Zilele acestea, România este prezentă la cel mai important eveniment internațional dedicat cărții: Festival du Livre de Paris, organizat la Grand Palais. Mircea Cărtărescu, Matei Vișniec, Gabriela Adameșteanu și Bogdan Alexandru – Stănescu sunt câțiva dintre scriitorii români care vor avea întâlniri cu cititorii francezi, la standul României. 

Cărtărescu va fi invitat chiar pe una dintre scenele oficiale ale festivalului.

În tot acest timp, francezii se vor bucura și de vinul oficial al României – colecția  SPIRIT de la Jidvei – un omagiu adus creativității româneşti pe una dintre cele mai mari scene culturale ale Europei.

Realizatorii podcastului Vorbitorincii, jurnalistul Cătălin Striblea și scriitorul și traducătorul Radu Paraschivescu, vor realiza o ediție specială Vorbitorincii, de la fața locului. 

Într-un interviu pentru Cultura la dubă, aceștia descriu atmosfera de la Festival du Livre și ne spun ce ar trebui România să învețe din modelul de succes al francezilor, pentru a îmbunătăți consumul de carte. 

La festival a fost prezent și președintele Franței, Emmanuel Macron. 

***

Sub cupola spectaculoasă a Grand Palais, unul dintre edificii culturale emblematice ale Parisului, literatura capătă, an de an, o energie aparte. Între 17 şi 19 aprilie 2026, Festivalul de Carte de la Paris readuce în prim-plan bucuria lecturii, dialogul dintre culturi şi întâlnirile care dau sens poveştilor, într-o ediție inedită dedicată temei călătoriei. 

Vizitatorii pot descoperi peste 60 de volume ale autorilor români traduse în franceză, dar și peste 60 de titluri în limba română, reunind 19 edituri, și pot interacționa direct cu 21 de autori prezenți pentru sesiuni de autografe. Ediția din acest an găzduiește peste 1.500 de autori, și 14 țări. Printre scriitorii români prezenţi se numără Mircea Cărtărescu, Matei Vişniec, Gabriela Adameşteanu, Bogdan Alexandru Stănescu, Ioana Nicolaie, Daniela Rațiu, Radu Găvan, Elise Wilk, Adrian Voicu, Doina Lemny, Estelle Cantala, Iulia Dondorici, Ecaterina Paraschiv şi mulţi alţii.

După prezențele remarcabile la retrospectiva Brâncuși de la Centrul Pompidou, retrospectiva Radu Jude de la Pompidou și Biblioteca MK2 și festivalul Un Weekend ’l est, Jidvei este din nou prezent alături de cultura română la Paris, cu vinurile premium ale colecției SPIRIT.

Jidvei continuă seria „Vin la poveşti. Spiritul românesc în dialog cu lumea” cu o prezență specială în inima festivalului: un jurnal în timp real, desfășurat pe pagina de Instagram Jidvei Romania, în care Radu Paraschivescu şi Cătălin Striblea vor documenta cele trei zile de festival: întâlniri cu autori, atmosfera standului românesc, momente din culisele unuia dintre cele mai mari evenimente literare europene.

Cătălin Striblea, jurnalist: “Festivalul de carte este un eveniment popular, dar nu în sensul popularității, ci al unei obișnuințe a unei nații să caute, să descopere, să citească, să se educe și să educe.”

Într-un interviu pentru Cultura la dubă, Radu Paraschivescu și Cătălin Striblea vorbesc despre Festival du Livre, eveniment major pentru francezi, vizitat chiar de către președintele Franței, Emmanuel Macron. 

“Ce v-a impresionat cel mai tare din ceea ce ați văzut la Salon du Livre?

Cătălin Striblea: Cozile. Șiruri de cozi. La intrare, la autografe, la standurile marilor edituri unde frecvent apare culoare de delimitare ca oamenii să ajungă în ordine să vadă cărțile. 

Apoi miile de copii și adolescenți care vineri au venit cu școala la Grand Palais. La prânz, îi vedeai înșirați pe treptele către etaje luând prânzul alături de profesori care le explicau ce văd și ce citesc. 

Festivalul de carte este un eveniment popular, dar nu în sensul popularității, ci al unei obișnuințe a unei nații să caute, să descopere, să citească, să se educe și să educe. Parcă vedeai cu ochiul liber cum se construiește o societate puternică.

Radu Paraschivescu: Mi-a plăcut în primul rând “semnul distinctiv” al festivalului, un montgolfier format din cărți. Trimiterea la cartea care înalță e frumoasă. Mi-a plăcut locul, Grand Palais e maiestuos fără să fie strivitor și oferă spațiu vital editorilor. Și mi-a plăcut, sigur, afluența de public.

Cum e văzută literatura română acolo, printre francezi?

Radu Paraschivescu: E clar că nu mai suntem periferici, cum eram cândva. Simplul fapt că standul României a fost plasat aproape de intrare, spune ceva.

Nu suntem vedete mondiale, dar nici izolați și suficienți. O datorăm programelor de sprijinire a traducerilor, eforturilor pe care le fac ICR, Centrul Național de Carte și Ambasada României la Paris și, deloc în ultimul rând, oamenilor cratimă care trăiesc între țări și culturi: Matei Vișniec, soții Courriol etc.

Cătălin Striblea: Dacă ajungi la standul României o să vezi zecile de volume ale unor scriitori români,  traduse în ultimii ani de edituri franceze. Este o abundență de creativitate românească prezentă astăzi în Franța. Și foarte departe de țara europeană exotică și sărăcită de comunism de acum 30 de ani. 

Există, evident, un star – Mircea Cărtărescu, mereu înconjurat de admiratori, care are programată o întâlnire pe scena principală a târgului, dar și numeroși scriitori care oferă o perspectivă asupra unei lumi puțin cunoscute și în transformare. 

Mi-a spus unul dintre cei prezenți la stand că România are o lipsă de încredere în ea și că suntem mult mai bine decât percepția generală pe care o avem noi despre noi. Mi s-a părut că oamenii vin ca la o sursă sigură de literatură bună.

Francezii, parizienii în special, sunt cunoscuți pentru numărul mare de librării și consumul de carte ridicat. Desigur că în spate sunt secole întregi de dezvoltare a culturii. Dar ce credeți că am putea învăța noi, românii, de la ei, din acest punct de vedere?

Radu Paraschivescu: Nu mare lucru, mă tem. Cultura e în continuare o entitate neglijată la noi.

Cătălin Striblea: ⁠Chestiunile de organizare și de grijă asupra cărții. O mirare exprimată de francezi este mărimea TVA-ului la cartea românească. “La noi este 5% și așa va rămâne. Avem o lege a cărții practic de nedesfăcut. Nu înțeleg de ce nu procedați la fel.” 

Sunt apoi micile chestiuni de organizare. De la spațiul ales, impresionant, până la știința de a forma o coadă. Totul e gândit ca experiența publicului să fie bună în condițiile în care o singură zi aduce zeci de mii de vizitatori. 

Și sistemul de promovare: afișele sunt vizibile în marile centre ale orașului. 

Dar cred că cea mai importantă este această normalitate a cărții în viața unor copii. Zecile de școli care vin la festival ca să caute volume de calitate, întâlniri cu autori și un univers curat, sigur, pentru copii. 

Îmi place ideea asta: cartea crește în inima și mintea omului. Și are șanse mari ca să fie parte din timpul său, mai ales în competiție cu lumea digitală.”

Ediția specială a podcastului Vorbitorincii va fi găzduită în biblioteca Ovală de către Ambasada României la Paris – un partener de tradiție pentru proiectele culturale românești de impact în Franța. 

Înregistrarea va avea loc în Palatul Béhague – reședința istorică a ambasadei, un edificiu Belle Époque din inima Parisului, a cărui bibliotecă a găzduit de-a lungul deceniilor unele dintre cele mai rafinate întâlniri culturale și diplomatice ale capitalei franceze. 

Ca în fiecare an, România este prezentă la festival printr-un program amplu organizat de Institutul Cultural Român de la Paris şi Centrul Naţional al Cărţii, în parteneriat cu Ambasada României la Paris, Ambasada Republicii Moldova în Franţa şi Consulatul General al României la Paris. Sub motto-ul  „Roumanie, par-delà les frontières | Un territoire toujours a decouvrir”/ „România, dincolo de frontiere | Un teritoriu încă de descoperit” standul naţional (NC32) devine un spaţiu viu al întâlnirilor dintre autori şi public.

SPIRIT, gustul creativității românești 

În contextul în care, la nivel național, cultura se confruntă cu o subfinanțare cronică, cu atât mai valoros devine sprijinul din mediul privat. Din acest punct de vedere, în ultimii ani, Jidvei a devenit un susținător emblematic al artiștilor români și al evenimentelor culturale.

Totodată, Jidvei a pătruns împreună cu cultura română în spiritul profund european, fiind o prezență constantă la evenimente majore de peste hotare. 

La Festival du Livre de la Grand Palais, Jidvei aduce colecția SPIRIT: un omagiu adus spiritului şi creativității româneşti, un gest prin care vinul devine limbaj cultural, semnătură, reper. SPIRIT este o colecție de vinuri premium, o reverență adusă identității româneşti, ancorată în inima Transilvaniei, pe un pământ care rodeşte vița-de-vie de peste opt secole.

Colecția SPIRITJidvei: SPIRIT Fetească Regală, SPIRIT Chardonnay și SPIRIT Rose

Colecția reunește vinuri maturate cu grijă în butoaie din stejar bătrân, lucrate manual de meșteri locali, cu etichete ce poartă simboluri locale „cusute cu rost”, inspirate din bogăția naturală și moștenirea culturală a ținutului. Strugurii sunt culeși manual de pe văile Târnavelor, acolo unde ceața matinală creează un microclimat unic, favorizând coacerea lentă și păstrând prospețimea tipică terroir-ului Jidvei.

