“Nu mă așteptam să fie atâtea săli pline, nu știu de ce se întâmplă asta, de ce un film devine dintr-o dată cu succes la public. Nu l-am făcut nici pentru festival, nici pentru succes la public, iar când văd că se întâmplă asta, înseamnă că ceva oi fi făcut bine.”, spune regizorul Bogdan Mureșanu pentru Cultura la dubă.

Aflat la primul său lungmetraj, Bogdan Mureșanu continuă traseul extraordinar pe care l-a avut cu scurtmetrajul Cadoul de Crăciun, premiat de Academia Europeană de Film și selectat pe lista scurtă a nominalizărilor la Oscar. De altfel, scurtmetrajul cu Adrian Văncică și Ioana Flora în rolurile principale este inserat perfect în “Anul Nou care n-a fost”, devenit un film-puzzle despre zilele de 20-21 decembrie 1989 în București.

“A fost de la bun început ideea de a avea un lungmetraj cu acest scenariu, dinainte de scurtmetrajul Cadoul de Crăciun, sau el a apărut doar după succesul scurtmetrajului?

Am avut ideea de a face un lungmetraj despre demolări cu mult înainte de Cadoul de Crăciun. Povestea doamnei a cărei casă se demolează, interpretată de Emilia Dobrin, e o poveste veche. Numai că nu găsisem soluțiile să fac filmul. Și atunci am făcut acea pastilă cu Cadoul de Crăciun, care mi se părea tot timpul că e un fragment dintr-o poveste mai mare.

Așa că am făcut filmul ca atare, caleidoscopic, am inclus mare parte din poveștile care mă interesau. Mi-a plăcut să fac asta, să fac finalul acestui film în mod special.

Care chiar este impresionant, emoționant. E interesant că pe parcursul filmului s-au tot auzit râsete în sală, ca și cum asistam la o comedie, dar deznodământul era din ce în ce mai trist, a stârnit emoții din alt registru.

Da, de aceea i-am spus tragicomedie. Așa l-am văzut eu, ca un carusel de emoții. Știi care e paradoxul când faci un film? Petreci atât de mult timp cu el, îl editezi și apoi când scapi de el, scapi. Eu l-am evacuat din mine acum aproape un an, iar acum trăiesc doar bucuria de a-I vedea pe ceilalți relaționând cu filmul. Sunt recunoscător publicului și celor care îl văd.

De ce ai fost așa de interesat să vorbești despre comunism?

Pentru că am și trăit puțin în perioada aia, pentru că mi s-a părut că ziua aia a fost o zi izbăvitoare și pentru că din interes artistic am vrut să fac și eu propria mea viziune asupra unor momente importante din istoria noastră. S-au făcut filme pe acest subiect, dar am vrut să fac un pic altfel.

Am știut de la bun început că nu e un film lent, că ar putea să atragă publicul, pentru că are momente de umor, dar nu mi-am închipui că va fi așa, sincer. M-am gândit că va avea o formă modernă, cred că e un film Tik-Tok, făcut din sketchuri, dar are o noimă. L-am făcut așa fiindcă așa se făceau scenetele de televiziune odinioară, mai ales cele de Revelion.

Dar cel mai mult am vrut să fie despre abolirea gândirii critice, că asta a cauzat toată problema atunci, nu mai aveai voie să ai gândire critică, era bine doar ce ți se dicta. Iar asta poate să apară oricând, mai ales în zilele noastre, când ai doar buton de like și dislike.

Cum a fost pentru tine să gestionezi un proiect atât de mare, fiind la primul tău lungmetraj?

A fost dificil. Putea să fie și al 2-lea și al 10-lea lungmetraj, că tot era greu. E un film dificil de făcut, cu 40 de actori, o mulțime de locații. Nu cred că acum aș mai putea să îl fac.

De ce?

Pentru că acum știu cât de dificil este. Hahaha. Când m-am apucat de proiectul ăsta nu eram pregătit nici fizic nici psihic. Nu am putut să dorm în perioada aia, probabil din cauza adrenalinei, nu am putut să dorm bine multe luni, de aceea devenisem și foarte slab.

Ce fel de frământări ai avut pe parcursul filmărilor, ca regizor, ca om?

