Unul dintre cele mai cunoscute cinematografe bucureștene, Cinema București, situat pe Bulevardul Regina Elisabeta, a fost scos la vânzare de o agenție imobiliară pentru suma de 4.9 milioane de euro.

Clădirea este clasată ca monument istoric de clasa B, adică de importanță locală, iar viitorul cumpărător este obligat să păstreze funcționalitatea de cinematograf. În acest sens, există deja un proiect realizat de un studio de arhitectură.

Fiind monument istoric, Ministerul Culturii are drept de preempțiune, adică are prioritate la achiziție. Ministerul nu și-a arătat, însă, cel puțin deocamdată, interesul pentru această clădire, aflată într-o stare avansată de degradare.

Cinema București, aflat aproape de intersecția cu Calea Victoriei, se numea inițial Cinema Trianon, inaugurat în 1925, ca parte dintr-o salbă de săli de cinema de bulevard.

Potrivit studioului de arhitectură Quadratum, clădirea ar putea fi extinsă pe înălțime.

“Restaurarea, reabilitarea şi modernizarea clădirii Cinematografului Bucureşti pune adevărate provocări de ordin tehnic întrucât, pentru o bună funcţionare în conformitate cu normele în vigoare (accesibilitate, protecţie în caz de incendiu), având în vedere şi existenţa unei săli aglomerate, şi pentru asigurarea funcţionalităţii şi viabilităţii economice în operare după implementarea proiectului, sunt necesare lucrări ample de consolidare, dar şi remodelare volumetrică interioară, prin crearea unui subsol suplimentar unde vor exista spaţii tehnice care să deservească construcţia.

Imobilul, cu un procent de ocupare al terenului de 100%, fără a dispune de spaţiu pentru adunarea utilizatorilor de tip foyer, are nevoie de astfel de spaţii suplimentare – iar unica opţiune este cea de creare a unor terase succesive şi extinderea pe înălţime. Având în vedere înălţimea actuală a clădirii, de aproximativ 15.00 ml, flancată de două alte clădiri cu înălţime de aproximativ 22.00 – 25.00 m (Fostul Palat Adevărul – clădire aflată în execuţie – cu funcţiune mixtă de birouri şi spaţii de conferinţe, respectiv Cercul Militar), dar având în vedere şi funcţiunile zonei, crearea unei curţi urbane prin terase succesive, suprapuse a fost gestul firesc în intervenţie.

Un element caracteristic, propus spre conservare şi restaurare este reprezentat de luminătorul istoric, decorat cu un filigran de lemn montat pe plasă, al cărui acoperiş retractabil se deschidea în istoria clădirii, iar balcoanele de la ultimul nivel erau deschise şi cinematograful devenea, similar spaţiilor din vecinătate, o grădină-cinema, un spaţiu hibrid.

Pentru a aduce clădirea în contemporaneitate şi a îi da o nouă viaţă în cadrul efervescenței sociale şi culturale a Cartierului Creativ, proiectul de intervenţie îşi propune în principal reconfigurarea pardoselii din cadrul nivelului principal – actualmente cu o pantă lină, precum şi reconfigurarea scenei cu adiţia unor elemente mobile, ţelul fiind de creare a unui nivel curent mulţi-funcţional, care să poată să găzduiască şi alte tipuri de evenimente, în plus faţă cele de bază – proiecţia filmelor.

Odată cu implementarea proiectului, Cinematograful Bucureşti va fi redat oraşului printr-un nou spaţiu pentru evenimente medii de tip concerte, festivaluri şi conferinţe, într-un cadru impunător, istoric, în inima oraşului, între decoraţiuni eclectice.

Proiectul, urmând cu stricteţe cerinţele de conservare şi restaurare, vine cu adiţii delicate şi pereţi uşori curbaţi, în linie cu volumele balcoanelor – contur şi geometrie care dau caracterul unic spaţiului.” – se arată în descrierea proiectului de reabilitare și modernizare a clădirii.

În prezent, interiorul cinematografului arată ca după război. Agentul imobiliar care a preluat această vânzare a prezentat într-un clip publicat pe social media actuala stare a clădirii:

CINEMA SCALA E DE VÂNZARE PENTRU 5 MILIOANE DE EURO

Și cinematograful Scala a fost scos la vânzare, încă de acum câțiva ani, pentru o sumă asemănătoare cu cea a cinematografului București – 5 milioane de euro. Nici în acest caz autoritățile nu au depus vreo ofertă.

