ar putea intra în vigoare, cel mai devreme, peste două luni.

The post Ministerul Culturii a modificat iar schemele de ajutor. “Trebuie să se poată demonstra contabil, cu acte, că acei oameni sunt artiști.” appeared first on Cultura la dubă.

Printre participanții la discuție s-au numărat Tudor Chirilă, Dan Byron, Dan Amariei, Doru Trăscău, Marius Manole, Ada Solomon sau Andrei Grosu.

Pe 26 ianuarie 2021 Ministerul Culturii a publicat proiectul de Ordonanță de Urgență referitor la schema de ajutor de stat, anunțată încă din noiembrie 2020. Forma anunțată în noiembrie a fost criticată de artiștii independenți. Au urmat niște discuții cu reprezentanții sectorului cultural și cei ai ministerului.

Ministerul a ajuns la o variantă finală, dar nemulțumirile au rămas. Ministrul Bogdan Gheorghiu i-a sfătuit pe nemulțumiți să se îndrepte către Ministerul de Finanțe, fiindcă “misiunea ministerului Culturii este încheiată”.

Mai jos vă vom arăta cum a fost anunțată inițial acea schemă de ajutor, care este forma ei actuală și care sunt solicitările artiștilor.

Schema de ajutor de stat anunțată în noiembrie 2020

Pe 18 noiembrie 2020, vicepremierul de atunci, Raluca Turcan, ministrul Culturii Bogdan Gheorghiu și proaspătul primar al capitalei, Nicușor Dan, ieșeau într-o conferință de presă la guvern și anunțau că au găsit soluția pentru sprijinirea sectorului cultural, puternic afectat de criză.

Se întâmpla în plină campanie electorală, înaintea alegerilor parlamentare.

“Am făcut o evaluare în piață, am discutat cu artiști și oameni de cultură, am identificat problemele cu care s-au confruntat în această perioadă și am găsit următoarea soluție – o schemă de ajutor de stat care funcționează sub formă de granturi, cu un buget total estimat la 100 de milioane de euro.”

Raluca Turcan, vicepremierul României la 18 noiembrie 2020

Așadar, guvernul anunța o schemă de ajutor de stat în valoare de aproximativ 100 de milioane de euro, prin care urma să fie spriiniți operatorii culturali care activează în domeniul organizării de evenimente, pe piața cărții sau ONG-uri cu activitate culturală. Condiția era ca aceștia să se înscrie într-un Registru al Sectorului Cultural în doar câteva zile de la anunț.

“Este o zi foarte importantă astăzi, pentru cultura românească.”

Bogdan Gheorghiu, ministrul Culturii la 18 noiembrie 2020

Schema anunțată atunci îi excludea, însă, fix pe cei care livrează actele de cultură – pe artiști. Măsurile nu cuprindeau nicio formă de sprijin direct pentru un muzician, un scriitor, un pictor sau un dansator, ci i-ar fi ajutat pe cei care îi angajează pe artiști pentru diverse evenimente sau pe cei care le publică scrierile.

Conform formulei de calcul, operatorii culturali puteau accesa un micro-grant în valoare de 4000 de euro sau granturi variabile, cu o valoare maximă de 800.000 de euro, care se calculau în funcție de vânzările din 2019 (pentru edituri sau librării) sau în funcție de biletele vândute la evenimente.

Aici erau excluși din calcul cei care organizează evenimente culturale, dar nu vând bilete. Iar un eventual grant de 4000 de euro nu ar fi reușit să acopere gaura uriașă pe care pandemia a adus-o în bugetul unui operator cultural. De exemplu, chiria și utilitățile pe care un teatru independent din București trebuie să le achite se ridică la 3000 de euro pe lună.

Prin urmare, au apărut în spațiul public mai multe voci critice venite în special din partea artiștilor. În plus, persoanele fizice din cultură ar trebui să returneze o parte importantă din indemnizațiile primite în 2020, acelea fiind considerate forme de venit impozitabile. Doar că oamenii nu au de unde să își plătească dările către stat dacă nu au putut munci în 2020.