SPIRIT Fetească Regală, SPIRIT Chardonnay și SPIRIT Rose formează o familie de vinuri cu caracter distinct şi recunoaştere internațională. Fiecare sticlă spune aceeaşi poveste: Transilvania poate sta cu demnitate la aceeaşi masă cu marile vinuri ale lumii.

Cultura românească, cel mai bun ambasador al nostru

O marcă românească nu poate exista în afara culturii din care s-a născut. Fiecare eveniment cultural la care Jidvei este prezent este o dovadă că România are ceva de spus şi că merită să fie ascultată.

„Pentru Jidvei, a fi prezent la Festival du Livre de la Paris face parte din identitatea noastră. Credem că un brand românesc care a ajuns pe scenele Europei are și responsabilitatea de a deschide uși pentru cultura din care s-a născut. Literatura, vinul, muzica, arta, toate vorbesc despre aceeași Românie. Noi alegem să fim acolo unde se spun povești care contează. Am învățat, de-a lungul anilor, că vinul și cultura au ceva esențial în comun: ambele au nevoie de timp, de răbdare și de oameni care să creadă în ele înainte ca lumea să le descopere.” – declară Ana Necșulescu, Director de Comunicare Jidvei

„Așa cum cultura și educația sunt recunoscute drept domenii fundamentale pentru progres și coeziune socială, o companie precum Jidvei, care aspiră la relevanță și impact pe termen lung, trebuie să integreze organic aceste valori în strategia sa de business și să-și asume, asemenea unui guvern responsabil care investește în educație, sănătate sau infrastructură, rolul de a investi în societate.

Cele mai puternice mărci sunt cele care nu se limitează la promovarea produsului, ci se asociază cu idealuri. În acest context, rolul mărcii se extinde: de la livrarea de soluții la nevoi, spre investiția în capitalul simbolic și intelectual al societății, spre cultivarea aspirațiilor, oferirea de sens și deschiderea de orizonturi.

Cultura nu e cheltuială, e infrastructură neurologică. Bill Bernbach spunea în anii ’60: «Toți cei care folosim mass-media în mod profesional suntem modelatorii societății. Putem vulgariza această societate. O putem brutaliza. Sau o putem ajuta să se ridice la un nivel mai înalt.» Companiile au această datorie: să contribuie la ridicarea societății”, spune Alexandra Tînjală, (Agentia Sister) pentru Republica – Consultant Strategie Comunicare, PR și Parteneriate – Jidvei România.

Festival du Livre de Paris se va încheia duminică seara. Urmăriți relatările în timp real de la Paris pe pagina de instagram Jidvei. 

***

Despre Jidvei

Cu peste 1.000 de medalii internaționale şi o poziție în Top 100 producători globali de vinuri şi distilate premium, Jidvei confirmă că România este şi va rămâne Ţara Vinului, atât acasă, cât şi pe scena europeană.

Brandul reuneşte tradiția vitivinicolă de peste 75 de ani cu inovația tehnologică şi expertiza transmisă din generație în generație, fiind prezent la marile evenimente culturale şi diplomatice europene: de la Centrul Pompidou din Paris şi Teatrul La Fenice din Veneția, până la Festivalul de Film de la Cannes.

Jidvei este cel mai mare producător de vinuri cu Denumire de Origine Controlată din România (D.O.C. Jidvei) şi deține cel mai extins domeniu viticol cu proprietar unic din Europa, 2.500 ha în inima Transilvaniei.

Articol susținut de Jidvei 

The post Scriitorii români, prezenți la Festival du Livre de Paris. Jidvei este vinul oficial al României la Grand Palais (P) appeared first on Cultura la dubă.

Într-un interviu pentru Cultura la dubă, scriitorul Matei Vișniec explica de ce este esențial ca un copil să fie apropiat de cărți, nu de ecrane.

“Dacă educi un copil numai prin imagini, dispar mecanismele de creare a conceptelor și de reflecție pe bază de concepte. Atunci când citești o poveste, tu îți imaginezi ce vrei.

Dacă 2 milioane de copii văd “Albă ca zăpada”, un film făcut de Hollywood, 2 milioane de copii vor avea aceeași imagine despre “Albă ca zăpada”.

Dacă 2 milioane de copii vor citi “Albă ca zăpada”, vor fi 2 milioane de oameni cu viziuni diferite. Asta este diferența între a te lăsa îndoctrinat de Hollywood și a citi și a lăsa mintea să zburde.“

Sigur că accesul copiilor la cărți, care nu sunt deloc ieftine, depinde de adulții din viața lor. Câți români au oare posibilitatea să includă în cheluielile lunare măcar un volum? Și câți dintre cei cu posibilități aleg să facă o astfel de achiziție pentru ei sau pentru cei mici?

Potrivit celor mai recente date Eurostat, România se află în continuare pe ultimul loc în Europa la consumul de carte. 30% dintre români declarau că au citit măcar o carte în 2022. În Elveția, țara situată pe primul loc, 80% dintre cetățeni au citit.

Dar este nedrept să arătăm “românii” cu degetul pentru că nu citesc. Într-o țară care a schimbat 32 de miniștri ai Educației în ultimii 35 de ani și o țară în care mii de sate și comune nu au nici măcar o bibliotecă, nu cetățenii sunt vinovați pentru că nu au deprins obiceiul de a citi.

Pentru cei care au, totuși, această plăcere, ori pentru cei care vor să înceapă de undeva, am rugat mai mulți scriitori români să ne recomande câte un volum preferat.

Sperăm că lista de mai jos o să vă stârnească dorința de a intra curând într-o librărie, de a comanda o carte online sau a face un cadou. Iar dacă aveți deja în biblioteca personală unul dintre aceste volume, împrumutați-l unui prieten.

Farmecul cărților este și acesta: să ne aducă împreună.

***

RADU VANCU: Theodoros, de Mircea Cărtărescu

Cum Mircea Cărtărescu tocmai a fost respins de Academia Română, profit de ocazia asta tristă (“samavolnică” ar fi un cuvânt mai exact) pentru a recomanda romanul lui cel mai recent, “Theodoros”. E, probabil, cea mai extinsă declarație de dragoste pentru limba română pe care o avem în întreaga noastră literatură.

E atâta culoare în cuvintele lui încât aproape că te dor ochii – ca-n fața unor pânze cu exces genial de culoare. Unul dintre romanele mari care justifică nu doar o literatură – ci o limbă întreagă.

Radu Vancu este unul dintre cei mai relevanți autori ai literaturii române contemporane. A publicat 9 volume de poezie, romanul „Transparența”, precum și o serie importantă de jurnale. Volumul „Psalmi” a fost ales Cartea Anului 2019 în România, iar “Kaddish” a fost desemnat Cartea de Poezie a anului 2023.

MATEI VIȘNIEC: Sfîrșit de sezon, de Marius Chivu

Cartea care m-a încântat cel mai mult anul trecut este Sfîrșit de sezon, de Marius Chivu. Îl consider pe Marius Chivu un scriitor de mare forță, prin tematica și stil.

Stilul său narativ este captivant, el știe să combine în prozele sale sinceritatea cu suspansul. Proza sa “curge” în mod natural, incită de la primele rânduri, este genul de autor pe care “nu-l mai lași din mână”. Dincolo de aparenta sa manieră clasică de a povesti se află, însă, multă subtilitate stilistică, simți că autorul își stăpânește bine mijloacele și “conduce” el povestea (altfel spus, nu se lasă el condus de limba și de flux narativ, cum se întâmplă la alți scriitori).

Am observat că de multe ori în romanele sau prozele unor scriitori români divagațiile sunt abundente, semn că limba română (care este vulcanică și “nedisciplinată”) scrie ea pentru ei. Marius Chivu stăpânește, însă, el limba, o strunește și o obligă să-i servească povestea și intențiile.

El știe cum să procedeze pentru ca limba să nu “o ia razna”, ceea ce îi conferă lui Marius Chivu, din punctul meu de vedere, un statut de mare prozator, de maestru al narațiunii.

Matei Vișniec este cel mai important dramaturg român în viață, piese sale fiind montate în întreaga lume, la festivaluri de prestigiu precum cele de la Avignon sau Edinburgh. A publicat, de asemenea, volume de poezie și proză. Este Cavaler al Artelor în Franța, acolo unde locuiește de peste 35 de ani. Teatrul din Suceava îi poartă numele.

MIRUNA VLADA: Zenobia, de Gellu Naum

Recomand din toată inima volumul Zenobia, de Gellu Naum. E cartea pe care am citit-o în adolescență și care a resetat tot ce credeam eu că e literatură și dragostea. Am recitit-o de mai multe ori, simțind nevoia să revin la acea experiență intensă trăită atunci.

Am retrăit cartea mereu altfel, deci e atât de bogată în sensuri, atât de modernă și de proaspătă de fiecare data, cum puține cărți pot fi.

E o carte în care descoperim originalitatea lui Naum (și te îmbie să îi citești și poeziile), e o carte în care înțelegi ce înseamnă literatură de avangardă și aș îndrăzni să spun că e chiar o perlă a suprarealismului naumian.

E o lectură excelentă pentru a celebra nu dragostea, ci superlativul dragostei. Zenobia, cea căreia i se închină întreaga carte, nu e un simplu personaj ci e însăși un ”pohem de iubire” cum spune Naum. E sălbatică, imprevizibilă, frumoasă, stranie, statornică, e ceva de necontrolat și de necuprins.

Dialogul între scriitor și cititor de-a lungul cărții devine ca un pact secret de o intimitate totală. Nu am simțit acest pact decât cu foarte puține cărți și cu niciuna închinată iubirii, a tuturor fazelor iubirii, inclusiv a celor întunecate și foarte dureroase.

