Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC) „I. L. Caragiale” din București a transmis aseară un comunicat prin care reacționează la cele mai recente acuzații de abuz din cadrul instituției.

„Suntem solidare/solidari cu toate persoanele care au suferit abuzuri în această universitate. Care au fost victimele unor atitudini umilitoare. Care au trăit momente dureroase din cauza sexismului, hărțuirilor sexuale, hărțuirilor psihologice și a instrumentalizării unor raporturi de putere”, a anunțat UNATC, mulțumindu-le celor care au vorbit public despre ceea ce au trăit.

Comunicatul, semnat de nume ca George Ivașcu (Decan al Facultății de Teatru și fondator al Teatrului Metropolis), Andreea Borțun (regizoare, scenaristă și asistent universitar la Facultatea de Film) sau Liviu Lucaci, rectorul UNATC, vine după ce o investigație publicată la începutul săptămânii trecute de Rise Project arată că regizorul și profesorul Felix Alexa a hărțuit, de-a lungul anilor, mai multe studente: le-a făcut avansuri, le-a șantajat emoțional, vrând să le convingă că nu „vor mai face meseria asta” dacă îl resping, iar în unele situații a devenit violent. 

„Isterix”. Așa i se mai spune lui Felix Alexa în lumea teatrului, din cauza acestor „crize de isterie, pe care le face și care sunt celebre (…) – urlă, țipă, trântește, sparge, aruncă”, a povestit una dintre ele pentru Rise Project.

Alexa a recunoscut că a avut relații cu studente, dar neagă că le-ar fi hărțuit.

Acuzațiile aduse lui nu sunt însă unice în universitate. Cultura la dubă a scris pe larg despre experiențele unor actrițe ca Ioana Bugarin sau Katia Pascariu și, cel mai recent, despre abuzurile profesorului Puiu Șerban, în cazul căruia încă se desfășoară o anchetă a Comisiei de Etică a UNATC.

La momentul publicării investigației care îl vizează pe Alexa, rectorul UNATC transmitea că nu tolerează abuzul și că „nu mă voi eschiva să iau măsurile necesare pentru a oferi suportul persoanelor care trec prin astfel de traume”.

Astfel, în comunicatul de aseară, universitatea anunță că se angajează la „o serie de acțiuni care să completeze inițiativele deja demarate de universitate – crearea paginii Politici de conduită pe site-ul UNATC, adoptarea unui Plan al egalității de gen și crearea unei comisii speciale care să propună moduri de implementare a acestuia, demararea unor întâlniri între cadrele didactice și specialiști în egalitatea de gen”.

„Ne propunem să organizăm discuții cu studente și cu studenți, dezbateri cu experte și cu experți în studii de gen și în politicile egalității de gen, ateliere tematice, elaborarea de materiale informative și de sprijin, precum și cooptarea unor consilieri psihologici/psihoterapeuți în acest proces.”

Lor li s-ar adăuga „măsurile necesare sancționării și prevenirii abuzului și hărțuirii, în conformitate cu prevederile legale în vigoare – începând cu urgentarea procesului de revizuire al regulamentelor și codurilor interne în acest sens, în primul rând Codul de etică și deontologie profesională universitară al UNATC și Regulamentul de funcționare al Comisiei de etică”. Asta în contextul în care, într-un interviu din luna mai, Lucaci spunea „nu ne-am gândit să scriem explicit că relațiile sexuale între profesori și studenți sunt interzise”.

Și Asociația Internațională a Criticilor de Teatru din România solicită „toleranță zero la abuz” și respectarea termenelor de comunicare a anchetelor interne în facultățile vocaționale. În plus, se arată „dispusă să susțină prin interviuri și materiale de presă victimele și martorii abuzurilor”. 

La rândul lor, studenții UNATC cer adoptarea unui Cod al drepturilor și obligațiilor profesorului – petiția lor se găsește aici.

The post UNATC reacționează la noile acuzații de abuz din cadrul universității: „Mărturiile victimelor ne fac conștienți că au existat comportamente toxice care nu au fost chestionate îndeajuns”. appeared first on Cultura la dubă.

UNATC organizează deja un modul de psihopedagogie, dar urmează ca și celelalte universități de arte din țară să o facă.

De asemenea, profesorii deja existenți în sistem, indiferent de disciplina în care sunt specializați, pot urma un Program de formare continuă a cadrelor didactice, Teatru aplicat pentru copii și adolescenți.

Deocamdată nu s-a stabilit dacă aceste cursuri de formare vor fi contra-cost sau gratuite.

Anunțul făcut ieri de ministerul Educației, Monica Anisie, că teatrul devine materie opțională în școli, a stârnit, în general, entuziasm în mediul online.

Teatrul a fost introdus ca disciplină la alegerea școlii, adică depinde de fiecare instituție de învățământ dacă va dori să ofere elevilor posibilitatea de a face acest opțional.

Teatrul va exista sub forma a trei discipline, câte una pentru fiecare ciclu de învățământ: la clasele a III-a și a IV-a disciplina Eu și scena, la clasele a VI-a și a VII-a disciplina Teatrul și noi, iar la clasele a X-a și a XI-a disciplina Laboratorul de teatru.

Introducerea acestor discipline în școli este inițiativa Universității de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale din București, prin directorul Departamentului Arta Actorului, prof. Bogdana Darie.

