Documentarul Recorder „Justiție capturată” a primit premiile Superscrierea Anului și Superscrierea Cititorilor, la Gala Superscrieri XV, iar Recorder a fost desemnată Redacția Anului.

42 de materiale au fost premiate dintre cele peste 300 înscrise în competiția ediției aniversare care marchează 15 ani de la lansarea Premiilor Superscrieri.

Competiția Superscrieri 15 a inclus următoarele categorii principale: Debut Jurnalistic, Jurnalism Tematic, Interviu, TV & Video-Jurnalism, Investigație, Presă Locală, Feature Writing, Inovație și Civic Influencers.

În cadrul galei au fost acordate premii onorifice pentru: Redacția Anului, Editorul Anului, Carte de non-ficțiune, Jurnalism Explicativ, Premiul pentru întreaga activitate, Jurnalism internațional, Anti-dezinformare și Mentor pentru generații întregi de jurnaliști;

Au fost acordate și premii speciale tematice: „Sănătate mintală în România” și „Animal Welfare în România”;

De asemenea, s-au oferit bursele tematice: bursa Superscrieri – Ion Rațiu pentru jurnalism de investigație, bursa Superscrieri – Naumann, pe tema drepturilor omului și a parteneriatului civil, bursa Superscrieri – Snoop, dedicată sănătății mintale, și bursa Superscrieri – Bitdefender, dedicată scam-urilor online care folosesc tehnici AI;

Ediția aniversară cu numărul XV a avut ca temă „Împreună am făcut mai multe decât credem” și a celebrat evoluția jurnalismului românesc din ultimii 15 ani.

Premiul juriului a fost acordat materialului PressOne despre modul în care statul român antrenează luptători din armata privată a lui Horațiu Potra în unități de elită ale MApN.

Documentarul Recorder „Justiție capturată” a fost Superscrierea Anului.

Jurnalista Emilia Șercan a motivat acordarea premiului „Superscrierea anului”: documentarul „a indignat, a revoltat, a scos oamenii în stradă”, iar jurnaliștii care au lucrat la el „au fost amenințați, discreditați și puși la zid doar pentru faptul că și-au făcut meseria cu bună-credință și în interes public”.

„Acest material [n.r. Justiție Capturată] nu ar fi existat fără munca multor altor jurnaliști care au acoperit acest subiect cu mult timp înainte să o facem noi.(…) Și de asemenea aș vrea să le mulțumim celor care au preluat materialul, celor care au continuat să-l dezbată în publicațiile lor”, a spus pe scena Superscrieri Andreea Pocotilă, jurnalistă Recorder, câștigătoarea premiilor „Superscrierea Anului” și „Superscrierea Cititorilor”, alături de Mihai Voinea.

Și jurnalistul Mihai Voinea a vorbit despre solidaritatea din breasla jurnaliștilor. 

„Mi-am adus aminte de momentul ăla extraordinar de la conferința de presă de la Curtea de Apel, când am avut o mie de sentimente amestecate, dar unul dintre cele mai puternice a fost solidaritatea. A fost extraordinar, pentru că n-am mai simțit niciodată atât de puternic lucrul ăsta – că noi, jurnaliștii, suntem de partea binelui și ne luptăm cu niște oameni care sunt în fața noastră (…) și ne simțeam foarte puternici.

La un moment dat, Andreea a pus o întrebare și i s-a răspuns în doi peri, și a vrut să pună o întrebare de follow-up și a fost repezită. «Gata, ți-ai pus întrebarea».

Și a intervenit un reporter de la Digi24 care a spus: «Îi dau eu întrebarea mea». A fost ceva extraordinar. Erau jurnaliști din televiziuni, din presa online, din toate mediile, presa independentă, presa mainstream și ne-am simțit împreună și ne-am simțit puternici”, a spus pe scena Superscrieri Mihai  Voinea, jurnalist Recorder, câștigătorul premiilor „Superscrierea Anului” și „Superscrierea Cititorilor”, alături de Andreea Pocotilă.

Unii dintre jurnaliștii premiați au subliniat fragilitatea industriei și dificultățile legate de finanțarea presei independente.

„Eu lucrez la PressOne de 10 ani și în sine e o minune faptul că PressOne există de 10 ani. Se datorează unui efort susținut al unor mai multe generații de oameni care și-au imaginat cum trebuie făcută presa conștiincioasă în România”, a spus Bianca Felseghi, câștigătoarea Premiului Juriului, alături de Răzvan Filip.

Juriul a fost prezidat de Dan Duca și i-a reunit pe Alina Mărculescu Matiș, Alina Radu, Cătălin Striblea, Codruța Simina, Cristian Leonte, Daniel Condurache, Dragoș Pătraru, Emilia Șercan, Irina Păcurariu, Marian Voicu, Marius Comper, Mihai Ghiduc, Mona Dîrțu, Oana Giurgiu, Paula Herlo, Paul Radu, Robert Schwartz și Tudor Mușat. Categoria „Civic Influencers” a fost jurizată de Cătălin Moise, Diana Filimon și Monica Jitariuc.

Membrii juriului s-au recuzat de la evaluarea materialelor aflate în situație de conflict de interese.

Câștigătorii Ediției Superscrieri 15:

SUPERSCRIEREA ANULUI

Justiție capturată – Andreea Pocotilă, Mihai Voinea (Recorder)

Redacția Anului – Recorder

Editorul Anului – Alexandra Tănăsescu (Cultura la dubă)

PREMIUL JURIULUI

Statul român antrenează luptătorii de top din armata privată a lui Horațiu Potra în trei unități de elită ale MApN. Surse PressOne: „E o hemoragie” – Bianca Felseghi, Răzvan Filip (PressOne)

SUPERSCRIEREA CITITORILOR

Justiție capturată – Andreea Pocotilă, Mihai Voinea (Recorder)

DEBUT JURNALISTIC

LOC 1 Investigație cu camera ascunsă. Cât de ușor poți ajunge instructor auto în România – Gabriel Nicolae, material realizat în echipă cu David Muntean (Recorder)

LOC 2 Drum spre școală cu oprire la pariuri sportive – Raluca Cristea (Școala9)

LOC 3 x 2 câștigători: Dreptul la umbră: lipsa spațiilor verzi devine o problemă de viață și de moarte în București – Anamaria Sandu (Mindcraft Stories)

și Regii din Sinaia: spații comune în blocurile lui Beniamin Gonț, vândute ca apartamente de lux. Nou tun imobiliar în stațiunea de munte unde primarul e acuzat că și-a cumpărat castel cu banii din mită – Luiza Popovici (PressOne)

JURNALISM TEMATIC

LOC 1

seria Banii partidelor – Cristian Andrei (Snoop)

AUR pentru Realitatea: George Simion a dat un milion de euro pentru o zi de promovare și aproape jumătate pentru o emisiune cu Anca Alexandrescu, dar fără el

• „Au amanetat PNL”. Datorii de 25 de milioane de euro către o singură firmă, televiziunile sună după bani
• Prețul cărții lui Ciucă: 3.000 de exemplare tipărite și promovate cu 2,5 milioane de euro  

LOC 2 podcastul SEISM – Andrei Popoviciu (Scena9)

