Pe listă se regăsesc și două nume legendare ale Berliner Philharmoniker – Guy Braunstein, fost concertmaistru și Götz Teutsch, fost solo-violoncelist.

Inițiatorii sunt dirijorul principal al Filarmonicii „George Enescu”, Gabriel Bebeșelea, istoricul Eugen Ciurtin și scriitorul Radu Vancu.

Aceștia cer mutarea manuscriselor și a celorlalte obiecte de tezaur ce au aparținut marelui compozitor român în spații corespunzătoare.

“Puține culturi își permit să-și trateze geniile cu ireverența, nepăsarea și disprețul cu care este tratat Enescu” – spun oamenii de cultură.

O investigație Cultura la dubă publicată săptămână trecută, completată ulterior de dezvăluiri publice ale unei angajate a muzeului, au arătat că bunurile de patrimoniu sunt depozitate de 4 ani și jumătate în containere ținute în aer liber, că iarna aceasta în ele a pătruns apa și că ele nu ar respecta normele prevăzute de lege.

Scrisoarea poate fi semnată AICI.

Deși imaginile publicate de conservatoarea muzeului arată inclusiv biroul lui George Enescu, bun de tezaur, avariat în 2025 – potrivit spuselor sale, ministrul Culturii, Andras Demeter, a declarat într-un comunicat de presă transmis sâmbătă că, în urma unei vizite la muzeu, a constat că toate bunurile de patrimoniu sunt în siguranță –  “M-ar bucura dacă multe alte elemente ale patrimoniului național, aflate în diferite muzee sau în arhive ori fonoteci, ar fi păstrate cu aceeași grijă.” – Acesta a fost contrazis și de o fotografie care arată umiditate de peste 90 în ianuarie 2026 – valoare care nu respectă normele minime impuse de lege.

Declarația a fost criticată ulterior de profesioniști din comunitatea muzeală. “Este greu de digerat modul cum arunci în aer legitimitatea profesională a unei întregi comunități, cunoașterea de bază, elementară a ce înseamnă muzeu, conservare, microclimat de de păstrare a unor bunuri de patrimoniu.” – a scris Dragoș Neamu, organizatorul Nopții Muzeelor în România.

Mai jos textul integral al scrisorii.

Scrisoare publică pentru protejarea manuscriselor

lui George Enescu

“Stimate domnule Președinte al României, Nicușor Dan

Stimate domnule Prim-Ministru, Ilie Bolojan

Stimate domnule Ministru al Culturii, András Demeter

Puține culturi au avut șansa unui muzician genial precum George Enescu. Yehudi Menuhin îl socotea „cea mai extraordinară ființă umană, cel mai mare muzician și cea mai formatoare experiență pe care am trăit-o vreodată”. Iar Menuhin chiar a întâlnit toată muzica relevantă a planetei din secolul 20. La rândul lui, Pablo Casals îl considera pur și simplu „cel mai mare fenomen muzical după Mozart”.

Și mai puține culturi își permit să-și trateze geniile cu ireverența, nepăsarea și disprețul cu care este tratat Enescu – așa cum rezultă din informațiile prezentate în investigația realizată de Cultura la dubă.

Apreciem îngrijorarea Ministerului Culturii, care a dispus o anchetă privitoare la modul în care sunt protejate manuscrisele lui George Enescu de către Muzeul Național „George Enescu”. Adică la modul în care e protejat un tezaur oficial al României de către o instituție a României.

Însă, în timp ce ancheta ministerială se va desfășura, manuscrisele Enescu vor continua să se degradeze, atâta vreme cât sunt păstrate în containere în aer liber, la temperaturi extreme, fără nici o formă de control al umidității. Ele au acumulat o vechime de un secol. Sunt fragile și vulnerabile la toate aceste diferențe de temperatură, de umiditate, de luminozitate, în care sunt păstrate deja de aproape 5 ani – ceea ce, cu mare probabilitate, a început să le altereze.  

La fel de importante sunt și celelalte obiecte personale care au aparținut marelui compozitor, la rândul lor bunuri clasate în tezaur. Nici ele nu trebuie să rămână în aceste containere.

Prin urmare, vă solicităm ca, în virtutea autorității dumneavoastră cumulate și a grijii pentru manuscrisele și obiectele patrimoniale ale acestui artist genial, să identificați în regim de urgență procedurile necesare pentru realizarea următoarelor măsuri esențiale pentru salvarea patrimoniului Enescu:

1. Mutarea manuscriselor și a celorlalte obiecte din aceste containere improprii în condiții de depozitare profesioniste, demne de statura lui Enescu.

2. Constituirea unei echipe de muzicologi români și străini, cu o expertiză și relevanță de asemenea demne de statura lui Enescu, al căror acces la aceste manuscrise să fie asigurat – astfel încât să poată verifica starea lor reală, pagină cu pagină.

3. Verificarea digitalizării integrale a acestor manuscrise – astfel încât cel puțin copia lor să existe, în cazul unui eventual dezastru ulterior.

De asemenea, vă rugăm ca, tot în virtutea autorității dumneavoastră cumulate, venite direct din vârful statului, să vă asigurați că acest control ministerial nu va admite nici o încercare de mușamalizare.

Avem încredere că veți dispune aceste măsuri – în absența cărora statul român se va dovedi, până la capăt, complet nedemn de Enescu.