Au urmat alte discuții între reprezentanții acestora și Ministerul Culturii, iar schema a fost regândită.

Schemele de ajutor anunțate în ianuarie 2021

Aproximativ două luni mai târziu de la acea “zi importantă pentru cultura românească” nici artiștii și nici operatorii culturali nu au beneficiat de acele promisiuni.

Între timp, au trecut alegerile parlamentare și s-a format un nou guvern. Bogdan Gheorghiu a rămas ministrul Culturii, după ce niciun partid, nici măcar UDMR, nu și-a dorit acest minister. Raluca Turcan a devenit ministrul Muncii.

Ministrul Gheorghiu a anunțat săptămâna aceasta noua variantă a schemei de ajutor, care s-a transformat, de fapt, în două scheme.

1. Schema de ajutor de stat pentru susținerea sectorului cultural

Conform proiectului de OUG, schema de ajutor de stat ar urma să aibă o valoare totală de 39 de milioane de euro (cu TVA inclus) și să poată fi accesată pentru proiecte viitoare.

Art. 7 Ajutorul de stat se acordă după cum urmează:

1.Măsura A: Granturi pentru proiecte de organizare festivaluri cu public în domeniile culturale

2.Măsura B: Granturi pentru proiecte de organizare evenimente cu public în domeniile culturale

3.Măsura C: Granturi pentru proiecte ale librăriilor 

4.Măsura D: Granturi pentru proiecte ale editurilor

Așadar, nu este vorba despre un ajutor pentru acoperirea pierderilor suferite în 2020, ci o finanțare a unor viitoare proiecte, pe care operatorii culturali trebuie să le scrie.

Din păcate, însă, unii dintre cei care ar urma să beneficieze de o astfel de finanțare sunt deja în pragul falimentului și pentru supraviețuirea lor era nevoie de un sprijin financiar urgent, care nu vine.

În plus, cuantumul ajutorului de stat va reprezenta 80% din valoarea totală a proiectului propus, urmând ca beneficiarii direcți să asigure o cofinanțare de 20%.

Mai mult decât atât, nu toate cele 39 de milioane de euro vor ajunge la beneficiari. Din această sumă, statul păstrează 3,9 milioare de euro pentru “cheltuieli de management aferente gestionării și implementării Schemei de ajutor de stat pentru susținerea sectorului cultural.”

2. Schema de ajutor de minimis

“Toți beneficiarii eligibili sunt considerați întreprinderi.”, se arată în proiectul de Ordonanță de Urgență. Așadar, doar entitățile juridice pot accesa această schemă. Din nou, persoanele fizice (artiștii) sunt excluse.

Schema minimis reprezintă micro-granturi în valoare maximă de 8000 de euro “și se acordă o singură dată, într-o singură tranșă, sub formă de sumă forfetară.”

Bugetul total alocat acestei scheme este de 51 de milioane de euro, dintre care 4,7 milioane de euro reprezintă, din nou, cheltuielile de management al schemei.

De la suma anunțată inițial, 100 de milioane de euro, ajungem, de fapt, la un buget total de aproximativ 80 de milioane de euro pentru sectorul cultural. Din această sumă, 85% sunt fonduri externe nerambursabile (POC 2014-2020), iar diferența va fi suportată de la bugetul de stat.

Singura soluție promisă artiștilor independenți este indemnizația de 4.072 de lei, pe care Ministerul Culturii propune să o prelungească până în iunie 2021, urmând ca guvernul să decidă dacă ea va mai fi sau nu impozitată. Deocamdată, ea reprezintă o valoare brută.

Suma reală care revine unui artist este de 2.253 de lei pe lună.

Ce spun artiștii și operatorii culturali

De-a lungul acestor luni, mai mulți reprezentanți ai sectorului cultural i-au prezentat ministrului prin cereri, petiții, scrisori deschise, solicitări o multitudine de argumente pentru a arăta că schema întocmită de acesta acoperă doar viitoare proiecte, nu și o compensare a tuturor acestor luni în care artiștii nu au avut unde să joace, în care nu s-a desfășurat niciun eveniment, iar activitatea lor de bază a fost cu totul oprită.