LOC 3 x 2 câștigători:

seria despre dezastrul de la Praid – Bianca Felseghi (PressOne)

• Cronica unei prăbușiri anunțate: Praidul este sub apă și sub tăcere
• Râul mort Târnava Mică: Cum a transformat colapsul Salinei Praid o întreagă vale într-o zonă calamitată
• Efecte în lanț ale dezastrului sărat de la Praid: apa din barajele a trei județe a fost sacrificată ca să dilueze apele Mureșului

și

seria despre muncitorii asiatici în România – Iulia Hau (Snoop & HotNews))

• Rețele locale escrochează muncitori asiatici în România și îi lasă în ilegalitate
• Nu l-am bătut, am avut o discuție mai aprinsă”. Ce a pățit un srilankez care muncește în România ca să nu-și piardă terenul cu orez și banane de acasă
• Cum au ajuns să călătorească DJ-ii srilankezi constant între Italia și România pentru petreceri underground ale comunității lor

TV&VIDEO-JURNALISM

LOC 1 x 2 câștigători: seria Armata digitală a Kremlinului, episodul I, episodul II – Natalia Zaharescu, Măriuța Nistor: editor text: Victor Moșneag, editor video: Anatolie Eșanu, montaj: Andrei Muntean (Ziarul de Gardă)

și

Cea mai mare firmă fantomă, validată de ANAF – Alex Nedea (Recorder)

LOC 2 seria Instruiți să facă haos, episodul I, episodul II, episodul III – Malvina Cojocari (CU SENS). Au contribuit: Irvin PEKMEZ (Detektor.ba), Enes HODZIC (Detektor.ba), Nino BILAJAC (Detektor.ba), Ralitsa FICHEVA (Factcheck.bg)

LOC 3 Singuri. Coșmarul fără sfârșit al copiilor abandonați – Diana Meseșan, Mihai Voinea, Cristian Delcea (Recorder)

INVESTIGAȚIE

LOC 1 Justiție capturată – Andreea Pocotilă, Mihai Voinea (Recorder)

LOC 2 seria Armata digitală a Kremlinului, episodul I, episodul II – Natalia Zaharescu, Măriuța Nistor; editor text: Victor Moșneag, editor video: Anatolie Eșanu, montaj: Andrei Muntean (Ziarul de Gardă)

LOC 3 Statul român antrenează luptătorii de top din armata privată a lui Horațiu Potra în trei unități de elită ale MApN. Surse PressOne: „E o hemoragie” – Bianca Felseghi, Răzvan Filip (PressOne)

PRESĂ LOCALĂ

LOC 1 seria Cine este George Simion, episodul I, episodul II – Răzvan Moldoveanu (Reporter de Iași)

LOC 2 seria „Circuitul Negoiță”. Cum s-a surpat unul dintre cele mai noi bulevarde din Capitală – Florin Râșteiu (reporter și montaj), Răzvan Chiruță (reporter), Cătălin Doscaș (editor) (Buletin de București)     

LOC 3 Suflete dărâmate: ce pot face adulții când lumea se prăbușește peste copii? – Edit Éva Pál (Átlátszó Erdély) materialul tradus

FEATURE WRITING

LOC 1 Vulpea neagră a războiului din Ucraina – Polina Cupcea (Oameni și Kilometri)

LOC 2 x 2 câștigători: Căldărar în Corcova, zugrav la Bruxelles – Elena Stancu, Cosmin Bumbuț (Teleleu & HotNews)

și De ce nu reușim să consolidăm Bucureștiul până la cutremur – Vlad Odobescu, fotografii de Ioana Cîrlig (Scena9)

LOC 3 Sate însetate, orașe privilegiate. O criză anunțată a apelor subterane accentuează inegalitățile dintre rural și urban în Moldova – Adina Florea, Cosmin Filișan (foto) (Scena9)

INOVAȚIE

LOC 1 O călătorie prin Cosmos, cu plecare din Bârlad – Ionuț Sociu; fotografa: Ioana Cîrlig; instalații multimedia: Augmented Space Agency; editor: Andra Matzal (Scena9)

LOC 2 „Ce ascundem: Revistă – Expoziție – Conversații” – Scena9 & Rezidența9

LOC 3 Avortul pe TikTok – Denisa Sandu, Radu Mihai (Școala9)

INTERVIU

LOC 1 x 2 câștigători: Judecătoarea Daniela Panioglu, după reportajul Recorder: Abandonați speranța, e un sistem controlat – Vitalie Cojocari (Euronews România)
și
Răzvan Rădulescu: „Nu mai vreau să fac cinema. Simt că lumea asta nu mai e a mea” – Anca Vancu (Scena9)

LOC 2 Scriitorul Mihail Șișkin: „Rusia nu mai poate fi salvată. Responsabilitatea noastră e să salvăm cultura.” – Alexandra Tănăsescu (Cultura la dubă)

LOC 3 Adolescenții fără adolescență din Pirita au școală și se visează departe, dar pentru asta au nevoie de șanse – Oana Moisil (newsletterul Meandre)

CIVIC INFLUENCERS

LOC 1 Influența din condusul sub influență: democratizarea științei și mobilizarea civică, de la convingerea majorității judecătorilor până la învingerea majorității parlamentarilor – Vlad Zaha

LOC 2 Reprezentarea romilor în media, episoade: Haurențiu, Mircea Bravo, Loredana, Lolita, Dan Frînculescu – Bogdan Burdușel

LOC 3  „Se numește FEMICID” – Drepturile femeilor, Feminism, Violența împotriva femeilor – Mălina Irimia

Carte de non-ficțiune – Cosmin Popa –  Economie, corupție și politică în România lui Nicolae Ceaușescu (Editura Corint)

Premiul onorific pentru Jurnalism Explicativ – Sorana Stănescu – Foaia de observație

Premiul onorific pentru întreaga activitate: Europa Liberă România, Panorama, Mindcraft Stories

Premiul onorific pentru International Reporting: Andrei Popoviciu

Premiul onorific pentru Anti-dezinformare: Iulia Stănoiu (Context), Victor Ilie (Drepturi și Strâmbe), Matei Vrabie (Public Record)

Premiul onorific Mentor pentru generații întregi de jurnaliști: Daniel Condurache

BURSE ȘI PREMII SPECIALE

Bursa Superscrieri – Ion Rațiu pentru jurnalism de investigație – Florin Râșteiu, Buletin de București

Premiul special „Sănătate mintală în România” – Provocări online, consecințe în viața reală – Andreea Archip, Cristian Lupșa (editor) (Școala9)

Premiul special „Animal Welfare în România” – se împarte la două câștigătoare: Eutanasia ca afacere: zeci de mii de câini uciși pe milioane de euro, bani publici, sub ochii autorităților – Medeea Stan (Snoop)
și
„Direcția Morții” de la Codlea: Mii de câini eutanasiați pe bani publici sub comanda unui veterinar sancționat pentru cruzime – Alina Zibrițchi (PressOne)

Bursa Superscrieri – Naumann pe tema „drepturile omului: parteneriat civil” – Vanessa Mathe

Bursa Superscrieri – Snoop pe tema „sănătate mintală” – Luiza Popovici (PressOne)

