Despre Festivalul Enescu s-a tot spus de-a lungul timpului că este o “sărbătoare”. Dar poate cei care nu au intrat vreodată în contact cu acest eveniment nu înțeleg exact amploarea lui din punct de vedere logistic, relevanța artistică, notorietatea pe care o are la nivel internațional și bucuria pe care o aduce în sufletele iubitorilor de muzică.

În teorie, Festivalul Internațional George Enescu celebrează muzica clasică, aducând la București, timp de aproape o lună, cele mai mari orchestre ale lumii și cei mai importanți dirijori, pianiști, violoniști, violonceliști, soprane sau tenori. Dar, în profunzime, evenimentul este o celebrare a muzicii, în general, nu doar a celei clasice, a liniștii, a bucuriei și a initimității pe care ea ne-o poate aduce, într-o lume atât de afectată de anxietăți, spații virtuale sau comportamente abuzive.

Aceasta este de fapt, sărbătoare pe care o naște Festivalul Enescu – întoarcerea către noi înșine.

Începând de duminică, 24 august, și până pe 21 septembrie, Bucureștiul și alte mari orașe, prin evenimente conexe, vor fi parte dintr-un univers artistic uriaș, în care se vor auzi lucrările scrise de mari compozitori, dar și lucrări de muzică contemporană sau jazz, vor avea loc spectacole de operă și de balet, concerte pentru copii sau recitaluri intime. Nu în ultimul rând, festivalul aduce în atenția publicului internațional muzica celui mai important compozitor român, George Enescu.

În centrul capitalei vom vedea pe stăzi mii de muzicieni care își vor purta în spate instrumentele, în drumul lor către Sala Palatului, Ateneul Român, Sala Radio, Operă, TNB sau Teatrul Odeon. Și, cu totul inedit, la această ediție vor avea loc concerte și în Club Control.

Festivalul Enescu este cel mai complex și longeviv eveniment cultural internațional organizat de România, iar în spatele lui stă echipa unei instituții publice atipice, aflată în subordinea Ministerului Culturii – ARTEXIM.

Despre munca din spatele festivalului și despre ceea ce vom vedea săptămânile viitoare am stat de vorbă cu Cristina Uruc, manager interimar ARTEXIM și director executiv al Festivalului Enescu.

***

Mai sunt doar câteva zile înainte să înceapă festivalul și nu pot decât să-mi imaginez cum e acum în echipa Artexim. Poți să ne descrii puțin cu ce vă ocupați acum, ce detalii puneți la punct?

În momentul de față, toată echipa Artexim este cu atenția turată la maximum, pentru că trebuie să pregătim sosirile primelor orchestre. Trebuie să verificăm că graficele de repetiții, de cazare, de transport local, aerian, că toate sunt conforme cu realitatea.

Se fac verificări între coordonatorii de contracte, coordonatorii departamentelor logistice și administrative. Parte din echipă este deja la Sala Palatului pentru a pregăti spațiul pentru concertul de deschidere, de duminică, 24 august. Din punct de vedere acustic sunt montate panourile reflectoare de sunet și pânza acustică, pe care le-am făcut special pentru îmbunătățirea experienței de concert, atât pentru public cât și pentru orchestre. Este o noutate a acestei ediții și absolut totul se desfășoară într-un ritm foarte alert.

Așteptăm cu nerăbdare ziua de duminică, pentru că știm că atunci când festivalul începe, cu greu îl mai poate opri ceva. E ca un fel de mecanism care pornește ușor în primele zile și apoi, până la final, merge în ritmul lui, de festival.

De cât timp ați început să lucrați la actuala ediție? Fiindcă știu că se poartă negocieri, mai ales cu marile orchestre, cu artiști foarte cunoscuți, cu ani înainte.

Sigur că da.

Acestea sunt discuții preliminare pentru a ne asigura că disponibilitatea orchestrelor există în perioada în care noi vom organiza festivalul în anii aceia. Evident că totul depinde și de bugetul pe care îl vom primi, dar, ca să putem să ne asigurăm că vom avea festival, trebuie să începem încă de pe acum. Acum pregătim și Concursul Internațional George Enescu, care va avea loc în 2026. Deci, lucrurile se desfășoară în paralel întotdeauna în echipa ARTEXIM.

Care este practica privind transportul instrumentelor? Știu că este o logistică foarte complexă în spate.

Majoritatea orchestrelor mari, cele care desfășoară concertele la Sala Palatului, vin cu instrumentele proprii, pentru că instrumentele muzicienilor care fac parte dintr-o orchestră compun identitatea, sunetul orchestrei respective și, cu foarte mici excepții, aceștia închiriază instrumente sau le punem noi la dispoziție pe durata festivalului.

Pe toată durata Festivalului, putem să vedem în centrul Bucureștiului camioane colantate cu numele orchestrelor  sau cu vizualul Festivalului Enescu. Acestea transportă instrumentele artiștilor invitați, care adesea, sunt în turneu și călătoresc cu instrumentele pe care le aduc aici, la București.

Aceste transporturi se realizează și cu avioane cargo, pentru că uneori vorbim despre distanțe mari care nu pot fi parcurse altfel. La fel și cu transportul instrumentiștilor. Sunt instrumentiști care preferă să vină cu avionul, sunt instrumentiști care preferă să vină cu alte mijloace de transport pe rute mai scurte.

Și toate acestea trebuie corelate într-un grafic care să poată să acomodeze atât logistic încărcarea, descărcarea instrumentelor și succesiunea acestor activități, pentru ca orchestrele să fie pregătite în momentul în care urcă pe scenă.

Și tot oameni din ARTEXIM se ocupă de această logistică?

Da, noi avem totul internalizat pe diverse departamente. Spre exemplu, unul dintre cei mai vechi colaboratori ai noștri, Magda Badău, se ocupă de partea de gestiune a graficului de transport aerian pentru muzicieni invitați în festival, atât români, cât și străini. Odată stabilit acel grafic de sosiri-plecări, se trece mai departe la graficul de transport local, pe care Marc, un colaborator de-ai noștri, care este alături de noi de 4 ediții, îl gestionează.

