După ce guvernul Bolojan a adoptat luni OUG 36/2025 privind reducerea sporurilor din instituțiile publice, mai multe demersuri din domeniul cultural se îndreaptă către organizarea unei greve generale. Principala nemulțumire a sindicaliștilor din cultură este limitarea sporului pentru condiții vătămătoare de lucru la 300 de lei brut. Înainte, sporul acesta era de 15% din salariu, dar fără să depășească 1.500 de lei brut. 

Măsura afectează restauratorii din muzee, care lucrează în condiții toxice, tehnicienii din instituțiile de spectacol, bibliotecarii, artiștii sau supraveghetorii. OUG 36 a fost publicată luni seara în Monitorul Oficial și a intrat în vigoare de la 1 iulie 2025.

“Federația Națională a Sindicatelor din Cultură și Presă CulturMedia, reprezentativă la nivel de sector de activitate CULTURĂ, negociatoare a contractului colectiv de muncă la nivel de sector, anunță că va parcurge toate formele de protest până la grevă generală.

Decizia a fost luată în Conferința Națională a FNSCP CulturMedia, unde s-a votat în unanimitate pentru declanșarea protestelor. Începând cu 30 iunie, federația declanșează oficial strângerea de semnături pentru demararea protestelor la nivel national, până la greva generală!

Această ordonanță nu este doar o nedreptate, este un atac direct la adresa oamenilor care țin vie identitatea națională. Pentru angajații din muzee, biblioteci, teatre și centre culturale — oameni care trăiesc deja la limita sărăciei —, efectele acestei decizii ar fi devastatoare.

Sporurile vătămătoare nu sunt privilegii! Sunt compensații minime pentru munca în condiții periculoase și dăunătoare sănătății. În muzee, 80% dintre angajați suferă de boli respiratorii și alergii cronice. Cazurile de cancer cresc alarmant în rândul restauratorilor care lucrează zilnic cu substanțe chimice extrem de periculoase.
Ce înseamnă sporurile vătămătoare? Sume între 190 și 450 lei net, obținute pe baza măsurătorilor oficiale ale Direcțiilor de Sănătate Publică, pentru expunerea zilnică la:

• substanțe toxice, solvenți, praf, pulberi industriale
• mucegaiuri, germeni, agenți biologici
• radiații, microclimat nociv, iluminat artificial agresiv
• efort fizic și mental extrem, ortostatism prelungit, operații repetitive
• riscuri majore în săpături arheologice sau în laboratoare

Aceleași condiții sunt valabile și în biblioteci, acolo unde contaminarea biologică și microclimatul nefavorabil afectează grav sănătatea lucrătorilor.”, se arată în comunicatul transmis de Federația Națională a Sindicatelor din Cultură și Presă, Culturmedia.

O scrisoare deschisă, adresată premierului Bolojan și ministrului Culturii Andras Demeter, inițiată de actorul Doru Bem, Președinte al Sindicatului Teatrului Excelsior, membru al Federației Teatrelor Municipale, a fost deja semnată de mai mulți artiști și angajați ai instituțiilor de cultură.

“Această decizie vine în contextul eliminării plafonării la energie, al scumpirii combustibilului și alimentelor, precum și al înjumătățirii valorii tichetelor de vacanță – toate elemente care se răsfrâng deja dureros asupra nivelului de trai al angajaților din cultură. Iar acum, ne întrebăm: urmează să ni se retragă și indemnizația de hrană?

Mai mult decât atât, în textul ordonanței nu există nici măcar o mențiune că sporul de 15% ar urma să fie reintrodus după decembrie 2026. O astfel de prevedere ar fi putut măcar oferi un orizont de așteptare, o formă minimă de înțelegere și solidaritate.

De aceste măsuri nu sunt afectate doar artiștii, ci toate departamentele din instituțiile culturale – în special personalul tehnic, care funcționează deja la limita subzistenței, cu salarii între 2800 și 3500 de lei net — oameni cinstiți, dedicați, pe care acest val de măsuri îi aruncă și mai adânc într-o precaritate greu de dus. La aceste venituri, se aplică acum cu maximă “echitate” noile politici de austeritate.

În același timp, primăriile – ordonatorii principali de credite – solicită teatrelor să-și reducă cheltuielile la maximum 65% din bugetul alocat, ceea ce înseamnă acoperirea salariilor și a utilităților, fără niciun fel de spațiu pentru proiecte culturale, colaboratori sau dezvoltare. De trei luni, multe teatre nu au mai primit niciun leu – nu pot plăti colaboratorii, nu pot plăti utilitățile!