Bursa Superscrieri – Bitdefender „scam-uri online cu tehnici AI” – Răzvan Robu (Public Record)

***

SUSȚINĂTORII EDIȚIEI:
Parteneri de creștere
Bitdefender, BRD – Groupe Societe Generale, Kaufland

Sponsori de categorie

PPC, FAN Courier, Media Trade Services, Blitz Production, Ethical Media Alliance, Humane World for Animals, Difine PR

Parteneri burse

Rațiu Democracy Center, Fundația Friendrich Naumann pentru Libertate, Snoop

***
 

Despre Superscrieri, programul Fundației Friends For Friends (FFFF.RO):  
Superscrieri este tributul pe care din 2011 îl aducem autorilor care, prin forța scriiturii lor, prin originalitate, onestitate și curaj încă ne mai spun poveștile care contează. Autorilor care cred în forța cuvântului bine ales, ne arată cum stau de fapt lucrurile, ne scapă de prejudecăți și stereotipuri, ne emoționează, ne îmbogățesc, ne feresc de fake news. Lor le dedicăm, cu recunoștință, premiile, bursele și seminariile Superscrieri.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Alexandra Tănăsescu, desemnată Editorul Anului la Gala Superscrieri appeared first on Cultura la dubă.

Subsemnații, jurnaliști care ne exercităm activitatea având constant în vedere interesul public, condamnăm atacurile repetate și agresive la care sunt supuși colegii noștri din redacția Recorder.

Aceste atacuri vin atât din partea unor instituții ale statului, cât și din partea unor persoane care, la adăpostul unei legitimații de presă, urmăresc sistematic discreditarea muncii acestora și promovarea unor teorii ale conspirației menite să slăbească încrederea publicului în onestitatea, rigoarea și valoarea materialelor de presă realizate de Recorder.

Considerăm că asaltul din ultima săptămână asupra redacției Recorder – materializat prin insinuări, invective și insulte – este, în mod fundamental, un asalt asupra unei întregi profesii.

Rolul central al profesiei de jurnalist este de a-i informa pe cetățeni cu privire la modul în care persoanele care dețin funcții publice își exercită atribuțiile: cu ce nivel de competență, cu ce rezultate și cu câtă integritate.

Funcțiile publice există pentru a servi publicul, iar misiunea jurnalistului este de a-i chestiona constant pe cei aflați în poziții de putere și de decizie în legătură cu modul în care își îndeplinesc responsabilitățile.

Situația actuală este cu atât mai îngrijorătoare cu cât unele dintre cele mai grave atacuri lansate după publicarea documentarului Recorder „Justiție capturată” provin chiar din interiorul autorității judecătorești.

În acest sens, considerăm deosebit de grave acuzațiile făcute la adresa muncii jurnaliștilor Recorder în conferința de presă organizată de Curtea de Apel București (CAB), precum și pe cele din comunicatul Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Conducerea CAB se referă la o investigație de presă acuzând că aceasta ar fi parte dintr-o „campanie de destabilizare a puterii judecătoreşti”, pe care o vede drept o „instigare publică împotriva ordinii constituționale”, în fapt două infracțiuni contra securității naționale prevăzute de art. 368 și art. 397 din Codul Penal.

Mai mult, Liana Arsenie, președinta CAB, a formulat aceeași acuzație gravă și la adresa Televiziunii Române – instituție publică ce a redifuzat documentarul Recorder „Justiție capturată”.

Afirmații din același registru au fost făcute și într-un comunicat de presă dat publicității de Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Aceste atacuri au loc în condițiile în care atât Liana Arsenie, președinta CAB, cât și Lia Savonea, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, au refuzat, în scris, invitațiile la interviu adresate de Recorder înainte de publicarea materialului de presă. Prin refuzul lor, cele două au ales să nu își exprime punctul de vedere cu privire la informațiile prezentate, deși li s-a oferit explicit această posibilitate, iar ulterior au contestat public conținutul documentarului.

Discursul autorității judecătorești la adresa jurnalismului practicat de redacția Recorder – un jurnalism exercitat, și în acest caz, exclusiv în serviciul public – s-a manifestat într-un registru nemaiîntâlnit în întreaga istorie a sistemului judiciar.

Prin ton și conținut, acest discurs se apropie de retorica unor publicații și posturi de televiziune care practică discreditarea sistematică a jurnaliștilor care, cu respectarea standardelor de documentare și verificare a informațiilor, aduc în atenția publicului disfuncționalități majore ale societății.

Remarcăm că o parte din atacul concertat asupra colegilor noștri e lansat și de aceleași surse de falsuri și dezinformare pe care Consiliul Național al Audiovizualului le amendează de ani de zile, dar continuă să fie licențiate ca surse de programe de informare publică.

În aceste condiții, cerem Consiliului Național al Audiovizualului să își respecte rolul de garant fundamental al interesului public și să se autosesizeze în cazul emisiunilor cu conținut dezinformativ care i-au vizat pe colegii noștri de la Recorder în ultimele zile.

Documentarul „Justiție capturată” respectă standardele profesionale internaționale de documentare și verificare a informațiilor, inclusiv principiile privind trasabilitatea surselor publice și protecția surselor anonime.

Este esențial de subliniat că, până în acest moment, la aproape o săptămână de la publicare, niciuna dintre probele pe care Recorder și-a fundamentat documentarul – nicio informație factuală, nicio dată, nicio cifră, niciun nume, nicio cronologie – nu a fost demonstrată ca fiind falsă ori măcar inexactă.

Noi, semnatarii prezentei scrisori deschise, ne solidarizăm cu redacția Recorder și condamnăm ferm atacurile la adresa muncii lor, pe care le considerăm lipsite de temei factual și motivate, în unele cazuri, de interese evidente. Avem, totodată, încredere că publicul este capabil să distingă între jurnalismul realizat în interes public și propaganda menită să conserve o stare de fapt în beneficiul restrâns al celor care profită de acesta.

Invităm, de asemenea, și reprezentanți ai societății civile sau organizații civice, oameni conștienți de importanța societală a jurnalismului în interes public, să ni se alăture și să semneze această scrisoare deschisă.

Formularul în care vă puteți introduce date pentru a deveni semnatari ai scrisorii deschise: [https://tinyurl.com/4mzfen5m]

