Licitația pentru această lucrare a durat aproximativ 20 de minute. Estimarea inițială a situat valoarea tabloului între 100.000 și 200.000 de euro.

Pictura „Ţărăncuţă odihnindu-se” a fost realizată de Grigorescu în anii 1870, și se înscrie în seria de încercări ale pictorului de a reda portretul țăranului românesc, alături de peisajul rural românesc, conturând astfel curentul romantismului național.

Potrivit Artmark, “alături de celebrele sale care cu boi, ”Ţărăncuţele” sunt transformate în emblema artei sale, dar şi în cea a unei şcoli româneşti de pictură care se năştea. Erau anii din ajunul obţinerii independenţei faţă de Imperiul Otoman, când societatea românească era preocupată de pregătirea acestei răsturnări istorice, iar lumea artistică era în căutarea expresiei plastice a identităţii naţionale.

Grigorescu a pictat „Ţărăncuţele” în timpul călătoriilor pe care le făcea în zone precum Rucăr (pe valea Dâmboviţei), Câmpina, Ghergani sau Buzău.”, se arată în comunicatul casei de licitații.

The post Tabloul “Țărăncuță odihnindu-se”, de Nicolae Grigorescu, a stabilit recordul pieței românești de artă, fiind adjudecat pentru 365.000 de euro appeared first on Cultura la dubă.

Având printre headlineri nume importante ca Lenny Kravitz și Sam Smith, UNTOLD a reușit să înregistreze un număr total de 427.000 de spectatori, în 4 zile de festival, potrivit datelor transmise de organizatori. Cea mai populară seară a fost sâmbătă, când pe scenă a urcat Sam Smith. În acea zi, la UNTOLD au participat 120.000 de oameni.

Show-ul live al artistului pop-rock Lenny Kravitz, momentul cel mai așteptat al ediției de anul acesta a festivalului a fost unul memorabil, spun cei care au participat. Nu au lipsit hiturile „Are You Gonna Go My Way”, „I’m a Believer”, „I Belong To You”, „American Woman” sau “Fly Away”.

“Vă mulțumesc pentru că îmi sunteți alături, pentru că avem ocazia de a celebra muzica împreună. Singurul lucru care contează este dragostea, voi mi-ați oferit-o!”, a spus artistul pe scenă.

Tot vineri seara, DJ-ul Alok a adus un tribut regretatului Nicu Covaci, fondatorul trupei Phoenix. Publicul a cântat la acel moment versurile piesei „Nunta”.

Sâmbătă a fost seara lui Sam Smith. Zeci de mii de fani au celebrat alături de artistul britanic muzica, libertatea, și toleranța.

Stay With Me, I’m Not The Only One, Dancing With A Stranger, Latch și piesele incluse în cel mai nou album de studio, Gloria, au impresionat spectatorii.
În cadrul festivalului UNTOLD, Sam Smith a avut ocazia să întâlnească 12 supraviețuitori în lupta cu cancerul, veniți din 12 țări diferite, prin intermediul organizației Youth Cancer Europe. Aceste întâlniri au fost pline de emoție, artistul exprimându-și recunoștința prin îmbrățișări și autografe pentru acești tineri.

Muzicianul britanic a primit, în cadrul festivalului UNTOLD, primul disc de diamant oferit de România unui artist. Universal Music Romania i-a oferit Discul de Diamant pentru Gloria și In The Lonely Hour, fiind prima certificare de acest gen din țara noastră. Recent, Uniunea Producătorilor de Fonograme din România a aprobat certificarea cu discul de diamant, pe lângă cele deja existente: discul de platină și discul de aur.

Sâmbătă a mai urcat pe scenă și grupul suedez de muzică electronică Swedish House Mafia. În setul lor au putut fi ascultate piesele Don’t You Worry Child și Save The World.

Duminică seară a fost rândul artistului nigerial Burna Boy să animeze tot stadionul de la UNTOLD. Acesta a venit însoțit de un band, dansatori și o producție impresionantă. Iar DJ-ul numărul 3 al lumii, Martin Garrix, a generat o euforie uriașă pe Cluj-Arena. Set-ul live al olandezului a fost însoțit de spectacol vizual impresionant.

La anul, UNTOLD va celebra ediția aniversară cu numărul 10.

20.000 de abonamente au fost deja achiziționate pentru 2025.

Organizatorii festivalului anunță că în această seară, de la ora 22:00, prețurile abonamentelor pentru 2025 vor crește.

The post UNTOLD a adunat peste 420.000 de participanți în 4 zile, spun organizatorii. Sam Smith a primit primul disc de diamant oferit de România unui artist appeared first on Cultura la dubă.

Cea de-a 10-a ediție Electric Castle a adunat în cele 5 zile de festival peste 270.000 de participanți – un record, potrivit organizatorilor. Massive Attack a fost cel mai așteptat concert, iar muzica de calitate s-a îmbinat cu mesajele politice promovate de trupa britanică. Câțiva artiști nu au mai ajuns la festival din cauza crizei din aeroporturi provocată de problemele informatice ale Microsoft.

Massive Attack a fost principalul headliner la Electric Castle și a adunat la scena principală aproximativ 60.000 de participanți sâmbătă seara.

Așa cum s-a întâmplat și la concertele de la București din 2008 și 2018, trupa britanică a afișat în timpul întregului concert mesaje politice pe un ecran uriaș, atât în limba engleză, cât și în limba română.

Robert del Naja, membru fondator al trupei, a purtat pe braț o banderolă cu mesajul “Palestina”.

Cei mai mulți dintre spectatori au reacționat în asentimentul trupei, însă au fost și persoane care au părăsit mulțimea în timpul reprezentației.

Într-un registru complet diferit s-a încadrat show-ul rapperului jamaican Sean Paul, de duminică seara. Tinerii din public au cântat și au dansat pe hit-urile Got 2 Luv U, No Lie sau Cheap Thrills.

Un alt headliner, Queens of the Stone Age, nu a mai ajuns la EC după ce, cu două săptămâni înainte, a anunțat că își anulează turneul european. În schimb, Bring Me to Horizon au oferit principalul concert vineri seara, iar Chase and Status au animat mulțimea sâmbătă seara.

În cele 5 zile de festival, peste 200 de artiști au evoluat pe cele 10 scene de la Electric Castle.