Ne întrebăm, firesc: se dorește falimentarea instituțiilor de cultură din România? Se dorește suprimarea programată și lentă a teatrului, muzicii, artei, memoriei culturale și educației prin cultură?

Legislația recentă în domeniul culturii este făcută pe genunchi, de persoane care nu cunosc specificul intern al acestui sector. Se propun idei absurde, se iau măsuri fără consultare reală, se ignoră total realitatea de pe teren. Cultura este strivită între “eficiența bugetară” și lipsa de înțelegere a rolului său în societate.

Este esențial să ne reamintim: Cultura nu este menită să aducă profit economic, ci profit intelectual, moral și educațional! Cultura nu este o industrie a profitului economic, ci a profunzimii umane. Nu de tăieri avem nevoie. Nu de concedieri. Nu de comasări forțate și reorganizări care distrug instituții cu tradiție.

Dimpotrivă, România are nevoie de mai multe teatre, mai multe muzee, mai multe filarmonici, mai multe galerii de artă, mai multe biblioteci, case memoriale, festivaluri și spații independente.” – spun artiștii semnatari.

De cealaltă parte, ministrul Culturii face apel la înțelegere, calm și unitate.

“Ministrul Culturii a citit cu atenție fiecare comentariu și mesaj transmis, fie din partea restauratorilor, muzeografilor, bibliotecarilor, actorilor, artiștilor lirici, balerinilor, fie din partea personalului administrativ sau tehnic. Vă mulțumim tuturor pentru implicare, pentru tonul demn și pentru profesionalismul cu care v-ați făcut auzite vocile. Ne dorim ca acest dialog sincer și responsabil să continue.

Este evident că măsura adoptată a generat îngrijorare, neliniște și frustrare în rândul celor care își desfășoară activitatea, de multe ori în tăcere și în condiții dificile, în instituțiile de cultură din toată țara. Este esențial să subliniem că acest spor nu este un beneficiu gratuit sau un privilegiu nemeritat, ci este acordat în baza unor condiții obiective, expertizate de instituții abilitate, și reflectă riscurile reale la care sunt supuși zilnic acești angajați. Vorbim despre persoane care își desfășoară activitatea în condiții dificile, periculoase pentru sănătate, pentru a asigura funcționarea instituțiilor culturale și accesul publicului la servicii de calitate. Sunt profesioniști, cu o experiență solidă, dobândită chiar în aceste medii sensibile de lucru.

Ministerul Culturii a analizat posibilitatea exceptării sectorului cultural de la această măsură. Deși am identificat numeroase argumente solide în sprijinul unei astfel de soluții, acestea nu au fost, din păcate, suficiente pentru a evita riscul unei discriminări pozitive față de alte categorii socio-profesionale. Argumentele, oricât de pertinente și bine fundamentate, nu au fost îndeajuns pentru a justifica, în acest moment, o excepție generală convingătoare.

Chiar dacă sporul a fost plafonat, facem un apel către conducerea instituțiilor de cultură din subordinea autorităților centrale și locale, să creeze un climat normal, să păstreze unitatea și înțelegerea în instituții pentru a putea crea actul artistic la același nivel calitativ, prin măsuri administrative concrete și prin consultarea constantă a angajaților și a sindicatelor.”, se arată în comunicatul transmis de Ministerul Culturii.

Limitarea sporului pentru condiții vătămătoare de lucru la 300 de lei brut afectează și angajații din sistemul medical, cercetare, parchete, instanțe de judecată, electricieni și alți tehnicieni din instituții publice, angajați care lucrează în clădiri dezafectatea sau cu mucegai și igrasie. Premierul Bolojan spune că în unele instituții s-a făcut abuz de acest spor. De exemplu, îîn unele cazuri sporul a fost acordat pentru expunerea la factori cum ar fi radiații de la calculator sau tonerul de imprimantă de imprimantă, scrie Antena 3.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Sindicatele din cultură amenință cu greva generală după ce guvernul a limitat sporul pentru condiții vătămătoare de lucru la 300 de lei brut appeared first on Cultura la dubă.

