The Brutalist, Emilia Perez, Dune II, The Substance, Conclave, Wicked și I’m still here au obținut și ele statuete.

Sean Baker a primit mai întâi premiul pentru cel mai bun scenariu original. Apoi s-a bucurat în mod special pentru Oscarul primit pentru cel mai bun montaj, glumind că “montajul a salvat acest film”.

După primele două trofee, prezentatorul galei, Conan O’Brien, a marcat momentul cu o înțepătură la adresa lui Trump. “Anora o duce destul de bine în seara asta. Da…ne bucurăm cu toții că, în sfârșit, că cineva din America ține piept Rusiei”.

Au venit apoi premiul pentru cel mai bun regizor, înmânat de Quentin Tarantino, precum și cel mai așteptat titlu al serii – cel mai bun film, pe care l-a împărțit cu coproducătorii Alex Coco și Samantha Quan. Aceștia au vorbit pe scenă despre cât de important este ca filmele independente să existe în continuare, că Anora a fost filmat cu un buget de 6 milioane de euro și o echipă formată din 40 de oameni. Sean Baker a militat, la fel ca pe scena de la Cannes, pentru crearea de filme pentru sălile de cinema, nu pentru platforme de streaming online.

Protagonista filmului său, Mikey Madison, a primit, la doar 25 de ani, Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol principal, devansând-o pe favorita Demi Moore.

Adrien Brody a primit al doilea Oscar din cariera sa, după The Pianist, pentru cel mai bun actor în rol principal, cu filmul The Brutalist. Actorul a ținut un discurs record, de 5 minute, în ciuda organizatorilor, care au încercat să îl întrerupă cu muzică de două ori. Brody a ținut să sublinieze un mesaj social și politic împotriva extremismului.

“Sunt din nou aici pentru a reprezenta traumele și repercusiunile dureroase ale războiului, ale opresiunii sistematice, ale antisemitismului și rasismului. Mă rog pentru o lume mai sănătoasă, mai inclusivă și cred că trecutul ne-a învățat că nu trebuie să lăsăm ura să crească. Haideți să luptăm pentru ceea ce era corect!”, a spus Adrien Brody pe scenă.

Kieran Culkin a fost desemnat cel mai bun actor în rol secundar pentru filmul A Real Pain. Actorul cunoscut pentru serialul Succession l-a lăudat pe colegul său de platou, Jeremy Strong, pentru rolul din The Apprentice, nominalizat și el pentru cel mai bun actor în rol secundar. Culkin l-a devansat și pe Edward Norton, aflat la a 4-a nominalizare la Oscaruri și rămas și de această dată fără premiu.

Zoe Saldana a primit premiul pentru cea mai bună actriță în rol secundar, cu filmul Emilia Perez, regizat de francezul Jacques Audiard. A devenit asta prima femeie cu origini dominicane premiată la Oscar.

Peter Straughan a primit Oscarul pentru cel mai bun scenariu adaptat, cel al filmului Conclave. Scenaristul a purtat la piept o fundiță cu steagul Ucrainei. Ucraina a fost ovaționată și de actrița Daryl Hannah, care și-a început discursul spunând “Slava Ukraini!” și a afirmat că adevărații eroi sunt soldații ucraineni.

Filmul I’m still here a scris istorie pentru Brazilia, devenind primul film brazilian premiat cu un Oscar, cel pentru cel mai bun film internațional.

Cel mai bun documentar – No other land – a adus pe scenă realizatorii palestinieni și israelieni, care au susținut un discurs puternic împotriva războiului dus de Israel în Fâșia Gaza. Aceștia au spus pe scenă că “politica externă a SUA împiedică drumul spre pace”. Până la ora publicării articolului, discursul acestora nu a fost urcat pe youtube de televiziunea ABC, cea care a transmis gala, la fel cum au fost celelalte.

Emilia Perez a primit premiul pentru cel mai bun cântec original, iar The Brutalist pentru cea mai bună coloană sonoră. The Brutalist a primit și premiul pentru cea mai bună imagine.

The Substance a luat Oscarul pentru cel mai bun machiaj & cea mai bună coafură, iar Wicked pentru cea mai bună scenografie și cele mai bune costume.

