Proiectul de comasare inițiat de Ciprian Ciucu a primit de la consilierii generali 46 de voturi pentru, 5 abțineri și 0 voturi împotrivă.

Despre această comasare, Ciucu a vorbit pe larg într-un interviu acordat în urmă cu câteva zile pentru Cultura la dubă. Citiți interviul AICI.

The post BREAKING NEWS: ARCUB, CREART, Proedus, Centrul Lumina, Expo Arte, Centrul pentru Tineret și Școala de Arte au fost desființate appeared first on Cultura la dubă.

Sâmbătă dimineața, pe o vreme ploioasă, aproximativ 50 de oameni de teatru au participat, la ARCUB, la dezbaterea inițiată de primarul general Ciprian Ciucu pe tema concursurilor de management din teatrele bucureștene, pe care intenționează să le organizeze anul acesta, după o pauză de aproximativ 5 ani.

A fost pentru prima dată în istorie când un primar al capitalei a organizat o astfel de dezbatere, inițiativă apreciată la unison de către vorbitori, chiar dacă rezultatul a fost mai degrabă vag.

La eveniment au participat figuri importante precum regizorul Eugen Jebeleanu, Tudor Chirilă, regizoarea Leta Popescu, regizorul Andrei Grosu, directorul interimar al Teatrului Bulandra, Vlad Zamfirescu, vicepreședintele UNITER, Aura Corbeanu, precum și doi foști miniștri ai Culturii, Corina Șuteu și George Ivașcu.

Doar câțiva dintre cei prezenți au luat cuvântul, iar discuția s-a dus în mai multe direcții, de la nevoia unei legislații îmbunătățite privind instituțiile de cultură, la nevoia unei strategii culturale ori a rescrierii regulamentelor unora dintre teatre care, în timp, și-au schimbat misiunea artistică și socială.

Cu toții și-au exprimat dorința pentru organizarea unor concursuri corecte, transparente. Pentru asta e esențială numirea în comisii a unor oameni de specialitate integri, agreați de toată lumea – ceea ce pare mai degrabă o misiune imposibilă, ținând cont de subiectivitatea specifică domeniului și de scindările din interiorul breslei.

Fiindcă nu doar politicienii au probleme de credibilitate, ci chiar și lumea teatrului. Măcinată de bugete din ce în ce mai limitate, de propriile nesiguranțe sau divergențe de opinii, breasla teatrului românesc duce povara propriilor bătălii, unele pierdute, altele în desfășurare.

Nimeni nu a atins în această dezbatere subiectul momentului, la care primarul este în măsură și trebuie să ofere explicații – comasarea a 7 instituții cu profil cultural și educațional: ARCUB, CREART, Proedus, Centrul Cultural Lumina, Centrul Cultural Expo Arte, Centrul pentru Tineret și Școala de Arte ar urma să fie desființate, iar unele dintre programele lor păstrate și gestionate de o structură unică.

Peste weekend a apărut o petiție publică semnată de mai mulți oameni de cultură, pentru a-i cere primarului să renunțe la comasări.

Într-un interviu exclusiv pentru Cultura la dubă, realizat la finalul dezbaterii, Ciprian Ciucu a vorbit pe larg despre argumentele sale privind comasarea, dar și despre alte probleme care vizează cultura urbană, de la consolidarea clădirilor cu risc seismic, la dezbaterea privind graffitiul.

Totoadată, Ciucu anunță în premieră intenția de a concesiona clădiri de patrimoniu mediului privat, în contextul în care recunoaște incapacitatea financiară a primăriei de a consolida pe măsura nevoilor orașului.

***

Ciprian Ciucu: “Sunt undeva la 30-40% din a înțelege complexitatea lumii teatrului.”

“Domnule primar, cu ce gânduri ați inițiat această întâlnire și cu ce gânduri plecați în urma ei?

Am început această întâlnire ca un proces normal de consultare și toate intervențiile pe care le-am auzit astăzi au fost cu adevărat revelatoare pentru mine. Sunt undeva, mă autoevolez acum, la 30-40% din a înțelege complexitatea lumii teatrului.

Chiar dacă nu am avansat foarte mult, avem aceste concluzii: vom face două grupuri de lucru pe care le vom instituționaliza prin decizia mea. Unul pentru a selecta membrii viitoarelor comisii, care la rândul lor îi vor evalua pe cei care vor concura pentru postul de manager de teatru.

Și al doilea pentru a scrie niște caiete de obiective clare, care să fie în concordanță cu misiunea teatrelor noastre.

Și, după ce vom trece de această etapă și vom avea și oamenii care să selecteze viitoarele comisii, putem să și anunțăm înscrierea pentru comisii. Pentru mine este un pas înainte.

Am aflat și foarte multe lucruri despre teatrul din București, despre lumea teatrului, despre nevoile teatrelor și despre consumul cultural. Deci de aici plecăm.

În ce măsură veți ține cont de anumite opinii care au adus în discuție nevoia unei strategii culturale, nevoia schimbării legislației, astfel încât, în mod normal, ar fi amânat, de fapt, procesul de organizare a concursurilor? Ce este, de fapt, prioritar dintre toate aceste nevoi?

Eu trebuie să mă asigur că vom avea un proces corect, dar totodată să nu dureze foarte mult și să nu mai avem finalitatea de a avea manageri la teatre.

Voi acționa politic, în concordanță cu ceea ce vor spune specialiștii, pentru a susține o legislație în cultură relevantă pentru ziua de astăzi.

Dar rămâne în continuare o prioritate pentru dumneavoastră să organizați concursurile? fiindcă interimatele și-au pierdut de mult timp legitimitatea, iar teatrele sunt conduse de oameni numiți de primar, fie că unii sunt agreați de breaslă, fie că nu.

Da. Se pare că sunt și rezultate bune ale interimatelor, așa cum au fost prezentate astăzi, dar nu este normal să ai trei ani, cinci ani, un provizorat pentru orice instituție, că este vorba despre o școală, un teatru, un club sportiv. Oricare altă instituție are nevoie de un management stabil și asumat.

Ați vorbit la un moment dat în această întâlnire și despre nevoia de a restructura Direcția de Cultură din cadrul primăriei și știu că de-a lungul timpului, în solicitări oficiale pe care le-am făcut, ca jurnalistă, am primit inclusiv explicația că nu se pot organiza concursuri, fiindcă nu există un director al Direcției de Cultură. Care e situația acum și ce intenționați să faceți pentru această direcție, pentru reformarea ei?

În acest moment toată primăria este într-un proces de restructurare. După ce vom finaliza procesul de restructurare al primăriei, atunci vom avea și concursuri pentru mai multe posturi de director, nu doar pentru directorul de cultură.