Pe lângă suma necesară pentru achiziție, ar fi nevoie de câteva zeci de milioane de euro pentru consolidare, restaurare și modernizare.

România avea 450 de săli de cinema înainte de 1990. Acum mai are doar 90. La Cluj și la Timișoara au fost restaurate în ultimii ani mai multe cinematografe de artă.

Vedeți AICI care este starea celor mai importante săli din București.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Cinematograful București a fost scos la vânzare pentru 4,9 milioane de euro appeared first on Cultura la dubă.

Pentru Familia Regală a României, artele și cultura au făcut parte din proiectul de modernizare a României și au servit drept liant diplomatic între elitele politice românești și cele din străinătate. Castelul Peleș este una dintre cele mai valoroase moșteniri materiale lăsată de primii monarhi ai României, ilustrativă pentru spiritul epocii.

Distinși patroni ai artelor, Regele Carol I și Regina Elisabeta au susținut numeroase personalități marcante ale culturii românești – Dimitrie Dinicu, Vasile Alecsandri, George Enescu, Elena Văcărescu etc. – și au creat o punte între scena artistică locală și cea internațională. 

Într-o expoziție aniversară centenară dedicată artistei de origine germană Dora Hitz (1853-1924), în sala veche de muzică a Reginei, Muzeum Național Peleș din Sinaia omagiază colaborarea specială dintre tânăra artistă germană și Regina Elisabeta a României. 

Expoziția, care va putea fi vizitată până în data de 15 februarie 2025, este curatoriată de Shona Kallestrup (Universitatea St Andrews, Scoția) și de Natalie Gutgesell (Asociația de artă Kunstverein Coburg). Un muzeu virtual dedicat expoziției de la Peleș și Dorei Hitz poate fi accesat aici.

Anul acesta, personalitatea artistei este omagiată și în Berlin, oraș în care a devenit unul dintre co-fondatorii Secesiunii – mișcare artistică de avangardă ce s-a opus standardelor academice și influenței politicului în artă. O parte dintre lucrările artistei sunt expuse chiar în fosta reședință a lui Max Liebermann – unul dintre avangardiștii de frunte ai Secesiunii Berlineze – printr-o colaborare între Institutul Cultural Român și Liebermann-Villa am Wannsee. Expoziția „Dora Hitz – Lupta dintre vechi și nou” va fi găzduită în acest spațiu simbol al avangardei până pe 20 ianuarie 2025.

Cu această ocazie, Cultura la Dubă prezintă un portret al Dorei Hitz – artistă vizionară și susținătoare a drepturilor femeilor.

Dora Hitz (1853-1924) a fost o figură marcantă a avangardei din Paris, Dresda și Berlin. Deși născută într-o familie de artiști din Altdorf, lângă Nürnberg, Hitz a crescut și a activat într-o epocă în care contribuția feminină în lumea artei nu era încurajată și recunoscută.

Pregătirea artistică a Dorei Hitz a început la  München, în cadrul Damenmalschule der Frau Staatsrat Weber, într-o perioadă în care femeile erau sistematic excluse de la academile tradiționale de artă și de la cursurile de desen după model viu. Treptat, Hitz s-a transformat într-o apărătoare a accesului femeilor la educație artistică.

La Expozitia Generală de Artă și Industrie din München din 1876 (Allgemeine Kunst- und Kunstindustrie Ausstellung), Dora Hitz a cunoscut-o pe Regina Elisabeta. O întâlnire întâmplătoare care a marcat traiectoria tinerei pictorițe după ce suverana i-a recunoscut potențialul și a invitat-o în România.

„Consider o mare fericire a vieții mele faptul că, fiind tânără, am putut trăi o vreme în regatul lui Carmen Sylva, sub protecția ei specială”, a declarat Hitz decenii mai târziu, potrivit documentelor citate de Muzeul Național Peleș. Regina Elisabeta, fiind la rândul ei artistă, își semna creațiile literare sub pseudonimul de Carmen Sylva.

Între 1878 și 1882, Dora Hitz ajunge la Casa Regală a României, chiar în momentul reluării construcției Castelului Peleș după Războiul de Independență – proiectul Regelui Carol I al României.