JURNALIȘTI

Emilia Șercan, jurnalistă PressOne

Codruța Simina, jurnalistă Public Record

Mona Dîrțu, jurnalistă PressOne

Ovidiu Vanghele, jurnalist Centrul de Investigații Media

Cătălin Striblea, jurnalist Europa FM

Magda Grădinaru, jurnalist

Vitalie Cojocari, jurnalist Euronews

Ovidiu Mihalcea, data reporter Public Record

Vlad Odobescu, reporter Scena9.ro

Cătălin Doscaș, redactor-șef Buletin de București

Anca Mihai, jurnalistă Public Record

David Leonard Bularca, jurnalist Hotnews

Horațiu Bontea, redactor Factual/Public Record

Răzvan Tîmpescu, jurnalist Factual/Public Record

Carmen Lucuț, jurnalist Factual/Public Record

Iulia Stănoiu, jurnalistă Context.ro

Razvan Robu, jurnalist

Bianca Albu, jurnalistă Public Record

Andreea Pavel, redactor-șef Info Sud-Est

Ioana Moldovan, fotojurnalistă

Gabriel Ion Mateescu, reporter Info Sud-Est

Delia Dascălu, reporter Info Sud-Est

Octav Ganea, fotojurnalist coordonator Inquam Photos

Petruț Iacob, reporter Info Sud-Est

Perju Alexandra, reporter Factual și Public Record

Dan Tapalaga, jurnalist G4Media

Mihai Ghiduc, redactor-șef Mindcraft Stories

Liviu Avram, jurnalist G4Media

Luiza Vasiliu, reporter Drepturi&Strâmbe

Andreea Archip, editoare coordonatoare Școala9

Cătălin Tolontan, coordonator editorial HotNews

Andrei Pungovschi, fotojurnalist

Victor Cozmei, jurnalist HotNews.ro

Ioana Epure, director editorial PressOne

Ramona Ciobanu, redactor Hotnews

Mona Hera, jurnalist HotNews

Raluca Ion, jurnalist HotNews

Daniel Mihailescu, fotoreporter Agence France Presse

Andreea Tudor, reporter Buletin de Bucureşti

Alex Olaru, redactor-șef

Florentina Cernat, jurnalist HotNews

Cătălin Anghel-Dimache, reporter

Alexandra Coșlea, jurnalist HotNews

Mihai Radulescu, jurnalist senior TVR

Claudia Pîrvoiu, jurnalist HotNews

Iulia Roșu, editor Coordonator Snoop.ro

Răzvan Luțac, jurnalist, fondator Snoop

Adrian Mihălțianu, publisher PressOne

Florin Râșteiu, jurnalist Buletin de București

Ionuț Iordăchescu, jurnalist Agenția France-Presse (AFP)

Ramona Ursu, redactor-șef MediaQuality.ro

Alina Zibrițchi, jurnalist PressOne

Octavian Coman, jurnalist independent

Lavinia Niță, jurnalist PressOne

Romana Puiuleț, jurnalist RISE Project

Răzvan Filip, jurnalist PressOne

Ștefania Gheorghe, jurnalistă HotNews

Alexandra Nistor, reporter HotNews

Victor Ilie, reporter Drepturi & Strâmbe

Luiza Popovici, reporter de investigații

Laura Popa, redactor șef PressOne

Cristian Pantazi, jurnalist G4Media

Mihai Munteanu, jurnalist captura.ro

Cristian Lupșa, jurnalist, Asociația Media DOR

Ioana Moldoveanu, reporter

Ioana Vochin, jurnalistă HotNews

Răzvan Chiruță, redactor-șef adjunct Buletin de București

Adelina Mărăcine, jurnalistă

Marius Comper, international editor, NewsNow.co.uk

Cristian Andrei, jurnalist

Sebastian Jucan, jurnalist

Carla Tănasie, jurnalist

Andrada Fiscutean, jurnalist freelancer, asist. univ. la FJSC

Andrei Luca Popescu, jurnalist

Bianca Felseghi, jurnalist PressOne

Georgiana Ilie, senior editor

Cristian Leonte, jurnalist

Adelin Petrișor, jurnalist, Știrile TVR

Denisa Crăciun, jurnalistă StartupCafe.ro

David Manolache, reporter Centrul de Investigatii Media

Cosmin Bumbuț, fotograf Teleleu.eu

Elena Stancu, jurnalistă Teleleu.eu

Paula Căbescu, fact-checker

Paul Radu, director OCCRP

Horia Ghibuțiu, jurnalist, autor

Anatolie Eșanu, jurnalist

Bianca Oanea, jurnalist, News&Spice

Oancea Sebastian, jurnalist www.antifakenews.eu

Radu Ciorniciuc, jurnalist și regizor documentar

Andra Mureșan, reporteră Scena9

Cătălin Hopulele, redactor-șef Ziarul de Iași

Alex Dima, jurnalist ProTV

Sebastian Pricop, jurnalist Hotnews

Florin Ciucaș, redactor-șef Bihoreanul

Lina Vdovîi, regizor, jurnalist independent

Raluca Avram, editor șef eBihoreanul.ro

Alison Mutler, jurnalist, director Universul.net

Sorin Semeniuc, jurnalist G4Media.ro si Ziarul de Iași

Dan Duca, jurnalist Hotnews

Adriana Barbu, jurnalist

Cătălin Stancu, editor Vrancea24.ro

Mirela Neag, redactor Snoop

Ion Mateș, editor foto, HotNews

Tomas Arond, jurnalist

Cristina Radu, reporter Snoop

Andreea Vilcu, jurnalist

Paul Angelescu, jurnalist

Sorana Stănescu, jurnalist Foaia de observație

Vasile Hotea-Fernezan, reporter TVR

Tibi Oprea, data journalist, Termene.ro

Emilian, Isaila, senior editor SpotMedia.ro

Matei Udrea, jurnalist

Raluca Juncu, redactor

Alexandra Tănăsescu, jurnalist Cultura la dubă

Laurențiu Horațiu Mihu, redactor-șef Universul.net

Paula Herlo, jurnalist

Gabriel Bejan, jurnalist HotNews

Marian Voicu, publisher Veridica

Adriana Totorean, jurnalistă

Cătălin Moraru, redactor-șef Monitorul de Botoșani

Alice Iacobescu, jurnalist

Renata Mogîldea, jurnalistă PressOne / Deutsche Welle

Andrei Stan, jurnalist HotNews

Ionuț Sociu, jurnalist

Vlad Ursulean, jurnalist Casa Jurnalistului

Horia Ghibuțiu, jurnalist independent

Stilyan Deyanov, jurnalist și traducător independent

Andreea Pietrosel, jurnalist

Alexandra Clapa, jurnalistă Gen, știri

Loredana Diacu, reporter

Andrada Floria, jurnalistă SmartLiving.ro

Liviana Rotaru Conțelman, publisher

Mira Gomboș, jurnalist Radio România și G4Media

Dan Popa, ziarist

Dragoș Pătraru, jurnalist Starea Nației

Carla Lunguți, jurnalist, Asociația Media DOR

Alina Radu, jurnalist, directoare Ziarul de Gardă

Otilia Cristea, jurnalistă HotNews

Adrian Cochino, jurnalist Hotnews

Andra Matzal, editor Scena9

Alin Olteanu, redactor-șef

Raluca Medeleanu, jurnalist Special Arad

Petrișor Obae, redactor-șef Pagina de Media

Cătălin Gomboș, jurnalist Veridica

Cristina Călin, jurnalist Totul Despre Mame

Ada Constanda, jurnalistă Snoop

SOCIETATE CIVILĂ

Ciprian Ciocan, manager de proiect Alianța „A Patra Putere”

Radu Vancu, scriitor

Zenaida Tătaru, program manager Superscrieri, Fundația Friends For Friends

Liana Ganea, președintă ActiveWatch

Răzvan Martin, coordonator ActiveWatch

Antoaneta Opriș, președinte Asociatia Aurora Media

Pavel Lucescu

Emil Ionescu, profesor universitar

Jonida Mino, membru, Asociatia Reset

Vanesa Panait, copywriter

Tudor Chirilă, artist

Cosmin Popa, cercetator, Institutul de Istorie “Nicolae Iorga”