„Electric Castle a fost și continuă să fie mai mult decât un festival de muzică. Este despre crearea unei comunități și a unei experiențe care rezonează cu oamenii mult timp după ce festivalul se încheie. Suntem recunoscători tuturor artiștilor care au făcut eforturi enorme să ajungă în fața publicului, în ciuda a zeci de ore în care au stat blocați în aeroporturi, participanților care ne-au înțeles eforturile și partenerilor care au făcut ca ediția din acest an să fie atât de specială.”, a declarat Tudor Costinaș, director comunicare Electric Castle.

Primele abonamente pentru ediția 2025 a festivalului au fost puse în vânzare, astăzi, în ediție limitată. Prețul unui abonament pentru 5 zile pornește de la 89 de Euro.

The post Electric Castle a înregistrat peste 270.000 de participanți în 5 zile de festival. Massive Attack – cel mai important show appeared first on Cultura la dubă.

Cea mai mare expoziție dedicată lui Constantin Brâncuși, deschisă la Centrul Pompidou din Paris între 27 martie și 1 iulie 2024, a adunat 390.498 de vizitatori, potrivit informațiilor obținute de Cultura la dubă de la organizatori.

Media zilnică a fost de 5000 de vizitatori, iar numărul total reprezintă un record printre toate evenimentele organizate de Pompidou după măsurile de izolare luate în 2020 din cauza pandemiei.

Ultima mare expoziție Brâncuși care a avut loc la Pompidou a înregistrat o medie zilnică de 4000 de vizitatori.

Cultura la dubă v-a prezentat pe larg un reportaj de la expoziție în aprilie 2024.

Un alt eveniment grandios dedicat sculptorului român va avea loc la Amsterdam în 2025.

The post Expoziția Brâncuși de la Paris a fost văzută de 400.000 de oameni, record pentru Centrul Pompidou în ultimii 4 ani appeared first on Cultura la dubă.

Expoziții Brâncuși au fost organizate recurent, în diferite colțuri ale lumii – Paris, București, Tokio, New York, Philhadelphia, Craiova sau Londra. Însă niciodată publicul nu a avut șansa de a-l descoperi pe Constantin Brâncuși așa cum o poate face acum, la Centrul Pompidou din Paris.

Sunt expuse peste 120 de sculpturi, alături de o bună parte a arhivelor pe care artistul le-a donat statului francez.

Putem vedea imagini inedite cu sculptorul lucrând la operele sale, la instalarea lor în grădinilor unor colecționari, diplomele școlare, livretul militar și pașaportul, fotografii din România și din Franța, în care apare alături de alți artiști, imagini foto și video cu muzele sale, scrisori sau o parte din colecția de vinyluri.

Muzică românească tradițională de vioară, muzica prietenului Erik Satie, precum și alte fragmente din colecție se aud pe fundalul vizitei expoziției.

Este o experiență completă, emoționantă, compleșitoare.

La ea au lucrat peste 200 de profesioniști, timp de 2 ani.

Peste 110.000 de vizitatori au trăit-o până acum, în 22 zile de la deschidere. Este modul prin care francezii transformă închiderea temporară a Centrului Pompidou într-un eveniment artistic grandios.

Peste 5 ani, când clădirea va fi redeschisă, Atelierul Brâncuși va deveni inima celui mai modern centru cultural al Europei, fiind așezat chiar în interiorul instituției.

***

Este luni după-amiază și o zi de aprilie neobișnuit de călduroasă pentru Paris. În fața Centrului Pompidou, așezat pe platoul Beaubourg, într-unul dintre cartierele istorice ale capitalei Franței, stau la coadă câteva sute de oameni. Sunt turiști străini, dar și foarte mulți turiști francezi care au venit din alte orașe să vadă retrospectiva Brâncuși, cea mai mare expoziție dedicată vreodată sculptorului roman.

Media zilnică de vizitatori este între 4000 și 6000 de oameni, ne spun reprezentanții Centrului Pompidou. Este neobișnuit de mult chiar și pentru Pompidou, susțin aceștia. Mai ales după pandemie. Mai exact, este primul eveniment care readuce afluența de vizitatori pe care muzeul o avea înainte de 2020.

Expoziția este organizată la Galeria 1 de la etajul 6 al celebrei clădiri, ridicată după planurile arhitecților Renzo Piano și Richard Rogers. Pe măsură ce urci scările rulante către eveniment, perspectiva Parisului devine din ce în ce mai impresionantă.

“Brancusi. L’art ne fait que commencer” (Brâncuși. Arta nu face altceva decât să înceapă.) – stă scris la intrarea în expoziție.

Co-curatoarea expoziției și una dintre comisarele evenimentului, Valerie Loth, acordă un interviu pentru Cultura la dubă și apoi ne face un scurt tur.

“Am vrut să transmitem multe lucrări. În primul rând, să arătăm de ce abordarea lui în sculptură a fost modernă, cum a exersat formele sculpturilor până a ajuns la abstract. Începutul acestei aventuri este studioul pe care l-am primit ca donație.”, spune Loth.

Brâncuși a donat, prin testament, atelierul său din Impasse Ronsin statului francez, având dorința ca publicul să îi cunoască opera așa, ca pe un întreg. Condiția pusă francezilor a fost ca atelierul său să fie reconstruit într-un muzeu de artă modernă, iar lucrările lui să fie expuse laolaltă.

“Marcel Duchamp i-a fost foarte apropiat și cei doi gândeau asemănător. De exemplu, în aspectul lucrăriilor în serie, care sunt mereu aceleași, dar care de fiecare dată sunt diferite. De asemenea, cred că ideea lui Brâncuși de a dona tot atelierul unei instituții este foarte aproape de ceea ce avea în minte Duchamp, care a vândut o mare parte a lucrărilor sale unui singur colecționar, pentru ca apoi acesta să le doneze Muzeului din Philadelphia.

Și cred că Brâncuși gândea la fel, de aceea a donat tot atelierul său. Sigur că fiecare lucrare poate fi văzută individual, dar voia ca toată munca din atelierul său să fie văzută.”

“Atelierul era totul pentru el. El și-a făcut patul, uneltele, rafturile pentru vinyluri. Pentru el era important să păstreze totul împreună. Când vindea o sculptură, făcea o copie în ghips pentru a o păstra în atelier.”

Valerie Loth, co-curatoarea expoziției Brâncuși de la Centrul Pompidou

Prima reconstituire parțială a atelierului Brâncuși a fost expusă în interiorul Muzeului de Artă Modernă din Paris, la Palatul Tokio, în 1962. Odată cu deschiderea Centrului Pompidou, în 1977, Atelierul Brâncuși a fost reimaginat și așezat chiar în fața instituției.