Iar graficele de cazare sunt gestionate astăzi de două fete de 22-23 de ani care sunt extrem de atente, responsabile și foarte bune în ceea ce fac, Anastacia și Cătălina.

Cam câți oameni fac parte din echipa ARTEXIM și sunt implicați în Festivalul Enescu?

Nucleul este undeva la 28, 29 de persoane angajate și aproximativ 15- 20 de colaboratori recurenți. Iar efectiv în timpul festivalului, anul acesta, suntem 184 în echipa ARTEXIM, plus echipele de colaboratori de la radio, de la televiziune, vreo 20 de colaboratori externi care se vor ocupa de încărcarea și descărcarea efectivă a cutiilor de instrumente. Să nu mai spun de toți angajații sau colaboratorii furnizorilor cu care noi lucrăm. Și asta înseamnă o desfășurare de forțe până la aproximativ 800-1000 de persoane care fac ca festivalul să se întâmple timp de o lună de zile.

Ai putea spune care au fost cele mai mari provocări în organizarea festivalului?

O primă provocare este încercarea de a acomoda resursa umană de care dispunem cu volumul de muncă pe care îl avem. Apoi, de a adapta viziunea artistică la realitatea logistică și administrativă, care în România nu întotdeauna este cea mai ușor de gestionat.

Provocări mai sunt și din cauza faptului că nu există bugete multianuale aprobate și atunci toate cheltuielile pe care noi le facem depind de momentul în care semnăm contractul de finanțare cu Ministerul Culturii, care depinde de momentul în care bugetul de stat este aprobat, ceea ce ne oferă, cel puțin, la început de an și sfârșit de an anterior festivalului și concursului oarecare palpitații.

Întotdeauna costurile estimate cresc cu cât semnarea contractului de finanțare este întârziată, pentru că știm foarte bine că riscurile sunt ca atunci când ai dispozitive mari, contingente mari de orchestră, care trebuie transportate cu avionul, dacă zborurile de linie nu sunt rezervate din timp, este posibil să nu mai găsim numărul de locuri de care avem nevoie pe o singură aeronavă, chiar pe două. Și atunci trebuie ori împărțite orchestrele pe mai multe aeronave, care au timp de zbor diferit, ceea ce înseamnă logistic și pentru orchestră, dar și pentru noi, un efort în plus și costuri în plus.

Sau, atunci când nu se poate negocia acest aspect de a-i pune pe zboruri de linie, există și situația rezervării unor chartere, care, iarăși, cu cât sunt rezervate mai târziu, cu atât costă mai mult.

Acestea cred că sunt cele mai mari provocări, pentru că întotdeauna încercăm să tratăm bugetul festivalului și bugetul ARTEXIM ca pe un bun cel mai de preț, pentru că noi suntem conștienți de faptul că trebuie să ne încadrăm în ceea ce am estimat, plus contribuțiile din mediul privat, care nu sunt întotdeauna ușor de previzionat, și să încercăm să nu depășim limitele pe care le avem.

Dacă am ajuns la capitolul ăsta, ai putea să ne spui care este bugetul total al acestei ediții și cam cât la sută sunt banii de la minister și cât la sută banii privați?

Bugetul acordat de Guvernul României prin Ministerul Culturii sub formă de finanțare exclusiv pentru Festivalul Enescu aproximativ 93% din bugetul total, cel total fiind de 75 de milioane de lei. În momentul de față încă se lucrează la atragerea suplimentară de fonduri private, chiar dacă festivalul începe duminică. Restul de 7% vin din fonduri private și din contribuția proprie, pentru că ARTEXIM este instituția din subordinea Ministerului Culturii care funcționează foarte diferit față de celelalte instituții „surori”.

ARTEXIM nu încasează subvenție de la bugetul de stat pentru salarii și utilități de funcționare a instituției. Noi primim finanțare exclusiv pentru organizarea și pregătirea Festivalului și Concursului Internațional George Enescu; această finanțare este direcționată în integralitate în dimensiunea artistică și logistică a festivalului, iar fondurile pe care le obținem din vânzarea de bilete, o parte din ele sunt reinvestite în festival, iar cealaltă parte asigură funcționarea instituției timp de un an și jumătate.

Deci, scopul nostru este să gestionăm bugetul în așa fel și cu asemenea responsabilitate încât funcționarea instituției și salariile personalului să nu fie puse în pericol.

Cum reușești tu, ca manager, să atragi sponsori? Crezi că acel procent de 7% mai poate fi îmbunătățit și dacă da, cum?

În 2023 eram la aproape jumătate din suma pe care am atras-o anul acesta. Ceea ce s-a întâmplat în 2023, activările pe care, împreună cu partenerii noștri principali, le-am realizat, ideile artistice care s-au transformat în realitate au demonstrat faptul că Festivalul Enescu este deschis către un public divers, către un public nou, către familii, că se implică în societate și în educarea comunităților.

Împreună cu colega mea Alexandra Gălan și, mai nou, cu Gilda Lazăr, directoarea de comunicare a Festivalului Enescu, mergem și facem fundraising direct. Atât Alexandra, cât și eu, am crescut în festival; aveam 19-20 de ani atunci când am început să lucrăm în echipa de organizare, acoperind aproape fiecare tip de activitate. Astfel ne vine foarte natural, și asta se simte și din partea partenerilor noștri, să povestim ceea ce înseamnă festivalul pentru noi și ceea ce poate deveni asocierea lor cu Festivalul Enescu.

Sunt sigură că este loc de mai bine și sunt sigură că vizibilitatea pe care Festivalul Enescu o are anul acesta, în special, fiind prima ediție pe care Cristian Măcelaru, ca director artistic, o semnează integral, va stimula mediul privat să-și dorească să cunoască mai mult despre ceea ce facem noi aici și să aibă deschiderea de a găsi, împreună cu noi, soluții de asociere de brand cultural.