Irina Eftimie

Raluca Radu, profesor universitar, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București

Paul Alexandru

Razvan Petri, co-președinte, Centrul pentru Democrație și Bună Guvernare

Ana Maria Bugneriu, directoare executivă Fundația Comunitară Sibiu

Marian Rădună, președinte, Asociația Mea (Mediu, Educație și Activism)

Dana Deac, Președinte Asociația EduCOD

Ana Mocanu, directoare executivă Funky Citizens

Dragoș Stanca, inițiator, Ethical Media Alliance

Alexandra Cantor, directoare executivă Fundația Friends for Friends

Bogdan Oprea, directorul Departamentului de Jurnalism, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București

ORGANIZAȚII

Alianța „A Patra Putere”

ActiveWatch

Centrul pentru Jurnalism Independent

Funky Citizens

Fundația Friends For Friends

Ethical Media Alliance

Grupul pentru Dialog Social

Redacția Snoop

Centrul de Investigații Media

Starea Nației

Fundația Comunitară Sibiu

Asociația Reset

Asociația Mea (Mediu, Educație și Activism)

Asociația EduCOD

Redacția Ziarul de Iași

Asociația Media DOR

Redacția Ziarul de Gardă

The post Atacurile împotriva Recorder sunt un asalt asupra întregii profesii appeared first on Cultura la dubă.

Walter Robinson, câștigător al Premiului Pulitzer 2003 pentru Serviciu Public, alături de echipa de investigații Spotlight a ziarului Boston Globe, s-a aflat zilele acestea la București, la invitația Fundației Friends For Friends.

Robinson a coordonat echipa Spotlight în celebra anchetă care a vizat preoții catolici pedofili, devenită subiectul filmului „Spotlight” – câștigător al premiului Oscar pentru cel mai bun film în 2015.

La 76 de ani, cu o experiență în presă de 50 de ani, Walter Robinson a susținut un masterclass în fața jurnaliștilor români și a participat la Gala Superscrieri, care a desemnat cele mai bune materiale jurnalistice ale ultimului an.

A venit la București să inspire colegii săi de breaslă români, dar a mărturisit cu modestie că el este cel inspirat după cele 4 zile petrecute aici.

Într-un discurs impresionant susținut în deschiderea Galei Superscrieri, acesta a ovaționat-o pe Emilia Șercan, jurnalista persecutată de autoritățile române în urma publicării investigației despre plagiatul premierului Nicolae Ciucă.

„România îmi este străină, dar această adunare nu. Nu vorbesc limba română, dar noi împărtășim o limbă comună, care nu are nevoie de o traducere.

Aici mă aflu printre colegi, printre noi prieteni și tot ceea ce căutăm noi este adevărul.

Ceea ce facem irigă rădăcinile democrației. Jurnalismul bun este oxigenul democrației. Fără el, ne-am sufoca toți.

Am acceptat invitația de a veni aici pentru că sunt inspirat de voi.

În SUA avem Primul Amendament care ne garantează drepturile. Aproape tot ceea ce facem noi este lipsit de riscuri.

Cea mai mare frică pe care o pot avea reporterii americani de investigație este că vor întârzia la cină. Aici nu stau așa lucrurile.

Material după material, zi după zi, voi acceptați riscuri pe care noi, în America, le percepem drept inimaginabile. Vă riscați reputațiile, joburile, chiar și propria siguranță.

În SUA e posibil să avem jurnaliști la fel de buni ca Emilia Șercan, deși mă îndoiesc că vreun jurnalist pe care îl cunosc e la fel de bun.

Dar noi nu avem reporteri cu curajul ei și cu convingerea că acele riscuri merita asumate pentru că jurnalismul este atât de important.

Emilia, tu ești eroul meu. Și ar trebui să adaug, la fel sunteți voi toți.” – Walter Robinson, jurnalist Boston Globe.

Într-o țară în care jurnaliștii sunt deseori atacați sau defăimați, fie de public, fie de autorități, jurnalistul de la Boston Globe vine și reamintește cât de importantă este presa onestă pentru democrație.

Într-un interviu pentru Cultura la dubă, puse laolaltă, răspunsurile lui Robinson ar putea fi în egală măsură o declarație de iubire și respect pentru o profesie pe care din ce în ce mai puțini aleg să o practice și din ce în ce mai mulți aleg să o atace.

Însă, în definitiv, este profesia pentru care noi ne trezim în fiecare dimineață și care schimbă câte ceva în noi și în societate.

***

La Masterclassul susținut în fața jurnaliștilor români ați spus că presa independentă este în pericol în toată lumea. De unde credeți că vine cea mai mare amenințare?

Cred că cea mai mare amenințare la adresa presei apare în special în democrațiile mai noi, unde liderul ales crede că el ar putea avea mai mult succes dacă nu ar mai exista reporterii “obraznici” care scriu articole negative.

Am avut și noi în SUA acest tip de lider timp de 4 ani, cu implusuri autoritare, care, la fel ca Mussolini, Hitler sau Victor Orban, a considerat că va reuși să își atingă obiectivele dacă nimicește presa.

Este o problemă evidentă și aici, în România. Am învățat multe în cele 4 zile petrecute aici.

E interesant că ați spus “democrații mai noi”. Considerați că România este în continuare o democrație nouă, la 33 de ani de la căderea comunismului?

Da, cred că da. E drept, cele mai clare exemple despre ce au făcut liderii presei sunt Ungaria și Polonia. În Ungaria efectiv nu mai există presă independentă pentru că multe dintre publicații au fost cumpărate de prietenii lui Orban.

Nu există critică la adresa lui Orban.

Chiar și în SUA, care are probabil cea mai lungă tradiție în democrație, avem acum Curți Supreme de Justiție care discută despre schimbarea legii în așa fel încât să fie mai ușor de dat în judecată (jurnaliștii), am avut un președinte care a făcut din reporteri o țintă personală a atacurilor.

Am o tricou cu care dorm, pe care scrie “Enemy of the people”, pentru că așa a numit Trump presa. Ups, i-am zis numele. (râde)

Trendurile sunt, din păcate, înfricoșătoare, dar trebuie să spun că sunt profund impresionat de jurnaliștii independenți din România, fiindcă în ciuda tuturor hărțuirilor la care sunt supuși, rămân ancorați în luptă. E impresionant.

În SUA nu ai nevoie de prea mult curaj ca să mergi la muncă dimineața, dacă ești jurnalist, dar aici ai nevoie.

În România, jurnaliștii independenți dau dovadă de curaj zi de zi. Admir asta sincer.

Cred că dacă nu mai suntem conștienți de libertatea de expresie pe care o avem, există riscul să o pierdem.

Ce ați spune publicului, astfel încât să înțeleagă relevanța presei independente și să o sprijine?

Cred că e o lecție civică importantă pe care o putem preda prin munca noastră. Ieri, de exemplu, am aflat despre cum se folosesc autoritățile române de legea europeană a GDPR-ului pentru a anonimiza numele din documentele oficiale cerute de jurnaliști.