Însă, în urma unor inundații masive, în 1990 atelierul a fost închis. Renzo Piano a realizat apoi o clădire muzeu, în interiorul căreia a așezat atelierul Brâncuși închis, putând fi văzut de jur împrejur de către vizitatori. Atelierul Brâncuși, aflat în piațeta din fața centrului, a fost inaugurat în 1997 și închis la finalul lui 2023.

“Am fost nevoiți, mai întâi, să mutăm toate sculpturile din Atelier, fiindcă lucrările care vor avea loc în subteran ar fi putut afecta opera. Așa am decis să facem o expoziție, dacă tot vom închide definitiv Atelierul Brâncuși din piațetă. Practic, așa s-a născut ideea de a le arăta dintr-o altă perspectivă.”

Pe lângă sculpturi, donația lui Brâncuși a cuprins absolut toate obiectele personale, de la unelte, intrumente muzicale și discuri, fotografii și filmulețe, corespondență, bilețele și facturi.

Cu totul special la acest eveniment este faptul că, pe lângă cele peste 120 de sculpturi expuse, sunt arătate pentru prima dată peste 200 de documente din arhivele Brâncuși, cercetate și gestionate de specialiștii de la Pompidou de 47 de ani încoace.

“Brâncuși obișnuia să păstreze totul. De la investigațiile medicale, electrocardiograme, facturi, bonuri, putem vedea când a cumpărat prima camera foto, când a început să lucreze în bronz și, de asemenea, avem toate scrisorile cu prietenii lui, cu colecționarii sau cu muzee.”

Valerie Loth, co-curatoarea expoziției Brâncuși de la Centrul Pompidou

Expoziția se deschide cu o serie de Cocoși. Parcă am fi în zorii zilei, iar Brâncuși ar începe treaba în atelierul său. Un filmuleț proiectat pe un perete ni-l arată pe sculptor la lucru, cu mânecile suflecate, cu țigara în gură, lovind cu ciocanul în piatră.

“Am început expoziția cu un Cocoș, fiindcă am înțeles că este un simbol în Oltenia și este, bineințeles, și simbolul poporului francez. Dar, cel mai important, reprezintă începutul unei zile. Apoi, am vrut să intrăm puțin în atmosfera atelierului său, care era ca un colț rural în mijlocul Parisului, pe Impasse Ronsin.

Este ceea ce îi uimea, în primul rând pe vizitatori, aveau impresia că ajung la țară, în Paris. Era o stradă cu multă verdeață, cu ateliere de artiști. Iar atelierul lui Brâncuși era complet alb. Avea lumină naturală direct, era mult material alb, ghips, pe jos, Brâncuși avea o barbă albă, o salopetă albă, un câine alb. Totul era diferit față de celelalte ateliere.”, spune Valerie Loth.

Deși se aflau în Atelierul Brâncuși, la discreția publicului, aceste lucrări și multe altele din expoziție pot fi văzute acum într-o perspectivă nouă.

“Îl știam pe Brâncuși dinainte, dar acum este cu adevărat pus în valoare.

-Ați descoperit ceva nou?

-Da. Abia acum l-am descoperit pe el, cu adevărat.”, ne spune Charlotte, o pariziancă în vârstă de 45 de ani, la finalul vizitei sale.

Pe lângă patrimoniul Brâncuși deținut de Pompidou, expoziția aduce în fața publicului și 50 de sculpturi împrumutate de la Metropolitan Museum of Art, MoMA, Guggenheim New York, Philadelphia Museum of Art, The Art Institute of Chicago, Dallas Museum of Art, Tate Modern Londra, Muzeul Național de Artă al României și Muzeul Național de Artă al Craiovei.

De asemenea, câteva alte împrumuturi excepționale de la Luvru și de la Muzeul Guimet ne arată diferite surse de inspirație pentru Brâncuși, majoritatea provenind din antichitatea spațiului extra-european, dar și lucrări ale lui Paul Gauguin sau Andre Derain.

Cumințenia Pământului, sculptură de la începutul carierei, pe care statul român a refuzat să o achiziționeze, este pusă în lumină de francezi ca o lucrare extrem de importantă, alături de Oviri, realizată de Gauguin în 1894.

“Am vrut să arătăm influențele lui. A lucrat cu Rodin, a vizitat Luvrul, Muzeul Guimet, cu o colecție asiatică, Muzeul Etnografiei Africane de la Trocadero, iar toate acestea i-au influențat și îmbogățit munca. De exemplu, am pus Danaida alături de o sculptură antică pe care Brâncuși a văzut-o la Luvru. Era foarte curios și interesat de arta lumii.”

Expoziția continuă cu o secțiune dedicată sculpturii în lemn. Ca să pătrunzi în acel spațiu al meșteșugului și al rădăcinilor românești, treci printr-o superbă poartă de lemn, care are și ea o poveste în spate. A fost dăruită de România Franței și a mai fost arătată în Paris la Expoziția Internațională din 1936.

Mai mulți dintre vizitatorii cu care am stat de vorbă au menționat lucrările în lemn printre preferatele lor. De altfel, curatoarea Valerie Loth atribuie caracterului românesc al artistului Brâncuși valoarea unei pietre de temelie.

“Brâncuși venea din Oltenia, o regiune cu tradiție în sculptura în lemn. Cred că unul dintre bunicii lui a fost tâmplar, iar el, în primul rând ca țăran, a devenit interesat de meșteșugul lemnului. Brâncuși a rămas atașat de aceste tradiții și a realizat numeroase sculpturi în lemn. Înainte de a fi artist, el a fost un artizan.

Altfel, în Franța aveam acestă impresie, un mit, că Brâncuși era un țăran român, morăcănos, singuratic, care trăia în studioul lui. Dar, în realitate, nu era deloc așa. Trăia în mijlocul vieții artistice pariziene, mulți oameni vizitau atelierul. Chiar și americanii care ajungeau la Paris voiau să viziteze atelierul lui Brâncuși, era un loc super cool în care toată lumea voia să fie.

Iar Brâncuși era foarte prietenos, organiza petreceri, pregătea musafirilor mâncare, grătar. Îi plăceau șampania, vinul, cânta la chitară, punea muzică. Era apropiat de mulți artiști și de colecționari și, bineințeles, de multe femei.

Deci nu era deloc ca un țăran de la Dunăre.

În schimb, a fost mereu foarte atașat de România. S-a întors acolo frecvent, era important pentru el să finalizeze complexul de la Târgu Jiu.