Pe 18 mai are loc cea de-a 20-a ediție a Nopții Muzeelor în România, iar ea va fi marcată de cel mai vizibil protest al muzeelor din ultimii 20 de ani. Nemulțumite de inechitățile salariale, mai multe muzee importante au anunțat că se retrag de pe lista participanților la Noaptea Muzeelor. Printre acestea se numără Muzeul Național “Grigore Antipa”, unul dintre cele mai vizitate în fiecare an, Muzeul Municipiului București și Muzeul Național de Istorie a României.

“Sistemul de salarizare actual reprezintă o amenințare extrem de severă la adresa procesului de management al unui muzeu. Dacă vrem să avem în continuare muzee funcționale, trebuie găsită o soluție pentru creșterea nivelului de salarizare în muzeele care au fost uitate până acum. Ministerul Culturii a înțeles de la început acest lucru și a propus ordonanța de creștere salarială. Trebuie doar ca restul Guvernului să înțeleagă.

Mulțumim foarte mult publicului nostru pentru că ne apreciază atât, lucru pe care îl vedem din numărul mare de vizitatori care ne trec pragul: aproape 600.000 de persoane ne-au vizitat muzeul în 2023, acesta fiind cel mai mare număr de vizitatori în cursul unui an, de la înființarea acestei instituții.”, a transmis conducerea Muzeului Antipa într-un comunicat de presă.

Actualul sistem de salarizare permite mai multe inechități, potrivit documentelor fiscale din martie 2024. De exemplu, un restaurator cu studii de specialitate poate câștiga la fel ca un șofer – aproximativ 5000 de lei. De asemenea, instituțiile din subordinea Ministerului Culturii au salarii mai mici pe același post de specialitate decât cele din subordinea Ministerului Educației.

Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor susține demersul muzeelor care au decis să nu participe la Noaptea Muzeelor: “Noaptea Muzeelor se derulează în afara orelor de program şi se bazează pe participarea voluntară a personalului din instituţiile muzeale, demersul colegilor din domeniu este cu atât mai legitim.”

Premierul Marcel Ciolacu a reacționat azi în conferință de presă : “Și eu sunt nemulțumit de foarte multe lucruri, dar nu mi-a trecut prin cap să boicotez niște copii să viziteze muzeele. in punctul meu de vedere, o să fac un apel la dânșii să își facă serviciul pentru care sunt angajați… Și, prin dialog, deja am început discuțiile cu doamna ministru, cu domnul ministru al Finanțelor (n.red. Marcel Boloș)… Dar la un asemenea șantaj eu nu voi răspunde”.

Lista muzeelor care se retrag de la eveniment este în continuă actualizare.

“Avem un număr de muzee care, deși s-au înscris la Noaptea Muzeelor 2024, se retrag din eveniment în semn de solidaritate cu revendicările angajaților din comunitate. Vă rugăm să ne expediați un email la noaptea_muzeelor@yahoo.com pentru a solicita scoaterea din programul oficial care este deja afișat pe website-ul www.noapteamuzeelor.org.

Astfel, vom putea evita neplăcerile și dezamăgirile justificate pe care le pricinuim publicului, dar și cauzei. Lista finală a acestor muzee retrase din eveniment o vom anunța vineri, 17 mai 2024, din respect pentru publicul nostru.” au transmis organizatorii Nopții Muzeelor.

The post “Noaptea muzeelor” fără marile muzee. Instituțiile de cultură protestează față de inechitățile salariale appeared first on Cultura la dubă.

La Muzeul Național Brukenthal din Sibiu se află într-un minuțios proces de restaurare două lucrări ale pictorului austriac Gustav Klimt. Este vorba despre picturile Primăvara și Vara, realizate în ulei pe pânză, ambele provenind din patrimoniul Muzeului Național Peleș.

Până acum, acestea erau expuse într-una dintre sălile Muzeului Național Peleș. Cele două lucrări sunt parte din colecția familiei regale a României și au fost clasate în tezaur, ceea ce înseamnă că nu pot părăsi țara decât cu o decizie specială a Ministerului Culturii.

Echipa de restauratori a Muzeului Brukenthal este alcătuită din cinci experți printre care și Ioan Muntean, coordonatorul restaurării a celor două picturi.

Acesta povestește pentru Cultura la dubă că “starea lor de conservare nu era una proastă. Sigur că erau degradări specifice unor lucrări care au o vechime de peste 100 de ani, dar aveau o stare de conservare la care trebuia intervenit pentru că marea lor problemă era că erau expuse și prinse cu niște cuie metalice direct pe perete, nu aveau șasiu, un cadru de lemn pe care să fie ancorată pânza și apoi etalată pe perete. Din cauza aceasta, pânza avea un aspect de draperie, suprafață denivelată”.