Și cred că puține cărți din literatura română au avut puterea de a crea un asemenea personaj și o asemenea stare de visare conștientă. Mi-aș dori ca toți adolescenții (nu doar biologic, ci și aceia ce se ascund în fiecare dintre voi) să înceapă lecturile despre dragoste cu Zenobia. Simt că am putea trăi într-o lume a cititorilor transformați de cărți mult mult mai bună decât cea de azi.

Miruna Vlada s-a remarcat ca poetă încă de la 18 ani, cu primul său volum – “Poemextrauterine”. A doua sa carte a fost publicată în 2007 – “Pauza dintre vene”.

A fost premiată de Asociația Scriitorilor din București și inclusă în mai multe antologii ale celor mai importanți tineri poeți români. În 2014 a fost premiată la Gala Premiilor Radio România Cultural pentru volumul “Bosnia.Partaj”, considerat cea mai bună Carte de Poezie a anului. În 2022 a fost nominalizată la Gala Premiilor Radio România Cultural, la categoria Poezie, pentru cartea Prematur (2021).

DAN COMAN: Sursele obscure, de Ștefan Manasia

Mă încântă poezia lui Manasia. Universul lui atât de special, limbajul luxuriant, muzicalitatea stranie, atmosfera hipnotică și structura sofisticată – amprente ale unui poet extraordinar care reușește, cu fiecare nouă carte, să își personalizeze și mai mult discursul și să contureze poate cel mai original și mai inteligent proiect poetic al generației 2000.

Dan Coman este unul dintre cei mai apreciați poeți români ai ultimilor 20 de ani. Primul său volum de poezie, “Anul cârtiței galbene”, a primit în 2004 Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru debut și Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România. “Insectarul Coman” a primit Premiul Radio România Cultural, Premiul Observator Cultural și Premiul Cartea de poezie a anului 2017 la Gala tinerilor scriitori. În proză s-a remarcat cu romanul “Parohia”. Câteva dintre textele sale au adaptate în teatru de către regizorul Radu Afrim.

RADU PARASCHIVESCU: Fado Alexandrino, de Antonio Lobo Antunes

Vă recomand “Fado Alexandrino” de Antonio Lobo Antunes, în colecţia Raftul Denisei de la Humanitas Fiction, traducere de Cristina Dăscălescu Dordea şi Dinu Flămând. Dacă tot e Ziua Lecturii, iată o deltă epică de 700 de pagini. Nu se poate citi în pat, dar e singurul inconvenient.

Dacă “Lusiadele” lui Camoes au fost epopeea întemeietoare a literaturii portugheze, Lobo Antunes scrie o antiepopee sau o contraepopee a Portugaliei dinaintea, din timpul şi de după Revoluţia Garoafelor.

E un roman în trei părţi, în care patru personaje din armată i se confesează unui al cincilea, într-o serie de discuţii bahice despre micile bucurii şi marile necazuri ale unei ţări la schimbarea de macaz. Portugalia lui Lobo Antunes nu e decorativă şi strălucitoare, ci mucedă, puturoasă şi promiscuă.

Nu e nimic omagial sau glorificator în acest portret de ţară, dimpotrivă. “Fado Alexandrino” e o probă de rafinament scriitoricesc şi deopotrivă traductologic, deschisă de un motto din Paul Simon şi infuzată din loc în loc de stilul lui Joyce. A se citi concentrat, în linişte şi în doze mici, spre a dura cât mai mult.

Radu Paraschivescu este scriitor, jurnalist, traducător și senior editor la Editura Humanitas. A publicat peste 30 de volume, cărțile sale fiind an de an în topul celor mai vândute titluri ale autorilor români. Printre acestea se numără “Fanionul roșu”, premiată în 2005 cu Premiul Ioan Chirilă pentru cea mai bună carte de sport a anului, „Cu inima smulsă din piept” (2008), „Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri” (2012), „Orice om îi este teamă” (2018) sau „Noi suntem români (nimeni nu-i perfect)” (2022).

În 2020 a fost decorat de președintele Iohannis cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, iar în noiembrie 2021 scriitorul a returnat medalia Administrației Prezidențiale, spunând că președintele care a girat coaliția PSD – PNL nu îl mai reprezintă.

IOANA NICOLAIE: Aici locuiește frica, de Dan Liviu-Boeriu; Cartea lui Lucas, de Irina-Roxana Georgescu; Să studiem cu Apolodor furnicile și lumea lor, de Florin Bican

Să scriu despre o carte de proză? Despre una de poezie? Să fie ceva pentru copii? Toate aceste întrebări mi s-au ciocnit în minte, așa că am ales până la urmă trei.

1.”Aici locuiește frica” (Editura Humanitas) de Dan Liviu-Boeriu. Am cumpărat-o din Cărturești după ce-am căutat-o de mai multe ori, fără folos, la raftul cu scriitori români. Am sfârșit prin a întreba la casă și mi-a fost adusă repede de la secția Memorii/Jurnale. E o literatură confesivă, probabil de-aici așezarea pe acel raft.

Volumul are patru părți și-n fiecare e vorba despre un anumit fel de teamă, de la cea tulburătoare a pierderii copilului nenăscut, la cea resemnat-paralizantă a morții mamei, la cea omniprezentă în lumea totalitară în care am trăit până-n 1989 sau la cea furioasă legată de lipsa șanselor de supraviețuire a unui adolescent de 17 ani, diagnosticat în anii 90 cu o malformație cardiacă.

Scheletul biografic pe care crește cartea are o foarte precisă carnație prozastică.

De pildă, paginile în care se recuperează realitatea unui oraș de la graniță în ultimul an de comunism sunt scrise prin identificarea cu felul de-a vedea lumea al unui copil mic care se miră de disparițiile vecinilor (mulți aleg să ”fugă” peste graniță, riscându-și viețile, desigur), se îngrijorează pentru tot felul de ”ciudățenii” ale oamenilor mari sau se bucură de marele eveniment care zguduie școala, apropiata vizită a Conducătorului Iubit, Tovarășul Nicolae Ceaușescu.

E o carte cu pagini foarte frumoase despre ce înseamnă a fi tată, despre lumea copiilor care sunt o prelungire a ta, despre cum, când ești părinte, nu se poate să nu fii locuit și de frică.

2. ”Cartea lui Lucas” cu subtitlul ”Asta e lumea în care copiii noștri vor trăi” (Editura Charmides) de Irina-Roxana Georgescu. În retrospectivele despre poezia anului 2024 ar fi trebuit să apară și acest volum impecabil scris, cu multă asumare și multă frumusețe în el.

Micuțul Lucas vine pe lume, iar cei mari, mama, tata, buni, bunicul devin sateliții care-i ghidează primul an de viață. ”Oare o să mai ții minte ceva din ceea ce trăiești acum?” e unul dintre versurile cărții. Poeta impresionează prin precizia cu care decupează miezul poetic din evenimente cotidiene, din situații comune, din avalanșa de stări interioare. Mi-a plăcut mult volumul Irinei-Roxana Georgescu.

3. ”Să studiem cu Apolodor furnicile și lumea lor” (Editura Arthur) de Florin Bican. De ce o recomand? Pentru că-i despre… furnici. Îmi place și că pinguinul Apolodor se micșorează ca să poată intra cu totul în lumea lor. Dan Ungureanu o ilustrează vesel și atașant. Cum sună versurile? ”Pe un dușman mai mare decât ele:/Știu că-l vor birui până la urmă,/Căci el e unul, ele sunt o turmă,/Și-n turma asta una sunt cu toate.” Să luăm aminte!

Poetă și prozatoare, Ioana Nicolaie este una dintre cele mai cunoscute scriitoare contemporane din România, autoare a ceea ce critica de specialitate a numit „Trilogia nordului” – romanele “Pelinul Negru”, “Tot înainte” și “Cartea Reghinei” conturează universul copilăriei sale, din județul Bistrița, într-o familie cu 12 copii. Cel mai recent roman, Drumul spre Soare-Răsare, dezvoltă povestea unui membru al familiei sale, fratele cel mai mare, într-un context istoric complex.

Romanul “Cartea Reghinei” a fost în 2020 laureat al premiilor Radio România Cultural, Observator Lyceum, Premiul Național de Proză Iași și Premiul Agenția de Carte. “Tot înainte” a fost bestseller Humanitas și finalist la Premiul PEN și la Premiile Seneca în 2022

CEZAR PAUL BĂDESCU: Drumul spre Soare Răsare, de Ioana Nicolaie

Arsenia află că a murit fratele ei Radu și se gândește ”poate stă în puterea celui viu să-l învie pe cel mort (…). Prin amintire.” Și scrie o carte care e despre moarte și despre viață în același timp. Mai exact, despre viața (lui Radu) povestită, revizitată din perspectiva morții, de pe tărâmul acesteia. Arsenia e alter-ego-ul Ioanei Nicolaie și la un moment dat ni se spune clar că ea e autoarea ”Pelinului negru” – acesta fiind primul roman din seria dedicată membrilor unei familii penticostale cu 12 copii care trăiesc într-o stațiune balneară din nordul țării, Văralia.

Văralia e Macondo-ul Ioanei Nicolaie, un spațiu real și fictiv totodată, pornind de la Sângeorz- Băi, localitatea natală a autoarei, și ajungând un topos aparte al literaturii noastre, a cărui hartă este desenată cu povești personale și impresionante, o combinație devenită marcă a Ioanei Nicolaie și care face ca scrisul ei să-mi fie apropiat, drag.

Cezar Paul-Bădescu este prozator, scenarist și jurnalist, autor al cunoscutului roman “Luminița, mon amour”, adaptat de Călin Peter Netzer în filmul „Ana, mon amour”, și al romanelor „Tinereţile lui Daniel Abagiu”, “Frica de umbra mea”.

ELENA VLĂDĂREANU: Cuore puro, de Roberto Saviano

Pentru că este cea mai recentă carte pe care am citit-o și este prima mea lectură în italiană. Și cum nici nu este încă tradusă în română, m-am gândit să recomand Cuore puro de Roberto Saviano. Cine știe, poate vede cineva aceste rânduri și ar vrea să traducă/ publice varianta în română.