Vă mulțumim,

Inițiatori

Gabriel Bebeșelea, dirijor principal al Filarmonicii „George Enescu”,

director artistic al Musica Ricercata

Eugen Ciurtin, director al Institutului de Istorie a Religiilor, Academia Română,

coordonator Sonotheism: Religion in Enescu – https://enescueliade.com/

Radu Vancu, scriitor și profesor universitar

Semnatari

1. Vladimir Jurowski – director muzical al Bayerische Staatsoper, dirijor principal al Orchestrei Radio din Berlin, fost director artistic al Festivalului George Enescu
2. Lawrence Foster, dirijor, fost director artistic al Festivalului George Enescu
3. Norman Manea, scriitor
4. Andrei Pleșu, filosof
5. Mircea Cărtărescu, scriitor
6. Victor Rebengiuc, actor
7. Andrei Șerban, regizor
8. Anca Vasiliu, cercetătoare și profesoară de istoria filosofiei, Sorbonne Université
9. Ștefan Câlția, pictor
10. Ana Blandiana, poetă
11. Ioana Bentoiu, soprană
12. Ada Solomon, Președintă a Consiliului de Administrație al Academiei Europene de Film
13. Guy Braunstein, fost concertmaistru al Berliner Philharmoniker
14. Götz Teutsch, fost solo-violoncelist la Berliner Philharmoniker
15. Alexandra Dariescu, pianistă concertistă, profesoară la Guildhall School of Music and Drama, Londra
16. Andrei Ioniță, violoncelist, profesor la Facultatea de Muzică din Köln
17. Remus Azoiței, violonist, profesor la Royal Academy of Music, Londra
18. Daniel Ciobanu, pianist
19. Antonio Grosu – dirijor European Academic Orchestra / Choeur de Chambre de Luxembourg
20. Mihai Constantinescu, manager muzical
21. Andrei Cornea, scriitor, traducător, profesor universitar
22. Cristi Puiu, regizor
23. Marta Petreu, scriitoare și profesoară universitară
24. Oana Pellea, actriță
25. Radu Filipescu, inginer
26. Matei Vișniec, scriitor
27. Gabriela Adameșteanu, scriitoare
28. Radu Jude, regizor
29. Magda Cârneci, scriitoare
30. Ruxandra Cesereanu, scriitoare, președintă a PEN România
31. Dan Perjovschi, artist
32. Lia Perjovschi, artist
33. Mircea Cantor, artist
34. Corneliu Porumboiu, regizor
35. Alexander Nanau, regizor
36. Radu Afrim, regizor
37. Dana Ciocârlie, pianistă concertistă
38. Florian Mitrea, pianist, profesor la Royal Academy of Music, Londra
39. Raluca Știrbăț, pianistă
40. Daria Tudor, pianistă, profesoară la Universitatea de Arte Berlin și Academia Barenboim-Said
41. Sabina Ulubeanu, lector universitar dr., compozitoare
42. Carmen Maria Cârneci, compozitoare
43. Cristian Lolea, compozitor
44. Vasile Șirli, compozitor
45. Adriana Șirli, muzicolog
46. Dragoș Buhagiar, scenograf și profesor universitar
47. Oana Marinescu, consultantă comunicare strategică
48. Ștefan Diaconu, editor, manager editura Musica Coloris
49. Alexandra Badea, regizoare și scriitoare
50. Tatiana Țîbuleac, scriitoare
51. Gigi Căciuleanu, coregraf, dansator, poet
52. Radu Paraschivescu, scriitor și traducător
53. Gianina Cărbunariu, regizoare
54. Nae Caranfil, regizor
55. Alexandru Solomon, regizor
56. Vlad Ivanov, actor
57. Bogdan-Alexandru Stănescu, scriitor și editor
58. Marius Manole, actor
59. Ofelia Popii, actriță
60. Bruno Mazzoni, traducător
61. Mihaela Miroiu, scriitoare, profesoară universitară, membră a Academia Europaea
62. Adrian Miroiu, filozof, profesor universitar, membru al Academiei Române
63. Emil Hurezeanu, diplomat, scriitor, publicist, editorialist
64. Paula Erizanu, scriitoare, jurnalistă
65. Ion Vartic, scriitor și profesor universitar
66. Cătălin Sava, muzicolog
67. Mihai Cojocaru, muzicolog
68. Bogdan Mureșanu, regizor
69. Vlad Alexandrescu, profesor universitar, președinte al Grupului pentru Dialog Social, fost ministru al Culturii
70. Corina Șuteu, manager cultural, fost ministru al Culturii
71. Dorin Crețu, pictor
72. Livia Câlția, arhitect
73. Claudiu Komartin, poet
74. Simona Goșu, scriitoare
75. Botond Nagy, regizor
76. Bogdan Crețu, istoric și critic literar, scriitor
77. Doris Mironescu, istoric și critic literar
78. Marin Mălaicu-Hondrari, scriitor și traducător
79. Katia Pascariu, actriță
80. Dan Coman, scriitor
81. Ioana Nicolaie, scriitoare
82. Teodora Coman, scriitoare
83. Mihai Călin, actor
84. Adriana Babeți, scriitoare și profesoară universitară
85. Mihaela Michailov, dramaturgă și conferențiară universitară
86. Iulian Tănase, scriitor
87. Corin Braga, scriitor, profesor universitar
88. Alex Călin, actor
89. Oana Boca Stănescu, manager cultural & consultant în comunicare
90. Alex Goldiș, critic literar și conferențiar universitar
91. Andreea Apostu, cercetător științific
92. István Téglás, actor
93. Luminița Corneanu, scriitoare
94. Andrei Măjeri, regizor
95. Andrei Terian, critic literar și profesor universitar
96. Matei Câlția, galerist
97. Bogdan Tătaru-Cazaban, preot și cercetător în istoria religiilor
98. Daniel Șandru, profesor universitar, politolog
99. Mădălina Lascu, bibliograf
100. Dorin Dobrincu, istoric
101. Monica Joița, diplomat, Ministerul Afacerilor Externe
102. Ștefan Baghiu, scriitor și lector universitar
103. Mihai Demetriade, istoric
104. Gelu Duminică, sociolog
105. Cristian Vasile, istoric
106. Raluca Nagy, scriitoare
107. Bogdan Simion, muzician
108. Teodora Dumitru, cercetătoare, istoric literar
109. Dragoș Neamu, manager cultural, fondator al Rețelei Naționale a Muzeelor din România“

Scrisoarea poate fi semnată AICI.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice

The post 100 de personalități ale culturii semnează o scrisoare publică în care cer președintelui, premierului și ministrului Culturii “mutarea manuscriselor din containere în condiții de depozitare profesioniste, demne de statura lui Enescu” appeared first on Cultura la dubă.

„Se spune că este un război în Ucraina. Nu este un război în Ucraina, este un război în Europa.” – Sergei Loznitsa

În urmă cu 4 ani, pe 24 februarie 2022, Kievul și alte mari orașe din Ucraina erau bombardate de Rusia. Femei cu copii mici plecau cu trenuri, autocare, mașini sau pe jos din calea invaziei rusești. Lumea întreagă privea online războiul declanșat de Rusia în țara vecină.