Aveam dubii în privința multor locații, eu nu știam cum o să iasă un film compus din atâtea locații, atâtea piese într-un puzzle. M-am străduit să joace toți actorii oarecum în aceeași cheie, am avut niște variații de joc și doar am sperat că o să funcționeze. Mi-am luat niște măsuri de precauție, am gândit momentele de umor, finalul grandios, toate lucrurile astea erau în mintea mea când am scris scenariul.

Chiar și muzica era notată în scenariu. Dar una este planul și alta e înfăptuirea lui.

Ce așteptări ai acum de la film?

Orice așteptare am avut mi-a fost depășită. Doar ce s-a întâmplat la Veneția, cu 4 premii, este uluitor. Unul dintre ele, cel mai important, zic eu, este premiul criticilor raportat la toate filmele din competiție, vreo 50 de filme cred.

Iar în ceea ce privește publicul, mă bucură că am văzut mulți tineri, e un public divers, din diverse categorii. Fiind un film despre oameni, nu despre comunism, cred că poate fi atrăgător.

Ce urmează acum pentru tine? Lucrezi la alt film?

Lucrez de câțiva ani la o animație care îmi place foarte mult și este posibil să ne mai auzim la anul.”, a declarat Bogdan Mureșanu pentru Cultura la dubă.

Din distribuție fac parte Adrian Văncică, Iulian Postelnicu, Emilia Dobrin, Mihai Călin, Nicoleta Hâncu, Andrei  Miercure, Manuela Hărăbor, Ioana Flora şi Ada Galeş, precum și Victoria Raileanu, Elvira Deatcu, Marian Râlea, Vasile Muraru, Ion Sapdaru, Mircea Andreescu, Radu Gabriel, Vlad Ionuţ Popescu, Theodor Şoptelea, Răzvan Vasilescu, Ioan Paraschiv, Doru Cătănescu, Gabriel Spahiu, Angel Popescu, Nicodim Ungureanu, Ilinca Hărnuţ, Sorin Cociş, Marius Damian, Marian Adochiţei, Dana Voicu, Afrodita Androne, Virgil Aioanei, Luca Toma şi mulţi alţii.

Ada Solomon (Nomada Solo), Viorel Chesaru (Chainsaw Europe), Vanja Kovacevic (All Inclusive, Serbia), sunt coproducătorii filmului, alături de Claudia Nedelcu Duca din partea  TVR. Irina Enea şi Bogdan Luca sunt producătorii executivi ai filmului. Producători asociaţi: Theo Nissim, Dan Burlac, Adrian Văncică şi Adriana Bumbeş.

Boroka Biro şi Tudor Platon sunt directori de imagine, iar montajul a fost realizat de Vanja Kovacevic şi Mircea Lăcătuş.

The post “Anul Nou care n-a fost” intră de azi în cinematografele din țară. Bogdan Mureșanu: “Nu cred că aș putea să mai fac acum acest film.” appeared first on Cultura la dubă.

Producția a primit Grand Prix și Premiul FIPRESCI la Cannes și este considerată în presa de specialitate printre cele mai bune filme ale anului trecut.

Regizorul reușește să sugereze atrocitățile comise la Auschwitz prin contrastul dintre sunete terifiante și viața de vis pe care o duce familia comandantului lagărului, în casa ridicată chiar lângă zidul locului de exterminare. Pentru a crea cât mai realist grădina feerică în care se petrece o mare parte din acțiunea filmului, echipa de producție a plantat și construit de la zero peisajul floral, cu 4 luni înainte de debutul filmărilor.

Povestea este o adaptare după romanul lui Martin Amis cu același nume, publicat în România de Editura Pandora M în cadrul colecției Anansi. Cartea vorbește despre Paul Doll, comandatul fictiv al lagărului de la Auschwitz, dar Glazer aduce în film personajele reale. Filmul „Zona de interes” spune povestea comandantul lagărului de exterminare de la Auschwitz, Rudolf Höss (jucat de Christian Friedel), și soția sa, Hedwig (Sandra Hüller).

Înainte de filmări, regizorul Jonathan Glazer a lucrat timp de 10 ani la documentarea subiectului. A lucrat alături de o echipă care a citit toate volumele cu mărturiile supravieţuitorilor, ale grădinarilor sau servitorilor, căutând orice referinţă la familia Höss.