De asemenea, era foarte apropiat de avangarda românească, publica la o revistă avangardistă.

Și era apropiat și de biserica ortodoxă, a și lucrat la Biserica Ortodoxă din Paris și era sponsor pentru diferite organizații caritabile.”

Sophie și Damien sunt doi artiști care locuiesc la 60 de kilometri de Paris. Au venit la Pompidou pentru expoziția Brâncuși și au plecat fascinați de ceea ce au văzut.

„E o expoziție foarte frumoasă, cu o scenografie specială, mai ales în încăperea care arată tradiția românească a sculpturii în lemn”, spune Sophie, care realiează lucrări de artă în cerneală chinezească.

„E interesant pentru că eu mai vizitasem Atelierul Brâncuși, dar nu văzusem sculpturile așa.”

Damien, vizitator francez

“Apoi, sunt toate temele cuprinse, eu prefer lucrările mai de început, precum Sărutul, decât pe cele de la final. E interesant să vezi lucrările și cele două mari scandaluri din spatele lor.”, ne spune Damien, la rândul său sculptor. Când vine vorba despre preferințe, cei doi soți fac alegeri diferite.

„Sophie: Eu ador Cocoșul.

Damien: Iar eu Sărutul. Dar nu îmi plac deloc Capetele de copil. Îmi provoacă o stare inconfortabilă.

Aș vrea, totuși, să adaug că lipsesc două citate importante din Brâncuși. Primul, pe care l-a zis când l-a părăsit pe Rodin, este că „nimeni nu poate trăi în umbra unor mari arbori.”, apoi o altă frază, care mie îmi place foarte mult, pe care am notat-o pe frigider și le-am spus-o copiilor mei: „cel mai greu nu este să lucrezi, ci să intri în starea de lucru.” Și eu sunt sculptor și cel mai mult admir la Brâncuși faptul că a sculptat direct în material, totul a fost în imaginația lui.”

Ajuns la Paris pe jos, la 28 de ani, tânărul Constantin Brâncuși a fost remarcat chiar de către maestrul Auguste Rodin. Brâncuși i-a fost ucenic vreme de un an, dar și-a dat repede seama că vrea să se desprindă de stilul lui Rodin și să își găsească propria cale.

Așa a renunțat la mulaje și a  început să cioplească direct în material, într-un stil cu totul nou. Cele trei opere majore care marchează acest moment, dar și începutul sculpturii moderne, sunt Sărutul, Cumințenia Pământului și Rugăciunea.

“Știam Atelierul Brâncuși, pe care îl vizitasem de mai multe ori. Dar abia acum l-am descoperit cu adevărat pe Brâncuși. Această expoziție m-a îngenunchiat.”

Vizitator francez

Cea de-a doua jumătate a expoziției devine din ce în ce mai compleșitoare. Pătrundem în viața deja cunoscutului artist Brâncuși, care face senzație la Paris și New York și este subiectul unor mari scandaluri.

Primul – în 1920, lucrarea Princesse X, expusă la Salonul Indendenților de la Paris, este contestată de unul dintre vizitatori la Ministerul Culturii, pe motiv că ar reprezenta un falus. Potrivit istoricilor, în spatele contestației ar fi fost Picasso sau Matisse. Lucrarea rămâne expusă datorită unei scrisori publice pe care o semnează alți 70 de artiști, printre care Picabia, Cocteau și Erik Satie.

Princesse X vorbește despre ambiguitatea masculin-feminin, prezentă la mai multe sculpturi brâncușiene, începând cu Sărutul și continuând cu Tors de tânăr. Reprezintă totodată susținerea lui Brâncuși față de mișcarea dadaistă, care contestă normele în artă, le ridiculizează prin forme noi, inteligente, încărcate cu umor.

Dar, mai presus de toate, este modul prin care Brâncuși vrea să arate că importantă este esența lucrurilor, nu forma lor. Este ceea ce îl face pe Brâncuși foarte actual. Două tinere vizitatoare, Eloise și Flor, în vârstă de 18 ani, se arată încântate de ceea ce au descoperit în expoziție. 

“Mi-a plăcut mult. A fost puțin cam prea aglomerat, dar frumos. Sculpturile sunt foarte frumoase. Nu îl știam deloc, l-am descoperit datorită expozie.”, ne spune Flor.

“Sculptura mea favorită este Princess X. Scandalul din spatele ei este foarte interesant și lucrarea foarte frumoasă.”, declară Eloise.

“Statueta mea este a femeii, toate femeile într-una singură, Femininul Etern al lui Goethe redus la esența sa… Timp de cinci ani am lucrat, am simplificat, am făcut materialul să vorbească și să spună inexprimabilul. Pentru că, de fapt, ce este o femeie? Nasturi și funde, cu un zâmbet pe buze și vopsea pe obraji…nu asta este femeia.

Să exprim entitatea aceea, să readuc în lumea simțurilor tipul etern al formelor efemere, am petrecut cinci ani simplificând, șlefuindu-mi lucrarea. Și în sfârșit, cred, am ieșit triumfător și am pătruns dincolo de material. Mai mult, e un mare păcat să strici frumusețea făcându-i găuri pentru păr, ochi, urechi. Și materialul meu e așa de frumos, cu liniile sale sinuoase care strălucesc precum aurul pur și însumează într-un singur arhetip toate efigiile feminine din Lume.”, a declarat Brâncuși în timpul scandalului provocat de Princesse X.

Al doilea scandal – în 1926, Pasărea în văzduh (variantă deținută acum de Seattle Art Museum), trimisă de Brâncuși de la Paris la New York, pentru o expoziție organizată de Marcel Duchamp la Brummer Gallery, este oprită de autoritățile americane în vamă, pe motiv că cineva încearcă să evite taxele aferente unui obiect industrial, declarându-l operă de artă.

Pentru vameșii americani, sculptura lui Brâncuși nu avea nicio legătură cu arta sau cu reprezentarea unei păsări. Oficialii au declarat atunci că, pentru a fi considerată operă de artă, o lucrare trebuie să reproducă, prin cioplire sau prin mulaj, obiecte din natură sau vietăți.  

Brâncuși a contestat reținerea lucrării sale în instanță, iar povestea s-a transformat în ceea ce este azi cel mai cunoscut proces în arta modernă, cazul care a determinat instanțele, dar și criticii, să redefinească arta.

“Sugerează zborul, grația, aspirația, vigoarea și totodată viteza, puterea, potența, frumusețea, la fel ca o pasăre.”, depunea atunci mărturie criticul Frank Crowninshield.