Potrivit unui studiu realizat la Washington, citat de New York Times, numărul victimelor înregistrat în acești 4 ani se apropie de 2 milioane, de ambele tabere – aproape 1,2 milioane de ruși și aproape 600.000 de ucraineni au fost uciși, răniți sau sunt dați dispăruți. 

Într-un interviu special acordat pentru Cultura la dubă, celebrul regizor ucrainean Sergei Loznitsa, multipremiat la Cannes și alte mari festivaluri, analizează acest război din perspectiva unui ucrainean plecat de mult timp din țara sa și din perspectiva unui cineast care creează și militează pentru arta cu mesaj politic.

În timp ce președintele juriului de la Berlinale, cineastul german Wim Wenders, a declarat în deschiderea festivalului că cineaștii ar trebui să stea în afara politicii, Loznitsa susține opusul: “Cinemaul nu este suficient de politic. Ar trebui să fie mai politic.“

Loznitsa, autorul unor filme memorabile precum Donbass și Maidan, a fost tot timpul interesat să reflecte în arta sa realitatea din Ucraina, efectele invaziei rusești asupra populației din regiunea Donbass sau corupția ca molimă. Relația cu propria țară a fost la rândul ei problematică. Fiindcă a luat apărarea cineaștilor ruși în timp ce aceștia erau interziși la festivalurile majore, Academia Ucraineană de Film l-a exclus în martie 2022.

De asemenea, Loznitsa a decis la scurt timp după declanșarea războiului să se retragă din Academia Europeană de Film, pe motiv că scrisoarea acesteia, publicată în primele zile ale războiului, este prea pasivă.

Prezent la Les Films de Cannes à Bucarest în octombrie 2025, cu cel mai recent film al său, Two Prosecutors, selectat în competiția pentru Palme d’Or, Loznitsa a vorbit pentru Cultura la dubă despre cinemaul de azi, raportat la atrocitățile pe care unele popoare le trăiesc, iar altele doar le privesc.

***

Domnule Loznitsa, războiul este chiar lângă noi, în țara dumneavoastră, Ucraina, și cred că e important să începem discuția noastră chiar despre asta. Cum v-a impactat războiul ca ființă umană și, de asemenea, cum v-a influențat munca de regizor?

Nu pot să spun exact cum m-a impactat, fiindcă nu mă pot privi din exterior, dar desigur că eu continui să fac ceea ce am de făcut – filme. Și, ca răspuns la asta, am făcut un film pe care l-am numit Invazie. A fost lansat în 2024, este un documentar pe care l-am filmat în Ucraina și este un film despre oameni obișnuiți care au trăit în Ucraina și despre cum viața de zi cu zi s-a schimbat în aceste circumstanțe.

Dar avem o problemă serioasă în Europa, iar ceea ce aud din diferite medii nu este o descriere corectă a ceea ce s-a întâmplat. Cineva spune că acesta este un conflict, nu este un conflict. Este război, agresiune. De asemenea, se spune că este un război în Ucraina. Nu este un război în Ucraina, este un război în Europa.

Înseamnă că acest război este deja aici, în România, în Letonia, Lituania, în Estonia, în Polonia, în Germania și peste tot.

Deci spuneți că țările care ajută Ucraina cu arme fac parte din acest război?

Da, este un fapt. Dar ei sunt parte din acest război, ca și cum ar sta pe două scaune și ar pretinde că nu sunt și își exprimă frica.

Pe 24 februarie 2022, când Kievul a fost lovit de armata rusă, ați dat un interviu în Deutsche Welle și ați spus că acest lucru se întâmplă din cauza faptului că Europa de Vest a cooperat cu Rusia în anii trecuți, chiar dacă războiul a început, de fapt, acum 11 ani în Crimeea. Patru ani după acea declarație, cum credeți că ar putea să se încheie acest război?

Până acum, din ceea ce văd, politicienii europeni nu au reacționat încă corespunzător. Le este frică.

Și ce înseamnă corespunzător, din punctul dumneavoastră de vedere?

De exemplu, când Iranul a lovit Israelul cu rachete, cine a protejat Israelul? Forțele israeliene, americane, britanice, franceze, Egiptul și Iordania au ajutat la doborârea acestor rachete. Cine a ajutat Kievul să doboare rachete? Ei pot face asta. Pentru a închide cerul, este nevoie de o decizie politică – să anunțe că închidem acest cer și vom doborî toate rachetele, dronele care apar pe cerul ucrainean. E posibil. De ce nu au făcut-o? De ce au făcut asta cu Israelul, dar nu cu Ucraina?

De ce credeți?

Nu știu, trebuie să întrebăm politicienii. Înainte de acest război, deoarece era cunoscut și așteptat de toată lumea, chiar și de Statele Unite, de Biden, era de înțeles că Rusia va ataca Ucraina. Ei ar fi putut aduce o flotă la Marea Neagră. Nu au făcut-o.

Da, dar discursurilor lor au lăsat de înțeles că dacă ar interveni cu trupele lor, există riscul de a izbucni al Treilea Război Mondial, iar asta vor să evite. Sunteți de acord cu asta?

Nu, ei încearcă să explice de ce au permis Rusiei să atace Ucraina. Este o chestiune de voință politică, iar acum va fi un război mondial.

Credeți asta?

Văd cum decurge. Dacă un avion rus poate rămâne în țări NATO timp de 12 minute, fără reacție, doar bla, bla, bla….

Dacă se poate întâmpla, data viitoare va fi o jumătate de oră, iar după aceea și mai mult.

Dacă dronele pot veni în Polonia, următorul pas este că vor veni cu trotil sau dinamită. Îmi amintesc reacția președintelui turc Erdogan – a doborât un avion rusesc și asta a fost tot. A oprit orice fel de încercare de a traversa granița cu un avion militar.

Cum ați reușit să realizați filmul Invazia în timpul războiului? Cum au fost schimbate condițiile de filmare?