În ceea ce privește aceste concursuri din primărie, pot spune că eu am fost președinte al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Așa cum este legea și cum este tradiția să se organizeze astfel de concursuri, ele nu țin foarte mult cont de specificitatea domeniului. Că dacă dai concurs la direcția de transporturi sau la direcția de cultură, omul trebuie să învețe cam aceeași bibliografie, ceea ce este stupid, în sensul să știe legislația muncii, să știe legislația codului administrativ, pentru că sunt funcționari publici.

Și atunci va trebui să vedem cât de mult putem pe fiecare zonă ca în concursuri să introducem cât mai puțin din codul administrativ sau din legislația muncii și cât mai mult din specificul direcției respective.

“Prefer să am o instituție mai mare, cu mai mulți oameni, cu o capacitate administrativă mai bună, din care să dăm la o parte ceea ce nu era eficient în termeni de impact și să avem programele deja consacrate, cerute de către cetățeni.”

Apropo de restructurare, deja ați anunțat intenția de a comasa 7 instituții de cultură. Puteți să ne spuneți ce stă la baza deciziilor, dacă ați făcut niște studii sau cu cine v-ați consultat? Cum primarul ia efectiv decizia de a uni o instituție cu alta?

În primul rând am avut o analiză și ne-am dat seama că programele noastre culturale nu au un impact suficient de mare raportat la resursele care sunt destinate. În momentul de față pot spune că cel puțin din sutele de milioane care merg la cultură, și vorbim despre sute de milioane, la instituțiile noastre merge cam cel puțin jumătate, dacă nu chiar o sumă cât de cât apropiată cu cât merge la teatre.

Adică la trei instituții merg foarte mulți bani, poate ar fi mai bine să meargă mai mult la teatre sau la alte instituții de cultură.

Și atunci, ceea ce mi-am propus prin această comasare, care aduce împreună șapte instituții în acest moment, este să respectăm legea, pentru că avem o lege. Aceste instituții sunt ca niște administrații. Ele nu au statutul de teatre, în sensul de instituții de cultură care au legislație specială.

În acest context am nevoie de o coerentizare și de un control al costurilor și, vă zic sincer acest lucru, pentru că toți acești mulți bani care se toacă pe diferite mici progrămele ale uneia sau ale alteia, sau pe diferite cursuri, ele trebuie să fie livrate pentru număr cât mai mare de cetățeni, la o calitate cât mai bună și cât mai bine organizată. De multe ori, fiind micuțe, nu se aude despre ele.

E nevoie de această restructurare impusă de reforma din administrație, dar și pentru că legea nu mai permite azi să ai instituții mai mici de 50 de oameni. De exemplu, dintre cele 7 pe care le comasăm, 5 nu mai aveau 50 de oameni. Deci, oricum, eram forțați legal să se întâmple acest lucru.

Prefer să am o instituție mai mare, cu mai mulți oameni, cu o capacitate administrativă mai bună, din care să dăm la o parte ceea ce nu era eficient în termeni de impact și să avem programele deja consacrate, care sunt cerute de către cetățeni. ARCUB are programele lui. Cel puțin 50-60% din ceea ce merge trebuie să rămână. Adică nu am venit să destructurăm totul. Păstrăm ceea ce este bun.

La fel are și CREART. iMapp (n.r. festival de videomapping organizat în Piața Constituției), de exemplu, este un program foarte cerut de către bucureșteni, el trebuie să continue.

La fel și programele celorlalte instituții, astfel încât ceea ce avem mai bun să păstrăm, să creștem impactul și cât mai mulți dintre bucureșteni să simtă.

Puteți să-mi spuneți, vă rog, de ce considerați că iMapp este un program important care ar trebui păstrat?

L-am dat ca exemplu. Știu că are notorietate. Dar evident că va urma o analiză de coerență pe care viitorul management al acestei instituții o va face și vom prioritiza împreună și în raport cu strategia a culturală a Bucureștiului, care acum nu există. Avem nevoie de ea.

Treaba mea prin această reorganizare este să avem cele mai bune proceduri cu cei mai buni oameni și cu o instituție care să aibă impact efectiv.

Vă întrebam despre iMapp pentru că, de exemplu, vorbeam cu niște artiști care au spectacole la Centrul Lumina și ei suferă pentru că urmează să fie desființat acest centru. Și se întreabă de ce un eveniment precum iMapp este mai important decât un centru artistic, unde se joacă spectacole pe tot parcursul anului?

Aici a fost o mare neînțelegere. Centrul Lumina are 5 angajați. Acei 5 angajați nu mai pot rămâne pe lege în formula actuală. Și am încă 5-6 astfel de instituții.

Am înțeles că este recunoscută valoarea programului de la Centrul Lumina, inclusiv de comunitatea artistică și de către public. Ideea este că nu o să mai fie un director. Pentru această instituție, acest director, dacă vrea să continue, poate să vină foarte bine și să se ocupe de același lucru în cadrul viitoarei structuri. Nu se va desființa ceea ce merge.

Dacă proiectul Lumina este valoros, el va continua.

Ca spațiu cultural finanțat de primărie, dar coordonat prin altă direcție. Asta să înțelegem?

Bun. Eu, ca primar, trebuie să mă uit la mai multe lucruri. Inclusiv la infrastructură. Foarte multe instituții ale primăriei funcționează pe spații închiriate, ceea ce nu este eficient. Prefer, decât să închiriem spații, să investim în niște spații sau să le dăm niște spații pe care deja le avem la Administrația Fondului Imobiliar, pe care să le amenajăm.

Orice serviciu public, inclusiv în cultură, trebuie să aibă și această condiție minimală – să fie suportabil bugetar. Și atunci, dacă sunt foarte, foarte multe disparate, nu mai sunt suportabile bugetar.

Pentru Lumina, de exemplu, am și discutat, să fie preluat fostul Cinema Lumina de către Administrația pentru Consolidări, să fie consolidat, pentru că acolo e o problemă de siguranță, în primul rând, după care programul să poată continua, nu neapărat ca o instituție, dar ca un program.

Cartografierea patrimoniului capitalei și concesionarea unor clădiri istorice mediului privat, pentru consolidarea lor

Urmează să intre în consolidare niște clădiri importante, cum ar fi Teatrul Bulandra de la Izvor, știu că e cuprins în PNRR. Ce se va întâmpla cu trupa de teatru care are activitate acolo, unde va juca pe perioada desfășurării lucrărilor?

Nu pot să vă răspund la această întrebare pentru că nu sunt pregătit și nu am soluția în acest moment. O să văd la ce s-au gândit colegii mei. Am venit doar de trei luni primar, deci nu pot să vă zic în acest moment, dar ce pot să vă zic este că o să mă preocup de subiectul acesta, să caut niște soluții.

De exemplu, un spațiu care va fi foarte generos și nu este acum pe harta mentală a nimănui, este fostul Cinema Favorit din sectorul 6, Drumul Taberei, care într-un an, doi, va fi gata.