Lista completă a câștigătorilor:

CEL MAI BUN FILM
Anora (Neon)
A Cre Films Production
Alex Coco, Samantha Quan and Sean Baker, Producers

CEA MAI BUNĂ ACTRIȚĂ ÎN ROL PRINCIPAL
Mikey Madison – Anora

CEL MAI BUN REGIZOR
Sean Baker – Anora

CEL MAI BUN ACTOR ÎN ROL PRINCIPAL
Adrien Brody – The Brutalist (A24)

COLOANĂ SONORĂ
The Brutalist (A24) – Daniel Blumberg

FILM INTERNAȚIONAL
I’m Still Here – Brazilia, Video Filmes Produções Artísticas Production

IMAGINE
The Brutalist (A24) – Lol Crawley

SCURTMETRAJ LIVE-ACTION
I’m Not a Robot (The New Yorker) – Victoria Warmerdam and Trent

EFECTE VIZUALE
Dune ll (Warner Bros.) – Paul Lambert, Stephen James, Rhys Salcombe and Gerd Nefzer

SUNET
Dune ll – Gareth John, Richard King, Ron Bartlett and Doug Hemphill

DOCUMENTAR
No Other Land – Antipode Films Production – Basel Adra, Rachel Szor, Hamdan Ballal and Yuval Abraham

DOCUMENTAR SCURT
The Only Girl in the Orchestra (Netflix) – Molly O’Brien and Lisa Remington

CÂNTEC ORIGINAL
El Mal – Emilia Pérez (Netflix) – Clément Ducol, Camille, Jacques Audiard

SCENOGRAFIE
Wicked – Nathan Crowley

ACTRIȚĂ ÎN ROL SECUNDAR
Zoe Saldaña – Emilia Pérez (Netflix)

MONTAJ
Anora – Sean Baker

MACHIAJ ȘI COAFURĂ
The Substance (Mubi) – Pierre-Olivier Persin, Stéphanie Guillon and Marilyne Scarselli

CEL MAI BUN SCENARIU ADAPTAT
Conclave – Peter Straughan

CEL MAI BUN SCENARIU ORIGINAL
Anora – Sean Baker

COSTUME
Wicked – Paul Tazewell

SCURTMETRAJ DE ANIMAȚIE
In the Shadow of the Cypress – Shirin Sohani, Hossein Molayemi

LUNGMETRAJ DE ANIMAȚIE
Flow (Sideshow/Janus Films) – Gints Zilbalodis, Matīss Kaža, Ron Dyens and Gregory Zalcman

ACTOR ÎN ROL SECUNDAR
Kieran Culkin – A Real Pain (Searchlight)

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post “Anora”, marele câștigător la Oscaruri 2025. Lista completă a premiilor și cele mai importante momente appeared first on Cultura la dubă.

De asemenea, marii câștigători de la Cannes 2024, Sean Baker, regizorul “Anora”, și Miguel Gomes, regizorul filmului Grand Tour, vor fi alături de publicul român, prin video call, după proiecția filmelor lor.

Megalopolis
Considerat unul dintre cele mai ambițioase proiecte cinematografice din cariera lui Coppola, Megalopolis a fost cel mai așteptat lungmetraj la ediția de anul acesta a Festivalului de Film de la Cannes, unde a concurat pentru marele premiu Palme d’Or.

Cu o distribuție impresionantă, ce include actori de renume precum Adam Driver, Forest Whitaker, Nathalie Emmanuel, Jon Voight și Laurence Fishburne, și un buget de peste 100 de milioane de dolari, filmul a avut parte de cronici mixte din partea criticilor de film din întreaga lume, în ultimele luni.

Megalopolis aduce pe ecran o poveste captivantă despre colapsul societății și încercarea de a o reconstrui într-o formă nouă și inovatoare. Acțiunea se desfășoară într-o metropolă modernă, New York, unde vechiul și noul se confruntă în lupta pentru viitorul civilizației.

Bird, de Andrea Arnold, regizoare recunoscută ca fiind printre maeștrii cinematografiei britanice și de trei ori câștigătoare a Premiului Juriului de la Cannes, se vede de asemenea în premieră la ediția a XV-a.
Lungmetrajul Bird a fost în competiția de anul acesta de la Cannes și aduce pe marele ecran trio-ul Franz Rogowski, în rolul celui mai straniu înger păzitor, Barry Keoghan, simpatic și nenorocit în același timp, și Nykiya Adams, cu o interpretare plină de forță. 