În primul rând, nu am fost acolo pentru că până acum exista o lege care spunea că bărbații ucraineni de la 18 la 60 de ani nu pot părăsi țara. Acum am voie, dar când au fost filmările, nu aș fi putut părăsi țara, iar eu nu am rezidența în Ucraina. Dar cameramanul și o echipă mică au fost acolo. În orice caz, nu am vrut să filmez acest film pe linia frontului, nu a fost focusul filmului meu. Nu vreau, mai întâi de toate, să-i pun într-o situație de risc.

Am filmat în 2022 și 2023, nu se poate compara cu ce se întâmplă acum. Acum, în fiecare zi, orașe mari precum Kiev și Harkov sunt bombardate. Este mult mai riscant.

În 2022 spuneați că artiștii ruși nu ar trebui să fie interziși de la competițiile internaționale și festivalurile de film. Asta v-a atras chiar critica ucrainenilor. Cum vă mai poziționați acum față de acest subiect?

Putem pedepsi oameni nevinovați, oameni care nu au legătură cu crima? Putem să-i pedepsim, să-i dăm în judecată?

Apoi, dacă pur și simplu interzicem culturile țărilor care au comis crime, ar trebui să interzicem cultura britanică. Pentru că Marea Britanie a comis multe crime. Îmi amintesc câți oameni au ucis în India. Ei au fost unul dintre cei mai mari colonizatori. Apoi cultura spaniolă… oh la la, câți indieni au ucis! Franceză, amintește-ți de Napoleon și de război, și așa mai departe – ceea ce au făcut francezii în Algeria. Belgia, ce a făcut în Congo. Germania nu mai spun…

Știi, va trebui să anulăm toată această cultură și americanii, bine? Americanii, pentru Vietnam și alte războaie. Și toate țările sovietice, țările post-sovietice, știi de ce? Pentru că în războiul afgan toată lumea a participat cu soldați. Știi câte victime civile sunt în războiul din Afganistan? 1. 5 până la 2 milioane au fost ucise de armata sovietică. Și armata sovietică era lituaniană, letonă, estoniană, ucraineană, rusă și alte naționalități.

Trebuie să anulăm pur și simplu toată aceaste culturi? Este stupid. Care este legătura dintre cultură și autoritățile care au comis crima? Care este conexiunea directă? Cum artistul care a trăit în secolul 19 este responsabil pentru ceea ce s-a întâmplat în secolul 21?

Mulți artiști ucraineni nu sunt de acord cu această idee și ei spun că nimeni nu ar trebui să ajute la îmbunătățirea imaginii Rusiei, prin cultură, că sunt criminali și ar trebui să-i prezentăm ca pe niște criminali și atât.

Și mulți germani au presupus că ar trebui să încerce… Poate că este un exemplu prost, dar, știi, uneori o majoritate se poate înșela, greșește. Este un fel de boală.

Uite, e un exemplu interesant legat de Afganistan. În Ucraina încă există monumentul eroului care a murit în Afganistan. În Ucraina există această societate a oamenilor care au participat la războiul din Afganistan. Acum această societate ajută armata Ucrainei și altele. Dar ei erau ca parte a armatei sovietice în Afganistan.

În Ucraina sunt o mulțime de lucruri ridicole. De exemplu, marele cineast Alexandr Dovjenko era un comunist cinstit. El lupta pentru ideea comunistă. Acum Ucraina este o țară ieșită din regimul comunist, dar Dovzhenko este, totuși, un mare regizor ucrainean în ochii lor.

Eu am primit în 2018 un premiu onorabil pentru ceva ce am făcut în cinema: medalia Dovzhenko, da.

El a făcut filmul Arsenal, un film politic în care arată cum muncitorii se luptă cu Republica Populară Ucraineană, Petliura (n.r. Symon Petliura, comandantul Armatei Populare Ucrainene în timpul războiului ucrainean pentru independență). În Ucraina, Petliura este erou, dar Dovzhenko este, de asemenea, erou. Asta este ridicol. Unde este logica? Și dacă începi să descoperi istoria ucraineană, vei găsi multe astfel de coliziuni unde nu există logică.

Ei pur și simplu urăsc pe cineva și îl marchează ca fiind dușman. Au îndepărat monumentul lui Bulgakov. Pur și simplu îndepărtează toate monumentele lui Pușkin, care au fost realizate și construite în secolul al XIX-lea.

Ei se luptă cu cultura, este o resentiment uriaș pe care ei îl simt. Nu pot spune că e reacție sănătoasă. Dacă vrei să construiești o nouă cultură, ești binevenit, domeniul ăsta este atât de gol! Creează lucruri, atrage oamenii, arată întregii Europe ceva, o creație. Fă ceva, nu doar distruge! Nu doar anula cultura altora, creează-o.

Tot acest concept anti-Rusia… este posibil să construiești o țară pe anti-ceva? Imposibil. Creează-ți propria identitate, cine ești și de ce ești aici. Este imposibil să distrugi această țară. Imposibil, este vorba de geografie, până la urmă.

Dacă doriți să vă transformați, găsiți o altă modalitate de a avea un vecin pașnic, găsiți o altă modalitate.

Cultura nu este un inamic, toate culturile se opun regimurilor autoritare, terorismului etc. Restul nu este cultură, este propagandă. Dostoievski a fost în închisoare și era aproape să fie spânzurat. Cei care gândesc așa sunt oameni needucați, deveniți activiști în această țară, din păcate. Mai mult de atât, 30% dintre ucraineni vorbesc rusă. Sunt cetățenii tăi, de ce te lupți cu limba rusă?

Lucrați mult cu Oleg Mutu, director de imagine român. Cum este relația de lucru cu el?

Ne știm de mult timp, lucrăm împreună mereu și am devenit prieteni. Este ușor. El are propriul său aport creativ, și este important, desigur, încerc să ofer fiecăruia libertatea de a crea. Este o cooperare foarte bună, plăcută.

Am filmat acest film în 18 zile și s-a putut întampla pentru că toată lumea a lucrat super bine. De obicei, prima zi de filmare este întotdeauna un dezastru, dar nu a fost și în cazul nostru. Apoi, lucrez cu aceleași persoane: designer de costume, asistent de regie, editor, inginer de sunet, oameni la lumină, electricieni. Ne întâlnim ca niște vechi prieteni și facem film.