Cât de mult s-a implicat Cristian Măcelaru în realizarea programului, a listei de invitați? A vorbit și personal cu unii dintre artiști, pentru a-I convinge să vină?

Cristian Măcelaru se implică 100% în tot ceea ce înseamnă programarea artistică a Festivalului și a Concursului Enescu.

De la lucrările care sunt programate, la orchestrele care sunt invitate și la artiștii care calcă pe scenele din București și din țară. Nu există modificare în program pe care să nu o verificăm împreună, să nu o agreeze, să nu o coordoneze, să nu o cunoască. Pentru că este extrem de important ca atunci când cineva își pune semnătura pe programul artistic, pe direcția artistică, să poată să știe ce se întâmplă sub semnătura lui.

Așa cum eu, când îmi pun semnătura pe acte, ca să pot să transform în realitate administrativă și logistică viziunea artistică, trebuie să știu exact ce semnez și pentru ce. Acestea sunt atribuțiile lui.

Este foarte deschis și disponibil și întotdeauna am spus că sunt foarte norocoasă: Cristian Măcelaru este directorul artistic pe care orice director executiv și l-ar dori, pentru că se implică în cel mai mic detaliu. Lucrăm pe bază de încredere și transparență, ne putem consulta și pe aspecte mult mai pragmatice decât cele artistice, ceea ce pe mine mă ajută foarte mult, pentru că are o experiență de lucru cu orchestrele din străinătate, mult mai directă decât o avem noi, prin invitarea lor la București.

Pentru că el este în fața lor, el discută direct cu managerii și sunt artiști pe care el îi invită direct. Evident că, după primul contact, întotdeauna se trece la contactul pe care Artexim îl face cu reprezentantul artistului sau cu artistul în sine pentru stabilirea orariului, aspectelor logistice și așa mai departe.

E greu de ales dintr-o listă atât de lungă de evenimente. Ce ar fi de neratat la această ediție a festivalului?

Eu, dacă aș fi un simplu spectator și aș dori să îmi aleg câteva concerte din Festival la care să asist, aș ține cont de mai multe criterii. Poate mi-aș dori să văd o sală pe care n-am văzut-o până acum și atunci, să zicem, aș vrea să merg la Sala Radio, și dacă merg la Sala Radio, aș vrea să ascult concertul pentru două piane de Mendelssohn cu Danish National Symphonie Orchestra și frații Yussen, singurul concert pentru două piane programat în festival.

Apoi, mi-aș dori, poate, să văd Orchestra Operei Versailles la TNB, cu Baletul Malandain din Biarritz. Aș vrea să văd ce se întâmplă acolo și cum s-a făcut coreografia pe muzica lui Vivaldi, cântată de orchestra din Versailles cu Andrés Gabetta dirijor.

Și mi-ar plăcea să încerc și o experiență de concert la miezul nopții la Ateneul Român. Aici pot să ascult un recital extraordinar, cum spuneam, Asmik Grigorian și Lucas Geniusas. Sau un concert cum este cel al ansamblului O/Modernt, în care ascult, de la o lucrare semnată de prima compozitoare femeie atestată din istoria muzicii, Hildegard von Bingen, până la o simfonie de Philip Glass, între părțile căreia sunt intercalate aranjamente din repertoriului renumitei formații rock Nirvana.

Și, dacă aș vrea să mă duc într-un context mult mai intim, poate că aș alege Sala Auditorium și un recital de violoncel și pian. De asemenea, aș alege și unul dintre cele două spectacole găzduite de Opera Națională București.

Practic, din ce povestești, recomandarea ta ar merge puțin către o deschidere foarte mare și către evenimente poate mai puțin promovate. Seria Concertelor de la Sala Palatului este sold out?

Nu, nu este. Găsiți bilete la Sala Palatului la 25 de concerte din 27. Doar două dintre ele sunt sold out, concertul de închidere cu Royal Concertgebow din Amsterdam pe 21 septembrie și cel de pe 31 august cu Accademia Nazionale di Santa Cecilia, dirijată de Daniel Harding

Se mai găsesc bilete și la Ateneul Român, la Opera Națională, la TNB, Sala Radio, Auditorium, MINA și Control.

Ce înseamnă acest festival pentru România și ce aduce el nou? Cât de conectat este el acum la societatea românească? De exemplu, poate că acum câțiva ani nu ne imaginam concerte din cadrul Festivalului Enescu la Club Control, fiindcă Festivalul Enescu părea mai elitist, poate mai rigid pentru publicul mai larg. Cum arată el acum și ce spune el despre societatea românească?

Festivalul Enescu este o sărbătoare pentru toată lumea care durează 29 de zile. Toți cei care intrăm în contact cu festivalul, direct sau indirect, prin organizarea lui sau pur și simplu pentru că mergem pe stradă și vedem niște afișe și vedem că există festivalul, cumva, trebuie să înțelegem că este o formă de promovare a României, a culturii românești și a posibilităților pe care le are România de a crea cultură la cel mai înalt nivel.

Și cred că ediția aceasta de festival este caracterizată prin evoluție, prin deschidere, prin dinamism, prin faptul că, așa cum ai spus și tu, ne-am deschis către forme noi și locuri neconvenționale pentru muzica clasică, dar convenționale pentru muzica de calitate.

Și aici trebuie să subliniez faptul că, atunci când ne îndreptăm către locații neconvenționale, cum sunt Club Control sau Mina Museum, ne îndreptăm către cei mai buni din domeniile lor. Pentru că și noi trebuie să ne păstrăm ca fiind cei mai buni din domeniul nostru. Și atunci când două superlative, să spunem așa, se întâlnesc, știu să-și respecte caracterul, genul, stilul unul altuia, dar, în același timp, să își combine calitățile în așa fel încât să existe un produs cultural de cel mai înalt nivel oferit publicului. Până la urmă, pentru public lucrăm.

Festivalul Enescu este un exemplu atipic printre inițiativele statului român, unul dintre puținele lucruri foarte bine organizate, la nivel internațional. Cum reușiți voi, ca instituție publică, să îl duceți la bun sfârșit?