Paralela la care mă gândesc este că în Massachusetts, legea privind documentele publice e una dintre cele mai rele din SUA. Dacă vrem documente, agențiile spun “te costă 2 milioane de dolari” sau  te fac să aștepți cu lunile sau chiar dacă legea spune că trebuie să ți le dea, îți refuză accesul fiindcă știu că noi am cheltui resurse importante ca să mergem la tribunal.

Ani de zile ne-am plâns între noi de problema asta, eram frustrați, uneori mergeam la tribunal, dar nu spuneam publicului despre asta.

Și apoi am avut ideea genială ca de fiecare dată când primim astfel de refuzuri abuzive, să scriem un articol despre asta.

Am început să facem asta și în câțiva ani publicul a început să ne fie alături, a văzut asta drept o bătălie între noi și guvern și pentru că noi reprezentăm publicul, este, de fapt, o bătălie între public și guvern.

Și după ce am început să scriem despre asta și publicul să ne susțină, atunci au schimbat legea pentru a ne înlesni accesul. Nu au înlăturat toate obstacolele, dar au făcut accesul mai ușor.

Și când am auzit de aceste lucruri printre jurnaliștii români, „cum scriem un material dacă numele din documente sunt anonimizate?”, am zis “puteți să scrieți un material despre cât de stupid este că guvernul face asta.”

Ca să răspund la întrebare, publicul poate fi de partea noastră atunci când prin munca noastră le arătăm că ceea ce facem este în propriul lor interes.

În România, politicienii au felurite moduri de a intimida presa. Există varianta mai “elegantă”, prin care cumpără spațiu publicitar cu bani publici și subjugă astfel presa dependentă de acele fonduri, s-a întâmplat cu o sumă uriașă în pandemie, ori există variante mai agresive, în care cheamă jurnaliștii în instanță și cer înlăturarea articolelor care nu le sunt favorabile.

În SUA cum stau lucrurile între politicieni și jurnaliști?

Există mereu această relație de adversari, așa cum e normal să fie. Fie că scriem despre republicani sau democrați, e la fel, nu le place să ne aibă prin preajmă.

Dar, în primul rând, noi nu luăm bani guvernamentali.

Au fost chiar niște propuneri în Congres, ținând cont de problemele financiare cu care se confruntă presa, să existe niște fonduri guvernamentale pentru presă, însă nu cred că este o idee bună.

Dacă îți dau bani, chiar și dacă nu îți spun nimic, te vei gândi mereu „voi mai primi banii dacă scriu asta?”. Și atunci jurnaliștii încep să se auto-cenzureze. Deci nu cred că este un drum bun.

Avem și noi problemele noastre, după cum spuneam, de a accesa documente oficiale, dar nu sunt atâtea moduri prin care politicienii ne pot îngreuna viața, așa cum se întâmplă aici.

Ați fost de-a lungul carierei și corespondent la Casa Albă, în timpul mandatelor lui Ronald Reagan și George H. W. Bush. Care erau cele mai dificile aspecte în munca de jurnalist care acoperă Casa Albă?

Eu cred că e unul dintre cele mai supraapreciate joburi din jurnalism. În aproape toate administrațiile prezidențiale, ei controlează ceea ce ajunge la presă. Când apare o scurgere de informații, de obicei este o scurgere autorizată, menită să promoveze președintele sau politicile lui.

E chiar foarte greu să găsești surse, fiindcă sunt toți foarte loiali președintelui.

Excepția a fost cu ultimul nostru președinte, care era atât de neloial propriilor lui oameni, încât l-au răsplătit pe măsură, sunând reporterii deseori și vărsând lucruri negative despre șeful lor.

Dar, în general, călătorești foarte mult prin toată lumea, sună pretențios că te ocupi de Casa Albă, dar, de fapt, e foarte greu să faci relatări bune de la Casa Albă.

Sunt acele momente când președintele ține un discurs undeva, sunt sute de reporteri prezenți și cumva toți ajung să scrie aceeași ideea principală.

Jurnaliștii primesc discursul scris dinainte, în autobuz sau în avion, discută între ei.

Un reporter bun de investigație nu prea are ce căuta la Washington.

Care credeți că este cea mai importantă schimbare adusă de investigația echipei Spotlight despre preoții catolici predofili? Credeți că fenomenul a încetat?

Cred că abuzurile nu au încetat complet și că marea schimbare nu a venit dinspre biserică, ci dinspre oamenii de rând. Cred că părinții, nu doar în relația cu biserica, sunt mult mai vigilenți acum.

În trecut, ce putea să fie mai sigur pentru ei decât un preot? Dacă un preot lega o relație cu un băiat de 13 ani, pentru ei era ceva extraordinar.

Acum nu mai e la fel.

Cât despre biserică, încă are aceeași problemă în privința transparenței. Cred că singurul mod prin care poate rezolva asta este să spună totul. Dar nu au fost capabili să facă asta.

Mușamalizarea continuă.

Papa precent a vrut să schimbe lucrurile, dar niște cardinali puternici s-au opus și l-au blocat la fiecare pas.

Ați spus ieri că a fost un lucru bun că nu ați publicat acea anchetă în vremurile de azi, ale social media. De ce credeți că a fost un lucru bun asta?

Cred că ar fi fost mult mai ușor pentru oamenii care sunt de partea bisericii sau care nu iubesc presa să confiște subiectul și să îl arunce într-un nor al îndoielilor, denigrărilor, se întâmplă asta acum.

Am publicat la un moment prielnic, când presa putea fi citită online, dar munca noastră nu putea fi subestimată așa cum este acum.

Credeți că în zilele noastre social media ajută presa sau ne face munca și mai grea?

Ne face munca și mai grea și este și mai greu pentru public să înțeleagă care este subiectul adevărat.

E atât de ușor să manipulezi social media, platformele au eșuat în a filtra oamenii care denaturează adevărul.

Eu nu postez pe Twitter, am o pagina de facebook pe care nu prea o folosesc…ba chiar cred că o să renunț definitiv la Twitter.

Ce ați face dacă ați fi jurnalist în Rusia de azi? Cum ați putea să vă păstrați libertatea de expresie?

Dacă aș fi un jurnalist în Rusia, acum aș fi, de fapt, în Letonia. Nu mai poți lucra în Rusia ca jurnalist, mergi la închisoare dacă folosești cuvântul „război”.

Toți reporterii străini au plecat acum două luni și acoperă subiectele de la distanță, din Istanbul, Stockholm, etc.

Sunteți și profesor de jurnalism. Cum se raportează tinerii, studenți la jurnalism, la presă? Ați observat cumva o lipsă de interes chiar și la ei?

De exemplu, în România mulți renunță din start la ideea de a face presă și merg către PR sau publicitate.

Așa este, nu e o problemă nouă, deja de mulți ani o bună parte dintre studenții la jurnalism ajung, de fapt, în PR. Pentru că programul e mai bun, salariile sunt mai bune. Dar satisfacția la locul de muncă…pff, poți uita de ea.

Eu am norocul să predau jurnalism de investigație și să am parte de studenți chiar interesați de asta, așa că mulți dintre ei ajung să lucreze în presa. Ce mi se pare îngrijorător este că mai mult de jumătate dintre studenții la jurnalism de la noi vor să lucreze în presa sportivă.