Îmi place că fotbalul, în jurul căruia se țes destinele celor patru personaje din carte, este parte aici din structura socială despre care scrie Saviano. Deși prezentat ca un roman despre fotbal, Cuore puro este mai puțin despre fotbal și mai mult despre Napoli și despre lipsa de perspective, despre alegeri și manipulare, despre prietenie.

Sportul este fetișizat, e drept, dar nu în stilul pe care îl știm atât de bine din alte locuri ”uite ce cool sunt eu, sunt și intelectual și microbist”. E vorba mai degrabă despre libertate și iluzia libertății pe care o au cei care joacă. Fără să își dea seama, lovind mingea, copiii nu fac decât să se transforme în mici rotițe ale unui sistem crud și fără scrupule, care îi va înghiți încetul cu încetul și mă refer la mafie.

Mi-au plăcut mai ales paginile de început, o reprezentare aproape lirică a unui cartier din Napoli, cu străzile sale și cu copiii care aleargă după minge, o evocare a unei copilării în care ne regăsim toți cei născuți în anii 80.

Elena Vlădăreanu este poetă, jurnalistă și inițiatoarea Premiilor Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei. A publicat mai multe volume de poezie, printre care “spaţiu privat. a handbook” (2009), “Non Stress Test” (2016), “Bani. Muncă. Timp liber” (2017), “minunata lume disney” (2019).

Mihók Tamás  – Sursele obscure, de Ștefan Manasia – Casa de Editură Max Blecher, 2024

Dacă ești în căutare de poezie deopotrivă cerebral-intelectualistă și afectiv-senzorială, atunci cu Ștefan Manasia mergi la sigur.

Tangaj perfect între avertisment și condamnare, empatie și (post)ironie, melancolie și combativitate, știință și speculație, Sursele obscure reprezintă cel mai recent documentar eco/antropologic în regie lirică autohtonă. „Ele se îndreaptă cu ură spre ei,/ Ei le-au înlănțuit milenii pe ele./ Visez planete conduse teocratic de orhidei,/ Departe și de ei, și de ele.” O poezie atotcuprinzătoare și vie, dincolo de conflictele deseori puerile dintre ideologie și estetism.

Mihók Tamás a câștigat luna trecută Premiul Tânărul scriitor al anului 2024 pentru volumul de poezie “æs alienum”. Este poet bilingv, autorul al volumelor de poezie Șantier în rai (2013), winrar de tot (2015), cuticular (2017; în maghiară publicat sub titlul de cuticulum vitae), biocharia. ritual ecolatru (2020, 2022; în maghiară publicat sub titlul de Rizómazaj, 2021), æs alienum (2024) și al unui studiu de istorie literară.

ANDA DOCEA: Tristul tigru, de Neige Sinno

„Să vorbești înseamnă să arunci în aer celula familială”, scrie Neige Sinno despre consecințele mărturisirilor publice, aducătoare de rușine și de singurătate. La 21 de ani, alege să depună plângere împotriva tatălui vitreg, care o abuzase sexual vreme de cinci ani, de la vârsta de 9 ani.

Procesul este unul public, în fața necunoscuților, nu în spatele ușilor ferecate, așa încât rușinea devine una a tuturor. „Tristul tigru” este, ea însăși, o mărturisire care nu urmărește un fir cronologic, nu se împiedică în convențiile unui gen literar.

Trecutul cu amintirile lui vii, prezentul în care „nici măcar când te salvezi nu te salvezi cu adevărat” și viitorul nesigur, împovărat de gânduri sumbre, se amestecă între ele, fragmentate în carte de scenele de la proces, cu toate detaliile lor sordide, și de nenumăratele referiri la scrieri în care violul și copiii abuzați sunt prezenți, ca și când literatura ar putea fi o consolare – Vladimir Nabokov, Émile Zola, William Faulkner, Toni Morrison, Maya Angelou, Christine Angot.

În literatură sunt prea puține cărți din perspectiva călăului, iar din cea a victimei e ușor să scrii și să atragi simpatia, e de părere Sinno. Tocmai de aceea, ea încearcă să pătrundă în mintea prădătorului, să identifice originile răului, să-i dea acestuia un sens, de parcă în acest mod s-ar putea face dreptate. Tatăl vitreg a fost condamnat în mare parte pentru că și-a recunoscut fapta.

Altfel, ar fi fost dificil de demonstrat totul, în condițiile în care rude și apropiați ai familiei au venit să depună mărturie că este un om de treabă și un cetățean onorabil, iar cei din localitate continuau să îl salute pentru că „lor nu le făcuse nimic”. Frustrarea și furia care apar când citești aceste rânduri te însoțesc pe tot parcursul cărții, despre care n-o să poți spune niciodată că e o „lectură plăcută”, nu e ficțiune, nu e evadare într-o lume mai bună. Dar pe care crezi c-ar fi necesar s-o citească toți, ca să nu joace rolul lui „nimeni” din „Orice mi s-ar fi întâmplat, nu ar fi venit nimeni să mă apere”.

Titlul cărții face referire la un poem al lui William Blake, „The Tyger”, despre un animal amenințător, crud, o figură a morții. Poetul se întreabă cum a fost posibil ca același Dumnezeu să creeze și mielul, și tigrul. Și victima, și călăul. În „Tristul tigru”, Neige Sinno introduce și o ilustrație a acestui poem, în care tigrul e desenat ca un câine bizar, deloc furios, „un animal ciudățel cu chip de om”, un pic stângaci. Uneori, așa arată întruparea răului pe pământ.

Anda Docea este poetă, prozatoare și jurnalistă la Dilema Veche. A publicat în 2022 volumul de poezie “Muzeul convorbirilor întrerupte” și un volum de proză scurtă, “Camere de hotel”, în 2015. A semnat texte în volumele colective “Singuraticele”, “Ficțiuni reale” și “Cele mai frumoase iubiri”.

TEODORA COMAN: Femei la graniță. Ce ne scriem când nu ne citește nimeni, de Alexandra Rusu și Maria Tănăsescu

“Femei la graniță” este un schimb de “scrisori” atipice între Maria Tănăsescu și Alexandra Rusu, datorită și în pofida conceptului de graniță, cu tot semantismul asociat: mental, emoțional, existențial, statutar, politic, social, artistic-literar, temporal.

De la primele rânduri, te izbește forța unui exercițiu interșanjabil de luciditate în acțiune a două individualități feminine care demistifică puncte nevralgice sau ,,prefabricate” ale vieților proprii, fără să piardă din empatie și compasiune.

Permeabilitatea la influențe, idei (chiar și sub forma ,,contaminării” cu frică) și nucleul dur al rezistenței sau neputinței sunt cei doi poli ai celor două sensibilități feminine, care refuză stratul facil, manierist al psihologizării și cultivă paradoxul esenței sau invers:

,,𝑃𝑢𝑡𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑛𝑜𝑎𝑠𝑡𝑟𝑎̆, 𝑎 𝑓𝑒𝑚𝑒𝑖𝑙𝑜𝑟, 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑑𝑎̆𝑚 𝑖̂𝑛 𝑛𝑜𝑖. 𝑆̦𝑖 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑙𝑜𝑟, 𝑎 𝑏𝑎̆𝑟𝑏𝑎𝑡̦𝑖𝑙𝑜𝑟, 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑢-𝑠̦𝑖 𝑑𝑜𝑟𝑒𝑎𝑠𝑐𝑎̆ 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑒𝑎.” (Maria Tănăsescu, p. 49). Citatul ăsta a devenit o mantră personală prin forța de sinteză și de revizuire a puterii fiecărui gen. De fapt, niciodată nu am resimțit mai acut atributul feminin al puterii.

Maria Tănăsescu și Alexandra Rusu își confruntă singurătatea, barierele și granițele mai mici (cu triggeri anxioși, amintiri, obsesii sau ,,scutierii minții”) în proximitatea graniței înseși, miza acestei corespondențe devenite carte (nu invers, cum se întâmplă de cele mai multe ori): granița autonomiei încălcate, granița autoprotectoare peste care adevărul trebuie să treacă, legal sau clandestin, ca turist, refugiat sau azilant politic, pentru a fi complet și complex, în continuă testare a substanței și a propriei validități în zone de risc, în adversități și debusolări, în de-zicerile care deturnează zicerile sau tirania așteptărilor.

Scrisul este, dincolo de orice metaforă existențială, o procesare cognitivă și emoțională de cea mai bună calitate, cu acea ,,granulație emoțională” posibilă doar datorită unei conștiințe lingvistice în continuă re-de-finire, cu extensii în film (scena nuntii din “Melancholia” lui Von Trier sau “Cold War”), muzică, literatură (formule, poeme, citate, interpretări, personalități eclatante, incomode precum Angela Marinescu, Clarice Lispector).

O urgență interioară (,,pe viață, pe joacă și pe moarte”) a dus la construirea unui spațiu de intimitate mentală și identitară, cu nevoia generării de sens din mai multe postúri: de soră, de prietenă, de femeie matură, de fiică, de mamă, într-o relație fluidă cu numele: 𝑀𝑎𝑟𝑖𝑎, 𝑀𝑎̆𝑟𝑖𝑢𝑡̦𝑎̆, 𝑑𝑟𝑎𝑔𝑎̆ 𝑀., 𝐴𝑙𝑒𝑥𝑎𝑛𝑑𝑟𝑖𝑡𝑎, 𝑠𝑜𝑟𝑒𝑙𝑙𝑎, 𝑠𝑜𝑟𝑎 𝑚𝑒𝑎, 𝑑𝑟𝑎𝑔𝑎̆ 𝐴𝑙𝑒𝑥, 𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑎𝑙𝑒𝑥𝑎𝑛𝑑𝑟𝑒𝑙𝑒, 𝑀𝑎𝑟𝑒𝑎 𝐺𝑖𝑓𝑖𝑡̦𝑎̆, 𝑠𝑖𝑠, 𝑑𝑟𝑎𝑔𝑎̆ 𝑀𝑎𝑟, cu filtrul metacognitiv și metaliterar activ la maximum, în plină confesiune, consecvent în exersarea viziunii de ansamblu, de racordare la realul problematic și, deci, problematizant.