Filmările au avut loc chiar la Auschwitz, la 50 de metri de casa originală. Casa și grădina au fost reconstituite pe baza planurilor originale, iar simularea e cât se poate de precisă: distanța dintre casă și lagăr, dintre casă și coșul de fum, este exactă.

”Din moment ce e vorba despre acest loc în mod specific, aveam nevoie să fiu acolo pentru a face un film despre el. Încărcătura pe care o are, ororile care s-au întâmplat acolo, și filmarea în proximitatea lui erau esențiale pentru mine. Proximitatea noastră şi proximitatea actorilor de acest loc şi îndoielile, temerile și sentimentele nerostite pe care le avea toată lumea din distribuție și din echipă cred că au contribuit la rezultat.”, a declarat regizorul Jonathan Glazer.

Naziștii SS numeau „Zona de interes” cei 40 de kilometri pătrați care înconjoară complexul de la Auschwitz, cel mai mare dintre lagărele de concentrare construite de naziști,  alcătuit din trei lagăre principale și aproape 50 de lagăre secundare.

“Îmi amintesc că la prima dintre multele călătorii în Polonia, mă gândeam că nu pot face filmul dacă nu era nimic altceva decât întuneric. Și am întâlnit o femeie de 90 de ani care era acolo la vremea respectivă. Avea doisprezece ani și făcea parte din rezistența poloneză.

Mi-a povestit că ieșea și se ducea pe ascuns să hrănească în secret câțiva prizonieri, și nu a spus-o cu mândrie.  Era ceva ce trebuia să facă. Pentru ea, era natural în acele circumstanțe. Povestea ei mi-a rămas în minte și am simțit că este ceva sfânt; nu în sens religios. Dar ea se afla la capătul opus al spectrului, era lumina. Simțeam că pot face filmul.”

Filmul are 5 nominalizări la Premiil Oscar, la categoriile Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cel mai bun film internațional, Cel mai bun scenariu adaptat și Cel mai bun sunet.

„Zona de interes” este disponibil în 40 de cinematografe din 20 de orașe din țară și este distribuit în România de Bad Unicorn. Programul AICI.

Listă de cinematografe și program: https://badunicorn.ro/film/zone-of-interest

The post “Zona de interes”, un film memorabil despre Holocaust, intră în cinematografele din România appeared first on Cultura la dubă.

„O prietenie pasională care se întinde de-a lungul unui deceniu turbulent, marcat de două revolte improbabile, formează inima emoțională a puternicului documentar hibrid al regizorului român Vlad Petri.” (Variety); „Filmul confirmă încă o dată capacitatea lui Petri de a aduce istoria la viață și de a chestiona ce înseamnă ea pentru cei care au traversat-o.” (Screen International); „Rezultatul este mai mult decât convingător; este obsedant.” (Cineuropa) – sunt câteva fragmente din cronicile internaționale care descriu docu-ficțiunea realizată complet din imagini de arhivă.

Filmul a fost nominalizat la Sarajevo, la categoria cel mai bun doctumentar, și a primit titlul de Cel mai bun lungmetraj în cadrul secțiunii Tiempo de Historia a celei de-a 68-a ediții a Valladolid International Film Festival (Seminici), cel mai longeviv festival de film din Spania.

„Paradoxul acestui film, care continuă să se bucure de atât de multă apreciere din partea industriei internaționale, este că a reușit să stârnească interesul publicului, independent de selecțiile în festivaluri sau premiile câștigate. Reacțiile oamenilor în urma proiecțiilor speciale au fost de sinceră emoție în fața unei povești sensibile, atent și estetic construită, care a reușit să evoce în același timp și o puternică nostalgie.

Îi doresc să fie văzut de cât mai multă lume și să demonstreze ceea ce noi știm deja: că e un film care merită pe deplin să fie savurat în cinematografe, în ciuda unui număr modest de ecrane care l-au programat.”, a declarat Matei Truța, co-fondator și managing partner August Film, distribuitorul filmului în România.