Dar noi avem un exemplu pozitiv de publicație de sport care a realizat una dintre cele mai importante anchete din România, Gazeta Sporturilor, despre bacteriile din spitale, iar povestea lor apare în filmul Colectiv, nominalizat la Oscar. Deci poți face jurnalism de calitate și din presa de sport.

Am auzit de filmul Colectiv, dar nu am apucat să îl văd, o să îmi fac timp pentru asta.

Sigur, eu cred că până la urmă orice reporter bun este un reporter de investigație, iar asta le spun și studenților mei.

Asta înseamnă că de fiecare dată când ți se dă o sarcină, să acoperi un subiect, să te gândești că întotdeauna este mai mult decât ceea ce îți comunică autoritățile și că poți săpa mai mult.

Poți face asta la orice subiect care ți se dă dimineața și trebuie să îl predai pentru ziarul de a doua zi. Nu poți petrece o săptămână la el. Dar dacă ești trimis la o conferință guvernamentală și scrii doar despre ce spun ei, pentru mine asta nu e acceptabil.

Așa că dacă te gândești că fiecare subiect are elemente ascunse, atunci vei avea șanse să îți dezvolți mai repede aptitudinile necesare pentru a ajunge la ele.

Ce sfat ați avea pentru un tânăr care vrea să devină jurnalist?

Vrei o carieră care te împlinește, vrei o carieră în care să simți că faci o diferență în viața cuiva, o carieră în care crezi că munca ta chiar contează. Asta poate fi adevărat și pentru un învățător, dar cred că e și mai adevărat în jurnalism.

Eu le spun tinerilor: gândiți-vă la jurnalism. Nu trebuie să o faceți toată viața, dar experiența de a o face este extraordinară. Nu există ceva mai distractiv.

Pe dumneavostră ce v-a determinat să continuați să o faceți o viață întreagă?

O fac pentru că pur și simplu iubesc meseria. E distractivă, e interesantă. Am fost la o cină cu jurații de la Superscrieri, a fost o discuție interesantă chiar dacă în cea mai mare parte s-a vorbit limba română. Dar am zis: cei mai interesanți oameni cu care îți poți petrece timpul sunt jurnaliștii. Datorită experiențelor noastre.

Imaginați-vă că acesta ar fi fost un grup de bancheri. Cât de plictisitor ar fi fost…

***

Gala Superscrieri a avut loc aseară. Victor Ilie (Recorder) a câștigat Premiul Superscrierea Anului pentru investigația video “Clanul Marelui Alb”. Lista completă a câștigătorilor poate fi consultată aici.

The post Walter Robinson, jurnalistul care a coordonat echipa Spotlight de la Boston Globe: „În România, jurnaliștii independenți dau dovadă de curaj zi de zi.” appeared first on Cultura la dubă.

De mai bine de doi ani, Alex Nedea realizează reportaje și anchete de amploare la Recorder, ultimul dintre ele fiind unul dintre cele mai vizionate materiale de presă din online-ul românesc – “Singur împotriva partidului”, investigația care a arătat numiri făcute pe criteriu politic la Apele Române.

Tot Alex Nedea a mers pe urmele mafiei pădurilor și a realizat mai multe investigații despre apa contaminată pe care o beau unii dintre români. Pentru materialele sale a primit și prestigiosul premiu Ion Rațiu pentru Jurnalism, în 2019.

În ciuda neregulilor pe care le găsește în realitatea românească, jurnalistul reușește să vadă mai multe părți bune la țara în care trăim și spune că aici își va crește și copilul deja născut.

Prin munca sa reușește să schimbe treptat o parte dintre aspectele mai puțin plăcute și speră ca generația sa să contribuie cât mai mult la aceste schimbări.

Cum a devenit Alex Nedea jurnalist, ce a stat în spatele materialului despre Apele Române, dar și cum își vede viitorul în România, aflați în interviul de mai jos.

Alex, cum ai ajuns să fii pasionat de jurnalism?

Mie îmi plăcea, de fapt, să citesc poezii și îl vedeam pe Dinescu la televizor și aveam impresia că el scrie poezii și e jurnalist, atunci ar trebui să mă fac și eu jurnalist ca să scriu poezii.

“Habar nu aveam că nu are nicio legătură presa cu beletristica, dar poezia a fost poarta mea spre jurnalism, așa am ajuns să mă intereseze.”

Alex Nedea, jurnalist Recorder

Am lucrat la o revistă în clasa a 11-a, am învățat chestii elementare despre presă, ulterior nu am mai citit deloc poezii, ajunsesem să citesc doar presă sau literatură de specialitate.

Și apoi am dat la Facultatea de Jurnalism.

După aceea, ai simțit că Facultatea de Jurnalism te ajută sau când ai ajuns să lucrezi în presă ai realizat că nu e nevoie să faci jurnalism ca să devii jurnalist?

Dar ce crezi, că am mai așteptat să termin Facultatea de Jurnalism ca să mă fac jurnalist? Nici vorbă, cu prima ocazie am dat buzna într-o redacție și n-am mai plecat de acolo. Am terminat în paralel și facultatea.

Am nimerit în practică la Adevărul, unde voiam fiindcă îl admiram pe CTP. În prima zi, ne-a trimis cineva pe stradă și a zis să venim cu trei subiecte. Și am fost singurul care chiar s-a întors cu 3 subiecte. Și o doamnă de acolo m-a ținut minte și m-a sunat peste câteva luni, mi-a zis ca are nevoie de voluntari, dacă vreau să muncesc gratis. Mi s-a părut o ofertă foarte bună, pe care am acceptat-o imediat.

De fapt, nu munceam gratis, munceam pe banii mei, fiindcă trebuia să îmi plătesc biletele de autobuz ca să ajung de la o conferință la alta. Dar mi-a prins foarte bine.

Apoi, după vreo 2 luni mi-au zis că te plătim la bucată. Era 1 leu știrea.

Iar un bilet de autobuz era tot 1 leu. Eu plăteam vreo 3-4 bilete să merg la conferințe și nu era sigur că vin cu o știre, fiindcă mă trimiteau la toate prostiile.

Totuși, am învățat cum să găsesc lead-ul care să facă evenimentul interesant pentru public.

Cât ai stat la Adevărul?

Am stat puțin, vreo 6 luni, fiindcă mă plăteau foarte prost. După vreo trei luni mă plăteau cu un sfert de normă sau ceva de genul ăsta. Și am văzut un anunț pe pereți la facultate, că un cotidian central caută reporteri pentru reportaje. Pentru mine reportajul era apogeul carierei.

Și am sunat de pe telefonul de la Adevărul, la capătul celălalt era un domn de la Jurnalul Național. M-am dus cu portofoliul de articole pe care le scrisesem la Adevărul și m-a angajat pe loc. Chiar în ziua aia am semnat contractul, a fost ceva miraculos pentru mine.

La Jurnalul am stat 3-4 ani, după care m-am dus la Antena 1, unde am făcut reportaje, apoi am mers la Realitatea, la un departament de investigații, am stat vreo 2 ani acolo, după care m-am întors la Adevărul unde am mai stat 2 ani, tot la investigații.

Apoi am ajuns la Antena 3, la În Premieră și acolo am stat vreo 6 ani. Și de 2 ani sunt la Recorder. Deci sunt vreo 17 ani de presă.