Acum, turiști din toată lumea îl descoperă la Paris pe cel care a scris istoria începutului sculpturii moderne.

“A fost superb. Totul – sculpturile, scenografia, clădirea.

-Știați ceva de Brâncuși înainte?

-Nu, acum e prima dată când îl descoperim.”, spun la ieșirea din expoziție două vizitatoare din California.

Astăzi, câteva dintre Păsările în văzduh, au propriul zbor deasupra cerului Parisului, într-o scenografie copleșitoare, de neuitat. În spatele acestei poezii vizuale stau curatoarele și câțiva specialiști autorizați să atingă și să instaleze lucrările. Instalarea fiecărei Păsări a durat aproximativ 6 ore.

“Cel mai dificil lucru în organizarea acestei expoziții a fost fragilitatea lucrărilor. Așa cum știți, Brâncuși a construit baza, soclul fiecărei sculpturi și s-a dedicat mult echilibrului lucrării. Mai ales Păsările în văzduh sunt foarte fragile, nu sunt fixate cu tije de oțel, ca altele.”

Valerie Loth, co-curatoarea expoziției Brâncuși de la Centrul Pompidou

Am create podiumuri speciale, clădirea are o vibrație a ei, publicul creează de asemenea o vibrație și a trebuit să protejăm sculpturile. Așadar, fragilitatea lucrărilor a fost marea provocare a acestei expoziții.

În spatele scenografiei a fost o idee simplă. Avem șansa acestor spații, la Centrul Pompidou, și a fost de la sine înțeles să așezăm Păsările cu panorama Parisului în spate.”

Seriile de portrete, Măiastre, Madame Pogany sau Păsări ne arată un artist care a lucrat toată cariera întru atingerea formei abstracte perfecte, a echilibrului și a frumuseții. De asemenea, cu totul special este interesul pe care l-a manifestat pentru felul în care sunt expuse lucrările, dedicând o bună parte a muncii sale soclurilor, fără de care opera sa nu ar fi completă.

Arătat în acest amplu context, Brâncuși primește cel mai frumos omagiu posibil. Iar noi, oamenii de rând, primim lumină în vremuri sumbre.

“Când vom redeschide muzeul, atelierul Brâncuși va fi în interiorul clădirii. Cred că Brâncuși ținea foarte tare ca toată opera lui să fie prezentată laolaltă într-un muzeu. Din păcate, Atelierul de până acum nu a fost foarte vizibil pentru public, vizitatorii nu prea găseau intrarea, parcă era desprins de Centrul Pompidou.

Cred că dacă vom reconstrui atelierul în interiorul muzeului, va fi mult mai interesant pentru public.”

Renovarea Centrului Pompidou este un proiect major, finanțat de Ministerul Culturii din Franța, și asumat de statul francez drept o responsabilitate națională.

În cei 6 ani în care clădirea va fi închisă, colecția va fi mutată, iar activitatea instituției se va desfășura în alte spații culturale din Franța și din diverse colțuri ale lumii, păstrând esența ei vie.

Expoziția Brâncuși poate fi vizitată la Pompidou până pe 1 iulie 2024.

***

Dacă vrei să susții Cultura la dubă și jurnalismul cultural independent, poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.

Cultura la dubă nu accesează fonduri publice și nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.

The post Brâncuși, lumina albă din Paris appeared first on Cultura la dubă.

Fenomenul este similar la nivel internațional.

Universul creat de legendarul Frank Herbert a fost tradus în limba română de regretatul Ion Doru Brada.

Lansat inițial în 1965, Dune a devenit repede o operă de referință în literatura SF, câștigând numeroase premii și aprecieri critice. Succesul romanului a fost atât de profund, încât a generat o serie de continuări, precum și adaptări cinematografice și televizate care continuă să inspire și să influențeze generații întregi de cititori și spectatori. Seria originală, scrisă de Frank Herbert, cuprinde 6 volume: Dune, Mântuitorul Dunei, Copiii Dunei, Împăratul-Zeu al Dunei, Ereticii Dunei, Canonicatul Dunei.

Acestea au fost continuate de fiul lui Frank Herbert, Brian Herbert, și de Kevin J. Anderson, ajungându-se până acum la 14 volume.

Despre Universul Dune

Pe lângă povestea lui Paul Atreides, volumele ne oferă o privire de ansamblu în cele mai importante case din Dune: Atreides, Harkonnen și Corrino în Preludiul Dunei. Mai mult, volumele ne povestesc  despre: Jihadului Butlerian, războiul uitat de zece mii de ani, care a modelat întreaga civilizație din universul DUNE, Cruciada mașinilor, în care lupta încă continua și noi forțe se ridică și Bătălia Corrinului, una dintre cele mai mari bătălii din istorie, în care oamenii și mașinile se vor confrunta pentru ultima dată.

Anul trecut, în colecția Armada, au fost traduse în premieră în limba română cele două romane care încheie seria lui Frank Herbert, „Vânătorii Dunei” și „Viermii de nisip ai Dunei” semnate de Brian Herbert și Kevin J. Anderson.

Universul Dune poate fi ascultat pe platforma AudioTribe.ro, în interpretarea actorului Andi Vasluianu.

Despre Dune: Partea II

Dune a revenit pe marele ecran și continuă adaptarea celebrului bestseller al lui Frank Herbert, cu o distribuție de excepție, Timothée Chalamet, Zendaya, Rebecca Ferguson, Josh Brolin, Austin Butler, Florence Pugh, Dave Bautista, Christopher Walken, Léa Seydoux, Stellan Skarsgård și Javier Bardem. Producția semnată Warner Bros. Pictures și Legendary Pictures este continuarea mult așteptată a filmului „Dune” din 2021, de șase ori câștigător al Premiului Oscar. Filmul este distribuit în România de Vertical Entertainment și poate fi văzut din 1 martie 2024 în cinematografele din întreaga țară.

The post Peste 9000 de volume “Dune” vândute în România, în 14 zile de la lansarea filmului “Dune 2” appeared first on Cultura la dubă.

La începutul anilor ‘70, Pink Floyd era cunoscută în toată lumea ca o trupă-simbol pentru rock progresiv, experimental, psihedelic. Succesul trupei era, până atunci, limitat la nișă.

În martie 1973, trupa a lansat The Dark Side of the Moon, albumul care urma să îi propulseze pe cei patru britanici într-un fel nesperat și ironic.