Bird spune povestea unei prietenii neobișnuite dintre Bailey, o fată în pragul adolescenței, visătoare și nerăbdătoare să își părăsească căminul disfuncțional, și Bird, un bărbat în căutarea disperată a propriului cuib.

The Shrouds, prezentat în competiția oficială de la Cannes, se vede și el în premieră în România. Este un thriller psihologic semnat David Cronenberg, cu Diane Kruger și Vincent Cassel în rolurile principale, care explorează teme legate de moarte, pierdere și conexiunile umane. Acțiunea se concentrează asupra unui om de afaceri care creează o nouă tehnologie, utilizând corpuri neînsuflețite pentru a explora conceptul de doliu și amintire.

Această abordare neconvențională aduce în prim-plan complexitatea relațiilor interumane și impactul pe care moartea îl are asupra celor rămași în viață. Cronenberg a realizat The Shrouds ca un tribut adus soției sale, care i-a fost alături mai mult de patru decenii, şi care a decedat în 2017.

The Seed of the Sacred Fig, cel mai nou film al regizorului iranian Mohammad Rasoulof, care a fost distins cu Premiul Special al Juriului și cu Premiul Fipresci, va fi proiectat în cadrul ediției XV Les Films de
Cannes à Bucarest.

Filmul prezintă situația dramatică a femeilor din Teheran, nevoite să trăiască sub teroarea restricțiilor impuse. Spune povestea lui Iman, un judecător la Tribunalul Revoluționar din Teheran, ce se confruntă cu neîncredere și paranoia pe măsură ce protestele politice din țară se intensifică, iar arma sa dispare în mod misterios.

Regizorul Mohammad Rasoulof a fugit anul acesta din Iran, după ce fusese condamnat la opt ani de închisoare și biciuire. Condamnarea vine după ce a intrat în conflict cu guvernul de la Teheran din cauza filmelor sale. “A trebuit să-mi spun, ei bine, vreau să stau în închisoare sau ar trebui să părăsesc Iranul, Iranul geografic, și să mă alătur Iranului cultural care există dincolo de granițele sale?”, declara Mohammad Rasoulof în luna mai, prezent la Cannes.

Motel Destino, filmul prin care regizorul brazilian Karim Ainouz a revenit în Competiția oficială Cannes 2024, se vede și el la ediția XV Les Films. A fost numit “unul dintre cele mai erotice filme din cursa pentru Palme d’Or”, având numeroase scene de sex. Cu o atmosferă încărcată de suspans și tensiune, filmul spune povestea Dayanei, care se află într-o căsnicie abuzivă cu fostul ofițer de poliție Elias, proprietarul Motelului Destino.

Destino explorează teme precum vina, destinul și consecințele inevitabile ale alegerilor noastre. Filmul pătrunde adânc în psihologia personajelor, oferind o experiență intensă și plină de emoție.

Diamant Brut, debutul regizoarei franceze Agathe Riedinger, tot din Competiția oficială Cannes 2024, urmărește povestea lui Liane, o tânără de 19 ani, impulsivă și plină de pasiune, care locuiește cu mama și sora sa mai mică în orașul prăfuit Fréjus.

Obsedată de frumusețe și de dorința de a deveni faimoasă, Liane visează la o viață plină de succes, crezând că reality show-urile îi pot oferi recunoașterea pe care o caută. Șansa pare să-i surâdă atunci când este selectată la un casting pentru emisiunea „Insula miracolelor”, un concurs care îi oferă iluzia unei ascensiuni rapide spre celebritate.

L’Amour Ouf, regizat de Gilles Lellouche, este unul dintre cele mai așteptate filme franceze ale anului. O poveste explozivă despre pasiune și iubire obsesivă, filmul explorează granițele extreme ale relațiilor umane și cât de departe pot merge oamenii din dragoste. Cu o regie inovatoare, filmul spune povestea a doi adolescenți din clase sociale diferite care cresc în același oraș, la același liceu, în jurul acelorași docuri portuare. Drumurile lor se încrucișează și se îndrăgostesc nebunește.