Cum a fost experiența din Antena 3, la emisiunea În Premieră?

Trebuie să spunem clar că redacțiile nu sunt formate din moguli, ci din jurnaliști.

“Sunt jurnaliști foarte buni în orice redacție din România, important e să ajungi în redacția unde principiile cu care ai intrat în meseria asta îți vor fi respectate și să ai de la cine să înveți.”

Eu nu am mers la Antena 3, ci la Carmen Avram. Știam că e un jurnalist de la care aveam de învățat. Știam că mi se vor respecta principiile să nu mint, să nu iau șpagă și să nu fiu cenzurat. Mi s-au respectat toate aceste principii, a fost un loc de muncă de la care eu am învățat foarte mult și față de care sunt recunoscător.

Chiar dacă imaginea Antena 3 și Recorder sunt aproape diametral opuse, având un public diferit, ce făcea Alex Nedea la În Premieră e identic cu ce face Alex Nedea la Recorder, cu mici variații.

Ca jurnalist, cum ai privit ulterior trecerea lui Carmen Avram de la jurnalism la politică, la PSD?

Eu am înțeles-o ca om, știu exact motivele pentru care a făcut asta. Ideea e că ea nu a ieșit niciodată să explice de ce a făcut acești pași, ține de intimitatea ei, eu am înțeles-o.

“Cred că, totuși, un jurnalist când face pasul spre politică, nu mai e cale de întoarce.”

Și cred că lumea care are minte separă foarte bine cariera de jurnalist a lui Carmen Avram cu cariera de om politic.

Iar noi, care am fost colegii ei, am fost colegi cu jurnalista Carmen Avram, nu cu viitoarea candidată PSD și niciodată nu s-a văzut asta în munca de la În Premieră, unde am avut multe materiale critice la adresa PSD-ului și am avut libertatea de a da în orice partid.

Tu te-ai gândit vreodată să faci trecerea la politică, să încerci să schimbi lucrurile din interior?

România are nevoie de politicieni noi, dedicați, dar și de jurnaliști dedicați. Cred că sunt mult mai mulți oameni de bună credință care pot intra în politică decât oameni de bună credință care pot deveni jurnaliști.

Ce vreau să spun e că e o mare pierdere pentru breasla din România, dar și pentru societate, când un jurnalist se duce către politică pentru că un jurnalist se formează în zeci de ani uneori. Pe când un politician nu are nevoie de 20 de ani într-o breaslă pentru a deveni politician.

Cred că locul meu e în jurnalism și voi rămâne să fac asta fără niciun fel de regret.

Cum a fost munca la reportajul viral despre cazul de la Apele Române Mureș? Cât ai lucrat la el, ce discuții ai avut dincolo de ce am văzut noi?

Să vă spun cum am aflat despre subiect. Cu o lună și jumătate înainte noi publicasem un material aproape tras la indigo, despre directorul Direcției Silvice Mureș.

Ovidiu Ianculescu așa a aflat că noi suntem interesați, ne-a contactat, ne-a spus povestea.

După o scurtă discuție, de o oră, așa de scurte sunt discuțiile în presă, mi-am dat seama că sunt în fața unui subiect important.

Am ascultat înregistrările făcute de Ovidiu și după o săptămână de pre-documentare, ne-am văzut cu Ovidiu, a durat cam 5 ore interviul.

Am încercat să nu facem voice-over deloc, am repetat multe întrebări ca să obținem răspunsuri cât mai clare de la el.

Apoi, știind că noii directori nu vor vrea să vorbească cu noi, i-am așteptat în două zile diferite să vină la locul de muncă și să îi luăm la întrebări.

Asta a fost toată documenatarea. Apoi a mai durat vreo 2 săptămâni să vizionăm materialul, să facem o selecție, să confruntăm informațiile cu documente scrise, apoi să facem scriptul și să montăm.

Crezi că președintele Klaus Iohannis chiar nu văzuse materialul sau a preferat să evite un răspuns atunci când a fost întrebat despre acest caz?

Dacă nu a văzut materialul, atunci ar fi trebuit să-și demită tot corpul de consilieri pentru că nu e normal să fi fost un material vizionat de 3 milioane de români și să nu aibă nicio părere despre problema aia.

Cred că a mers pe strategia PNL-ului, de a nu comenta și cred că a fost o strategie falimentară. Ar fi fost simplu să iasă și să spună ne pare rău, nu putem controla toate numirile din administrație, vom reevalua cele 13 numiri de la Apele Române și vom acționa în consecință.

Și măsura de a îl demite pe noul director, dar fără să fie luate măsuri la nivelul conducerii de partid din regiune, cum ți se pare?

Mi se pare că e veșnica măsura pe care partidele o iau atunci când ne cred o adunătură de idioți.

Adevăratul vinovat nu a fost niciodată tras la răspundere – Ervin Molnar, directorul general de la Apele Române, primul pe lista de candidați PNL la parlamentare, în Mureș.

Ați avut un proiect amplu, înainte de parlamentare, acea hartă a tuturor candidaților. Ce efort a implicat asta din partea voastră?

A fost un efort al colegilor mei, de o lună și jumătate, peste 450 de interviuri. Eu nu am lucrat la proiect.

Consideri că un astfel de efort ar trebui să vină mai degrabă din partea TVR sau a Biroului Electoral Central, o informare a cetățeanului despre candidați?

Da, bineînțeles. Și nu e prima dată când jurnaliștii fac treaba statului. Chiar la începutul anului, la Recorder am publicat harta apei contaminate din România.

A fost o muncă titanică la acea hartă și ar fi trebuit ca acelea să fie niște informații publice, în ce localități apa depășește parametrii normali de potabilitate. Autoritățile nu au așa ceva și am făcut noi o pagină pe site-ul nostru.

Dacă apa era contaminată, nu era normal ca autoritățile să informeze cetățenii?

Ovidiu Ianculescu se întreba în reportaj cum poate el explica situația lui copiilor săi, cum să le spună să se țină de școală, dacă există atâtea nedreptăți. Și tu ești tată. Aș vrea să te întreb cum vezi România ca țară în care va crește copilul tău sau dacă iei în calcul ca pentru el să plecați din țară?

Cu siguranță îți pot spune cu mâna pe inimă că România va fi țara lui Filip ( nr. fiul său) până când va fi el în măsură să își decidă propria soartă.

“Eu cred că România e o țară în care poți să-ți crești copiii.”

Cred că e o țară cu multe defecte, dar cu mult mai multe calități decât defecte.

Și nu cred că e o întâmplare că ne-am născut în România. Dacă tot ne-am născut aici, ar fi bine să începem să schimbăm, cât putem, locul în care am nimerit și abia apoi să luăm ca variantă emigrarea, dacă nu putem schimba ceva.

Eu cred că România s-a schimbat foarte mult în ultimii 10-20 de ani, într-adevăr există foarte multe nereguli pe care noi le descoperim, dar cred cu toată tăria că așa schimbăm România, arătând aceste nereguli și forțând societatea să reacționeze.

The post Alex Nedea, Recorder – De la poezie la jurnalism de investigație. “Eu cred că România e o țară cu mult mai multe calități decât defecte.” appeared first on Cultura la dubă.