And if the band you’re in starts playing different tunes
I’ll see you on the dark side of the moon

Eclipse

Single-ul Money a devenit una dintre cele mai populare piese ale trupei. Cu versuri despre lăcomie, Money este o satiră la adresa consumerismului, ceea ce întărește ironia albumului care le-a adus câștiguri imense membrilor trupei. 

New car, caviar, four star, daydream
Think I’ll buy me a football team

Cu peste 50 de milioane de unități vândute, doar în format fizic, albumul are, totodată, printre cele mai recognoscibile coperți.

Money

Autorii copertei sunt Aubrey Powell and Storm Thorgerson, care au avut libertate creativă deplină. Singurele indicații pe care le-au primit de la Richard Wright (clape, voce) au fost “ceva curat, elegant și grafic.” Astăzi poți regăsi simbolul prismei în mai toate magazinele de suveniruri din lume, pe magneți de frigider și tricouri. Din nou, ironic.

Zece piese care curg fără eroare dintr-una în următoarea, ca într-o operă simfonică de 42 de minute, fac din The Dark Side of the Moon o experiență completă, care necesită atenție deplină. Temele principale ale operei sunt insanitatea, singurătatea, lăcomia, anxietatea. Nu par subiecte care ar vinde atâtea albume de-a lungul timpului, dar totuși, iată-ne peste 50 de ani, lăudând avangardismul trupei Pink Floyd.  

Din punct de vedere emoțional, punctul culminant al albumului este The Great Gig in the Sky, o piesă care iese în evidență prin vocalizele improvizate de Clare Torry în studiourile Abbey Road.

Un album recunoscut pentru redarea unui echilibru perfect între inovație și experiment, pe o parte, și măiestria aranjamentelor și a mixajului, pe cealaltă, The Dark Side of the Moon este, poate, singura operă-rock completă, care nu necesită etichetă ca să fie interpretată întocmai. Albumul are un început, un mijloc și o concluzie, are un concept pe care îl menține pe parcursul audiției și care provoacă ascultătorul la introspecție profundă.

The sun is the same in a relative way but you’re older
Shorter of breath and one day closer to death

Time

Nu este primul album conceptual, nici ultima operă-rock. Nu este unic nici măcar în folosirea sunetelor exterioare studioului, însă felul cerebral, dar și emoțional, în care temele sunt redate constant pe durata albumului, pun The Dark Side of the Moon într-un loc unic, irepetabil, în istoria muzicii.

În topul celor mai bune albume din toate timpurile, realizat de publicația The Rolling Stone, The Dark Side of the Moon ocupă locul 55 momentan. Pe locuri mai înaintate se află albume ale lui Kanye West, D’Angelo, Beyonce. Aceeași publicație scria, la vremea apariției albumului, printre altele că “vocea lui David Gilmour’s este, pe alocuri, slabă și lipsită de vlagă.”

All that you touch
And all that you see
All that you taste
All you feel
And all that you love
And all that you hate
All you distrust
All you save
And all that you give
And all that you deal
And all that you buy
Beg, borrow or steal
And all you create
And all you destroy
And all that you do
And all that you say
And all that you eat
And everyone you meet (everyone you meet)
And all that you slight
And everyone you fight
And all that is now
And all that is gone
And all that’s to come
And everything under the sun is in tune
But the sun is eclipsed by the moon

Eclipse

The post The Dark Side of the Moon – 50 de ani de măreție appeared first on Cultura la dubă.

Ultima seară de festival l-a adus la Cluj-Napoca pe J Balvin, cântărețul latino care a înregistrat sute de milioane de vizualizări pe youtube.
,,România a fost prima țară în care am fost invitat să cânt în afara continentului Sud-American. Vă sunt recunoscător pentru întreaga susținere. Să fii artist nu e un sprint, e un maraton, iar voi ați făcut ca totul să pară mai ușor. Dacă oferi dragoste vei primi înapoi tot dragoste. UNTOLD îți mulțumesc pentru invitația de a fi parte din această călătorie. Vă iubesc!” – a fost mesajul lui J Balvin pentru fanii aflați pe Cluj-Arena.

Printre vârfurile festivalului se numără și concertele David Guetta, Lost Frequencies, Major Lazer sau BUG Mafia.

Untold s-a încheiat cu un spectaculos foc de artificii.

The post Untold a înregistrat un număr record de participanți: 360.000 în 4 zile de festival appeared first on Cultura la dubă.

În timp ce România trece prin cea mai gravă perioadă de la declanșarea pandemiei de coronavirus până în prezent, înregistrând cea mai mare rată de deces din lume, raportată la populație, Spania, una dintre țările grav afectate de coronavirus anul trecut, ne arată în prezent că viața poate fi mai aproape de normalitate, după ce aproape 80% din populație s-a vaccinat.

Pe 24 octombrie, la Barcelona, peste 86.000 de oameni au participat la cel mai așteptat meci al anului: Barcelona – Real Madrid.

A fost pentru prima dată după 18 luni când stadionul Camp Nou a fost deschis la capacitate maximă, iar accesul nu a fost condiționat de vaccin sau test, ci doar de purtarea măștii de protecție.

În contextul pandemiei, El Clasico nu a fost doar un meci de fotbal spectaculos, ci un simbol puternic al normalității oferite de vaccinarea în masă.

***

Duminica aceasta, Barcelona a revenit la vitalitatea de dinaintea pandemiei. Celebra plajă Barceloneta era plină de localnici, unii făceau sport pe faleză sau în mare, în timp ce turiștii se plimbau pe străzi, în port sau se bucurau de sangria și paella la terase.

Dincolo de vremea frumoasă de afară, orașul trăia forfota specifică unui eveniment important. La ora 16.15, Barcelona și Real Madrid se întâlneau pe stadionul Camp Nou, în primul El Clasico fără Messi, după 15 ani, și primul eveniment din Spania în pandemie, la care erau așteptați peste 80.000 de oameni.

În martie, Sonar, marele festival de muzică electronică organizat în Barcelona, anunța că se amână pentru al doilea an la rând, după ce fusese reprogramat pentru iunie 2021.

Spania încă nu își revenise după primul an catastrofal de pandemie, care a răpus peste 87.000 de spanioli, iar campania de vaccinare debutase lent. Totuși, azi Spania este dată exemplu în întreaga lume, pentru succesul pe care l-a arătat în privința vaccinării.