Rescriu câteva dintre frazele memorabile ale cărții ăsteia, care m-a infuzat cu nevoia și valoarea prieteniei feminine, mai ales că se pare că nivelul de conexiune dintre femei e mai angajant decât cel dintre bărbați, care nu intră în zonele interioare tulburi, riscante pentru buna dispoziție a camaraderiei lor (am citit asta într-o carte de neuroștiințe: Anna Machin, ,,De ce iubim?”, p. 120-121: ,,Dacă bărbaților le place să facă activități împreună cu prietenii, femeile tind să prefere să folosească ocazia pentru discuții intime.”):

“Când ne scriem, e practic singurul moment în care nu îi cresc pe alții.” – Alexandra

“Uneori, cei care rămân sunt hârtia fotografică pe care se păstrează negativul celor care pleacă.” – Maria

“Sunt complet incapabilă să plâng pe cineva. Maică-mea ne-a plâns pe toți deja, dar suntem încă aici. Primiți cu neplânsul?” – Alexandra

“(…) frica poate să înceteze și chiar încetează, iar când încetează mergi pe fundul plin de gropi al acelei foste mări și râzi, și te miri, și studiezi terenul ca un om de știință, ca și cum nu ar fi dosul stomacului tău, ci material didactic” – Alexandra

“iubirea nu că alungă frica, dar o face să pară meschină și tembelă, ca o vedetă pe care o vezi nemachiată și ți-e jenă de cât de mult te-a complexat.” – Alexandra

Teodora Coman a publicat volumele de poezie: “Cârtița de mansard” (2012), “foloase necuvenite” (2017), “soft guerilla” (2019), “Lucy” (2021) și “piesă de rezistență” (2022). Pentru cel din urmă a fost nominalizată la Premiul Radio România Cultural pentru Poezie. Scrie recenzii, eseuri, traduceri din 2011.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

Citește și alte recomandări de carte AICI.

The post 11 scriitori români ne recomandă cărți pe care ar trebui să le citim appeared first on Cultura la dubă.

Cu un nou volum lansat la Gaudeamus, Radu Paraschivescu se menține în topul celor mai bine vânduți autori români. Brățară pe glezna ta a fost cea mai vândută carte la standul Humanitas.

“Filip e om de televiziune, Sonia e scriitoare. Cei doi îşi trăiesc o vreme iubirea prin scrisori. Fiecare scrisoare a lui către ea e deschisă de un vers dintr-o piesă pop, rock sau de muzică uşoară. Fiecare răspuns al ei e prefaţat de un citat dintr-o carte. El străbate Europa şi revede locuri dragi, ea rămâne acasă şi lucrează la un nou roman.

Geografia tandreţei prinde toate formele de relief într-un dans epistolar pe care nimic nu pare să-l poată întrerupe. Asta până când neprevăzutul dă buzna şi schimbă decorul. Ce începuse ca o sărbătoare a culorilor, a gândurilor şi a trăirilor continuă ca străbatere a unei Sahare personale. O Sahară în care e ger şi întuneric în toiul zilei. Un deşert prin care pasul devine şovăielnic, iar amintirile ard. Un pustiu fără orizont, fără lacrimi şi fără sfârşit. La capăt de drum se trage cortina. Poate peste un pat dintr-o rezervă de spital. Poate peste o viaţă în care nu poţi grăbi durerea. Sau poate peste nişte speranţe năruite de o furtună a sorţii.”

Iată top 3 vânzări la Humanitas:

1. Radu Paraschivescu, Brățară pe glezna ta

2. Ana Blandiana, Se face liniște în mine

3. Constantin Noica, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Am inventat Păltinișul

Humanitas Fiction

1. “Viata e mai dreaptă decât moartea”, de Narine Abgarian

2. “Cafeneua cu pisici”, de Anna Sólyom

3. “Rivala”, de Eric-Emanuel Schmitt

Humanitas Junior

1. “Bunicul de ciocolată” de Narine Abgarian și Valentin Postnikov, ilustrații de Marina Puzirenko, traducere din rusă de Elena Drăgușin-Richard

2. “Împăratul muștelor” de William Golding, adaptare și ilustrații de Aimée de Jongh, traducere din engleză de Radu Paraschivescu;

3. “Comoara lui Harap-Alb” de Mihai Mănescu, ilustrații de Bianca Bratu;

La Editura Polirom, preferatul cititorilor a fost scriitorul japonez Haruki Murakami, cu volumul Oraşul şi zidurile sale incerte.

„Uimitor, misterios și halucinant cum doar Murakami poate fi. Una dintre cele mai încântătoare povești ale sale.” (Kirkus Reviews)

„Mai mult decât orice alt autor de la Kafka încoace, Murakami apreciază stranietatea autentică a lumii noastre.” (San Francisco Chronicle)

„Niciun alt scriitor nu combină obișnuitul, fantasticul și ezotericul în nuanțe atât de ciudat de fascinante.” (Financial Times)

„Murakami e un maestru al povestirii și știe să ne țină captivați.” (The Sunday Times)

Polirom

1. Haruki Murakami, “Oraşul şi zidurile sale incerte“

2. Yuval Noah Harari, “Nexus. Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA“

3. Tracy Chevalier, “Sticlăreasa“

La Curtea Veche, istoricul Adrian Cioroianu, director al Bibliotecii Naționale, a lansat volumul “Noul Război Mondial al vechilor orgolii”, iar acesta se regăsește pe primul loc în topul editurii.

1. “Noul Război Mondial al vechilor orgolii”, Adrian Cioroianu

2. “Țup. Regăsirea”, Alex Donovici

3. “Rusia mea”, Mihail Șișkin

Românul Igor Bergler rămâne autorul preferat al cititorilor la Editura LITERA.

“Această a doua parte a Minciunii lui Michelangelo, un roman care a doborât toate recordurile de vânzări, începe ca un spin-off al primei părți și prezintă acțiunea din perspectiva detectivului Columbus Clay. Foarte repede însă, povestea se transformă și o ia în cu totul altă direcție, devenind și mai spectaculoasă, și mai misterioasă.”

1. Templul umbrelor. Minciuna lui Michelangelo, de Igor Bergler

2. Ruperea Blestemului. Revoluția română din decembrie 1989, de Cătălin Ranco Pițu

3. Patriot. Memorii, de Aleksei Navalnii

Editura Arthur (7-12 ani)

1. „Descoperim cu Apolodor furnicile și lumea lor”, Florin Bican, ilustrații de Dan Ungureanu, Colecția Apolodor Explorator

2. „Jurnalul unui puști 19: Haos total”, Jeff Kinney, traduceredin limba engleză de Ioana Vîlcu

3. „Dani G. și castelul celor trei măgăruși”, Alex Moldovan, ilustrații de Andrei Măceşanu

Editura Nemira

1. “Dune. Comunitatea surorilor” – Brian Herbert și Kevin J. Anderson

2. “O iarnă la New York”– Josie Silver

3. “Sonny Boy” – Al Pacino

Gaudeamus a avut loc între 4 – 8 decembrie la Romexpo.

The post Cele mai vândute cărți la Gaudeamus: “Brățară pe glezna ta”, de Radu Paraschivescu, “Templul Umbrelor”, de Igor Bergler, “Oraşul şi zidurile sale incerte”, de “Haruki Murakami” appeared first on Cultura la dubă.

Ediția aniversară 30 a târgului de carte Gaudeamus s-a încheiat aseară la Romexpo, după 5 zile cu sute de evenimente și zeci de mii de titluri vândute. Marile edituri au transmis topurile vânzărilor, după cum urmează:

Humanitas

1. Ce vrăji a mai făcut pisica mea, de Radu Paraschivescu
2. De-a dacii și romanii, de Dan Alexe
3. Înapoi la argument, de Gabriel Liiceanu și Horia-Roman Patapievici
4. Trei zile nemaipomenite, de Ioana Pârvulescu
5. Mai-mult-ca-trecutul, de Ana Blandiana

Humanitas Fiction

1. Provocarea Ierusalimului, de Eric Emmanuel Schmitt
2. Librăreasa din Paris, de Kerri Maher
3. Fii ca râul care curge, de Paolo Coelho
4. Pasagerul, de Comarc McCarthy
5. Întoarcerea acasă, de Kate Morton

Humanitas Junior

1. Trei zile nemaipomenite, de Ioana Pârvulescu
2. Două furnici și un elefant de la un capăt al Lumii la celălalt, de Augustin Cupșa
3. Poveștile bufniței. Elefantul care nu respecta nimic, de Eric Emmanuel Schmitt
4. Magia realității, de Richard Dawkins
5. Poveștile bufniței. Insula libertății, de Eric Emmanuel Schmitt

Polirom – autori români

1. Putin împotriva occidentului. Războiul din Ucraina și noua dezordine mondială, de Armand Goșu
2. Chiajna din Casa Mușatinilor, de Simona Antonescu
3. Mai puțin decât dragostea, de Bogdan Crețu
4. Stela, de Simona Goșu
5. Linia Karman, de Andreea Răsuceanu

Polirom – autori străini

1. Lecții, de Ian McEwan
2. Crossroads, de Jonathan Franzen
3. Orașul victoriei, de Salman Rushdie
4. Sira, de María Dueñas
5. Povestiri despre femei, de Ivo Andrić

Nemira

Nemi

Litera

1. Bătălia pentru viitorul României, de Mircea Geoană
2. Cronicile nesăbuinței. Adevăruri istorice în trilogia Charles Baker, de Igor Bergler
3. Fetele disparute, de Claire Douglas
4. Nu mă poți rani, de David Goggins
5. Impostorul, de Zadie Smith

Litera pentru copii

1. Disney. Calendar de Advent. Set cu 24 de carticele
2. Disney. Dorința. Povestea filmului
3. Enciclopedia copiilor. Cartea care explică totul, DK
4. Seria Julia Donaldson
5. Marea carte a Crăciunului

Curtea Veche

1. Ține-ți copiii aproape, de Gabor Maté, Gordon Neufeld
2. Când corpul spune nu, de Gabor Maté
3. Învață să înveți. Cum să ai rezultate la școală în mod eficient, de Barbara Oakley, Terrence Sejnowski, Alistair McConville
4. Efectul Gashlight. Cum să recunoști manipularea și să-i reziști, de Dr. Robin Stern
5. Creierul fericit. Obiceiuri pentru a crește nivelul se serotonină, dopamină, oxitocină și endrofină, de Loretta Graziano Breuning

The post Cele mai vândute cărți la Gaudeamus: “Ce vrăji a mai făcut pisica mea”, “Putin împotriva occidentului”, “Provocarea Ierusalimului”, “Bătălia pentru viitorul României”, “Holly” appeared first on Cultura la dubă.