_{Afișul filmului Donbass, regia Sergei Loznitsa (2018)}

Credeți că cinemaul de astăzi a devenit prea politic?

Nu. Nu. Din păcate, nu. Ținând cont de ceea ce știm că se întâmplă în lume, nu. Ar trebuie să fie mai politic. Dacă ne gândim doar la Fassbinder sau Pasolini, niște tipi foarte activi, erau mereu politici. Și pot numi mulți dintre ei, Godard, de exemplu.

Apoi, s-a încercat interzicerea regizorilor israelieni. E a doua încercare după cineaștii ruși. Și nimeni nu vrea să facă o conferință. Este o problemă pentru Academia Europeană de Film.

Am propus să invităm psihologi, antropologi culturali, istorici și cineaști. Asta am propus în fața acestei academii, iar ea a spus nu, nu este momentul, când se va termina războiul, putem discuta despre asta. Casele ard, dar nu este momentul să folosim apă împotriva focului și să-l oprim; să ardă complet, iar după aceea vom discuta.

V-ați gândit vreodată să vă înrolați în armată, în acest război?

Nu, niciodată. Nu este pentru mine. Sunt dintr-o familie în care multe generații au fost în armată, ofițeri, etc. Dar nu este pentru mine.

Am o relație foarte intimă cu Kievul, dar nu pot rămâne acolo. Iubesc Parisul în același mod în care iubesc Vilniusul, pentru că istoria mea trece și prin Vilnius, Paris, Berlin și alte orașe unde am locuit. Când am părăsit Ucraina, am plecat în 2001 pentru totdeauna. Nu am simțit niciodată acest tip de boală, boala emigrantului.

Destinul meu este să fac filme și toate filmele sunt despre întrebările care mă îngrijorează și care mă ating profund. Cred că este important să ne protejăm de acest tip de boală. Războiul este o boală, se răspândește ca o plagă.

Așadar, aceasta este datoria mea și nu pot rămâne în Ucraina, acolo am fost limitat în posibilități. Nu pot face nimic din cauza problemelor financiare.

Apoi, lucrez cu oameni din 10 țări. Am cam 10 – 12 limbi diferite: rusă, română, lituaniană, letonă, ucraineană, franceză, olandeză, poloneză, germană, greacă, etc. Încerc să invit oameni din culturi diferite pentru că adaugă ceva proiectelor mele.

Încerc să privesc lumea mai larg, nu mă concentrez pe un teritoriu particular sau un limbaj particular. Răspunsul este foarte simplu: lumea este pământul meu, lumea. Pământul este țara mea și trebuie să ne protejăm planeta.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post INTERVIU Sergei Loznitsa, regizor ucrainean: “Cinemaul de azi ar trebui să fie mai politic.” appeared first on Cultura la dubă.

“​Dacă există motive care îl fac incompatibil pe regizorul Andriy Zholdak cu Premiile Uniter, numai teatrul implicat are dreptul să le sesizeze, dat fiind că în cazul unor abateri grave, decizia de colaborare aparține producătorului.”, se arată în comunicatul juriului.

Membrii juriului sunt Doru Mareș (critic de teatru), Maria Miu (scenograf), Victor Scoradeț (critic de teatru), Iris Spiridon (regizor) și Carmen Stanciu (teatrolog).

Andriy Zholdak este nominalizat la Premiile UNITER, la categoria cea mai bună regie, pentru regia spectacolului „Femeia mării” de Henrik Ibsen, Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova.

Managerul Teatrului Naţional „Marin Sorescu” Craiova a transmis aseară că angajații teatrului nu au avut nicio problemă în colaborarea cu regizorul ucrainean.

“Colaborarea cu regizorul ucrainean Andriy Zholdak, proiect propus teatrului nostru cu patru ani înainte, s-a realizat la inițiativa regretatului George Banu care a fost consultantul artistic al spectacolului, prezent pe perioada repetițiilor. Domnul Zholdak a fost recomandat la Craiova ca un creator original și un regizor important, iar ecourile din presa de specialitate sunt elogioase atât la adresa spectacolului “Femeia mării”, cât și a alor spectacole realizate de acesta în țară și în străinătate.

Ținem să menționăm că relațiile de muncă și colaborare artistică dintre Andriy Zholdak și echipa artistică a Naționalului craiovean s-au derulat în cele mai bune condiții și nu am înregistrat nicio situație nedorită.

Astăzi, conducerea teatrului s-a întâlnit cu colectivul de producție și cu echipa artistică a spectacolului “Femeia mării”. S-a discutat pe acest subiect, iar colegii noștri au reiterat cele spuse mai sus.”, a declarat Alexandru Boureanu, managerul Teatrului Național “Marin Sorescu” din Craiova.

Și Tompa Gabor, managerul Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, instituția la care a avut loc scandalul din 2017, când regizorul ucrainean a fost acuzat că ar fi bruscat o actriță, l-a apărat pe Andriy Zholdak într-o scrisoare publică și i-a acuzat pe inițiatorii petiției de <activism neobolșevist, influențat de ideologia „woke” și „cancel culture”>.

În martie 2017, Andriy Zholdak a fost acuzat că ar fi lovit-o pe actrița Eva Imre, potrivit relatării TVR din acea seară:

“O actriţă a Teatrului Maghiar din Cluj-Napoca ar fi fost agresată de un regizor chiar în timpul premierei unui spectacol. Actrița ar fi fost pălmuită în pauza dintre acte. Regizorul ar fi fost nemulţumit de felul cum a jucat aceasta în prima parte a spectacolului. Colegii actriţei au sunat la 112 şi au chemat poliţia. Actriţa nu a depus plângere.“

“Consider că incidentul care s-a petrecut la premiera de vineri este un exces de zel din partea regizorului, dar nu cred că era necesară intervenţia Poliţiei, deoarece personalul Teatrului Maghiar putea să gestioneze situaţia. Din cate ştiu eu, la pauză, regizorul a mers foarte nervos la actori, a luat-o de umeri pe  actriţă, dar nu a pălmuit-o“, a declarat atunci pentru TVR directorul Teatrului Maghiar din Cluj-Napoca, Tompa Gabor.