Festivalul Enescu este atipic pentru că și Artexim este o instituție atipică. Colegii cu care lucrez în echipa Artexim nu sunt genul de oameni care vin la program la 9 și pleacă la 5 după-amiaza, au închis ușa după ei și s-a terminat.

Dar cum sunt?

Sunt oameni care înțeleg care este responsabilitatea lor în îndeplinirea misiunii Festivalului Enescu, aceea de a promova cultura românească și de a fi relevant la nivel internațional, sunt oameni care nu au oră pe ceas atunci când este nevoie de ei pentru bunul mers al proiectului la care lucrăm împreună.

Sunt oameni care nu sindicalizează timpul pe care îl petrec pentru a obține rezultatul dorit.

Suntem oameni care punem o pasiune extraordinară în ceea ce facem, și toate aceste caracteristici cumva pot duce cu gândul mai mult către o abordare de tip operator privat, concentrat pe rezultat, să spunem, decât către o formă de organizare a unei instituții a statului. Pentru că folosim o abordare hibrid nu numai din punct de vedere al organizării instituționale, subordonată Ministerului Culturii, ci și în gestionarea bugetului, trebuie să avem grijă ca fiecare leuț pe care îl cheltuim să reprezinte o inviestiție în dezvoltarea României ca vector de cultură la nivel internațional.

Și e o bucurie să vedem că munca noastră creează un produs cultural recunoscut ca stadard de calitate și model la nivel internațional.”

Festivalul Internațional George Enescu are loc între 24 august și 21 septembrie 2025 și marchează 70 de ani de la moartea marelui compozitor și muzician român, George Enescu. În program se regăsesc peste 95 de concerte susținute de peste 4.000 de muzicieni.

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Festivalul Enescu, miracolul românesc produs de o instituție a statului appeared first on Cultura la dubă.

Trupa byron împlinește 18 ani de existență și celebrează această aniversare cu turneul Sindromul impostorului în patru acte, ce include un concert special la Sala Radio din București, pe 9 noiembrie 2024. Evenimentul e deja sold out, dar fanii pot participa și la tradiționalul concert aniversar byron din 1 decembrie, la Expirat.

Solistul Dan Byron îi îndeamnă pe fani să scrie pe site-ul trupei povești în care s-au simțit impostori și vorbește, la rândul său, despre propriile frământări. Nu este prima dată când byron are astfel de inițiative, în încercarea de a duce relația cu fanii dincolo de muzică și de a arăta că și artiștii se confruntă cu aceleași nesiguranțe ca noi toți. O campanie similară s-a desfășurat și cu ocazia lansării albumului Efemeride, când fanii au vorbit despre monștrii de sub pat.

Într-un interviu pentru Cultura la dubă, muzicianul Dan Byron povestește cum a luat naștere trupa, ce gânduri stau în spatele Sindromului impostorului, dar și cum a trăit el tragedia din Colectiv, de la care recent s-au împlinit 9 ani.

***

E primul vostru concert la Sala Radio. De ce v-ați gândit la acest spațiu?

Am vrut ceva altfel, ceva mai intim, mai de ascultat. Nu am vrut chestii enorme gen Sala Palatului, nu s-ar potrivi. Poate la un moment dat o să cântăm și acolo, dar nu acum.

Ce o să aibă special acest turneu?

În primul rând, e în 4 acte. Avem invitați speciali, mai exact invitate speciale, fetele de la Muse Quartet, cu care am tot colaborat de-a lungul anilor, care au cântat cu noi și în turneul de 10 ani.

Colaborarea cu ele e o trecere în revistă a tuturor perioadelor byron, vom cânta cu ele câte o piesă de pe fiecare album. Iar în restul turneului vom avea quartete locale.

Deocamdată mai sunt anunțate Brașov și Craiova și vor mai fi altele la începutul anului viitor.

Privind un pic în urmă, povestește-ne cum a luat naștere trupa acum 18 ani. Ce făceai tu atunci?

Eu cântam în Urma și visam să îmi fac un proiect solo, doar că apoi mi-am dat seama că nu vreau un proiect solo, ci o trupă de sine stătătoare, că nu vreau să fiu iar în două bărci, cum am fost ceva ani și în Kumm și în Urma, când eram prins la mijloc și nu mi-a fost deloc bine atunci.

Mi-am dat seama că vreau să fac treaba asta renunțând la tot restul, deși în Urma nu o duceam rău în momentul ăla.

Apoi am început să caut oameni și a fost un proces ciudat, fiindcă pe unii dintre ei îi știam. Spre exemplu, pe Laszlo Demeter, care e la bas și acum. El a venit la o repetiția atunci și a plecat, fiindcă s-a mutat la Târgu Mureș. Câțiva ani am cântat cu alți basiști, apoi s-a mutat în București și a venit cu noi, iar basistul de atunci, Dan Georgescu, a trecut la tobe.

La Urma de ce ai renunțat?

Din mai multe motive. Nu ne înțelegeam foarte bine, nu eram foarte compatibili. Apoi, aș fi vrut să fac muzică pentru vocea mea. Acolo cântam și la voce, dar eram vocalist secundar, iar eu îmi doream să fiu voce principală. Și visam la un alt tip de relație între oameni.

Tot ce am vrut atunci s-a adeverit, am observat că oamenii se pot înțelege altfel între ei.

Văd că tu ești interesat de relațiile interumane, sunt curioasă cum ați gândit acest turneu astfel încât să ajungeți la discuții mai profunde, dincolo de faptul că vă place aceeași muzică.

Turneul este de muzică, dar e completat și de astfel de discuții, în care vorbim că și noi trăim aceleași sentimente, că și noi ne îndoim de noi înșine, ne gândim că ceea ce ni s-a întâmplat a fost doar din întâmplare și e posibil să nu ne mai iasă bine niciodată.

Și noi avem frica asta, chiar dacă suntem niște profesioniști.