Anul acesta, aproximativ 200 de participanți expun la Gaudeamus și organizează peste 600 de evenimente editoriale – lansări de carte, dezbateri, sesiuni de autografe, conferințe.

În premieră, în incinta târgului au fost amenajate două spații dedicate activităților interactive pentru copii, alături de Opera Comică pentru Copii și Asociația Versus.

Concursul Național de Lectură Mircea Nedelciu, adresat liceenilor, care va reuni concurenți din
întreaga țară, se va desfășura în acest an într-o formulă inedită, pe bază de eseuri transmise în format
video; tema concursului este „Centenar Marin Preda. 100 de ani de la naștere.”

Editura Humanitas aduce anul acesta în prim-plan cel mai recent roman al lui Mircea Cărtărescu – Theodoros, lansat în luna noiembrie și aflat pe primul loc în topul vânzărilor editurii luna trecută.

În centrul atenției se află și lansarea volumului “Podul Diavolului”, de Radu Paraschivescu sau “Invizibilii”, de Ioana Pârvulescu.

Toate cărțile Humanitas vor avea o reducere de preț de 10%, cărțile pentru copii vor putea fi cumpărate cu 15% reducere, iar pentru cele peste 150 de titluri publicate în ediții de colecție vor avea prețuri speciale. Programul complet AICI.

Humanitas Fiction lansează la târg “Anihilare”, de Michel Houellebecq sau „Cetatea cucului din nori“, de Anthony Doerr, deja bestselleruri la nivel internațional. Programul complet AICI.

Polirom lansează “Panorama postcomunismului în România”, de Liliana Corobca și “Putin. Obsesia imperiului”, de Armand Goșu. De asemenea, reunește volumele publicate de scriitoarea Gabriela Adameșteanu, care va veni în fața publicului sâmbătă, de la ora 15.00. Programul complet al editurii poate fi văzut AICI.

Editura All prezintă două albume de mitologie ca principale noutăți – Mitologie. Povești nemuritoare despre zei și eroi, un volum despre vechile mituri ale Europei, repovestite de Edith Hamilton și Mitologia clasică de la A la Z – o lucrare de popularizare a culturii antice.

Curtea Veche lansează duminică, de la 13.30 volumul Dan Perjovschi. The Horizontal Newspaper. A School of Text and Image, de Gloria Luca & Dan Perjovschi, eveniment la care va participa și artistul.

Un alt eveniment mult așteptat la această editură este lansarea volumelor „Țup și Influențerii Binelui” și „Învățătorii de Grijă. Rocky”, semnate de autorul de literatură pentru copii – Alex Donovici.

Câștigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură 2023, scriitoarea franceză Annie Ernaux, poate fi citită în limba română la Editura Pandora M, care lansează volumul ce cuprinde două romane – Pasiune simplă și Confesiunea adolescentei.

Programul complet al târgului poate fi găsit AICI.

The post A început Târgul de Carte Gaudeamus. Vedeți care sunt cele mai așteptate lansări appeared first on Cultura la dubă.

Centrul de Proiecte Timișoara a anunțat recent proiectele eligibile pentru finanțare, în cadrul apelului de proiecte “Cultura în prezent”. Dintre 116 proiecte, 34 vor primi finanțare, iar printre acestea se află 4 proiecte dedicate culturii scrise.

Festivalul Internațional de Literatură Timișoara, organizat de 10 ani încoace, nu va mai fi finanțat de autoritatea locală, fiindcă nu a fost ales printre proiectele câștigătoare.

Decizia a stârnit critici din partea scriitorilor români:

Radu Paraschivescu: “Mi-e dragă Timişoara de fiecare dată când o văd. Mi-a fost dragă şi la Bookfest 2022, cu aproape o lună în urmă. Şi mă bucur că va fi Capitală Culturală Europeană în 2023. Să aflu, în condiţiile astea, că organizatorii FILTM nu primesc subvenţie pentru festivalul lor consistent şi prestigios e, eufemistic spus, motiv de stupoare. Este capitală CULTURALĂ, stimat Centru de Proiecte, nu piscicolă sau siderurgică.”

Radu Vancu: “Decizia vine după 10 ediții în care FILTM a adus la Timişoara scriitori extraordinari din toată lumea – şi a ajuns unul dintre cele mai bune festivaluri literare din partea asta a Europei.

Timişoara fără FILTM e ca Iaşi fără FILIT. Ca Rotterdam fără festivalul de poezie. Ca Avignon fără cel de teatru. Etc.Timişoară culturală, fă ceva. Nu lăsa Centrele de Proiecte Culturale să-ți omoare cultura.”

Miruna Vlada: “O rusine să decizi să nu finanțezi un proiect cultural de succes cum este FILTM! Aveam alte asteptări de la noua administrație de la Timișoara.”

De cealaltă parte, Centrul de proiecte susține că decizia aparține unui juriu independent, alcătuit din profesioniști, și că “aplicația nu a prevăzut activități educative care să deschidă evenimentul cultural spre comunitate, spre grupurile vulnerabile, spre cartierele orașului în toată diversitatea lor. De asemenea, obiectivele acesteia nu sunt suficient de clar explicate în aplicație și nu evidențiază elemente de noutate pentru ediția din acest an.”

Primarul Dominic Fritz a reacționat și el și a lăsat de înțeles că va susține FILTM prin alte mijloace de finanțare ale primăriei. De asemenea, acesta a precizat că este pentru prima dată când banii se alocă în urma unor concursuri corecte, nu prin alegeri politice.

“În locul unui sistem de alocări decise politic, discreționar și netransparent avem acum criterii clare, cu evaluări independente și un focus pe impact în comunitate. Anul acesta, mulți operatori culturali au prins aripi și au depus proiecte excelente în valoare totală de peste 9 milioane. Asta este în primul rând o mare dovadă de încredere pentru acest nou mecanism de finanțare și n-are decât să ne bucure. Dar la o sumă disponibilă de 3 milioane de lei, asta înseamnă și că idei bune și proiecte meritorii în valoare de peste 6 milioane au rămas din păcate nefinanțate. (…)

Am discutat cu mai multe instituții de cultură din subordinea Primăriei pentru a identifica o soluție de finanțare și găzduire pentru FILTM. Nu am niciun dubiu că o vom găsi.”

De-a lungul timpului, la Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara au participat scriitori de prestigiu internațional, precum Ludmila Ulițkaia, Pascal Bruckner, Viktor Erofeev sau Laszlo Krasznahorkai.

The post Festivalul Internațional de Literatură Timișoara nu a câștigat finanțare locală pentru ediția de anul acesta appeared first on Cultura la dubă.

Totuși, chiar și în România există o bulă miraculoasă a iubitorilor de lectură, cei pe care îi vedem formând cozi la târgurile de carte sau în librării, oameni pentru care cititul este o componentă esențială a vieții lor.

În special pentru acest public am rugat mai mulți scriitori români să ne facă o recomandare de carte, fiind convinși că titlurile de mai jos îi vor inspira pe cititorii Cultura la dubă pentru următoarele achiziții de cărți.

Răspunsurile primite de la autori sunt cu atât mai încărcate cu speranță cu cât în urmă cu două luni, într-un demers asemănător, de Ziua Lecturii, am publicat recomandările politicienilor români.

Diferențele sunt, bineînțeles, uriașe.

***

Lavinia Braniște – “Copiii ecosistemului”, de Ilinca Mănescu, Editura Nemira, 2021

„Pentru că este un roman proaspăt și atipic, scris inteligent și cu o mână sigură (deși e o carte de debut), despre lumină și întuneric, de la concret până la abstract. Și pentru că te face curios, iar apoi te pune pe gânduri.”

Lavinia Braniște este autoarea a trei romane: “Interior zero”, “Sonia ridică mâna” (Premiat cu Premiul Sofia Nădejde) și, cel mai recent, “Mă găsești când vrei”. Scrie, de asemenea, cărți pentru copii.

Radu Paraschivescu – “Două singurătăţi. Despre roman în America Latină”, de Mario Vargas Llosa, Gabriel García Márquez, Editura Humanitas Fiction, 2022

“Cartea este un dialog plin de miez pe care-l poartă, în faţa unei săli ticsite de la Universitatea Naţională de Inginerie din Lima, Mario Vargas Llosa şi Gabriel Garcia Marquez.

E un dialog în două părţi, purtat pe 5 şi 7 septembrie 1967. Discuţia e densă, doldora de idei, nelinişti şi frământări. Vargas Llosa are postura gazdei (suntem în Peru) şi e cel care pune întrebări şi lansează teme de discuţie.