Între 1883 și 1890, Dora Hitz realizează, la Paris, o serie de treisprezece lucrări care articulează vizual temele literare ale lui Carmen Sylva, povești pe care Regina le-a scris la începutul carierei sale literare. Unsprezece dintre ele au decorat Sala de Muzică, iar celelalte două au flancat ușa din sala de mese regală. Patru lucrări se află și astăzi în Sala de Muzică, putând fi observate de orice vizitator al Palatului.

Una dintre aceste lucrări, “Copilul Soarelui”, este o reprezentare inspirată din colecția de doisprezece basme alegorice semnată de Carmen Sylva – Leidens Erdgang (publicată în limba engleză sub titlul Pilgrim Sorrow). Basmele descriu efectele produse de forma personificată a virtuților Viață, Luptă, Suferință, Pace, Răbdare, Curaj și altele, în timp ce rătăcesc pe Pământ, potrivit informațiilor puse la dispoziție de organizatorii expoziției.

“Safo”, o pictură care astăzi se află în colecția Muzeului de Artă a României, este singura din această serie în care înfățișarea Reginei este reprezentată. Artista s-a inspirat din poezia Reginei cu același nume (1880), care, împreună cu Hammerstein, au fost primele publicate sub pseudonimul „Carmen Sylva”. Ambele au fost incluse în Stürme (1881), parte a unei colecții dedicate „eroismului nevăzut al femeilor”. Poeta greacă Safo a fost un model pentru scriitoarele independente de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În această pictură, Hitz face explicită legătura dintre Sylva și Safo prin înlocuirea chipului muzei grecești cu cel al Reginei. O contestatoare a reprezentărilor masculine tradiționale, Sylva a modificat povestea astfel încât sinuciderea lui Safo să nu fie determinată de suferința produsă de partenerul ei, ci să fie un act de sacrificiu pentru propria fiică. Sylva s-a identificat clar cu Safo, „înconjurată de fete tinere, cărora le-a dedicat arta și poezia”, potrivit aceleiași surse.

Dora Hitz a fost, pe lângă pictor de curte, și aliată a Reginei în eforturile de educare și promovare a femeilor în sfera artelor. Acestea au colaborat la îmbunătățirea educației artistice pentru fete în România: Hitz a predat pictură și desen la Ateneul din București, parte a Azilului Elena Doamna (un orfelinat și o școală pentru fete, aflate sub protecția Reginei Sylva din 1870), și a facilitat legături educaționale cu München. 

Deși avusese și avea să continue să aibă succes la Paris, s-a mutat la Berlin în 1892. Câțiva ani mai târziu a devenit co-fondatoarea Secesiunii din Berlin, o mișcare artistică apărută în Germania la 2 mai 1898. Nemulțumiți de restricțiile impuse artei contemporane de către împăratul Wilhelm al II-lea, 65 de artiști s-au „separat”, manifestându-și opoziția față de standardele artei academice și de ingerințele guvernului. Mișcarea este clasificată ca o formă de modernism german și a fost precedată de mai multe secesiuni.

În 1893 Dora Hitz a înființat o școală de artă pentru femei în Berlin, iar în 1913 a devenit prima președintă a Frauenkunstverband – Asociația Artistelor. Întâlnirea care a stat la baza înființării Asociației a fost organizată după adunarea anuală a unei alte asociații – ‘Educația Femeilor. Studiile Femeilor’ –  unde pe ordinea de zi s-a aflat tema admiterii femeilor la studii academice în universitățile de stat. Eforturile acestei generații de femei vizionare au determinat în 1919 Academia Regală de Arte Frumoase din Berlin să acorde femeilor șansa la studii pentru prima oară în istoria instituției.

Când mai târziu și-a înființat propria școală de artă, Dora Hitz s-a asigurat că studentele sale puteau desena după modele nud, o abordare curajoasă și reprezentativă pentru personalitatea și aspirațiile artistei. 

În ciuda contribuțiilor sale substanțiale și a legăturilor sale importante în lumea artei, ultimii ani de viață ai Dorei, petrecuți în Berlin, au fost marcați de solitudine, sub influența bolii și a problemelor financiare. Dora Hitz a murit în 1924, lăsând în urmă o bogată moștenire artistică și un model de angajament față de promovarea potențialului feminin în arte.