Parthenope, film semnat de Paolo Sorrentino, explorează legendele și misterele orașului Napoli, împletind mitologia antică cu realitatea modernă. Titlul face referire la sirena Parthenope, una dintre figurile mitice ale orașului, iar filmul reinterpretează povestea acesteia într-un context contemporan: mai exact, viața Parthenopei, de la nașterea sa în anii 1950 până în prezent. Prin imagini fascinante și o coloană sonoră impresionantă, Parthenope invită publicul într-o călătorie prin istoria și sufletul unui loc plin de povești.

“Anora” este distribuit de Ro Image 2000. “Grand Tour” și “Diamant Brut” sunt distribuite în România de
Voodoo Films iar “Megalopolis” și “Parthenope” de Independența Film. “Bird”, “The Seed of The Sacred
Fig”, “L’Amour ouf” și “Motel Destino” vor fi distribuite de Bad Unicorn.

Les Films de Cannes à Bucarest are loc între 25 octombrie și 3 noiembrie. În țară, festivalul va avea ediții
locale în Timișoara, Cluj, Iași și Arad. Programul complet, informații despre filme, evenimente conexe și
invitați, pe www.filmedefestival.ro și pe conturile de Facebook și Instagram.

Biletele sunt disponibile pe Eventbook dar și pe Cineplexx.ro (în cazul filmelor de la Cineplexx Băneasa).

Festivalul Les Films de Cannes à Bucarest este un eveniment fondat în 2010 de către Cristian Mungiu și
este organizat de către Asociația Cinemascop, Voodoo Films și Vent D’Est.

Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025. 

Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.

Citește și:

The post Au fost puse în vânzare biletele la Les Films de Cannes à Bucarest appeared first on Cultura la dubă.

Dintre toate festivalurile de film bucureștene, American Independent Film Festival e poate cel mai puțin, și pe nedrept, cunoscut. Aduce puține filme, sunt americane, multe dintre ele sunt filme de debut.

Puțini știu, de pildă, că filmele lui Sean Baker, Palme d’Or anul acesta la Cannes, s-au văzut prima oară la AIFF, ba chiar că regizorul a avut și o intervenție în festival, via Skype, cu ocazia proiecției Red Rocket (2018), sau că festivalul i-a avut ca invitați la București pe Joaquin Phoenix, Ethan Hawke, John C. Reilly sau Mary-Louise Parker.

Anul acesta, AIFF, o initiativă a regizorului Cristian Mungiu, are loc la București, între 7 și 13 iunie, și la Castelul Bran, în serile de 7 și 8 iunie.

Recunosc că și eu am aflat târziu de AIFF, în 2019 abia, când am ajuns întâmplător la proiecția Mandy, la Cinema PRO, o demență psihedelică superbă regizată de Panos Cosmatos, în care Nicholas Cage joacă un justițiar al iadului.

De atunci, AIFF a ajuns pe lista mea scurtă de festivaluri la care vreau să conving cât mai mulți oameni să meargă. Ceea ce fac și acum, la 3 zile de ediția de anul acesta.

Vărul indie al lui Les Films de Cannes, AIFF aduce pe ecrane prospături americane, filmele alea care ne arată SUA și prin alte filtre decât blockbusterele care nu prea lucrează cu nuanțe, ale căror regizori în câțiva ani vor ajunge mari și pe care ai ocazia să le descoperi de acum.

Este un preludiu la marele eveniment cinematograf al verii – TIFF, care sper să treacă mai puțin neobservat. Din ceea ce știu eu, AIFF este și singurul festival de film de la noi care își donează toate încasările către cauze sociale sau civice.

Anul trecut, 2.500 de euro s-au împărțit între trei asociații care luptă pentru protecția animalelor, iar anul acesta încasările din festival vor merge către mai multe ONG-uri, printre care Asociația Șansa Ta, care lucrează cu familiile cu copii în situații de risc, Studiourile Ferentari, ONG care oferă cursuri gratuite copiilor din Ferentari, Hospice Casa Speranței, cea mai mare fundație din țară care oferă servicii gratuite de îngrijire paliativă sau Expert Forum, think-tank de politici publice și reformă administrativă.

Un motiv în plus să-ți iei bilete la filme. Dar și selecția e de partea binelui. 