Garcia Marquez este vedeta, în ciuda reticenţei lui de a vorbi în public.

Cei doi discută despre boomul romanului latinoamerican, despre valorificarea tradiţiei costumbriste, despre realitate, irealitate şi realismul magic, despre influenţa lui Faulkner, despre atitudinea faţă de scrisul lui Borges, despre angajare şi viziune, plus o sumedenie de alte subiecte.

Garcia Marquez înduioşează când e întrebat de ce scrie şi la ce e bun scriitorul: “Scriu pentru ca prietenii mei să mă iubească mai mult”.

Dialogul este încadrat de impresii, amintiri, mărturii, interviuri şi fotografii de la eveniment. “Două singurătăţi” este o discuţie despre carte şi mecanismele ei lăuntrice, numai bună de citit de Ziua Internaţională a Cărţii.”

Radu Paraschivescu este scriitor, jurnalist, traducător și senior editor la Editura Humanitas. A publicat 27 de volume, cărțile sale fiind an de an în topul celor mai vândute titluri ale autorilor români. Printre acestea se numără “Fanionul roșu”, premiată în 2005 cu Premiul Ioan Chirilă pentru cea mai bună carte de sport a anului, „Cu inima smulsă din piept” (2008), „Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri” (2012), „Orice om îi este teamă” (2018) sau „Noi suntem români (nimeni nu-i perfect)” (2022).

În 2020 a fost decorat de președintele Iohannis cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, iar în noiembrie 2021 scriitorul a returnat medalia Administrației Prezidențiale, spunând că președintele care a girat coaliția PSD – PNL nu îl mai reprezintă.

Andreea Răsuceanu – “Fizica tristeții“, de Gheorghi Gospodinov, Editura Pandora M, 2021

„Imaginea Minotaurului este cea în jurul căreia se construiește cartea lui Gheorghi Gospodinov, un Minotaur care nu e nici pe departe fiara bine-cunoscută din mitologia greacă.

E un băiat însingurat, captiv într-un labirint întunecos de care se teme. Obsesia recuperării timpului consumat, arhivat în forme nebănuite – în texte, fotografii, în case, pe străzi, în imaginație sau în memoria celuilalt -, se conjugă în romanul lui Gospodinov cu cea a conservării identității.

Moartea nu e înainte, ci întotdeauna înapoi, spune naratorul, în timpul care a fost trăit, golit de sensuri, în cele din urmă uitat, deci pierdut pentru totdeauna.

Cum ne putem salva, împreună cu Minotaurul care trăiește în fiecare din noi? Povestind, rememorând, recuperându-ne trecutul, atunci nici măcar uitarea sau moartea nu mai contează. Romanul lui Gospodinov te urmărește zile în șir după ce l-ai închis, te obligă să nu-l uiți.” 

Andreea Răsuceanu este scriitoare, traducătoare și critic literar. Coordonează colecția de literatură română contemporană a Editurii Humanitas. Este interesată de memoria orașelor și relațiile oamenilor cu locurile. Recent a coordonat volumul “Cartea orașelor”.

Printre cele mai cunoscute cărți ale sale se numără “O formă de viață necunoscută”, nominalizată, printre altele, la Premiile „Sofia Nădejde”, Gala Premiilor Radio România Cultural sau Premiile Observator cultural.

“O formă de viață necunoscută” a luat Premiul Revistei Ateneu și Premiul Scriitorul lunii ianuarie, iar romanul “Vântul, duhul, suflarea”, Premiul pentru proz[ al Uniunii Scriitorilor din România.

Dan Coman – “Urmele încercării“, de Marin Mălaicu-Hondrari, Editura Charmides, 2021

„Poezie. Pentru că poezia își face și de data asta efectul: disciplinează și entuziasmează, reface structura de susținere a realității, pune visele în ordine, reactivează plăcerea. Pentru că până și atunci când poezia e “o inimă mică și nefolosită ca un stick de memorie învechit”, o carte de poezie poate acoperi lumina violentă a ecranelor care ne împing cu tot mai mare viteză spre viitor.”

Dan Coman a debutat cu volumul de poezie “Anul cîrtiţei galbene” (Timpul, 2003), urmat de “Ghinga” (Vinea, 2005), “Dicţionarul Mara” (Cartier, 2009) şi “Insectarul Coman” (Charmides, 2017), volum care a primit Premiul Radio România Cultural, Premiul Observator cultural și Premiul Cartea de poezie a anului 2017 la Gala tinerilor scriitori.

A scris în paralel și proză: “Irezistibil” (Cartea Românească, 2010), “Parohia” (Cartea Românească, 2012; Polirom, 2017), “Căsnicie” (Polirom, 2015, 2016) şi “Aceste lucruri care nu se vor schimba niciodată” (Polirom, 2019), precum și cărți pentru copii.

Miruna Vlada – “Un secol de poezie română scrisă de femei. 1918 – 1944. Vol.3”, de Alina Purcaru, Paula Erizanu, Editura Cartier 2022

“Volumul care completează tripticul unui întreg secol de poezie scrisă de femei, pe care l-au propus Paula Erizanu și Alina Purcaru, e cel mai spectaculos dintre toate.

Chiar cred că nu ar trebui să lipsească din nicio bibliotecă a iubitorilor de literatură. Este o încercare reușită de recuperare a perioadei interbelice și a unor voci unice, foarte puțin cunoscută publicului.

În România chiar avem mult de recuperat din literatura valoroasă scrisă de femei! Pe lângă poetele mai vizibile (deși nu suficient creditate la adevarata lor valoare) precum Elena Farago sau Otilia Cazimir, volumul conține o serie de surprize absolute – poete de o forță și actualitate admirabile, obscurizate în majoritatea istoriilor literare clasice.

Cele 25 de poete din acest volum au stiluri diferite și biografii deopotrivă de fascinante. dar poemele lor reușesc să ne arate și alte nuanțe ale conștiințelor vii din interbelic. O recomand din toată inima! E o lectură savuroasă!”

Miruna Vlada s-a remarcat ca poetă încă de la 18 ani, cu primul său volum – Poemextrauterine. A doua sa carte a fost publicată în 2007 – “Pauza dintre vene”.

A fost premiată de Asociația Scriitorilor din București și inclusă în mai multe antologii ale celor mai importanți tineri poeți români. În 2014 a fost premiată la Gala Premiilor Radio România Cultural pentru volumul “Bosnia.Partaj”, considerat cea mai bună carte de poezie a anului.

Raluca Nagy – “H2X” de Daniela Hendea, Editura frACTalia, 2021

“Am să recomand o autoare de literatură română, iar poezia mi se pare, în cazul meu, mai nepărtinitoare decât proza. Sunt atâtea poete foarte bune în România, atâtea volume recente excelente…

Cu toate astea, l-am ales pe al Danielei în primul rând pentru că m-a uluit din toate punctele de vedere, începând de la titlu și continuând cu structura, temele de care m-am „izbit” frontal, forma bilingvă.

Ne-a spus Eli Bădică (editoarea cu care lucrez și coordonatoarea colecției n’autor de la Editura Nemira) odată că avem o viziune artistică asemănătoare, dintr-una într-alta am ajuns la „vizuină” artistică, și a rămas asta un inside joke.

Am avut și un parcurs al publicării destul de asemănător până acum și locuim amândouă în străinătate de mulți ani. Una peste alta, e o mare bucurie și onoare să pot avea atâtea lucruri în comun cu o poetă excepțională ca Daniela. Sper ca proza mea să ajungă la fel de bună ca poezia ei.

Și primul volum al Danielei, „Acordor de teremin”, publicat la aceeași editură în 2018, m-a lăsat mută de uimire și admirație.”

Raluca Nagy este de profesie antropolog. În același timp, e autoarea a două romane, “Un cal într-o mare de lebede” (Premiul pentru debut la Premiile „Sofia Nădejde” și Observator cultural) și “Teo de la 16 la 18”, nominalizat acum la Premiile Observator cultural și Premiul Uniunii Europene pentru Literatură.

Tudor Ganea – “Lynch on Lynch”, de David Lynch, Editura Faber & Faber, 2005

„Pentru felul simplu, modest și nepretențios în care Lynch vorbește despre filme, vise și artă, dar mai ales pentru divulgarea metodei sale de a improviza în jurul virajelor onirice, fără să știe unde îl va duce gaura de iepure atâta timp cât găsește acolo emoție brută, neprelucrată.

În locul echilibristicii și prestidigitației exersate, Lynch preferă să se arunce în gol, fără plasă de siguranță. Și îl ador pentru asta.”

Tudor Ganea este de profesie arhitect. În 2016 a debutat în literatură cu “Cazemata”, (Premiul „Tînărul prozator al anului 2016” în cadrul Galei Tinerilor Scriitori; premiul pentru debut al revistei Observator cultural, nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor pentru debut).

Au urmat “Miere” (Premiul „Tînărul prozator al anului 2017”) și Porci (lista scurtă a Premiului Uniunii Europene pentru Literatură 2019).Cea mai recentă carte: “Cântecul păsării de plajă” a fost nominalizată de curând la Premiile Radio România Cultural și Premiile Observator cultural (ambele la categoria Proză).

The post 7 recomandări de carte de la 7 scriitori români appeared first on Cultura la dubă.

Grupul Humanitas organizează joi, 7 aprilie, la ora 13.00, în Librăria Humanitas de la Cișmigiu, o conferință de presă privitoare la cazul jurnalistei Emilia Șercan, care a fost supusă în ultimele luni unei campanii de intimidare și discreditare.

Emilia Șercan va participa la o discuție moderată de Radu Paraschivescu, iar gazdă va fi Gabriel Liiceanu.

La eveniment a fost invitat inclusiv premierul Nicolae Ciucă, cel care a fost subiectul unei investigații realizate de Emilia Șercan, care a demonstrat că acesta a plagiat în lucrarea sa de doctorat.