În ziua meciului, 24 octombrie 2021, 79.6% din populația Spaniei era vaccinată cu ambele doze, adică aproximativ 37 de milioane de cetățeni spanioli se vaccinaseră voluntar până la acea dată.

Chiar și așa, purtarea măștii este în continuare obligatorie la evenimente și în interior, iar oamenii respectă regula cu strictețe.

Accesul în țară se face pe baza certificatului verde și cu un formular detaliat pe care fiecare turist trebuie să îl completeze online, pe o platformă guvernamentală. În plus, la aeroport, câteva echipe medicale și poliția testează aleatoriu unii dintre turiștii aterizați, fie ei și vaccinați.

Prin urmare, chiar dacă nu a fost o condiție de acces, majoritatea prezentă pe stadion era vaccinată.

La startul partidei, tabela stadionului anunța o prezență de 86.422 de spectatori pe scaune, la care se adaugă sute de fotografi, jurnaliști, forțe de ordine și cele două echipe.

Iar revenirea la normalitate nu este doar una de moral, ci și una esențială din punct de vedere financiar.

FC Barcelona a încasat doar din vânzarea biletelor 4.5 milioane de euro. Pe lângă acestea, se adaugă veniturile din vânzarea de tricouri și alte suveniruri, băuturi răcoritoare și mâncare.

Iar dincolo de stadion, prezența turiștilor înseamnă profit pentru companiile de zbor, hoteluri, restaurante, magazine și muzee.

Cum a ajuns Spania să aibă 80% din populație vaccinată?

Spania este acum pe locul 5 în lume, în topul vaccinării, după Emiratele Arabe Unite, Portugalia, Cuba și Chile, întrecând marile puteri precum Marea Britanie, Franța și Germania.

Mai mult decât atât, Spania a atins această performanță fără vreun ordin guvernamental care să oblige anumite categorii să se vaccineze.

Începutul campaniei de vaccinare a fost lent și complicat de obstacole logistice pe care le-au întâmpinat mai multe țări. În aprilie, dacă Marea Britanie avea 13% din populație vaccinată, Spania avea doar 7%.

În primă fază, s-au vaccinat în masă cadrele medicale și asistenții din centrele pentru îngrijirea bătrânilor. Apoi, preluând exemplul acestora, seniorii spanioli s-au vaccinat în proporție de 95%, ținând cont, desigur, de catastrofa procată de primul val de îmbolnăviri din Spania.

Spaniolii au aflat încă de anul trecut cât de periculos este virusul și sute de mii de familii aveau cel puțin un cunoscut ucis de Covid 19.

Iar asta s-a întâmplat într-un stat cu un sistem sanitar modern, care se bucură de o rată mare de încredere din partea populației. Un profesor de sociologie de la Universitatea Autonomă din Madrid, Josep Lobera, a declarat pentru Euronews că succesul campaniei de vaccinare are explicații profunde legate de cultură și istorie.

“Spania a avut o tranziție lentă către democrație. Noi nu am avut democrație până în 1978 și traziția s-a terminat în 1981. Abia în anii 80 noi am început să devoltăm sistemul public de sănătate, adică mai târziu decât alte țări din Europa.

Pentru multe generații din Spania, în special pentru cei care au trăit această tranziție către democrație, spitalele publice sunt parte din modernizarea țării și au mare încredere în ele.”, susține profesorul Lobera.

Declarația subliniază și mai tare prăpastia dintre România și alte țări europene. Noi ne confruntăm cu un adevărat dezastru al sistemului medical public, la 32 de ani de la căderea comunismului.

Românii nu doar că au încrederea știrbită în spitale, ci le este frică să ajungă în spitalele publice, de teama bacteriilor sau, și mai șocant, de teama de a nu a muri arși în secțiile ATI.

În plus, sistemul sanitar românesc s-a confruntat cu un exod al cadrelor medicale în ultimii 30 de ani, iar azi, în plină pandemie, vedem cu adevărat efectele.

Chiar și dacă ar avea mai multe spitale, România nu ar avea suficiente cadre medicale pentru ele.

Revenind la cazul Spaniei, sociologul Lobera explică, de asemenea, cum este privit vaccinul în conștiința națională. Acesta povestește că spaniolii care au trăit în timpul regimului dictatorial al lui Franco au o adevărată traumă colectivă fiindcă le-a fost interzis accesul la vaccinul care previne poliomielita.

În timp ce țările occidentale au început vaccinarea împotriva poliomielitei în anii 50, spaniolii au primit vaccinul abia zece ani mai târziu, timp în care mulți și-au pierdut copiii și alte rude.

Recent, guvernul spaniol a recunoscut că victimele poliomielitei de la acea vreme au fost victimele regimului dictatorial.

Iată încă un motiv pentru care spaniolii privesc vaccinul ca pe un drept la sănătate și mai ales o explicație care ne arată de ce vârstnicii spanioli s-au vaccinat în proporție de 95%.

Mai mult, același sociolog vorbește despre o legătură puternică între generațiile de bătrâni și tineri. În Spania, 55% dintre tinerii cu vârste între 25 și 29 de ani locuiesc încă alături de părinți și chiar bunici. Pentru nu a-i pune pe aceștia în pericol, s-au vaccinat și ei.

Fenomenul fake news a ajuns, bineințeles, și în Spania. Însă încă de la începutul campaniei de vaccinare, guvernul central a avut o strategie clară prin care a câștigat încrederea populației. Mai exact, a lăsat specialiștii să vorbească.

Sociologii știau că politicienii pot influența masele atunci când vine vorba despre alegeri precum vaccinarea, astfel că specialiștii desemnați să se ocupe de campania de vaccinare le-au cerut politicienilor să nu facă declarații despre beneficiile sau riscurile vaccinului, ci să îi lase pe ei să fie vocea principală către cetățeni.

Deși Spania e o țară puternic fragmentată pe regiuni, în privința vaccinării politicienii au făcut un front comun, scopul tuturor fiind nu doar unul sanitar, ci și economic.

Mult dorita revenire la normalitate presupune reluarea activităților economice la toate nivelurile, astfel că a existat acest interes comun, pragmatic.

Din nefericire, politicienii români au folosit campania de vaccinare în scop electoral, fie că mesajul lor a fost unul pro sau contra.

Pe 24 iunie, când România nu avea nici 30% din populație vaccinată, președintele Klaus Iohannis făcea celebra declarație “practic, noi am oprit pandemia”.

Câteva luni mai târziu, România este pe primul loc în lume la rata mortalității, înregistrând până acum 46.015 decese cauzate de Covid 19.