Vorbim despre o sală cu capacitate foarte mare, care va putea găzdui nu una, poate chiar mai multe trupe de teatru, bine programate și bine cu un management foarte bun acolo.

Și ce trebuie să fac ca primar, obligatoriu, este să pun ca prioritate în programul de consolidare în special teatrele care, prin natura lor, atrag un număr foarte mare de oameni. Adică sunt pericol public. Vă dați seama, nu vorbim despr o clădire cu 2-3-5 oameni.

Despre blocul Patria puteți să ne oferiți un update? Și Nicușor Dan în mandatul său anunțase că va fi consolidat, știu că Cinema Patria fusese transferat la un moment dat la Primăria Sectorului 1, tot cu promisiunea că va fi consolidat blocul și modernizat cinematograful. Care este realitatea acum?

Are mai multe componente. Vă spun ce am reușit eu să aflu în această foarte scurtă perioadă. În acest moment suntem blocați în decizia proprietarilor de a se muta. Au fost prezentate niște costuri maximale. Nu înseamnă că aceste costuri vor rămâne. În sensul în care, în timpul licitațiilor, sunt niște indicatori tehnico-economici, cât costă să consolidezi și să renovezi blocul. Lor li se pare mare și mie mi se pare mare acest cost. Și atunci avem de făcut următoare lucruri. Plafonăm costul pe care ei îl pot suporta, deci să intre mai mult în partea primăriei, astfel încât să le garantăm că nu se ajungă la sumele de 80.000 de euro, cota lor parte, din consolidare și renovare, ci să fie niște costuri relativ suportabile, nu știu, 20.000-25.000 de euro.

Este o situație delicată pentru că odată cu consolidarea, ei rămân cu proprietatea, va crește destul de mult valoarea proprietăților și a imobilului. Și, de obicei, aceste costuri trebuie să fie recuperate de către primărie.

Deci va trebui să găsim acest cadru legal prin care să și plafonăm, dar cumva să avem și o întoarcere a investiției care să fie corectă pentru sistemul public, pentru banul public, pentru că vorbim despre proprietăți private. Și de aici a apărut blocajul.

Și mai este barul Melody din interior, de sub bloc, care trebuie să fie expropriate (n.r. proprietarul barului Melody este Adrian Mutu). Și am vorbit cu domnul primar Tuță să-l exproprieze. Nu se poate consolida fără Melody. Acum este o parte privată și va fi expropriată. Durează. Noi nu avem nici acum bugetul votat, deci va mai dura.

Un alt cinematograf istoric, Cinema București, de pe Bulevardul Elisabeta, foarte aproape de primărie, este scos la vânzare de aproximativ 2 ani pentru suma de 5 milioane de euro. Fiind monument istoric, Ministerul Culturii ar avea drept de preemțiune, dar presupun că și Primăria Capitalei ar putea face o ofertă. Există în planurile dumneavoastră vreun demers pentru astfel de exemple? Ar putea fi o soluție un parteneriat public-privat, astfel încât să salvați astfel de monumente istorice și să le redați comunității?

Este fezabil doar dacă îl vezi ca un caz singular. Dar dacă înmulțești cu 20 sau 25 de astfel de clădiri, nu mai este fezabil. Adică noi deja am prioritizat clădirile pe care le vom consolida și pentru care trebuie să avem bugete semnificative.

Dacă achiziționez o astfel de clădire cu 5 milioane de euro, care înseamnă 25 de milioane de lei, va trebui să mai bagi încă poate 50 de milioane de lei în ea. Multiplicarea este fabuloasă.

Dar noi nu ne oprim aici, vă zic cumva într-o oarecare premieră, au publicat și colegii mei pe Facebook, dar nu cred că s-a înțeles amploarea a ceea ce vrem să facem.

Am citit că vreți să faceți o cartografiere a patrimoniului capitalei.

Exact, vă pot da acum detalii. În primul rând, noi nu avem o bază unică cu clădirile din București, cu patrimoniul Bucureștiului. Avem ceva la AFI (n.r. Administrația Fondului Imobiliar). Sunt clădiri care au și nu au statut de patrimoniu.

AFI are și apartamente pe Bulevardul Iuliu Maniu, în blocuri comuniste, dar are și clădiri cu valoare istorică. Avem iarăși la Direcția de Patrimoniu altă bază de date. Avem date la primăriile de sector.

După ce vom avea acest inventar va trebui să dezvoltăm niște politici coerente. De exemplu, avem fostul Hotel Bristol, pe diagonală cu Universitatea din București. E o clădire foarte importantă.

Această clădire a fost văruită de către doamna Firea ca să nu mai arate ca și cum ar fi degradată. Dar ea nu este consolidată. Banii pe care primăria ar trebui să-i pună în consolidare se ridică iar la zeci de milioane, poate chiar sute de milioane de lei. Și atunci, ideea care este? Acolo a funcționat un hotel. Cine ar fi interesat sau ce funcție ar trebui să aibă această clădire?

O mai faci un centru cultural, un centru social, educațional, sau pentru că este într-o zonă foarte bună, o transformi dintr-un pasiv care îți consumă fonduri, într-un activ care îți produce taxe și impozite?

De exemplu, un lanț mare hotelier poate să ia această clădire, să o consolideze. Și când vor veni cu proiectul de consolidare, îl vor adapta special pentru hotel, vor fi bani privați puși acolo, încă o dată, repet, ultratransparent, ca să fie clar, să nu se înțeleagă că avem nu știu ce agendă ascunsă cu proprietatea Bucureștiului. Se va concesiona pe un număr de nu știu, 30-35 de ani, asta reiese din evaluarea proprietății, și în loc să se degradeze aceste tipuri de clădiri pe mai departe, vor fi reintroduse în circuitul economic și țesutul urban, per asamblu, va avea doar de câștigat.

Dar aceste tipuri de politici le putem creiona după ce vedem pe ce stăm. Pentru că sunt clădiri în București cu statut incert. Unele au litigii, dar măcar să știi care este statutul.

Vă garantez că sunt clădiri pe care statul nu știe dacă le are sau nu le are. Și treci pe lângă ele și te întrebi ce este aici.

De aceea am făcut un grup de lucru în nivelul primăriei. Și sper eu ca până la 15 iulie acest grup de lucru să ne producă baza de date, de la care noi vom clădi politici. E pentru prima dată când se face acest lucru, la inițiativa mea, după 35 de ani. Pentru că nu știm pe ce stăm. Și dumneavoastră ați  spus așa, domne, lăsați graffitiul, că sunt lucruri mai importante, cad clădirile pe noi. Absolut corect.

Dar ca să ajungem să rezolvăm, primul pas este această bază de date. Sunt sute de clădiri. Trebuie să avem o politică inclusiv economică sustenabilă.

Ca să consolidezi aceste clădiri te costă foarte, foarte, foarte mult. Ne împrumutăm deja de la Banca de Dezolvatare a Consiliului Europei pentru astfel de proiecte. Și atunci, obiectivul meu este să le reintroducem în circuitul economic cât mai repede. Adică mediul privat să contribuie.