Redăm, mai jos, scrisoarea trimisă de Gabriel Liiceanu lui Nicolae Ciucă:

“Stimate Domnule Prim-Ministru,

Știți, desigur, că meseria de jurnalist e una sacră în orice democrație și că orice atentat la profesiunea sau la integritatea lui ne trimite cu gândul la cele mai negre autoritarisme ale istoriei.

Pentru intelectualii care cred în menirea lor de voci ale societății, orice adiere de agresare a unui jurnalist ne duce automat cu gândul la soarta pe care au avut-o în anii din urmă în Rusia jurnaliștii care și-au ridicat glasul în numele adevărului. Ei au plătit fidelitatea față de mandatul lor cu viața: de pildă, au fost împușcați, precum Anna Politovskaia în 2006 în casa scării unui bloc din Moscova.

Am avut prilejul să pășesc într-o bună zi, ca invitat la o dezbatere în jurul statului de drept în România, în sala Parlamentului Europei care poartă numele acestei eroine. Și vă rog să nu vă mire faptul că pentru noi, intelectualii umaniști, orice agresare a unui ziarist ne trimite cu gândul la aceste orori la care poate ajunge un stat în derivă.

Despre un jurnalist, de astă-dată român, este vorba în rândurile mele acum: despre doamna Emilia Șercan. În 2019, în urma „crimei” de a fi denunțat plagiatele doctorale în serie care aveau loc la Academia de Poliție, Emilia Șercan a fost amenințată cu moartea – iar Poliția și DNA au făcut lumină în acest caz în două luni – de rectorul Academiei de Poliție, Adrian Iacob, și de prorectorul acestei instituții, Mihai Marcoci.

Acest comportament mafiotic nu s-a terminat aici. Începând cu data de 19 ianuarie a acestui an, doamna Emilia Șercan a fost supusă unei campanii susținute de amenințări, intimidări și denigrări, în urma căreia a făcut repetate plângeri penale.

La acestea, autoritățile statale, a căror menire este să apere pe orice cetățean amenințat sau pus sub presiune de infractori, au răspuns prin derobări și tăcere și au ales practic să blocheze ancheta ce ar urma să ducă la depistarea și pedepsirea făptașilor.În punctul de vedere pe care l-a transmis ieri, guvernul a afirmat că susține libertatea de exprimare (deși, în treacăt fie spus, rolul unui guvern nu e să susțină, ci să garanteze libertatea de exprimare).

Am dedus, așadar, că v-a intrigat, ca pe noi toți, acest straniu și îngrijorător comportament al autorităților statului nostru.Stimate Domnule Prim-Ministru,Grupul Humanitas organizează joi, 7 aprilie, la ora 13.00 o conferință de presă privitoare la cazul jurnalistei Emilia Șercan.

Mi s-a părut firesc să vă adresez invitația de a participa la această conferință de presă, socotind că un punct de vedere al dumneavoastră în legătură cu atacurile la care a fost supusă Emilia Șercan și, deopotrivă, cu ceea ce are aerul unei tergiversări a rezolvării pe cale instituțională a obstrucționării statului de drept, ar duce la o clarificare a unei situații care ne îngrijorează pe toți cei care credem că rolul dumneavoastră este și acela de garant al democrației în România și de funcționare imparțială a instituțiilor statului.

Vă așteptăm, așadar, cu speranța că veți găsi timp pentru noi.

Gabriel Liiceanu, Președinte al Grupului Humanitas”

The post Emilia Șercan susține joi o conferință de presă, alături de Gabriel Liiceanu și Radu Paraschivescu appeared first on Cultura la dubă.

Informația a fost obținută de Cultura la dubă, ca urmare a solicitării unui punct de vedere din partea ONB. Anul acesta, Opera Națională București împlinește 100 de ani de la înființarea oficială a instituției.

Iată răspunsul ONB pentru Cultura la dubă:

“Opera Națională București sărbătorește anul acesta 100 de ani de existență instituționalizată. De-a lungul timpului, scena „Operei Române” a găzduit reprezentanți de prim rang ai artei lirice românești și internaționale. Începând din această toamnă, instituția noastră, dă startul Stagiunii Opera 100.

Printre obiectivele pe care ni le-am propus se numără și acela de a invita personalități ale operei ce ne-au reprezentat și ne reprezintă cu cinste pe scenele internaționale.

Din acest peisaj nu poate lipsi Angela Gheorghiu. Aceasta este  un simbol al culturii române și, în același timp, unul dintre cei mai mari artiști lirici ai patrimoniului universal. Din punctul nostru de vedere, orice alt tip de abordare este lipsit de substanță.

Vă mulțumim pentru interesul arătat și vă informăm că Opera Națională București a început deja demersurile pentru organizarea unei Gale dedicată Angelei Gheorghiu. De asemenea, avem în vedere și alte forme de colaborare pe care domnia sa va dori să le realizeze cu instituția noastră.” 

Angela Gheorghiu afirma în postarea devenită celebră pe facebook și în întreaga presă română că:

“În afara câtorva concerte sau recitaluri, majoritatea cu scop caritabil, în cariera mea începută acum 31 de ani nu am fost invitată să interpretez niciun rol de operă în România, nu am fost invitată de nicio instituție de cultură sau festival să cânt în țara mea natală.“

Am cerut un punct de vedere și din partea Festivalului George Enescu, însă directorul Mihai Constantinescu a refuzat să comenteze, susținând că deja a lămurit situația în urmă cu câțiva ani și că nu își dorește să intre într-o polemică. Contrar afirmației sopranei, acesta ar fi declarat conform Forbes România, în 2013, că Angela Gheorghiu a fost invitată la Festivalul Enescu în mandatul lui Ioan Holender, însă după ce ar fi confirmat prezența, aceasta ar fi revenit asupra deciziei. „A cerut un onorariu de 150.000 de euro pentru un concert, dar a fost refuzată”, declara atunci Mihai Contantinescu.

De asemenea, Cultura la dubă a solicitat un punct de vedere și din partea Filarmonicii George Enescu. Directorul general Andrei Dumitriu ne-a transmis că: “Filarmonica “George Enescu” a avut o colaborare cu Angela Gheorghiu într-un concert de binefacere (cazul “Colectiv”). Din lipsa fondurilor care să poată respecta cota artistei, Filarmonica “George Enescu” nu are în vedere, în următoarea perioadă, să transmită o invitație. Evident, regretăm această situație.”

După afirmațiile Angelei Gheorghiu, scriitorul Radu Paraschivescu a susținut că “Angela Gheorghiu a primit o invitație, cu 5 ani în urmă, de la un mare regizor de teatru și operă. Și a refuzat invitația printr-un limbaj descalificant. Eu am scrisoarea. Este datată din 2016.”

Contactată la rândul său de Cultura la dubă, Angela Gheorghiu nu a oferit un răspuns până la momentul publicării articolului.

The post Angela Gheorghiu este invitată să cânte la centenarul Operei Naționale București appeared first on Cultura la dubă.

Inițiatorii campaniei s-au lovit de situații absurde, cum ar fi refuzul primarului din Urziceni, de a primi duba cu cărți pe spațiul public, pe motiv că “pe raza localității noastre funcținează librării. De asemenea, în localitate funționează o bibliotecă municipală, iar școlile și liceele au biblioteci proprii” (Constantin Sava).

Comunicatul plin de greșeli, semnat de primarul din Urziceni, a fost comentat la vremea respectivă de scriitorul Radu Paraschivescu “Nu e clar dacă librăriile şi bibliotecile din Urziceni “functinează” sau “funtionează”. Rămâne să se pronunţe cei competenţi. Refuzul primarului Constantin Sava, exprimat personal sau cu ajutorul vreunui angajat, seamănă însă cu gluma de pe vremuri: “E ziua lui Mitică. M-am gândit să-i duc o carte.” “Păi de ce? Mai are una.” Şi ne mai mirăm că avem un procent atât de mare de analfabeţi funcţional.“

Din fericire, Cartea pe roți nu s-a oprit acolo. În 6 săptămâni, librăria mobilă a parcurs 6000 de km și a trecut prin 28 de orașe. Humanitas a donat și a comercializat cărți, cele mai vândute titluri fiind Tatuatorul de la Auschwitz – Heather Morris, Nu striga niciodată ajutor – Mircea Cărtărescu, Memoriile unui motan călător – Hiro Arikawa, Arta războiului – Sun Tzu, Gânduri către sine însuși – Marcus Aurelius.

Personalizată de către cei de la Humanitas, Cartea pe roți a mărturisit la finalul acestei călătorii că:

“Dacă e să mă iau după titluri, aș zice că gândurile oamenilor se îndreaptă către dragoste în vremuri de răstriște, că mulți se simt singuri și neajutorați, că se află în căutarea echilibrului lăuntric și a înțelepciunii ca forme de rezistență și de luptă împotriva deznădejdii. (…)

Unii spun că purtatul măștii e foarte dubios fiindcă, nevăzând chipul întreg al omului, expresia feței lui, nu știi ce să crezi despre el. Eu zic altfel: lăsând doar ochii la vedere, masca îți pune dinainte sufletul omului. Nu se zice că ochii sunt poarta sufletului?

Cine știe să citească în ochii altuia înțelege mult mai mult decât ar vrea, poate, să înțeleagă. Asta o fi lecția acestor vremuri: ca oamenii să se poată privi, în sfârșit, în ochi.”

Campania Humanitas va continua și în orașele Călărași, Pitești, Urziceni, Brăila, Giurgiu și Târgoviște. Iar autoritățile locale care vor să cheme duba cu cărți în localitatea lor, o pot face contactând direct inițiatorii AICI.

#culturaladuba #scoatemculturadinduba

The post “S-a închis lumea? Poți deschide o carte” – o campanie care ne dă speranță appeared first on Cultura la dubă.