În Spania, în schimb, mesajul autorităților, atunci când 80% din populație e vaccinată, este că lupta nu se oprește aici.

“Cea mai mare provocare pe care o avem acum este că mai avem 20% din populație de vaccinat. Încă mai avem 7 milioane de oameni care trebuie vaccinați, pentru a avea un success complet la toate categoriile de vârstă”, a declarat pentru Euronews medicul epidemiolog Daniel López-Acuña, fost director al departamentului pentru situații de criză la Organizația Mondială a Sănătății.

Cum arată normalitatea în pandemie

Deseori folosim cu toții sau auzim expresia “revenirea la normalitate”. Însă chiar sociologii și psihologii ne spun că, cel mai probabil, nu vom mai reveni niciodată la normalitatea cunoscută înainte de pandemie.

Pandemia are efecte puternice asupra stilului de viață și asupra stării emoționale, dar și efecte economice greu de recuperat.

Pentru unii oameni, noua viață în pandemie înseamnă ore în șir de lucru de acasă, în timp ce copiii trebuie supravegheați la școala online.

Pentru alții, viața nu va mai fi niciodată la fel fiindcă și-au pierdut mama, soțul, bunicii sau chiar copilul, din cauza pandemiei.

Și există și categorii pentru care pandemia a însemnat profit uriaș sau mai multă libertate. De exemplu, firmele de curierat ori firmele care produc materiale sanitare au devenit esențiale în pandemie. Iar noua viață a însemnat și libertatea de a lucra din fața unui laptop, din orice colț al lumii, pentru anumite categorii de angajați.

Cert este că nimeni nu a rămas neschimbat după ultimul an și jumătate.

A doua zi după meciul El Clasico, câștigat de Real Madrid cu 2-1, într-o dimineață de luni, plaja e în continuare aglomerată la Barcelona.

Restaurantele și cafenelele se bucură de prezența turiștilor, care bifează, bineînțeles, și vizite la marile centre culturale și la muzee, în fața cărora formează cozi.

Pe La Rambla, cea mai populară arteră a orașului, zeci de copii din învățământul preșcolar au umplut zona. Fie că merg pe jos, ori vin cu autocarele, cei mici, însoțiți de profesori, merg la teatru sau la operă pentru copii.

Deși masca nu e obligatorie în aer liber, cu toții poartă măști, la fel și îngrijitorii lor. Aceasta este noua normalitate într-o țară care a înțeles că vaccinarea este, mai întâi de toate, speranță.

În România, elevii se află într-o vacanță de două săptămâni impusă de autorități, iar accesul la educație și cultură a devenit în pandemie un privilegiu pe care și-l permit doar familiile cu posibilități, predominant din mediul urban.

România este, în același timp, țara care tocmai a pus pe lista restricțiilor accesul în muzee, la 30% grad de ocupare, deși ele sunt goale în majoritatea timpului.

The post Noua normalitate. Povestea unui El Clasico cu 86.000 de oameni în tribune, după ce 80% din populația Spaniei s-a vaccinat appeared first on Cultura la dubă.

Jaemin Han, din Coreea de Sud, a devenit cel mai tânăr artist din istoria evenimentului, calificându-se în finala de violoncel la vârsta de 14 ani. (foto dreapta)

Născut în 2006, Jaemin Han este laureat la Concursul Internațional din Osaka și la Concursurile Internaționale de Violoncel Dotzauer și David Popper. Este îndrumat de profesorii Kangho Lee și Myung-wha Chung și a concertat ca solist cu Orchestrele Filarmonicilor din Wonju, Seul și Bucheon.

Ceilalți doi finaliști sunt din România și Germania.

Ștefan Cazacu (n. 1994) a studiat la București și Viena, cu profesorii Marin Cazacu, Răzvan Suma și Reinhard Latzko. A susținut recitaluri în România, Olanda, Israel, Austria, Germania și a colaborat ca solist cu toate orchestrele simfonice din România, dar și cu Filarmonica din Chișinău sau cu Orchestra de Tineret din Alicante.

Sebastian Fritsch (n. 1996) a studiat la universitățile de muzică din Freiburg și Weimar, formarea sa fiind completată în prezent la Academia Kronberg, sub îndrumarea profesorului Wolfgang Emanuel Schmidt. Câștigător al Concursului de Muzică din Germania în 2019, Sebastian cântă la un violoncel Thorsten Theis din 2016.

În semifinale, aceștia au avut un program complex, printre care și interpretarea unei sonate de George Enescu.

Publicul va putea asculta în Finala Secțiunii de Violoncel care are loc sîmbătă, 15 mai, la Ateneul Român, de la ora 18.00, trei concerte cu orchestră interpretate de cei finaliști ai Secțiunii, având în program Dvořák Cello Concerto in B minor Op. 104, Elgar Cello Concerto in E minor Op. 85 și Shostakovich Cello Concerto No. 1 in E flat Major Op. 107.

Biletele pentru Finala de Violoncel, precum și pentru celelalte evenimente din cadrul Concursului, sunt disponibile exclusiv online pe site-ul www.festivalenescu.ro, prin intermediul platformei Eventim, sau direct de pe site-ul Eventim, de la acest link.

Concertele pot fi urmărite în Sala Ateneului, unde prețul unui bilet este de 65 lei. Accesul în sala de concert se va face cu îndeplinirea unor condiții sanitare doar pe baza de vaccin sau test, iar numărul de locuri oferite spre vânzare este la 30% din capacitate.

De asemenea, organizatorii pun la dispoziție bilete și a abonamente pentru vizionarea online a concertelor și recitalurilor extraordinare. Acestea pot fi achiziționate de aici.

Premiile secțiunii de Violoncel sunt în valoare de 30.000 de euro, la acestea adăugându-se posibilitatea de a interpreta pe scena Festivalului Enescu, precum și premii speciale și oportunități de promovare internațională.

Concursul George Enescu funcționează ca o platformă internațională de lansare pentru viitorii muzicieni de marcă ai lumii și de promovare a compozițiilor marelui muzician român în rândul noii generații de artiști din toată lumea, și este, astfel, o completare firească a Festivalului George Enescu, cel mai important eveniment cultural internațional organizat în România. Concursul are patru secțiuni – vioară, violoncel, pian și compoziție – și situează în top cinci la nivel mondial în peisajul competițiilor de muzică clasică.

The post Record la Concursul George Enescu: un adolescent născut în 2006 a devenit cel mai tânăr finalist din istoria competiției appeared first on Cultura la dubă.