Restaurarea propriu zisă durează de aproximativ două luni.

“Prima oară am fost la Peleș iarna să vedem lucrările. Sunt o mulțime de etape intermediare până la restaurarea propriu zisă. Mai întâi a fost vizita adminsitrativă unde s-au discutat costurile și materialele necesare. După aceea s-a incheiat un contract între cele două muzee și s-a asigurat transportul celor două lucrări către Brukenthal.

La Spitalul de Pediatrie din Sibiu am făcut radiografii lucrărilor.

Pe urmă am avut o întrunire de comisie unde am stabilit cea mai bună metodologie pentru aceste lucrări”, spune Ioan Muntean.

În acest moment, restaurarea mai presupune mici intervenții de retuș cromatic după care lucrările vor fi transportate și expuse din nou la Peleș.

Legislația României prevede că lucrările de tip tezaur să fie restaurate de personal calificat cu titlul de expert, într-un laborator avizat de către Ministerul Culturii. De aceea s-a încheiat și acest parteneriat. În Sibiu sunt cinci restauratori-pictură în cadrul Muzeului Brukenthal care își desfășoară activitatea într-un laborator în conformitate cu cerințele Ministerului Culturii.

Managerul Muzeului Brukenthal intenționează ca la finalizarea procesului de restaurare să organizeze o mini-expoziție cu aceste două lucrări.

Ioan Muntean lucrează de 24 de ani în cadrul Muzeului Brukenthal și sfătuiește deținătorii de artă să nu depoziteze lucrările în fluctuații mari de umiditate sau în locuri unde se gătește.

Laboratorul de restaurare din cadrul Muzeului Brukenthal nu este deschis pentru vizionare publicului, însă poate fi vizitat de către specialiștii în domeniu.

În cadrul Muzeului Național Peleș, cele două lucrări sunt amplasate în stânga lojei regale, din sala de teatru. Acestea au o vechime de peste 100 de ani și realizarea lor datează din circa 1884.

Gustav Klimt a fost un pictor simbolist și decorator austriac, lider al avangardei vieneze. Acesta a fost mentor pentru numeroși artiști, printre care se numără și Egon Schiele. Artistul a dat naștere modernismului austriac.

Cea mai cunoscută operă a sa este Sărutul și datează din așa numita “perioadă de aur” a artistului. Lucrările sale fac înconjurul lumii și sunt expuse în cele mai mari și prestigioase muzee ale lumii.

În primăvara  acestui an, una dintre lucrările sale a fost vândută la o casă de licitație din Londra cu 85.3 milioane de lire sterline. Aceasta a atins recordul de cea mai valoroasă lucrare de artă vândută vreodată în Europa.

Gustav Klimt a vizitat România de două ori, la invitația Regelui Carol I. Acesta a pictat pe piatră portretele strămoșilor regelui.

The post Două picturi de Gustav Klimt sunt în curs de restaurare la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Descoperiți povestea lor appeared first on Cultura la dubă.

Cărți precum Cazania lui Varlaam (Iaşi, 1643) și Biblia lui Şerban Cantacuzino (București, 1688) au trecut deja prin mâinile restauratorilor și se află în colecția de peste 2.000 de volume a muzeului.

„Suntem direct răspunzătoare pentru ceea ce facem. Este o carte de patrimoniu.”, spune Paula Gânju, care, la 71 de ani, este unul dintre cei doar 18 experți restauratori de carte veche în activitate pe care îi are România în prezent și singurul expert restaurator de carte în activitate din județul Galați, potrivit Registrului Experților pentru Patrimoniul Cultural Național Mobil.

Nu numai responsabilitatea, însă, îi determină pe restauratori să fie atenți și asumați în timpul lucrului, ci și pasiunea, cuvânt pe care Paula Gânju l-a invocat de mai multe ori pe parcursul celor două ore pe care le-am petrecut împreună în laborator.

„Fără pasiune nu faci.” – spuse de ea, aceste cuvinte par motto-ul meseriei de restaurator.

„La câțiva ani după ce am ieșit la pensie, am stat acasă. Am văzut că statul acasă nu e de mine și am ajuns aici, unde lucrez de șase ani. Eu aici mi-am depus actele pentru expert restaurator. Prin lucrările pe care le-am făcut mi s-a dat atestatul de expert.”, îmi povestește.