TWIN PEAKS & FILME CARE-ȚI IAU OCHII

Anul acesta sunt 9 filme noi, 3 filme vintage și un maraton Twin Peaks de văzut pentru prima oară într-o sală de cinema, la Cinema Muzeul Țăranului.

Mi se pare cel puțin grozav că poți vedea Twin Peaks noaptea pe ecran mare, iar ideea îi aparține lui Victor Benderra, care este selecționer și la Festivalul Filmului Francez, la care poate ați remarcat o selecție din ce în ce mai bună.

Enfin. O să trec peste hiturile Kinds of Kindness, ultimul Lanthimos, pe care pare că l-a făcut în pauzele de filmare de la Poor Things, pentru c-a reunit o mare parte din cast-ul de acolo (Emma Stone, Willem Dafoe, Margaret Qualley) și l-a adăugat pe noul Philip Seymour Hoffman (Jesse Plemons) în ceea ce criticii spun că e o revenire la începuturile mai experimentale ale cinematografiei lui, Love Lies Bleeding, poveste camp & queer de dragoste și omor cu Kristen Stewart, de la regizoarea care a făcut și Saint Maud, Hit Man al obsesivului Richard Linklater sau The Holdovers, care marchează reîntâlnirea dintre Alexander Payne și Paul Giamatti, la 25 de ani de la Sideways, într-o parabolă pentru outsideri. Pe astea le consider o alegere simplă, așa că o să trec în revistă the hidden gems.

4 FILME DE LA REGIZORI CARE VOR FI MARI MÂINE

LaRoy (r. Shane Atkinson) este un neo-noir de debut în care joacă starurile indie John Magaro (First Cow, Past Lives), Steve Zahn (The White Lotus) și Dylan Baker (The Americans, The Good Wife), pe care, dacă tot sunt aici, regizorul le pune să facă muncă de crime-comedy-thriller, ca într-un Frații Coen cinstit.

Pe lângă un mic crush pe Magaro, mi-era dor de o harababură cu personaje extravagante, iar bonusul e că promițătorul Shane Atkinson e prezent la un Q&A pe Zoom după proiecția filmului.

Between the Temples (r. Nathan Silver) este o comedie romantică insolită cu unul dintre actorii fetiș al lui Wes Anderson, Jason Schwartzman și incredibila Carol Kane, o actriță de 71 de ani pe care o știți poate din vremurile imemoriale serialul Taxi sau din Unbreakable Kimmy Schmidt.

Am zis insolită pentru că povestea este inspirată din clasicul Harold and Maude, al lui Hal Ashby, în care un cantor de la Sinagogă extrem de deprimat (cum ar putea fi Jason Schwartzman altfel?) și fosta lui profesoară de muzică, care îi devine elevă de Bar Mitzvah, se descoperă a fiind suflete pereche. Unul dintre marile hituri de la Sundance de anul acesta, Between the Temples se poate vedea la București la AIFF chiar înainte să intre în cinematografele din SUA, ceea ce se va întâmpla abia la final de august.

The Bear meets Romeo și Julieta, doar că pe steroizi: La Cocina, de Alonso Ruizpalacios, regizor multipremiat la Berlin, pe care criticii îl înscriu în linia conaționalilor săi celebri, del Toro, Cuarón și mai ales Iñárritu.

Este un film cu o atmosferă unică, un tribut tragi-comic adus oamenilor invizibili care ne pregătesc mâncarea. Raúl Briones și Rooney Mara interpretează un cuplu improbabil, a cărei pasiune picură printre comenzi, în timp ce râd, flirtează, se ceartă și fac dragoste pe frigidere și coridoare.

Personajele în sine par să reflecte relația dintre Mexic și SUA: împreună, dar departe, așa cum spunea scriitorul și filosoful mexican Justo Sierra: „Sărmanul Mexic… atât de departe de Dumnezeu, atât de aproape de Statele Unite”.

Riddle of Fire (r. Weston Razooli) este un basm modern, plasat în Wyoming, în care trei copii năzdrăvani, căutând să îi aducă mamei lor plăcinta cu afine preferată, sunt răpiți de braconieri, se luptă cu o vrăjitoare, îi vin de hac unui vânător, se împrietenesc cu o zână și formează o prietenie care va dura pentru totdeauna.