Am pus titlul Sindromul impostorului știind că este o problemă extrem de răspândită, știind că și noi suntem la fel ca restul lumii. Nu suntem pe un piedestal, feriți de stări din astea mai puțin plăcute.

Când te lovește pe tine, ca artist, sentimentul că ai fi un impostor, că nu meriți locul pe care îl ai?

De fiecare dată când scriu. Am impresia că toate piesele pe care le-am scris în ultimii 18 ani au fost doar întâmplătoare. Și eu știu foarte multe despre songwriting, știu tehnici, cum să-mi provoc inspirația.

Dar tot timpul am sentimentul că a fost pură întâmplare, noroc chior, și că nu o să se mai întâmple niciodată.

Cum te lupți, ce faci ca să depășești?

Mă apuc să scriu. Fiindcă îmi place plăcere să o fac. Și am învățat să nu mă mai critic așa tare, să scriu și piesele alea proaste, că nu trebuie neapărat să le prezint, nu mă obligă nimeni să prezint tot ce scriu.

Care este provocarea pe care ați lansat-o fanilor, odată cu acest turneu?

Nu e neapărat o provocare, ci un canal deschis și către noi. Am lăsat fanii să scrie pe site și să ne spună cum trăiesc ei acest sindrom. Intenționăm să folosim o parte dintre aceste mesaje în concertul de la Sala Radio.

Tot interesul nostru este ca oamenii din jur să priceapă că și alții sunt în situația lor și să-și facă mai puține griji. Fiindcă atunci când ajungem să avem niște probleme, anxietăți, depresie, avem impresia că doar nouă ni se întâmplă. E important să știm că și alții sunt la fel. Toată lumea trece, de fapt, prin așa ceva.

Cum vezi tu rolul artistului în acest context, consideri că e important să vorbești și despre astfel de subiecte, pe lângă muzica pe care o creezi?

Eu cred că și artiștii și toți oamenii ar trebui să învețe că ar trebui să existe o comunitate, că ar trebui să aparținem de o comunitate.

Noi, în țara asta, avem o mentalitate de imigranți. Avem gașca proprie, nu ne trebuie nimic altceva, dar aia e o comunitate foarte mică.

Pentru restul lumii nu prea facem lucruri. Ar trebui să învățăm că aparținem unei comunități mai mari.

Ana Blandiana spunea într-un interviu că intelectualii ar trebui să se implice în societatea civilă fiindcă ei au capacitatea de a vedea lucrurile așa cum majoritatea nu le vede. Ești de acord cu asta?

Eu cred că în zilele noastre nu mai este vorba despre intelectuali, ci despre influenceri. O spun fără niciun fel de subtext.

Fiecare dintre noi își alege oamenii de care se va lăsa influențat. Unii sunt artiști, alții au alte meserii. Îmi place să cred că într-o anumită măsură sunt un influencer. În același timp, diferențierea asta despre care vorbește doamna Blandiana ne așază pe un piedestal, exact piedestalul de pe care eu vreau să coborâm în mijlocul lumii, fiindcă suntem niște oameni la fel ca toți ceilalți. Că vedem lucrurile mai clar, asta e discutabil.

În plus, eu cred că ar fi bine ca artistul să fie un ecou al societății în care trăiește, un ecou al vremurilor. Altfel, arta lui, dacă e atemporală, e valoroasă, dar nu chiar foarte valoroasă.

Chiar și o carte SF are legătură cu realitatea, cu epoca în care a fost scrisă sau cu o epocă următoare.

Eu am cântat despre ce am simțit, dar fiind parte din această societate, e normal că am exprimat și feelingul unei părți din ea.

Nu pot să nu te întreb, tocmai s-au împlinit 9 ani de la Colectiv, o tragedie care ne-a marcat. Sunt curioasă ce credeai tu că se va schimba pentru breasla voastră după protestele de atunci. Vorbeam că se va construi cu siguranță o sală de concerte, nu s-a întâmplat. Cum arată lucrurile în spațiile în care cântați.

Să știi că în cluburi lucrurile s-au schimbat mult. Există înainte și după Colectiv.  Ce s-a modificat major, lăsând la o parte avizele ISU de care ai nevoie într-un club, s-a schimbat mult plata artiștilor, majoritatea evenimentelor erau făcute la negru. Încă mai există, dar foarte rar.

Adică înainte primeați banii în plic, acum aveți contracte.

Da, ceva de genul. Sau îi primeam în mână, haha.

Dar prin țară cum sunt spațiile în care cântați?

Sunt câteva orașe care au spații mișto, de exemplu la Cluj e un loc fabulos – Form Space, este un club ca afară.

Cred că nici nu aș exagera dacă aș spune că în București nu avem așa ceva. Țara se chinuie la nivel de cluburi, sunt multe orașe care au clubulețe sau încearcă să aibă. De multe ori sunt mici, unele bine făcute, altele mai puțin.

Voi aveți pe cineva în echipă care înainte verifică spațiile, dacă sunt sigure din punct de vedere tehnic, electric?

Nu avem, dar toate spațiile în care cântăm noi au toate avizele necesare, sunt destul de sigure, nu prea se mai cântă în subsoluri, ca înainte.

La nivel uman, pe tine te-a schimbat cumva Colectiv?

Nu îmi dau seama, clar a fost o barieră peste care am trecut foarte greu, am cumpărat cartea Alexandrei Furnea și vreau să spun că o am în bibliotecă, vreau să o citesc, dar nu mă încumet, e foarte dureros. Nu am fost atunci în Colectiv, dar au fost mai mulți prieteni. Unii dintre ei au murit.

Fiecare dintre noi încerca atunci să ajute cum poate, stăteam nopți întregi pe social media și ne uitam ce mai știe cine de cine. A fost foarte ciudată perioada aia.

Să încheiem într-o notă mai luminoasă, fiindcă tot ai amintit despre cartea Alexandrei Furnea. Cum merge clubul tău de carte, despre care am povestit în ultimul nostru interviu?