Actrița Eva Imre este la rândul său nominalizată la Premiile UNITER, pentru rolul Barbarul B din spectacolul „Tinerii Barbari”, regia Attila Vidnyánszky Jr., Teatrul Maghiar de Stat Cluj și Teatrul Cetate din Gyula, Ungaria.

The post Reacția juriului UNITER în cazul Zholdak: “Juriul nu este abilitat să judece eventualele excese temperamentale ale unui artist.” appeared first on Cultura la dubă.

Silviu Purcărete era nominalizat pentru regia spectacolului „Antonin Artaud. Familia Cenci”, după Shelley și Stendhal, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi, precum și pentru cel mai bun spectacol, cu același titlu.

Iată scrisoarea trimisă de regizor către UNITER:

“Dragi colegi,

Odată demascat, cum aflu, că am 72 de ani, că sînt de parte bărbătească, ca să nu mai pomenim, Doamne fereşte, şi de alte beteşuguri incorecte politic, mi-am dat şi eu seama că nominalizarea mea pentru un premiu de regie este în răspar cu aşteptările unor tineri confraţi şi surori şi generatoare de agitaţie şi indignări.

Mulţumind adînc celor cinci membri ai juriului pentru «rătăcirea» de a mă fi înscris pe lista candidaţilor la premiu, vă rog sa luaţi în considerare retragerea mea dintr-o competiţie pe care nu mi-am dorit-o şi nu mi-o doresc neapărat şi care provoacă atîta amărăciune şi parapon.

Se ştie că în vremuri grele, cu resurse de hrană împuţinate, mamiferele bătrîne sînt îndepărtate şi sacrificate pentru salvarea exemplarelor tinere, iar noi trăim, într-adevăr, vremuri grele.

Spre împăciuire şi armonie, propun ca, în locul candidaturii mele, juriul sau chiar Senatul însuşi să desemneze pe unul din tinerii sau, mult mai corect, pe una din tinerele leoaice ale regiei românești.

Nimic ironic, doar respect pentru vocea Naturii!

Cu mulţumiri şi deosebită stimă,

Silviu Purcărete

20 Martie 2023″

În urmă cu câteva zile, după anunțarea nominalizăriilor la Premiile UNITER, primele reacții critice apărute pe facebook au fost din partea regizorilor Carmen Lidia Vidu, Eugen Jebeleanu și Alexandra Badea.

Alexandra Badea, regizoare și dramaturg, multipremiată în Franța, a explicat în mai multe postări ample punctele sale de vedere. Iată un fragment:

“(…)Nu putem ignora astăzi că premiile transmit în primul rând un mesaj și că ele pot schimba peisajul artistic al unei societăți.

Într-o țară ca România, în care eu sunt doar a treia regizoare din istorie care este invitată să monteze la Sala Mare a TNB și Carmen Lidia Vidu doar a treia regizoare premiată la categoria «cea mai bună regie» din ultimii 30 de ani (și să nu îmi spuneti că nu a avut România mai multe regizoare care ar fi avut ce spune în această sală și la aceste premii), într-o țară în care tinerii artiști nu au acces la mijoace de producție și la teatre importante, în care majoritatea managerilor de teatru nu merg din oraș în oraș pentru a vedea spectacole și îi invită pe artiști din ce au auzit ei din recomandări (și de cele mai multe ori aceste recomandări vin după premii importante), într-o țară în care nu ești luat în considerare și în serios ca artist decât poate de la 50 de ani și ca artistă poate niciodată, într-o țară ca asta, în momentul în care accepți să faci parte dintr-un juriu, cred că porti responsabilitatea de a transmite un mesaj politic, nu numai unul estetic.

Mai ales că a decide care act artistic este cel mai bun este deja foarte delicat, dacă nu imposibil. Eu, sincer, de fiecare dată când am fost într-un juriu, nu am știut să afirm cu siguranță ce piesă sau ce spectacol este cel mai bun, dar mi-am pus problema alături de colegii din juriu care este piesa sau spectacolul care aduce ceva nou în acel moment, de care acea societate are nevoie, și ce semnal transmitem prin premierea ei.

După părerea mea, premiile în artă nu ar trebui să existe, dar pentru că ele există și pentru că uneori au un impact puternic, putând schimba chiar imaginarul unei societăți, nu cred că mai putem ignora aceste elemente continuând să ne ascundem sub scuza «mi-a placut», «nu mi-a placut».

Pentru Eugen Jebeleanu, premiul UNITER pentru cel mai bun regizor i-a deschis portile teatrelor instituționalizate care îi erau închise, în ciuda spectacolelor puternice pe care le prezenta în sectorul independent. Probabil că fără acest premiu nu ar fi avut acces la sala mare a TNB. A nu nominaliza spectacolul lui în nici o categorie (nici macar la debut, unde erau două actrițe extraordinare pe o partitură complexă (Sara Cuncea și Eva Cosac) înseamnă a transmite mesajul că prezenta lui în acest spatiu nu este necesară și esențială acum în teatrul românesc.

A avea printre nominalizati numai regizori main-stream care montează de decenii, an de an, pe cele mai mari scene și cu cele mai mari mijloace de producție este a transmite mesajul: «Este just ca acești artiști și numai acești artiști să monopolizeze în continuare cele mai importante mijloace de producție și cele mai mari onorarii».

Mai ales că pentru toti cei patru nominalizați la cele două categorii «cel mai bun regizor», «cel mai bun spectacol» acest premiu nu va mai schimba nimic, ei au locul lor în teatrul românesc și nimeni nu îl contesta (cu exceptia cazului Zholdak).

Încă o dată, nu contest valoarea lor ca artiști și calitatea creațiilor lor, exceptând cazul Zholdak despre care m-am exprimat deja.

În rest putem discuta în continuare despre criterii estetice subiective și arbitrare. Da, mi-as dori și eu ca aceste criterii de gen sau de vârstă să nu existe, (pentru că de multe ori în Franta cei care au vrut să mă conteste pe mine sau pe alte artiste au folosit argumentul: «E acolo pentru că e femeie ».