Iar Cultura la dubă a stat de vorbă cu rectorul UNATC, Liviu Lucaci, pentru a afla detalii legate de implementarea acestor cursuri.

Domnule rector, cum s-a născut această inițiativă?

U.N.A.T.C. a intrat într-o organizație mondială care se numește IDEA, care se ocupă cu rolul teatrului în educație. Sunt multe țări care au introdus teatrul în educație. Unele chiar de zeci de ani. Rezultatele au fost spectaculoase.

Ce înseamna asta? Înseamnă că acei copii vor să vină la școală, ca să facă ore de teatru. Copiii aceia își cunosc mai bine colegii. Se cunosc mai bine pe ei înșiși prin exercițiile de teatru. Sintagma corectă este Jocuri Teatrale, nu Teatru.

Aceste jocuri teatrale sunt o sumă de exerciții care au fost testate pe mii și zeci de mii de copii, pe categorii de vârstă și pe nevoi ale copiilor.

Adică, de exemplu: ai de-a face cu un grup de copii care se simte marginalizat. Sunt anumite exerciții care îi ajută la incluziunea socială. Sau ai de-a face cu niște copii care la o anumită vîrstă au nevoia să își cunoască propriul corp și transformările ce vin odată cu preadolescența și adolescența. Sunt alte seturi de exerciții pentru ei.

Sunt exerciții care îi ajută să își depășească frica de a vorbi în public sau de a vorbi despre ce simt.

Ar trebui să ne așteptăm, deci, ca aceste ore să fie interactive.

Predarea este în acțiune. Nu sunt nicidecum niște ore în care cineva se așază la o catedră și le spune ce să facă. Nicidecum, ele sunt dinamice.

“Le-am numit jocuri teatrale pentru că jocul este una dintre puținele, dacă nu singura activitate umană în care oamenii acceptă reguli impuse de altcineva, fără să se revolte vreodată împotriva lor.”

Liviu Lucaci, rector UNATC

În general noi, oamenii, când ni se impun reguli, avem, măcar din când în când perioade în care ne întrebăm “de ce ar trebui eu să fac asta?”

Jocul face această chestie teribilă: îți impune reguli pe care le respecți cu plăcere. Atunci, practic, învățând să te joci controlat, te simți bine, îți face plăcere, crește spiritul de competiție, crește dorința de a face parte dintr-un grup și, în același timp, cresc aptitudinile tale de a-ți da glas lucrurilor pe care le simți.

Cine ar urma să predea aceste discipline?

Aceste discipline pot fi predate de toți profesorii din sistem care fac un curs care să îi ajute să predea asta.

Un curs la UNATC?

Ce vrem să facem? Noi ne dăm seama că se va naște un val uriaș. Adică e nevoie de sute, mii de profesori. Noi avem un proiect cu Ministerul Educației pentru a face training acestor oameni.

Apoi, absolvenții de arta actorului sau arta regiei care au făcut sau vor face un curs de didactică. Unele din aceste cursuri durează 10 zile, altele 3 luni, depinde și de cât de intens se fac.

Ok, deci prima categorie este formată din profesorii deja existenți în sistem, care predau alte discipline și vor să se formeze în teatru. Și vor face aceste cursuri la UNATC?

Am vorbit cu colegii noștri din țară, Târgu-Mureș, Iași, Cluj, iar universitățile de artă să facă și ele aceste cursuri, pentru că noi nu putem acoperi o țară.

Am inițiat discuțiile cu rectorii și au fost foarte încântați de idee, pentru că realmente asta e o situație win-win.

Realist vorbind, până când se va pune la punct acest sistem, la nivel național, în universitățile de arte, mai degrabă ar fi posibilă pregătirea actorilor și a regizorilor care au terminat studii în domeniu și trebuie să mai facă un curs de pedagogie?

Da. Dar noi avem deja sute de absolvenți care au deja cursul acesta. Iar cei care nu îl au, trebuie să îl facă, nu pot preda fără. E un curs de minimum 80 de ore, dacă nu mă înșel.

În studiile acestea despre care ați vorbit, există o recomandare în privința vârstei profesorului?

Nu. Nici nu sunt convins că tinerii ar fi mai potriviți. Nu poți face o regulă din asta. Există tineri care își doresc, dar câteodată sunt inflexibili, adică la prima tinerețe crezi că le știi pe toate.

Credeți că un astfel de job poate fi o oportunitate și pentru actorii care momentan nu au de lucru?

Absolut!

“Este un job extraordinar de rewarding, sunt convins. După ce începi să lucrezi cu câteva zeci, sute de copii, sigur îți găsești un rost.”

Și mai e un lucru. În toată țara sunt zeci de locuri în care deja se face teatru ca hobby. Oamenii aceia pot fi convertiți mâine în profesori. Deci nu e un teren gol pe care noi acum, gata, începem.

Și ar mai fi o condiție de îndeplinit. O școală ar trebui să angajeze un profesor pentru aceste discipline, dacă nu are unul format.

Îl poate angaja sau poate avea normă parțială, iar el să predea la 3 școli în paralel.

The post Actorii, regizorii, dar și profesorii din sistem vor putea să predea opționalul de teatru în școli. Vedeți condițiile și exemple de activități. appeared first on Cultura la dubă.