Regizorul Weston Razooli povestește că așa cum copiilor le place la nebunie să spioneze, să se ascundă și să investigheze, pentru că niciun film nu a redat asta cum trebuie, a decis să facă el unul, inspirat din Jumanji. Film de debut, ajuns la Cannes și pe coperta Cahiers du cinéma, Riddle of Fire are toate datele să devină un clasic peste ani.

2 FILME PE  CARE SĂ LE REVEZI: OMAGIU ROGER CORMAN (05 aprilie 1926 – 09 mai 2024)

Despre Roger Corman se poate spune că a fost părintele cinemaului indie american, autor a nenumărate filme de gen care au căpătat statutul de cult movies. Ca regizor, i-a descoperit pe Robert De Niro, Peter Fonda sau Jack Nicholson, ca producător i-a ajutat pe Peter Bogdanovich, Francis Ford Coppola sau Martin Scorsese, iar ca distribuitor a adus în SUA filmele lui Federico Fellini, Ingmar Bergman sau Akira Kurosawa.

În 2009, Corman a primit un Oscar onorific pentru întreaga carieră. În cadrul AIFF va fi proiectat Prăbușirea casei Usher / House of Usher (1960), regizat de Corman, o ecranizare după celebra povestire a lui Edgar Allen Poe, care îl are în rolul principal pe legendarul Vincent Price și Ținte/Targets, debutul lui Peter Bogdanovich, produs de același Corman.

Bazat pe clasica povestire a lui Edgar Allen Poe Prăbușirea casei Usher, thrillerul cu același nume îl are ca protagonist pe legendarul Vincent Price în rolul lui Roderick Usher, un bărbat convins că familia sa este blestemată de o nebunie incurabilă.

Atât de sigur este de soarta tragică a familiei sale, încât atunci când sora lui Madeline (Myrna Fahey) își anunță logodna cu Philip Winthrop (Mark Damon), Roderick nu se va opri de la nimic pentru a preveni căsătoria și pentru a împiedica descendența familiei Usher.

O fostă legendă a filmelor horror, interpretat chiar de o fostă legendă a filmelor horror, Boris Karloff, se gândește să se pensioneze, dar primește o nouă oportunitate.

Într-o zi obișnuită, un tânăr, în aparență normal, își împușcă familia, după care continuă seria de crime. Cele două povești se intersectează în Ținte/Targets (1968), debutul lui Peter Bogdanovich, care va deveni apoi un nume important al industriei de film americane cu filme ca The Last Picture Show (1971) și Paper Moon (1973).

O EXPERIENȚĂ CINEMA UNICĂ: PROIECȚII DE FILM ÎN AER LIBER LA BRAN

O experiență pe care nu o voi uita niciodată sunt proiecțiile de filme horror organizate de defunctul festival de film de nișă în Biertan, sat medieval din Transilvania.

Cinema-ul în aer liber este o tradiție americană din anii 50 (open-air cinema) pe care AIFF o reînvie anul ăsta cu o propunere kinky: să vezi filme la lumina lunii, în settingul uluitor al priveliștii Castelului Bran.

HIT MAN,cel mai recent film al multipremiatului regizor Richard Linklater, cel care ne-a dat seria romantică Before Sunrise, Before Sunset, Before Midnight are loc vineri, pe 07 iunie, la lăsatul nopții, de la ora 21:30.

Sâmbătă, 08 iunie, tot de la 21:30, Kristen Stewart joacă în Love Lies Bleeding, o poveste de dragoste queer căreia renumitul critic de film de la The Guardian, Peter Bradshaw, îi acordă 5 stele din 5.

Acesta descrie filmul ca pe „o poveste violentă despre sporturi extreme, dragoste interzisă și o mulțime de crime, care ar putea fi un nou clasic al genului grindhouse, dar subtilitatea feroce a lui Stewart o ridică la cu totul alt nivel”. Ambele filme vor fi introduse de Rose Kuo, producătoare americană, invitată a AIFF, care a lucrat cu Martin Scorsese și ​​Paul Schrader.

The post Comori neștiute, de văzut la American Independent Film Festival între 7 și 13 iunie appeared first on Cultura la dubă.