Ciprian Ciucu: “Când vii și dai cu spray-ul la întâmplare, cu diferite culori, cu diferite forme, atunci ce faci? Le uniformizezi.”

Clădiri importante de patrimoniu sunt afectate grav zilnic de această practică a tagging-ului mai degrabă, ca să deosebim graffiti de tagging, în care cineva trece rapid cu un spray și dă cu el acolo, asta nu e o formă de protest. Asta e o formă de marcare a teritoriului, mi se pare chiar foarte primitivă.

Ce face Banksy înțeleg că este o formă de protest. Eu însumi vin dintr-o generație care a ieșit la proteste, am protestat și împotriva Guvernului și nu combat cultura protestului. Dar tu când ajungi să vandalizezi, că așa le numesc și nu mi-e frică de acest cuvânt, când treci repede și bagi un tag pe o clădire de patrimoniu și ai acest fenomen pe kilometri întregi de bulevarde principale…

Intervenția de curățare fiind practic imposibilă din motive legislative, dar și din motive financiare, vă dați seama cât de mult costă să vii cu un proiect pentru o fațadă doar ca să ștergi un graffiti – ai nevoie de proiect de arhitectură, de un anumit tip de intervenție pe un monument.

Mulți artiști stradali au reacționat la dezbaterea inițiată de dumneavoastră invocând teoria ferestrei sparte, în ideea că cele mai multe tagg-uri sunt date pe clădiri deja degradate. Adică mai rare sunt situațiile în care se dau peste fațade de patrimoniu îngrijite.

Este fals. Nu există în București ceva în zona centrală să nu fie de patrimoniu. Zona protejată asta înseamnă. Și de aceea noi nu putem interveni. Dacă o clădire este de patrimoniu în zona protejată, toată plinta stradală de 2-3 kilometri ia aceeași legislație. Tu când dai pe clădirea de lângă care, ok, poate nu are cea mai bună formă, tu afectezi întreaga infrastructură a zonei istorice.

Vorbim de artiști. Cei care au lucrat aceste clădiri de patrimoniu au fost la rândul lor artiști. Expresia lor artistică trebuie să fie respectată. Cei mai mulți oameni din zona culturală își doresc ca aceste manifestări artistice să rămână în identitatea noastră pe o perioadă partea cât mai lungă de timp. Sunt anumite clădiri care sunt efectiv reprezentative și ne este drag de ele și nu doar că nu le vrem dispărute de acolo, ci nu le vrem nici măcar afectate.

Și atunci când vii și dai cu spray-ul la întâmplare, cu diferite culori, cu diferite forme, atunci ce faci? Le uniformizezi. Tagging, tagging, tagging.

Cum va decide primăria ce trebuie șters și ce nu trebuie șters?

Statul trebuie să facă tot ce poate să își protejeze patrimoniul cultural și istoric. Din punctul meu de vedere, orice clădire din patrimoniu pe care se dă cu șpray trebuie protejată.

Primăria Capitalei, care are și ea cred, câteva urme de spray, este obiectiv de patrimoniu. Și multe alte clădiri au același statut. Ce vreau să spun este că acest fenomen, superficial de foarte multe ori, le omoară spiritul pe care artiștii vremurilor l-au pus în ele. Nu le mai vezi. Și n-am nimic cu ideea de a protesta. Și înțeleg și paradoxul de a protesta în mod organizat.

Dar dreptul de a protesta nu trebuie să fie superior dreptului unor artisti care s-au manifestat în trecut pentru a crea ceva. Este normal ca aceste clădiri de patrimoniu să fie protejate și pentru generațiile următoare.

Și ce faceți dacă veți investi mulți bani pentru curățare și vor veni din nou și vor da cu sprayul peste?

Pot să nu fac nimic, să continue să arate ca acum. Asta este opțiunea cea mai facilă pe care o abordau toți primarii de până acum, să nu faci nimic e cel mai lejer. Și când îmi vor reproșa oamenii care își doresc să vadă cădirile în forma lor reală, o să-i trimit la dreptul de a protesta al unor tineri, cărora nu am ce să le fac. E foarte facil.

Strict financiar vorbind, primăria va cheltui niște bani cu curățarea acestor fațade. Ce faceți dacă veți cheltui acei bani și vor veni și vor da altele peste? La cheltuirea banului public mă refer.

Vom relua procesul. În orașele civilizate, Viena, Paris, respectul pentru proprietate este mult mai mare. Politica este de a zădărnici eforturile. Adică dacă intervin în 24 de ore, cel care a făcut graffiti nu va mai reveni. Dar dacă constant ai același comportament, care îți consumă niște resurse, poți să-l pui la vandalism, din punctul meu de vedere.

Sunt singurul primar care a organizat un festival de graffiti în București ever. Primul și singurul din istoria Bucureștiului. Am încurajat această cultură a protestului și am oferit un spațiu public de manifestare.

Dacă dumneavoastră organizați festival de street art, nu înseamnă automat că încurajați cultura protestului, pentru că este un mediu controlat.

E un principiu în neoliberalismul acesta care este clamat. Sunt liber să fac ceea ce vreau, atâta timp cât nu îngrădesc libertatea celuilalt. Dar oamenii aceștia protestează afectând proprietățile altor oameni. Cu alte cuvinte, să zicem că vreau să protestez și eu cu cheia pe mașina dumneavoastră. Este ok? Eu cred că este artă. Fac o steluță.

Totuși, avem o manifestare a autorității și respectăm legile sau putem să lăsăm orașul într-o ideologie ultra de stânga, non-intervenționistă, a anarhiei, pentru că și anarhia este definită foarte clar în științele politice – avem o zonă în care autoritatea nu trebuie să mai existe și să nu afecteze niciun fel dreptul protestului. Toți protestăm, toți sunt niște protestatari. După care o să avem un mediu urban conform propriilor noastre decizii și acțiuni.

Mai am o singură întrebare pe subiectul acesta. Ați spus deseori că luați orașul la pas. Ați văzut acum câțiva ani, când era Florin Cîțu premier, stencil-urile cu “Cîțu salvează economia”, răspândite prin tot orașul? Ele au fost date inclusiv pe Ateneul Român, monument inclus în patrimoniul UNESCO.

Și pe blocul în care stau eu, în Drumul Taberei.

Aceste stencil-uri cu mesaj politic au fost cumva încurajate, plătite de PNL?

Mi-ar fi rușine dacă ar fi așa ceva. Să aflu așa ceva. Nu știu cum au apărut. Am văzut și cu Ciolacu, am văzut și cu alții. Și cu Ciucă erau la un moment dat.

Deci nu aveți cunoștință că PNL ar fi plătit vreodată pentru astfel de mesaje?