***

Sinopsis: Maria și Zahra se întâlnesc la Universitatea de Medicină din București în anii ’70. Când posibilitatea unei schimbări politice în Iran devine o certitudine, Zahra se întoarce în țara ei, luând parte la evenimente, departe de prietena sa. În următorii zece ani, singurul lor mod de a comunica e prin intermediul scrisorilor. Încadrate de două revoluții, cuvintele lor descriu lupta femeilor pentru a fi auzite, societăți trecând prin schimbări radicale și o prietenie care nu poate fi destrămată.

ÎNTRE REVOLUȚII este produs de Activ Docs, în co-producție cu Restart, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei, Centrului Audiovizual Croat și Doha Film Institute.

The post Filmul “Între revoluții”, regizat de Vlad Petri, poate fi văzut săptămâna aceasta în cinematografe appeared first on Cultura la dubă.

Cel mai nou film scris și regizat de Radu Jude, Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii (Do Not Expect Too Much from the End of the World) intră la sfârșitul acestei săptămâni în cinematografele din toată țara.

Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii a avut premiera mondială la Festivalul Internațional de Film de la Locarno, unde a fost premiat cu Leopardul de argint – Premiul Special al Juriului, Mențiune din partea Juriului Ecumenic și Premiul I din partea Juriului Tinerilor.

Filmul este propunerea României pentru Premiile Oscar 2024, categoria “Cel mai bun lungmetraj internațional” și până la anunțarea selecției finale, acesta este prezent atît în programele competiționale sau ca invitat special în cadrul celor mai importante festivaluri de film din lume, precum: New York, Chicago, Toronto, BFI London, Pusan, Viennale etc.

În film, Angela (Ilinca Manolache), asistentă de producție, traversează Bucureștiul pentru castingul unei reclame despre protecția muncii, comandată de o multinațională. Ca o Alice în Țara Minunilor întâlnește în drumul ei epuizant oameni de afaceri, adevărați hărțuitori, victime ale accidentelor la locul de muncă, un partener de sex, propriul său avatar digital (Bobiță), o altă Angela (Dorina Lazăr) dintr-un film mai vechi al lui Lucian Bratu, Angela merge mai departe, dar și pe strănepoata lui Goethe (Nina Hoss).

“Cineva a comparat filmul cu o șaorma cu de toate. Intenția era ușor ironică, dar are dreptate și pentru că filmul conține multe lucruri, multe genuri, o mulțime de povești, de anecdote, de citate – toate scufundate în sosul comediei. Umane. Narațiunea e bazată pe niște întâmplări adevărate la care am participat sau am fost martor, povești mici, individuale, ale unor oameni prinși în relații personale, profesionale, de muncă, în care se întâlnesc foarte multe linii de tensiune din interiorul felului în care funcționează societatea noastră. În plus, este și un omagiu adus unui frumos film din anii ’80, Angela merge mai departe, al lui Lucian Bratu, iar marii actori din acel film – Dorina Lazăr și László Miske apar și în filmul nostru.” a comentat Radu Jude.

Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii pune în legătură diverse narațiuni (despre exploatare, despre oboseală, despre moarte, despre imagini), diverse genuri (road-movie, comedie, film de montaj, film documentar), diverse tipuri de umor (de la cel de autobază la cel rafinat) și diverse strategii estetice.

În rolurile principale îi regăsim pe Ilinca Manolache, Ovidiu Pîrșan, Dorina Lazăr și László Miske, alături de celebra actrița germană Nina Hoss. Din distribuție mai fac parte actorii Katia Pascariu, Șerban Pavlu, Nicodim Ungureanu, Ioana Iacob, Claudia Ieremia, Zita Moldovan, Rodica Negrea, Sofia Nicolaescu și regretata Adina Cristescu, care ne-a părăsit recent.

Într-o apariție specială – cineastul Uwe Boll.

Nu aștepta prea mult de la sfîrșitul lumii este o producţie 4 Proof Film și Micro Film, în coproducţie cu Paul Thiltges Distributions, Les Films d’Ici și Kinorama, în asociere cu Bord Cadre Films și Sovereign Films, realizată cu sprijinul Centrul Naţional al Cinematografiei, Film Fund Luxembourg, Eurimages, Arte Cofinova/19 și Croatian Audiovisual Centre, în colaborare cu Cineplexx România, EssenceMediacom și Televiziunea Română.

The post Filmul “Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii”, regizat de Radu Jude, intră de vineri în cinematografe appeared first on Cultura la dubă.