A obținut această titulatură în 2018, după 16 ani de restaurare în care i-au trecut prin mâini foarte multe cărți și documente. Își amintește de un atlas geografic din Amsterdam, din 1640: „Am restaurat legătura și între timp cerneala a început să decupeze hărțile, fiind foarte acidă, și a trebuit să restaurez hărțile pagină cu pagină.”

Paula Gânju a făcut parte din ultima promoție a secției de legătorie din cadrul Școlii Profesionale Dimitrie Marinescu din București.

De atunci, a lucrat în poligrafie, a legat și a așezat arhive, a îngrijit cărțile uzate primite de la cititori la Biblioteca V.A. Urechia din Galați. Când a fost îndemnată de conducătorul acestei instituții de la acea vreme să urmeze cursurile de restaurare pentru că ”a văzut că eu am altă înclinație”, i-a urmat sfatul.

Acum, sub coordonarea sa se află Valerica Chitic, care este în perioada de practică. În curând, va susține examenul final pentru obținerea atestatului de restaurator de bunuri culturale.

„Îmi place să readuc la viață prin restaurare un lucru distrus, să îi dau aspect, formă, să se vadă că se poate face ceva din acel lucru distrus.”, spune Valerica Chitic, care, până a ajunge la restaurarea de carte veche a studiat electroenergetica la un liceu tehnic, a făcut dactilografie și, mai apoi, legătorie.

Pe una dintre mesele laboratorului, recent trecut prin procesul de restaurare, se află un Antologhion, o carte care cuprinde slujbele praznicelor și ale sfinților de peste an, din 1786. Este impunător, are o grosime de 15 centimetri, iar Valerica Chitic a lucrat la el aproape un an de zile și este una dintre cele mai dificile și complexe lucrări de restaurare pe care le-a făcut până acum.

Cartea a ajuns în laborator cu paginile mucegăite și roase, cu depuneri de praf, pământ și alte impurități, cu cotorul intrat în interior, sau ”frânt”, și cu galerii făcute de insecte.

Și nu este un destin singular. Multe dintre cărțile care ajung în laborator pentru a fi restaurate au trecut prin inundații, au fost pătate cu ulei sau cu ceară sau au fost mâncate de insecte. „Cartea românească este foarte uzată. E într-o stare jalnică, în general. E o fericire să o găsești prea bună.”, explică Paula Gânju.

“Sunt foarte puțini restauratori în țară”

În România, pentru a putea restaura bunuri de patrimoniu este obligatorie urmarea unui program de specializare pentru obținerea calificării de restaurator de bunuri culturale, organizat de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală, care include și doi ani de practică la două muzee din țară, sub coordonarea a doi experți restauratori.

Iar pentru a deveni expert restaurator sau conservator se depune un dosar de candidatură la Direcţia muzee, colecţii, arte vizuale din cadrul Ministerului Culturii care trebuie să cuprindă informații precum nivelul studiilor, medii sau superioare, vechimea în specialitate, lucrările științifice realizate, experiența științifică și practică în domeniu.

„Meseria de restaurator nu este prea cunoscută. Sunt foarte puțini restauratori în țară. Cred că aceste școli profesionale distruse, distrug din fașă viitori meseriași. 

Te canalizează. Copilul la 14 ani nu știe ce vrea. Au dispărut acele case ale pionierilor, unde copiii se duceau și făceau aeromodele, făceau lucrări practice. Pe vremea aceea erau gratis. Nu avea copilul ce să facă acasă, se ducea la casa pionierilor și descoperea câte ceva. 

Acum sunt cu bani. Cel care are o situație materială bună nu o să facă o meserie, dar cel care nu are se orientează către o meserie. Ne întrebăm de ce copiii nu au ce face, nu au o ocupație. Pentru că nu li se dă. Mulți sunt pierduți. Poate el este un copil foarte bun, dar sărăcia îl pierde. Ne întrebăm de ce nu avem meseriași.”, consideră Paula Gânju.

Procesul de restaurare

Restaurarea trebuie realizată de specialiști atestați – este primul dintre cele nouă principii ale restaurării care ghidează munca Paulei Gânju și a Valericăi Chitic în laboratorul de restaurare al Muzeului Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos și, de altfel, a tuturor restauratorilor.