Doamne ferește! Adică am conștiință că nu s-a plătit, că s-ar vedea în documentele contabile. Alea mi se par niște mizerii.

Un alt subiect care are legătură cu patrimoniul orașului și nu are încă o rezolvare este Cathedral Plaza. Știu că exista o decizie judecătorească pentru demolare, Nicușor Dan a dat la rândul său o dispoziție de demolare, dar ea a fost atacată de proprietari. Care este situația în prezent?

Este doar o hotărâre judecătorească atacată în instanță, la apel. Și există o decizie a primarului general deja semnată pentru demolarea clădirii. Și mai există o contestație, de aceea nu s-a demolat clădirea. A fost atacată decizia primarului general de demolare, deci încă nu avem o decizie definitivă. Al doilea motiv cred că este economic. Și mai este un motiv. Unii spun așa – nu este soluția tehnică cea mai bună de a o demola de tot, pentru că deja cu actuala configurare s-ar mișca și-ar afecta și mai mult biserica catolică. Și atunci sunt două ipoteze.

Cum poți da niște costuri rezonabile pe care să le suporți tot tu, stat, să nu afectezi clădirea monument. Cealaltă gândire ar fi să duci, totuși, clădirea în niște parametri urbanistici corecți ai zonei, adică ce spune acum legea? Spune că poate să aibă acolo maxim patru etaje. Atunci o dai jos până la patru etaje și o lași într-un registru urbanistic corect.

Problema este că nu ai legislație în România care să-ți permită să faci așa ceva, deși soluția tehnică mai corectă ar fi aceasta.

Deci avem această tensiune între soluția juridică, voința politică, care este aceeași cu soluția juridică de a o demola și să vedem care este soluția tehnică pentru a demola. Din păcate, pe termen scurt de un an, doi, trei, nu văd, vă zic sincer, o soluție. 

Urmărind activitatea dumneavoastră de când ați devenit primar, postările pe care le faceți, pare așa că ați găsit un dezastru la Primăria Capitalei. Care este realitatea? precedentul primar a fost Nicușor Dan, ales președintele României.

Nicușor Dan a făcut cât de mult a putut să facă în contextul pe care l-a avut. N-am ce să-i reproșez.

Puteți dumneavoastră mai mult? aveți același context, dacă nu unul și mai dificil, ținând cont de criza politică, economică.

Nu știu, asta rămâne să demonstrez, dacă o să mai merit un mandat. Dar am zis că am nevoie de puțin 2-3 mandate. Orașele care s-au schimbat, luminat la față, în care există ordine, cum ar fi Parisul, Viena, Barcelona, au avut primari care au stat mai mult de un mandat acolo. Și orașele din România, care sunt cât de cât puse la punct, au avut primar că au stat două, trei mandate minim. Unii au stat, cum este Emil Boc, și cinci mandate. Și arată mai bine pentru că ai o coerență pe o perioadă lungă de timp.

Aici vorbim despre un oraș cu o guvernanță schizoidă în care ai 7 primari. Și, cu atât mai mult, inerția este mai mare și timpul necesar pentru a acționa sistemic și concentrat, cu efecte vizibile,  este mai mare.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post INTERVIU Ciprian Ciucu: “Nu am venit să destructurăm totul. Păstrăm ceea ce este bun. De exemplu, iMapp.” appeared first on Cultura la dubă.

Primarul general al capitalei, Ciprian Ciucu, a anunțat în această dimineață că a inițiat un regulament prin care Primăria Capitalei să poată începe îndepărtarea sistematică a graffiti/tagging de pe cădiri, acțiune care în prezent e considerată ilegală, atunci când vorbim despre proprietăți private.

Tot azi, de la ora 11.00, ministrul Culturii, Andras Demeter, primarii de sector, parlamentari ai comisiilor de cultură și reprezentanți ai ONG-urilor care luptă pentru salvarea patrimoniului vor participa la o dezbatere inițiată de Ciprian Ciucu pe această temă – “una dintre maladiile de care suferă Bucureștiul: graffiti, mai exact tagging”, a scris primarul într-o postare pe pagina sa de facebook. Taggingul este o formă de graffiti și se referă la semnăturile pe care grafferii le lasă în spații publice, fie pe ziduri, garduri sau mijloace de transport.

“Am inițiat un regulament prin care Primăria Capitalei să poată începe îndepărtarea sistematică a graffiti/tagging de pe cădiri, dar, vai, procedura este extrem de greoaie, are nevoie de avize, autorizații și proiecte de intervenție semnate de arhitecți. În alte țări se intervine în 24/48 de ore pentru descurajare și zădărnicire.

Trăim cu toții într-o ipocrizie: exact acele legi care ar trebui să ne protejeze patrimonioul construit sunt cele care au dus la dezastrul vizual cu care ne confruntăm astăzi. De exemplu, dacă am vrea să curățăm un gard al unei clădiri oarecare din zona protejată, și nu avem proiect, avize și autorizații, poliția îți face dosar penal. Că ești persoană fizică sau primar, nu contrează! Este absurd! Persoanele privat sunt descurajate să își curețe propriile clădiri.

Legiuitorul și dat seama la un moment dat că vandalismul ne costă milioane și milioane de lei. Igenizarea, reparațiile costă mult. Problema este cât se poate de serioasă. Și a încadrat vandalismul în zona penală.

Dar degeaba, 99% dacă nu chiar 100% dintre cazurile de vandalism sunt tolerate de către judecători și nimeni nu pățește absolut nimic. Nu există nicio consecință!

Graffiti/tagging-ul dau senzația de spațiu public degradat, abadonat. Acesta atrage mizerie și sărăcie. O zonă degradată nu mai atrage afaceri, afceri care ar putea investi în clădirile care să fie introduse în circuitul economic ca hoteluri-butic, restaurante etc.

Astă voi cere celor prezenți o soluție! Ministerul culturii, Parlamentul, sistemul de justiție, cu toții au un rol important să dezlege mâinile primarilor și să ne lase să facem treabă!” – a scris Ciprian Ciucu pe pagina sa oficială de facebook.

Într-un reportaj realizat de Cultura la dubă în 2020, unii dintre cei mai cunoscuți artiști stradali din România, membri ai Sweet Damage Crew vorbeau despre viziunea lor asupra acestei mișcări artistice de stradă.

Sweet Damage Crew realizează proiecte artistice majore, legale, unele chiar în parteneriat cu instituții publice. De exemplu, câteva tramvaie pictate de ei circulă în prezent sau au circulat prin București.

“Cage: Sunt diferite părerile, dacă este sau nu contra sistemului. Dacă mă întrebi pe mine, mie mi se pare că graffiti-ul este doar un fel de publicitate personală. Eu îl compar tot timpul cu publicitatea.