The post Dora Hitz, pictorița care a redat pe pânză scrierile Reginei Elisabeta. Un centenar de la dispariția unei importante îndrumătoare a femeilor în artă appeared first on Cultura la dubă.

Viteza cu care s-au desfășurat aceste lucrări ne-a ridicat semne de întrebare. Gabriela Firea mai spune că “în mai puțin de un an, au fost refăcute fațadele a zece imobile, unele dintre ele monument-istoric. În doar doi ani de la înființare, compania și administrația pentru consolidarea clădirilor cu risc seismic au consolidat 12 clădiri cu bulină, 20 de fațade și am pus în siguranță 200 de imobile.”

Am căutat pe site-ul AMCCRS – Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic mai multe informații despre aceste clădiri.

Am aflat astfel că imobilul pe care l-au înfrumusețat cei de la compania de consolidări a primăriei în doar o lună a fost considerat o urgență de grad 2 încă din anul 1993, vreme la care expertizele tehnice puneau “diagnosticul” de urgență. Ulterior, expertizele au încadrat altfel imobilele, în categorii de risc seismic.

Doar că urgența cu care primăria a înfrumusețat clădirea acestui imobil construit în anul 1900 nu rezolvă nici acum urgența despre care experții vorbeau încă din 1993.

Situația se repetă la mai multe clădiri care se află pe lista de Reabilitare arhitectural-ambientală a fațadelor.

De exemplu, un bloc tot de pe Bulevardul Regina Elisabeta, dar la numărul 16, cel în care se află Librăria Eminescu de lângă Universitate, arată acum ca nou.

Doar că el este încadrat la categoria de risc seismic II din 2001. Iar nouă fațadă este doar o falsă impresie de siguranță, fiindcă lucrările cu care se mândrește primarul Firea nu au presupus consolidarea clădirii, un proces mult mai amplu din punct de vedere tehnic și costisitor.

O altă situație similară găsim pe Calea Victoriei nr. 101, un bloc care se află deocamdată la stadiul de promisiuni și, în cele mai recente imagini de pe site-ul companiei de consolidări, are doar schelele puse.

Conform administrației publice, clădirea construită în anul 1938 și în care se află 95 de apartamente, este încadrată în clasa de risc seismic I, ceea ce înseamnă risc ridicat de prăbușire la un mare cutremur.

Aceasta se află tot pe lista de Reabilitare arhitectural-ambientală a fațadelor. Administrația susține că “vor fi realizate lucrări de punere în siguranță și reparații la nivelul fațadei. Lucrările de consolidare vor continua și în interior, având în vedere vechimea expertizei.”

Iar pe Calea Victoriei nr. 48-50 a fost refăcută, de asemenea, doar fațada. Clădirea respectivă rămâne clasată la risc seismic III. Despre această lucrare, administrația spune “blocul de peste 14 mii de metri pătrați a fost inclus în programul de reabilitare a fațadelor pentru creșterea calității arhitectural-ambientale fiind în zona prioritară a Capitalei.”

Desigur, mulți ar putea spune “e bine și atât decât deloc” sau am putea să ne bucurăm că nu ne mai cad bucăți de tencuială în cap.

Însă posibilitatea unui mare cutremur în București ne dă în continuare fiori. În blocurile respective locuiesc mii de oameni care ar avea nevoie de siguranță în propria casă, nu de un exterior frumos cu care primarul să se poată lăuda.

De asemenea, aceste reabilitări de fațadă, la propriu, lasă și loc de speculă pe piața imobiliară. Agenții imobiliari se pot folosi cu ușurință de argumentul că imobilele au fost consolidate, fără ca viitorii proprietari sau chiriași să știe că structura veche de 100 de ani este în continuare șubredă.

În București se află 350 de clădiri cu risc seismic I, adică de prăbușire,în care locuiesc aproximativ 9000 de oameni, conform unui recensământ realizat de primărie anul acesta.

În total sunt 2550 de clădiri expertizate cu risc seismic în București. Dar multe alte imobile nu au fost expertizate.

În 30 de ani, administrația publică a consolidat aproximativ 90 de clădiri din capitală.

The post Gabriela Firea și joaca de-a consolidarea. În spatele unor fațade înfrumusețate rămâne riscul seismic. appeared first on Cultura la dubă.