Niciun proces de restaurare nu începe fără consemnarea într-un caiet a tehnicilor de lucru și a materialelor care vor fi folosite, precum și a unor informații importante despre cartea pe care se va lucra, cum ar fi dimensiunile, tipul de hârtie, starea de conservare, modul de aranjare a paginilor, și fără fotografiile martor prin care se constată starea în care a ajuns documentul în laboratorul de restaurare.

După care, fiecare pagină a cărții este desfăcută pentru a putea fi curățată individual. Pe masa de lucru a Valericăi Chitic se află o pensulă și un bisturiu, instrumente folosite în timpul procesului de curățare uscată.

O altă etapă a procesului de curățare este spălarea, care presupune ștergerea paginilor, a coperților și a scoarțelor cu o pensulă și un săpun cu PH neutru și trecerea lor prin șase tase cu apă.

Uneori, în timpul procesului de spălare, paginile se protejează cu ajutorul foliilor de organza.

„Când este confecționată, cartea are o substanță de încleiere în construcția ei. În timp, din cauza atacului de mucegai, a umidității, acea substanță de încleiere se pierde și cartea devine foarte fragilă. Atunci ne folosim de acest ajutor ca să nu pierdem foile.”, explică Paula Gânju.

Manevrarea unor documente îmbâcsite de praf, pământ și multe alte impurități îl expune pe restaurator riscului de a contracta diverse boli. Pentru a se proteja, cele două restauratoare poartă mănuși și măști și se spală frecvent pe mâini.

Deseori, condițiile improprii în care stau cărțile duc la ruperea paginilor și la pierderea de informații, dar, conform principiului cu numărul cinci, ”restaurarea încetează acolo unde începe ipoteza”.

„Orice material pierdut cu informații, deci material documentar, rămâne bun pierdut. Nu avem voie să facem adaos de material.”, mai spune Paula Gânju.

Iar, pentru a conserva cât mai bine materialul documentar care a supraviețuit este necesară reîncleierea paginilor, prin pulverizarea unei substanțe speciale, proces care asigură rezistența în timp și redă foșnetul hârtiei.

Odată substanța uscată, se trece la consolidarea paginilor cu ajutorul hârtiei japoneze, pe o suprafață transparentă din sticlă, incorporată în masa de lucru, sub care se află o lampă. Fiecare filă a volumului care s-a rupt în mai multe bucăți în timpul procesului de degradare este asamblată, ca un puzzle, și lipită de o fâșie de hârtie japoneză, care trebuie să respecte dimensiunile originale ale paginii.

După consolidare, paginile se presează, până când substanța de lipire se usucă, și apoi sunt cusute la gherghef. Urmează acoperirea cotorului cu hârtie japoneză și pânză și întărirea lui cu capitalband, un șiret colorat care se aplică la capetele cărţii, la cele două margini ale cotorului, și care se coase manual.

„Trebuie respectată cusătura pe care ai găsit-o și culoarea. Dacă găsești martori, respecți culorile. Dacă nu ai culorile respective, folosești o culoare neutră, bej.”, explică Paula Gânju.

Mai departe, cotorul se leagă de blocul cărții respectând tehnica originală de coasere. „În momentul când noi desfacem o carte vedem câte nervuri are, dacă nervurile sunt profilate, dacă sunt ascunse. Trebuie să respectăm istoricul cărții.”, mai spune Paula Gânju.

Cotorul și blocul cărții sunt apoi acoperite de scoarțele din lemn, care la rândul lor trec prin etapele de curățare și de consolidare. La final, pielea cărții se aplică peste scoarțe, după ce, desigur, a fost curățată și consolidată, prin procedeul de intarsie, o tehnică de incrustație în lemn. Pentru a fi protejată, pielea originală este îmbrăcată cu o piele nouă.

Fiecare pas al procesului de restaurare este monitorizat pentru că toate informațiile ajung, în final, într-un dosar de restaurare. Acest dosar este folosit și în momentul susținerii examenului pentru atestatul de restaurator.

„Poți să mergi pe calea restaurării numai dacă ai pasiune. Asta este esențial.”, reiterează Paula Gânju la finalul discuției noastre. Așa cum a început, întâlnirea cu cele două restauratoare se sfârșește, după o traiectorie circulară, cu aceeași idee: pasiunea înainte de toate.

The post Pasiunea înainte de toate. Într-un laborator de restaurare din Galați, două femei salvează cărți vechi de sute de ani appeared first on Cultura la dubă.