Toate brandurile mari își pun unde vor ele numele. Și grafferul face același lucru, doar că la un nivel mult mai restrâns, în cercul lui de prieteni. Reușește să își scrie numele pe ici, pe colo, începe să fie observat și de alții și este brandul lui personal. Mie nu mi se pare că e ceva anti-sistem.

Da, poate avea și conotații în zona respectivă dacă te deranjează ceva în mod deosebit și transmiți un mesaj clar, prin intermediul unui spray. Dar la nivel global, în momentul de față, 2020, nu mai face nimeni graffiti anti-sistem. A fost în anii 70-80, dar în momentul de față sunt puțini care fac lucrul ăsta.

Mai toți o fac pentru “getting up”, că așa îi zice. Să fii cât mai cunoscut în domeniul ăsta.

Noi ieșeam noaptea pe stradă și dădeam taguri. Nu am crezut niciodată că vom ajunge să trăim din asta, cu atât mai puțin părinții noștri.

Și dacă ajungi cunoscut, ce faci apoi?

Cage: Păi, depinde. Sunt unii care devin foarte cunoscuți în graffiti, apoi migrează către galerii de artă și genul ăsta de pictură murală la scară foarte mare.

E o luptă continuă a ta, ca artist, să îți creezi un stil care să fie recunoscut. Știi, cum te uiți la marii pictori și nu trebuie să le vezi semnătura, că știi cine a făcut tabloul respectiv. Către asta tind și grafferii, în căutarea unui stil personal cât mai cunoscut unui număr cât mai mare de oameni.

Oamenii din România cum privesc arta stradală?

Lost Optics: Publicul tânăr în general acceptă și chiar înțelege noul stil de exprimare, noua estetică, iar publicul mai în vârstă e mai reticent, mai ales când vorbim despre taguri.

Cred că un tag este bun atunci când se încadrează foarte bine și reușești să iei în considerare imaginea de ansamblu, nu un tag și atât.

Oamenii au dreptul de a se supăra dacă tag-ul e dat pe clădirea lor, fiecare om are o idee diferită despre ce înseamnă graffiti. Pentru unii înseamnă vandalism, pentru alții e o formă de artă. O să fie discuția asta tot timpul.

Tu unde poziționezi graffitiul, formă de vandalism sau de artă?

Lost Optics: E o graniță fină. Cred că este o formă de artă, până la urmă. Dacă un graffer este experimentat, clar privește și abordează altfel lucrurile, nu doar din perspectiva de vandal și atât.”

Reportajul despre Sweet Damage Crew AICI.

Unul dintre cei mai cunoscuți artiști contemporani în viață este un graffer – Banksy. Banksy este pseudonimul unui artist din Marea Britanie, a cărui identitate rămâne necunoscută. El s-a făcut cunoscut prin graffiti-uri subversive, cu teme sociale și politice, pe care le-a realizat pe străzi, ziduri și poduri din întreaga lume.

***

The post Ciprian Ciucu: “Graffitiul este o boală grea a Bucureștiului. Cum o tratăm?” appeared first on Cultura la dubă.

Ciprian Ciucu (PNL), în vârstă de 47 de ani, a câștigat alegerile parțiale pentru Primăria Municipiului București, organizate pe 7 decembrie, cu 36,16%, însemnând 211.562 de voturi. Actual primar al Sectorului 6, el va deveni primarul general al capitalei pentru următorii 2 ani și jumătate. Mai jos vă prezentăm ce a promis acesta în programul său politic pentru sectorul cultural bucureștean.

***

Imediat după ce oamenii de teatru au semnalat înlăturarea regizorului Vlad Cristache de la conducerea interimară a Teatrului Excelsior, Ciprian Ciucu, candidatul PNL la primăria Bucureștiului, a anunțat public că prioritatea sa pentru cultură va fi organizarea concursurilor pentru posturile de management în instituțiile din subordinea PMB: “Vin la primărie și dăm drumul la concursuri, conform legii! Teatrele noastre au nevoie de echipe de management stabile și performante.”, a scris acesta într-o postare pe facebook. Toate teatrele bucureștene sunt conduse de manageri interimari.

În programul său politic, publicat în campania electorană, Ciucu semnalează în repetate rânduri că inițiativele culturale ar trebui să se autosusțină financiar, nu să se bazeze exclusiv pe subvenții de la bugetul local.

Printre principalele sale idei pentru cultură se numără – organizarea de evenimente în cartiere, digitalizarea culturii (spectacole, expoziții, arhive online), micro-granturi pentru artiști și rezidențe artistice în cartiere, precum și conturarea unor trasee pietonale în cartiere, pe modele deja existente, cum ar fi Bazar de Cotroceni.

Bucureștiul cultural, în viziunea lui Ciucu

București – Capitală culturală vie, modernă și deschisă comunității

“Bucureștiul are nevoie de o cultură care nu trăiește doar în instituții, ci în cartiere, în comunități și în viața de zi cu zi a oamenilor. Plecăm de la direcțiile din Strategia Culturală a orașului și de la un principiu simplu: cultura nu este un cost, ci o investiție în identitatea și în coeziunea socială a Capitalei.

Cultura trebuie să fie organizată, accesibilă, relevantă pentru comunități și capabilă să se autosusțină parțial prin proiecte inteligente, nu doar prin subvenții. Trebuie să contribuie la spiritul nostru comunitar, de apartenență la orașul nostru.

În acest moment, oferta culturală a instituțiilor noastre este mult sub cererea bucureștenilor. Principalul motiv este că sălile de teatru și de spectacole sunt mici și neîncăpătoare.

Orașul care își pune în valoare creativitatea

Îmi doresc un oraș în care cultura devine un motor de dezvoltare urbană, un liant între cartiere și o scenă permanentă pentru artiști. Bucureștiul își valorifică patrimoniul, spațiile publice și diversitatea pentru a crea un ecosistem cultural modern, bine gestionat și atractiv pentru locuitori și turiști.

Avem nevoie de instituții culturale moderne și deschise, cu programe adaptate către publicul local, nu doar către evenimente punctuale.

Principalele direcții de acțiune:

• Transparență, profesionalizare și management cultural stabil, orientat spre rezultate;
• Digitalizarea programelor și acces online la spectacole, expoziții și arhive;
• Instituțiile trebuie să devină centre comunitare culturale reale, nu doar săli de spectacole.

Cultura care ajunge în cartiere

Cultura trebuie adusă acolo unde trăiesc oamenii prin organizarea de evenimente specifice, cu tematică distinctă, în fiecare mare cartier. Pot fi organizate, pe modelul dezvoltat în Sectorul 6, evenimente care să se autosusțină financiar, pe scene mobile de cartier pentru concerte, teatru, stand-up, dans.

Principalele direcții de acțiune:

• Organizarea de festivaluri locale pe bulevarde sau în parcuri (ex. modelul Parcul Liniei – evenimente comunitare curate, ordonate, cu buget controlat);
• Organizare de seri de film în aer liber în zone precum Drumul Taberei, Militari, Colentina, Titan, Vitan;
• Evenimente gastronomice locale, care să pună în valoare tradiția urbană a Bucureștiului;
• Cartierele devin parte a rețelei culturale, nu spectatori la distanță.