“Este revoltător ca după o lună de zile să fim în același loc și să fim mințiți.”

Tudor Chirilă, artist

Într-un comunicat de presă transmis pe 25 ianuarie 2021, Ministerul Culturii susținea că 60% din fondurile alocate pentru sectorul cultural vor merge către independenți.

“Schema de ajutor de minimis, dedicată exclusiv sectorului cultural independent din România, oferă posibilitatea profesioniștilor (artiști, muzicieni și alți operatori culturali înregistrați ca ONG sau SRL) de a accesa un microgrant nerambursabil în valoare fixă de 8.000 de euro care să le asigure continuitate în domeniul cultural în care activează.” – Ministerul Culturii

În realitate, nu există “artiști, muzicieni” înregistrați ca ONG sau SRL, ci artiști care sunt plătiți pe contracte de drepturi de autor sau de prestări servicii persoană fizică. Prin urmare, artiștii care nu au o firmă a lor sau un ONG nu vor putea accesa aceste micro-granturi.

“Noi am cerut o schemă în care banii se vor oferi echitabil pentru toată lumea, pentru nevoie recurente ale oamenilor, oameni care sunt în situații foarte gravă în acest moment. Oamenii nu au bani efectiv de mâncare sau să-și susțină familiile acasă.”

Bogdan Nedelcu, președintele Asociației Lucrătorilor din Industria de Spectacol

Tudor Chirilă mai spune că “artiștii nu au nevoie de bani pentru proiecte viitoare, ci au nevoie de bani pentru ceea ce nu s-a putut compensa. Vorbim de un ajutor de stat care să compenseze tot sectorul cultural, așa cum s-a întâmplat în toate țările Europei și care să fie distribuit nu prin intermediere, ci direct la toți participanții la sectorul cultural.”

Reprezentanții artiștilor susțin că au pierdut deja 30% din forța de muncă pentru acest sector, fiindcă oamenii au fost nevoiți să renunțe la meseriile lor și să își găsească alte joburi.

,,Ministerul Culturii nu are nicio legătură cu noi, s-a prefăcut în continuu că aduce tot felul de explicații. Ministerul nu are voie să susțină la infinit acea schemă defavorabilă nouă total.”

Mișu Cernea, administrator al Arenelor Romane

Artiștii consideră că este încălcat principiul echității și al urgenței, salvarea sectorului cultural fiind într-o mare întârziere.

Unii dintre ei spun chiar că indiferent de forma finală a schemei de ajutor, banii vor veni efectiv prea târziu și că totul s-a tergiversat mult prea mult.

“În 2022-2023 cinematografia română va fi zero. Nu va exista producție națională.”

Ada Solomon, producător de film

Iată câteva dintre solicitările concrete ale artiștilor:

• “Artistul devine beneficiar principal, direct și imediat al acestor fonduri;
• Granturile se alocă fiecărui beneficiar, direct proporțional cu contribuția lui la bugetul de stat, din activități culturale;
• Din schema de granturi să fie alocat un procent de 51% artiștilor și autorilor, pentru a îi transforma în principali beneficiari;
• Eliminarea obligativității de a fi înscris în Registrul Cultural Național până la data de 9 decembrie, drept condiție de eligibilitate pentru aceste granturi;
• Suplimentarea veniturilor obținute din drepturi patrimoniale de autor și drepturi conexe, pentru toți autorii, artiștii și producătorii, cu 50% din valoarea sumelor încasate, prin organismele de gestiune colectivă, în ultimii 2 ani;
• Acordarea posibilității de a își reporni activitatea artiștilor care beneficiază de indemnizație și încă nu pot înregistra venituri cu care să depășească pragul de subzistență, prin suplimentarea veniturilor pe care le înregistrează, cu diferența până la totalul indemnizației.”

The post Ce n-a fost și ce a ajuns schema de ajutor de stat pentru sectorul cultural. De la campanie electorală la realitate. appeared first on Cultura la dubă.