Întâlnirile continuă, am ajuns la 7 ediții, e fain că am tot schimbat, nu am avut doar literatură la care te-ai aștepta, am avut și o biografie, am făcut club de carte și la TIFF și la ElectricCastle. Pentru că eu sunt mare fan Massive Attack, am vorbit la club despre Massive Attack și a doua zi am fost la concert Massive Attack. Recent am avut un comic book despre Palestina.

Ce satisfacție ai la aceste întâlniri?

În primul rând, sunt niște întâlniri foarte faine fiindcă avem o tematică. În general vin gagici, foarte rar băieți. Vin maximum 2 băieți.

E mișto să te întâlnești cu niște oameni care au citit ceva ce ți-a plăcut și ție. Iar la un club de carte îți dai seama câte unghiuri poate avea o povestire, fiecare vede altceva.

***

Datele concertelor din cadrul turneului trupei byron, Sindromul impostorului în patru acte:

• 9 noiembrie – Sala Radio, București SOLD OUT
• 16 noiembrie – Filarmonica Oltenia, Craiova
• 22 noiembrie – Filarmonica, Brașov SOLD OUT

Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025. 

Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.

Citește și:

The post Dan Byron: “Cred că în zilele noastre nu mai este vorba despre intelectuali, ci despre influenceri.” appeared first on Cultura la dubă.

Miercuri, 18 ianuarie, de la ora 19.00, violoncelistul Andrei Ioniță, singurul artist român distins (în 2015) cu Medalia de aur a Concursului Internațional „Ceaikovski” de la Moscova (în istoria de 64 de ani a celebrei competiții), este invitat special la Sala Radio.

Alături de Orchestra de Cameră Radio și sub bagheta dirijorului Johann Stuckenbruck (absolvent al Academiei Regale de Muzică din Londra), Andrei Ioniță va interpreta ca solist două lucrări: prima la pian (Mozart – Concertul nr. 23 în La major pentru pian și orchestră) și cea de-a doua la violoncel (Haydn – Concertul nr 1. în Do major pentru violoncel şi orchestră).

La finalul concertului, publicul este invitat în foaierul central al Sălii Radio pentru o sesiune de autografe oferite de violoncelistul Andrei Ioniță pe albumul „Beethoven – Ioana Cristina Goicea (vioară), Andrei Ioniță (violoncel), Daria Tudor (pian)”, un dublu-CD recent apărut la Editura Casa Radio.

În programul serii veți mai asculta și Prokofiev: Simfonia nr. 1 – Clasica și Haydn: Simfonia nr. 49 – La passione.

După debuturi de succes atât în teatrele de operă, cât și în sălile de concerte din Europa și America de Nord, dirijorul britanic-american Johann Stuckenbruck s-a afirmat ca un talent remarcabil pe scena internațională. Printre cele mai recente apariții sale se numără multiplele apariții cu San Diego Symphony și dirijarea premierei mondiale Pay the Piper, la Festivalul de la Glyndebourne (Marea Britanie).

În sălile de concert, printre angajamentele de marcă ale dirijorului se numără concertele la pupitrul orchestrelor Hallé, Royal Northern Sinfonia, Orchestre Victor Hugo Franche-Comté, Salomon Orchestra și Royal Academy of Music Symphony Orchestra. În plus, Johann Stuckenbruck l-a asistat pe Sir Mark Elder la pupitrul orchestrei Hallé (Manchester – Anglia) la numeroase concerte, inclusiv pentru pregătirea partiturii La Damnation de Faust pentru Festivalul de la Edinburgh.

Caracterizat în cunoscuta publicație londoneză „The Times” ca „unul dintre cei mai interesanți violonceliști care au apărut în ultimul deceniu”, violoncelistul Andrei Ioniță (28 ani) a fost invitat să cânte alături de mari orchestre, ca BBC Philharmonic Orchestra și Royal Philharmonic Orchestra – Londra, Filarmonica din München, Filarmonica din Dresda, Deutsches Symphonie – Orchester Berlin, Orchestra Filarmonicii din Sankt Petersburg ș.a.

În perioada 2016-2018, Andrei Ioniță a făcut parte din proiectul BBC New Generation Artists, înregistrări realizate pentru BBC fiind editate pe un disc lansat în martie 2019 la Casa de discuri Orchid Classics. Andrei Ioniță este beneficiarul unei burse oferite de Deutsche Stiftung Musikleben și interpretează pe un instrument de colecție: violoncelul realizat de Giovanni Battista Rogeri din Brescia în 1671, împrumutat de către fundație.

Andrei Ioniță a vorbit despre povestea sa de viață și parcursul artistic într-un interviu pentru Cultura la dubă.

Biletele se pot achiziționa de pe iabilet.ro.

The post Andrei Ioniță concertează miercuri la Sala Radio în dublă ipostază (pian și violoncel) appeared first on Cultura la dubă.

Miercuri, 14 decembrie, de la ora 19.00, celebrul violonist francez David Grimal va urca pe scena Sălii Radio în calitate de solist și dirijor, alături de Orchestra de Cameră Radio.

Concertul va fi dedicat în exclusivitate muzicii compozitorului german Felix Mendelssohn. În prima parte a serii veți putea asculta Concertul în mi minor pentru vioară şi orchestră și în cea de-a doua parte Simfonia nr. 4 –  Italiana.

Născut în 1973, David Grimal a absolvit Conservatorul din Paris și cariera sa a însemnat în ultimii 20 de ani concerte susținute ca solist alături de cele mai apreciate orchestre ale lumii, ca Orchestre de Paris, Orchestre Philharmonique de Radio France, Berliner Symphoniker, Russian National Orchestra, New Japan Philharmonic, English Chamber Orchestra, Mozarteum Orchester Salzburg ș.a.

A fost invitat să concerteze în importante săli din întreaga lume, precum Suntory Hall – Tokyo, Philharmonie de Paris, Musikverein – Viena, Concertgebouw – Amsterdam, Berlin Konzerthaus, Wigmore Hall – Londra, Lincoln Center – New York, Conservatorul Ceaikovski – Moscova, Théâtre des Champs Élysées – Paris etc.