Evenimente pentru comunitate, care se autosusțin financiar

În logica bunei administrări, evenimentele culturale trebuie să își acopere o parte semnificativă din costuri:

• evenimente de tip street-market (arte, design, produse locale) cu taxă de participare pentru comercianți;
• festivaluri tematice (jazz, teatru de stradă, arhitectură, design urban) cu sponsori privați, parteneriate și co-finanțare;
• târguri creative, cu închirierea standurilor, fără costuri ascunse pentru Primărie;
• evenimente cultural-sportive (ex. alergări urbane, tururi ghidate, plimbări tematice) finanțate din taxe de participare și sponsorizări;
• programe de tip „adoptă un eveniment” – companiile sprijină activități culturale în cartiere, în schimbul unei vizibilități controlate și reglementate.

Modelul este simplu: cultură de calitate, management riguros, impact social mare și povară financiară mică pentru bugetul public.

Punerea în valoare a patrimoniului și a identității Bucureștiului

Vom investi în readucerea la viață a clădirilor istorice, în iluminatul arhitectural, în rute pietonale tematice și în spații publice curate, fără poluare vizuală. Cultura devine parte din regenerarea urbană, nu un accesoriu.

Direcții de acțiune:

• crearea de rute culturale în zone precum Cotroceni, Lipscani, Calea Victoriei, Grivița, inclusiv cu participarea inițiativelor private, deja manifeste în București;
• organizarea de micro-expoziții în aer liber, conectate la identitatea fiecărui cartier;
• programe educaționale despre istoria Bucureștiului, în școli.

Sprijin pentru artiști și industriile creative

Vom crea mecanisme simple și transparente pentru a sprijini artiștii și creatorii locali prin:

• micro-granturi pentru proiecte comunitare;
• spații de lucru temporare în clădiri publice neutilizate;
• rezidențe artistice în cartiere;
• parteneriate între instituții culturale și ONG-uri.

Industria culturală trebuie văzută ca un sector economic strategic, nu ca un moft.

Evaluare, transparență și impact

Toate programele culturale vor avea indicatori clari de participare, impact și cost, care vor fi prezentați transparent într-un raport anual public. Consultarea reală cu comunitatea este esențială, precum și posibilitatea de cofinanțare privată și de parteneriate.

Cultura nu trebuie să fie ”poluată” de improvizație și haos, ci să devină un domeniu al calității, predictibilității și responsabilității.” – se arată în programul electoral publicat pe site-ul lui Ciprian Ciucu.

Cine este Ciprian Ciucu

Ciprian Ciucu s-a născut pe 16 martie 1978 la Pitești. A absolvit Științe Politice la SNSPA și a început să lucreze ca ONG-ist, alături de Cristian Ghinea (USR), specializându-se în management de proiect și consultanță pe fonduri structurale. A lucrat ca expert în politici publice atât pentru România, cât și pentru Moldova, Georgia sau Kosovo. În 2019 a devenit Președinte al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, fiind angajat de Guvernul României, iar în 2020 a fost ales Primarul Sectorului 6 pe lista PNL, câștigând un al doilea mandat în 2024.

Este căsătorit și are o fiică adolescentă. Se declară un fan al muzicii heavy metal și îi place să joace baschet.

Ciucu va conduce primăria capitalei în locul lui Nicușor Dan, ales președintele României în mai 2025, și va ocupa doar 2 ani și jumătate de mandat, până la organizarea următoarelor alegeri locale.

Ciprian Ciucu este și prim-vicepreședinte al Partidului Național Liberal.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Ciprian Ciucu este noul primar al Bucureștiului. Ce a promis pentru cultură: concursuri, evenimente în cartiere, rezidențe pentru artiști appeared first on Cultura la dubă.

La presiunea publică și ca urmare a intervenției telefonice mărturisite de Ciprian Ciucu, primarul general interimar al capitalei, Stelian Bujduveanu (PNL) a revenit ieri asupra deciziei de a renunța la Vlad Cristache și a nu-i prelungi mandatul de manager interimar al Teatrului Excelsior. Vlad Cristache a refuzat să mai rămână pe post.

CONTEXT CRONOLOGIC

Vlad Cristache, regizor angajat al Teatrului de Stat Constanța, a fost numit de primarul Nicușor Dan în funcția de manager interimar al Teatrului Excelsior în urmă cu 3 ani și jumătate, prin detașare. Regizorul avea atunci 35 de ani. Mandatul său i-a fost prelungit odată la 6 luni printr-o procedură birocratică – PMB făcea adrese către Teatrul de Stat Constanța în care cerea acordul Teatrului pentru detașare.

În tot acest timp, Vlad Cristache a reușit să construiască la Teatrul Excelsior una dintre cele mai bune trupe din România, aducând regizori importanți și proiecte curajoase, precum Două ore cu pauză, regizat de Gianina Cărbunariu – o critică la adresa sistemului educațional și a interfenței părinților în școli, sau Oleanna, în regia lui Mădălin Hâncu, un spectacol care aborda unul dintre cele mai arzătoare subiecte ale momentului – abuzurile sexuale din mediul universitar.

Cu bugete mult mai mici, Cristache a reușit, față de fostul manager general, Adrian Găzdaru, să umple sălile Teatrului Excelsior. Adrian Găzdaru a obținut “performanța” de a face cel mai scump spectacol montat vreodată în România – Vlaicu Vodă, un kitsch absolut pus pe o scenă mobilă în Piața Constituției, cu un cost de aproape jumătate de milion de euro, aprobat de primarul de atunci, Gabriela Firea. S-a mândrit că, odată cu acest eveniment, Excelsior a intrat în Cartea Recordurilor.

Potrivit surselor Cultura la dubă, pe 24 noiembrie 2025, cu 6 zile înainte ca mandatul în curs să expire, Vlad Cristache a contactat-o pe Raluca Oana Alexandrescu, șefa direcției de Cultură din PMB, căreia i-a transmis că mandatul său se apropie de final și, dacă vor să colaboreze în continuare, trebuie să declanșeze demersurile pentru prelungire.

Vlad Cristache a revenit zilnic cu același reminder. O altă angajată a direcției de Cultură i-a transmis că situația sa se află în analiză.

Pe 30 noiembrie, mandatul său a expirat. Nimeni de la PMB nu l-a mai contactat. Pe 3 decembrie, acesta a anunțat public pe facebook că nu mai este managerul interimar al Teatrului Excelsior. Angajații teatrului, precum și numeroși alți oameni de teatru din exterior, au semnalat că se petrece o nedreptate. În contextul în care oricum nu organizează concursuri, potrivit legii, primăria renunța la unul dintre cei mai buni manageri de teatru din București.