Mi-aș dori ca aceste criterii să nu fie invocate dar, din păcate, azi în România, o societate misogină, inegalitară și care nu îsi sustine tânara generatie care continuă să plece în valuri, aceste criterii sunt necesare în orice proces de jurizare. Scriu acest text pentru a deschide o dezbatere, nu pentru a apara spectacolul meu Exil, eligibil la aceste premii în acest an. Nu contest decizia estetica a juriului, dar cred ca teatrul românesc are nevoie de aceasta dezbatere.”

Pe de altă parte, aceștia au invocat și posibile probleme de conflict de interese pe care unii membrii ai juriului le-ar avea. De exemplu, faptul că un jurat, de profesie teatrolog, face parte din Consiliul Artistic al Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, care a primit anul acesta cele mai multe nominalizări – 8 sau că unii dintre membrii Senatului UNITER se regăsesc pe lista nominalizaților.

Tompa Gabor: “Consider inacceptabilă ideea retragerii nominalizării lui Andriy Zholdak”

UNITER a publicat în această seară și o reacție a directorului Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, Tompa Gabor, la petiție lansată online de regizoarea Carmen Lidia Vidu și semnată de 1400 de oameni (până la momentul publicării articolului), în care se cere retragerea de pe lista nominalizărilor a regizorului Andriy Zholdak, acuzat în trecut că ar fi bruscat o actriță.

“Referitor la controversele iscate în jurul nominalizărilor din acest an la Premiile UNITER, consider inacceptabilă ideea retragerii nominalizării lui Andriy Zholdak de către juriu la premiul pentru regie, în urma petiției unui grup activisto-ideologic, bazată pe o narativă mincinoasă, exagerată, deformată și umflată de către presa din România, în contextul spectacolului „Rosmersholm” de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, de la premiera căruia au trecut exact 6 ani!

Pe vremea aceea au apărut titluri bombastice și șocante, de gen „actriță bătută de regizorul ucrainean”, care s-au dovedit a fi cu totul neadevărate în urma anchetei și investigării pe care am întreprins-o imediat după eveniment. Menționez că de atunci spectacolul a luat numeroase premii la festivaluri internaționale, inclusiv Cel Mai Bun Spectacol, Cea Mai Bună Actriță, Cel Mai Bun Decor la Festivalul Național de Teatru, POSZT, de la Pécs, și a fost invitat la Olimpiada de Teatru de la St.Petersburg, precum și la Festivalurile Ibsen de la Oslo și Tokyo.

E adevărat că au fost și atunci activiste și activiști, urmași demni ai cenzorilor din epoca comunistă, care au cerut retragerea premiilor și autocritica(!!) juriului.

Exact ca în cazul „Proștilor sub clar de lună” regizat de Lucian Pintilie la Teatrul Bulandra la începutul anilor ’70, unde în urma directivelor tovarășului Dumitru Popescu „Dumnezeu”, criticii au declarat că „au văzut greșit spectacolul”!!!Am convingerea că acest tip de activism neobolșevist, influențat de ideologia „woke” și „cancel culture”, este deosebit de nociv și pune în pericol creațiile artistice de mare valoare.

Ca director general al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj și, în special, ca președinte al Uniunii Teatrelor din Europa protestez împotriva unor asemenea demersuri care amestecă ideologii extremiste în judecățile de valoare estetică.

Totodată atrag atenția că persecutarea continuă a unui regizor ucrainean de excepție prin repetate presiuni ideologice transmite un mesaj extrem de negativ și poate avea consecințe nefaste în contextul evenimentelor politice tragice din zilele noastre.

Tompa Gabor

20.03.2023“

UNITER i-a retras lui Alexandru Repan Premiul pentru întreaga activitate

UNITER a anunțat azi că Senatul a decis retragerea Premiului pentru întreaga activitate, pe care urma să i-l acorde lui Alexandru Repan, ca urmare a articolului publicat de Cultura la dubă, despre activitatea sa de colaborator al Securității, potrivit unei decizii judecătorești definitive.

“Ca urmare a apariției în spațiul public a informației, dovedite prin hotărâre judecătorească definitivă, că actorul Alexadru Repan a fost colaborator al Securității, Senatul UNITER a reconsiderat acordarea Premiului pentru întreaga activitate.Senatul UNITER nu contestă activitatea artistică de excepție a actorului Alexandru Repan, pentru care a și fost desemnat, de bună credință, pentru acordarea premiului, dar activitatea de colaborator al Securității este incompatibilă cu valorile promovate prin Statutul UNITER: democrație, respectarea drepturilor omului, solidaritatea de breaslă. Ca atare, Senatul UNITER decide retragerea premiului de întreaga activitate acordat actorului Alexandru Repan.”

The post Silviu Purcărete s-a retras de pe lista nominalizărilor la Premiile UNITER appeared first on Cultura la dubă.

Unul dintre cei mai importanți scriitori ruși în viață, puternic contestatar al lui Vladimir Putin, Mihail Șișkin, a publicat azi pe site-ul televiziunii publice din Estonia un editorial impresionant, în care vorbește despre războiul din Ucraina și suferința provocată de Vladimir Putin, dar și despre cum va arăta Rusia în viitor.

Redăm mai jos textul scriitorului rus:

“Războiul nu a început acum, ci în 2014. Vestul pur și simplu nu a vrut să înțeleagă asta și s-a prefăcut că nimic groaznic nu se întâmplă.

În anii care au urmat, am încercat să explic oamenilor personajul Putin prin discursurile și scrierile mele. Nu am reușit. Acum Putin însuși s-a arătat lumii.

Eu sunt rus. Putin comite crime atroce în numele poporului meu și al meu. Putin nu este Rusia. Rusia este îndurerată și rușinată. În numele Rusiei, îmi cer iertare în fața ucrainenilor. (…)

Vreau să mă întorc în Rusia. Dar în ce fel de Rusie? În Rusia lui Putin este imposibil să respiri – mirosul bocancului miliției este mult prea puternic.