Mulți compozitori contemporani i-au dedicat creațiile lor. Unul dintre proiectele de suflet ale lui David Grimal este ansamblul Les Dissonances – al cărui fondator și director artistic este. Les Dissonances este considerată singura orchestră simfonică din lume care interpretează repertoriul standard fără dirijor.

David Grimal este și un apreciat pedagog – predă astăzi la Hochschule für Musik – Saarbrücken (Germania) – și este invitat frecvent să facă parte din jurii de concursuri internaționale. Are onoarea de a interpreta pe o vioară Stradivarius din 1710 – denumită  „Ex-Roederer”.

Biletele sunt disponibile pe iabilet.ro.

The post David Grimal concertează miercuri alături de Orchestra de Cameră Radio appeared first on Cultura la dubă.

Concertul prezentat de David Grimal și de Orchestra de Cameră Radio îi este dedicat integral lui Beethoven. Vor fi interpretate Concertul pentru vioară şi orchestră în Re major și Simfonia a 7-a.

Accesul publicului este permis doar cu certificatul verde și purtarea măștii, iar capacitatea sălii va fi restrânsă la 50%.

Biletele sunt disponibile aici. De asemenea, se pot achiziționa în ziua concertului (între orele 14.00 și 19.00) și de la casa de bilete a Sălii Radio. 

David Grimal a absolvit Conservatorul din Paris și cariera sa a însemnat în ultimii 20 de ani concerte susținute ca solist alături de cele mai apreciate orchestre ale lumii, ca Orchestre de Paris, Orchestre Philharmonique de Radio France, Berliner Symphoniker, Russian National Orchestra, New Japan Philharmonic, English Chamber Orchestra, Mozarteum Orchester Salzburg ș.a.

A fost invitat să concerteze în importante săli din întreaga lume, precum Suntory Hall – Tokyo, Philharmonie de Paris, Musikverein – Viena, Concertgebouw – Amsterdam, Berlin Konzerthaus, Wigmore Hall – Londra, Lincoln Center – New York, Conservatorul Ceaikovski – Moscova, Théâtre des Champs Élysées – Paris etc.

Mulți compozitori contemporani i-au dedicat creațiile lor. Unul dintre proiectele de suflet ale lui David Grimal este ansamblul Les Dissonances – al cărui fondator și director artistic este. Les Dissonances este considerată singura orchestră simfonică din lume care interpretează repertoriul standard fără dirijor și a concertat în această toamnă la Festivalul George Enescu.

David Grimal este și un apreciat pedagog – predă astăzi la Hochschule für Musik – Saarbrücken (Germania) – și este invitat frecvent să facă parte din jurii de concursuri internaționale. Are onoarea de a interpreta pe o vioară Stradivarius din 1710 – denumită  „Ex-Roederer”.

The post Violonistul francez David Grimal va deschide miercuri noua stagiune a Orchestrei de Cameră Radio appeared first on Cultura la dubă.

Începând din data de 31 mai 2021, se pun în vânzare biletele pentru concertele ce se vor derula în luna iunie la Sala Radio. După câteva luni în care toate evenimentele stagiunii au fost transmise live de la Sala Radio – la radio sau online – publicul va reveni fizic în sală.

Sala va fi ocupată în procent de 30% din capacitatea totală. Nu este necesară prezentarea unui certificat de vaccinare sau test.

Primul concert pentru care se vor putea achiziționa bilete este cel prezentat de Orchestra Națională Radio în data de 4 iunie 2021. Un program Mozart/Schubert va fi dirijat de Lubnan Baalbaki (Liban) și concertul va fi un prilej de a vedea și asculta în ipostază solistică pe pianista Sînziana Mircea.

Biletele în format electronic pentru toate concertele lunii iunie vor fi puse în vanzare începând cu data de 31.05.2021 în sistem online pe iabilet.ro. De asemenea, biletele se pot achiziționa şi de la  Casa de bilete a Sălii Radio – începând cu data de 02.06.2021.  

The post Sala Radio reia concertele cu public appeared first on Cultura la dubă.

Sala Radio anunță reluarea concertelor live din sală, dar fără public. Miercuri, 27 ianuarie, ora 19.00, dirijorul Tiberiu Soare se va afla la pupitrul Orchestrei de Cameră Radio, într-un concert dedicat integral lui Mozart, de la a cărui naștere se împlinesc, chiar în ziua concertului, 265 de ani.

În concertul transmis LIVE de pe scena Sălii Radio veți asculta Simfonia nr. 35 – Haffner (creată cu prilejul înnobilării unui membru al familiei Haffner din Salzburg) și Concertul nr. 12, în interpretarea solistică a pianistului Horia Mihail.

Evenimentul va putea fi urmărit pe frecvenţele Radio România Cultural şi Radio România Muzical și în streaming live pe Internet, pe www.radioromaniacultural.ro și www.romania-muzical.ro. Concertul va fi transmis și în streaming live pe pagina oficială de Facebook a Orchestrelor și Corurilor Radio și pe cea a postului Radio România Muzical.

Dirijor al Operei Naționale București și dirijor principal al Filarmonicii din Sibiu, Tiberiu Soare îşi desfăşoară activitatea artistică din anul 1999. Între anii 2012-2015, Tiberiu Soare a fost dirijor şef al Orchestrelor şi Corurilor Radio România, înregistrând alături de aceste ansambluri numeroase succese atât pe scena Sălii Radio, cât şi în cadrul evenimentelor în aer liber sau a turneelor internaţionale.

În septembrie 2010, Tiberiu Soare a fost invitat să dirijeze primul său concert la pupitrul Orchestrei Filarmonice din Londra (London Philharmonic Orchestra), alături de celebra soprană Angela Gheorghiu. Au urmat apoi alte concerte importante dirijate pe mari scene ale lumii, alături de Angela Gheorghiu: 2013 – Royal Festival Hall din Londra, alături de Orchestra Filarmonică Regală (Royal Philharmonic Orchestra), Praga (Sala Smetana), Munchen (Filarmonica din Munchen) şi Paris (Opera Royal – Palatul Versailles).