Vreau să mă întorc în țara mea, despre care am scris într-o scrisoare publică atunci când am refuzat să reprezint Rusia lui Putin la târgurile internaționale din 2013, înaintea anexării Crimeii și înaintea demarării războiului împotriva Ucrainei. Atunci scriam:

Vreau să reprezint în viitor o altă țară. Vreau să reprezint propria mea Rusie, o țară liberă, un pămân eliberat de auto-proclamare, unde structurile de stat nu protejează dreptul la corupție, ci drepturile oamenilor, un pământ al oamenilor liberi, cu o presă liberă și alegeri libere.

Spațiul pentru libertatea de exprimare în Rusia s-a redus deja la sfera internetului, dar cenzura de război este încă în vigoare și acolo. Autoritățile deja au decretat că orice luare de poziție critică față de Rusia și de războiul ei va fi interpretată drept trădare și va fi pedepsită conform legilor de război.

Ce poate să facă un scriitor? Un singur lucru: să vorbească răspicat. Tăcerea înseamnă să sprijini un agresor. (…)

Ucrainenii se luptă acum cu armata lui Putin pentru libertatea noastră și a voastră. Ei apără nu doar dreptul lor la demnitate umană, ci apără demnitatea întregii omeniri. Ucraina protejează libertatea și demnitatea noastră. Trebuie să o ajutăm cu orice putem.

Crima regimului rezultă și din faptul că stigma a acoperit întreaga țară.

Rusia nu mai este asociată cu literatură rusă și cu muzica, ci cu copiii bombardați.

Crima lui Putin este și că a otrăvit lumea cu ură.

Putin va pleca, dar durerea și furia vor rămâne mult timp. Și doar arta, literatura și cultura pot ajuta să depășim această traună.

Mai devreme sau mai târziu, viața fără sens și vilele dictatorului vor avea un sfârșit, dar cultura va rezista și după Putin. Literatura nu trebuie să aibă de-a face cu Putin. Literatura nu trebuie să explice războiul.

Războiul nu poate fi explicat în termeni de: De ce oamenii comandă unei națiuni să o ucidă pe alta? Literatura este la polul opus al războiului. Adevărata literatură vorbește despre nevoia omul de iubire, nu de ură.

Ce ne așteaptă?

În cel mai bun caz, nu va fi un război nuclear.

Îmi doresc foarte tare să cred că nebunul nu va apăsa butonul roșu și că niciun subordonat al său nu va asculta ordinul final.

Dar acesta ar putea fi singurul lucru bun care ne poate aștepta.

După Putin, statul Federația Rusă nu va mai exista pe hartă. Procesul declinului imperiului va continua. Va urma eliberarea Ceceniei și a altor popoare și regiuni. Lupta pentru putere începe.

Un popor nu vrea să trăiască în haos, iar dorința de a avea o mână fermă va crește din nou.

Chiar și în cele mai libere alegeri electorale, dacă vor fi, un nou dictator va veni la putere. Și Vestul îl va sprijini, pentru că el are puterea de a apăsa pe butonul roșu.

Și, cine știe, asta s-ar putea întâmpla din nou și din nou.”

***

Mihail Șișkin este singurul scriitor rus care a obținut toate cele trei premii majore ale literaturii ruse – Premiul Booker (2000), Bestsellerul Național (2005) și Marele Premiu al Cărții (2010). S-a născut la Moscova în 1961 și a studiat limbile germană și engleză.

A lucrat ca muncitor pe șantier, jurnalist, profesor și translator. În 1999 s-a mutat în Elveția, unde a lucrat ca translator cu refugiații.

Este autorul volumelor “Părul Venerei”, “Scrisorar” sau “Paltonul cu gaică”, traduse în română și publicate de Curtea Veche.

The post Scriitorul rus Mihail Șișkin: “Putin nu este Rusia. Rusia este îndurerată și rușinată. În numele Rusiei, cer iertare ucrainenilor.” appeared first on Cultura la dubă.

Regizoarea de film Sahraa Karimi a transmis ieri lumii cinematografice o scrisoare deschisă în care imploră media și artiștii din toată lumea să vorbească despre criza umanitară din Afganistan.

Aceasta descrie situația tragică din țara sa și subliniază abuzurile asupra femeilor și copiilor:

“Talibanii ne-au masacrat oamenii, au răpit mulți copii, au vândut fete – copile, drept mirese pentru bărbații lor, au omorât o femeie pentru hainele pe care le purta, au scos ochii unei alte femei, au ucis și torturat mulți dintre comedianții noștri, au ucis unul dintre poeții noștri, au ucis șeful culturii și al mediei, au ucis oameni afiliați guvernului, au spânzurat bărbați în public.

Familiile sunt în tabere din Kabul, după ce au plecat din orașele lor și stau în condiții inumane. Bebelușii mor fiindcă nu au lapte.

Este o criză umanitară și, totuși, lumea întreagă tace. (…)

Vor anula orice drept al femeilor, vom deveni niște umbre ale bărbaților și ale caselor, vocile noastre vor fi reduse la tăcere. Când talibanii au fost la putere, nicio fată nu a mers la școală. De atunci, sunt 9 milioane de fete înscrise la școală. (…) În doar câteva săptămâni, talibanii au distrus multe școli și peste 2 milioane de fete au fost nevoite să părăsească școlile.

Nu înțeleg lumea asta. Nu înțeleg această tăcere. Eu voi rămâne și voi lupta pentru țara mea, dar nu pot singură. Am nevoie de aliați ca voi. Vă rog să ne ajutați să facem această lume să îi pese de noi. Vă rog să spuneți presei din țara voastră ce se întâmplă aici. (…)

Acesta nu este un război civil, este un război impus și este rezultatul unei înțelegeri dintre SUA și talibani.

Vă rog să nu ne abandonați. Avem atât de puțin timp, poate doar câteva zile.”

Regizoarea a postat această scrisoare pe Twitter și a precizat că oamenii de acolo vor rămâne fără internet dacă talibanii vor pune stăpânire pe Kabul, ceea ce s-a și întâmplat. În ultimul filmuleț publicat de ea, aceasta aleargă disperată din calea talibanilor.

The post Scrisoarea impresionantă a regizoarei afgane Sahraa Karimi: “Avem nevoie de vocea voastră, în numele femeilor, copiilor și artiștilor afgani!” appeared first on Cultura la dubă.