În 2014, în Germania, a dirijat Hof Symphoniker Orchester într-o gală de operă, în cadrul unui festival anual – Schlossfestspiele (Festivalul de la Castel), eveniment urmat în același an de concerte la Théâtre des Champs-Elysées – Paris, Musikverein Graz – Austria, Sala Concertgebouw – Amsterdam și Baden-Baden (Festspielhaus) – Germania.

După 14 ani de studii în România, pianistul Horia Mihail a urmat cursurile Universităţii din Illinois, obţinând diplomele de absolvire şi de masterat în 1995.

După ce a fost lector universitar la Boston University, Horia Mihail a revenit la Braşov în toamna anului 2002, ca solist al Filarmonicii. În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra ș.a. Horia Mihail este solist al Orchestrelor și Corurilor Radio și consilier pe probleme de cultură al Primăriei Municipiului Brașov.

WOLFGANG AMADEUS MOZART

Mozart se năștea în urmă cu 265 de ani la Salzburg.

Primele sale creații datează de la vârsta de 5 ani și în doar 35 de ani de viață genialul Amadeus a compus peste 600 de lucrări în aproape toate genurile muzicale ale timpului, dintre care 27 de concerte de pian.

Schumann spunea ”Sunt lucruri în lume despre care nimic nu poate fi spus, ca Simfonia nr. 41 a lui Mozart, Shakespeare sau pagini din Beethoven”, Ceaikovski îl considera un ”Cristos al muzicii” și apreciatul dirijor Georg Solti mărturisea ”Mozart te face să crezi în Dumnezeu pentru că nu este posibil ca un astfel de fenomen să sosească în lume și să lase în urma sa un asemenea număr de capodopere.”

The post Pianistul Horia Mihail revine la Sala Radio într-un concert special de ziua lui Mozart appeared first on Cultura la dubă.

Vineri, 2 octombrie, ora 19.00, debutează o nouă stagiune (2020-2021) la Sala Radio. Tânărul violoncelist Ștefan Cazacu, 26 de ani, singurul român care va concura anul viitor în semifinala prestigioasei competiții Concursul Internațional George Enescu, este invitat special în concertul de deschidere a stagiunii.

Ștefan va cânta pe un violoncel de colecție, creat în urmă cu 103 ani, la Torino.

Concertul prezentat de Orchestra Națională Radio se va desfășura sub bagheta dirijorului britanic
Duncan Ward, premiat ca cel mai bun tânăr dirijor al anului 2005 de către BBC. Între anii 2012-2014,
Duncan Ward a fost dirijor-bursier al Academiei Orchestrei Filarmonicii din Berlin (poziție în care a fost numit
de celebrul dirijor Sir Simon Rattle).

Programul serii invită la o călătorie muzicală în Viena sec. XVIII prin creațiile lui Haydn: Concertul nr. 1 pentru violoncel şi orchestră și Simfonia nr. 96 – ”Miracolul”.

Unul dintre cei mai ”prolifici” compozitori din toate timpurile, Haydn a creat 104 simfonii, aproape 90 de cvartete de coarde, 62 de sonate de pian etc. și este adesea supranumit ”părintele simfoniei”.

În dublă calitate de dirijor şi compozitor, Duncan Ward este deja implicat în numeroase proiecte alături de cele mai apreciate ansambluri europene: Orchestra Radio din Frankfurt, London Symphony Orchestra, Bayerische Rundfunk, Orchestra Radio din Finlanda, Orchestra Radio din Viena, Orchestre de Paris, orchestrele BBC, Orchestra Sinfonica Siciliana, RTE National Symphony Orchestra din Irlanda ș.a.

A dirijat concertul aniversar Britten 100th Birthday, susţinut alături de muzicieni din Berliner Philharmoniker şi concertul intitulat Violins of Hope, alături Berlin Philharmonic Strings, pentru a marca comemorarea a 70 de ani de
la eliberarea de la Auschwitz.

Tânărul violoncelist Ștefan Cazacu se bucură, la doar 26 de ani, de o carte de vizită ce reprezintă baza unei cariere desucces: educația complexă primită de timpuriu într-o celebră familie de muzicieni, studii muzicale universitare urmate la București și la Viena, numeroase premii obţinute în diverse competiţii naţionale și internaționale, apariții – în ipostază solistică – alături de toate orchestrele simfonice din România, dar și recitaluri pe scene din Olanda, Israel, Austria, Ungaria, Germania ș.a.

Ştefan Cazacu şi-a început la doar 6 ani formarea muzicală, alături de tatăl său, cunoscutul violoncelist Marin Cazacu.

The post Reîncep concertele la Sala Radio appeared first on Cultura la dubă.

Irina Sârbu este mereu apreciată pentru prospețimea  interpretărilor sale și pentru spiritul de improvizație, ce se bazează pe mulți ani de studiu dedicat muzicii clasice și apoi jazz-ului și pe o pasiune arzătoare pentru folclorul românesc.

Evenimentul va fi dirijat Simona Strungaru – pianistă, dirijor de orchestră, orchestratoare și compozitoare de muzică de film – ce a absolvit în 2010 masteratul la Conservatorul din Amsterdam. A dirijat, printre altele, Orchestra și Corul Filarmonicii Oltenia, alături de Cvartetul Bălănescu și Loredana Groza pentru concertul Maria Tănase Simfonic sau ansamblul Sonomania în cadrul Festivalului Săptămâna Internațională a Muzicii Noi.

Biletele la concertele Orchestrelor şi Corurilor Radio sunt disponibile pe www.bilete.ro, în oficiile Poştei Române, în magazinele Inmedio semnalizate bilete.ro şi la Casa de bilete a Sălii Radio.

Pentru alte informaţii legate de Orchestrele şi Corurile Radio puteți consulta site-ul www.orchestreradio.ro.

The post Concert special “Maria Tănase, simfonic – jazz”, 30 octombrie, Sala Radio appeared first on Cultura la dubă.