Cultura la dubă a publicat știrea și a cerut un punct de vedere primarului interimar Stelian Bujduveanu, atât prin apel telefonic, cât și prin SMS și Whatsapp. Acesta nu a răspuns. Câteva ore mai târziu, Ciprian Ciucu, primarul Sectorului 6, candidat la Primăria Capitalei și șeful lui Bujduveanu în PNL, în calitate de prim-vicepreședinte, a scris pe facebook că l-a sunat pe Bujduveanu și i-a cerut să-l păstreze în funcție pe Vlad Cristache.

A doua zi, Vlad Cristache a fost sunat de șefa direcției de Cultură pentru a i se transmite că mandatul său va fi, până la urmă, prelungit. Aseară, Vlad Cristache a anunțat că nu mai dorește să gireze un sistem viciat care duce la astfel de situații:

“Mi s-a propus astăzi prelungirea mandatului de manager interimar al Teatrului Excelsior… bineînțeles în urma presiunii publice de ieri.

Voi refuza propunerea pentru că nu vreau să mai validez aceasta poziție vulnerabilă de manager interimar care generează situații precum cea din ultimele zile de la Teatrul Excelsior și periclitează activitatea instituțiilor de cultura. Situația creată în aceste zile arată limpede că lipsa unor concursuri transparente poate afecta funcționarea și credibilitatea unui teatru, precum și activitatea echipelor care muncesc zi de zi pentru public.

Aștept, ca mulți dintre voi, ca Primăria Capitalei să organizeze concursuri corecte, deschise și transparente, singurul cadru legitim care poate garanta continuitate și profesionalism în managementul cultural.” a transmis acesta.

Primăria Municipiului București nu a organizat niciun concurs în instituțiile de cultură de peste 4 ani

În 2022, Nicușor Dan făcea schimbări majore în teatrele bucureștene. Pentru prima dată, managerii obișnuiți cu prelungirile mandatelor pe bandă rulantă, primeau la evaluările anuale sau de final de mandat note slabe. Vechea gardă se vedea nevoită să plece din funcții.

Marinela Țepuș, de la Nottara, a primit cea mai mică notă, sub 7, și a fost direct demisă. Zilele acestea, numită de ministrul Culturii, Andras Demeter, ea face parte din comisia care evaluează noul manager al Teatrului Național București.

Adrian Găzdaru, de la Excelsior, mustrat că plătea zeci de mii de euro chirie pentru depozitarea decorurilor de la Vlaicu Vodă, primea nota 7.14 la finalul a 4 ani de mandat. Nu se mai calificat pentru un nou mandat, dar ar fi avut dreptul să candideze la un nou concurs.

Cel mai mare scandal avea să se declanșeze în jurul lui George Ivașcu. Acesta primea la evaluarea anuală nota 7,94, ceea ce îi permitea să își continue activitatea la Metropolis. Dar Ivașcu și-a dat demisia, reclamând o evaluare umilitoare și scăderea bugetului Teatrului Metropolis, care ar fi dus la imposibilitatea de a-și desfășura activitatea.

3 ani mai târziu, primarul interimar Stelian Bujduveanu nu i-a mai prelungit mandatul de interimar lui Radu Nica, după aceeași metodă folosită cu Vlad Cristache – nicio înștiințare, niciun comunicat către presă. În locul lui Nica l-a numit pe George Ivașcu. PMB nu a răspuns în 30 de zile la solicitarea Cultura la dubă de a spune care au fost criteriile care au stat la baza numirii lui Ivașcu.

Potrivit surselor Cultura la dubă, Bujduveanu intenționa ca în aceste ultime zile de mandat la PMB să îl readucă la Excelsior pe Adrian Găzdaru, apropiat al Gabrielei Firea. De asemenea, viza și înlocuirea lui Vlad Zamfirescu la Bulandra cu Paul Chiribuță, angajat consultat artistic la Bulandra în mandatul Catincăi Nistor și prieten cu George Ivașcu, ambii apropiați ai tatălui Catincăi Nistor, Stelian Nistor, Marele Comandor al Ritului Masonic Scoțian Antic. Reacția publică puternică și contextul sensibil al alegerilor au făcut ca acțiunile sale să vulnerabilizeze imaginea partidului său, PNL, și, implicit, a candidatului Ciprian Ciucu. Așa că mutările au fost oprite, cel puțin momentan.

În postarea în care a anunțat că nu va mai accepta prelungirea mandatului, Vlad Cristache a precizat:

“Țin să subliniez cât se poate de clar: nu doresc ca această situație să fie folosită politic, în avantajul sau dezavantajul vreunui candidat sau actor public. Discuția trebuie să rămână una de principiu: despre transparență, profesionalism și respect față de comunitatea culturală și față de public.”

Momentan Teatrul Excelsior a rămas fără conducere de la 1 decembrie, iar PMB nu a anunțat noul manager interimar.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Lecția de demnitate a lui Vlad Cristache appeared first on Cultura la dubă.

Acum, numirea lui Ivașcu a luat prin surprindere lumea teatrului românesc, fără ca ea să fi fost anunțată pe cale oficială de către ordonatorul de credite, în acest caz Primăria Municipiului București, condusă de primarul interimar Stelian Bujduveanu (PNL).

În urmă cu câteva zile, regizoarea Lia Bugnar, cunoscută susținătoare a lui George Ivașcu, a scris într-o postare pe facebook că actrița Mariana Dănescu, angajată a Teatrului Metropolis, ar fi fost umilită și terorizată de managerul Radu Nica, fiind exclusă din proiectele teatrului și izolată într-o cameră, obligată să vină zilnic la teatru sau “ca umilința să fie dusă până la capăt, pusă să învețe niște poezii de la dubioase în sus și trimisă prin școli, să le spună copiilor poezii.” Actrița se află în proces cu Teatrul Metropolis și a câștigat în primă instanță, dar nu pe fond, ci pe vicii de procedură.

“În momentul in care tu, ca director, nu ești capabil să asiguri minime oportunități pentru angajatul teatrului pe care îl conduci, ești un eșec în acea functie. Iar în momentul în care-ți mai și bati joc de el, chemându-l zilnic la teatru între patru pereți, chiar și atunci când nu e stagiune, ești un om cu probleme mari și cu evidente aptitudini de torționar.”, a scris Lia Bugnar.

În actualul context, regizori și actori cunoscuți, colaboratori sau nu ai Teatrului Metropolis, subliniază că marea problemă este lipsa de concursuri pentru managementul teatrelor bucureștene, ceea ce a dus la interimate instabile, interimari numiți politic și diminuarea bugetelor instituțiilor de cultură.

Am încercat să obținem un punct de vedere de la primarul Bujduveanu, de la actrița Mariana Dănescu, de la George Ivașcu și de la Radu Nica. Până la momentul publicării articolului, doar Radu Nica și Adrian Cuculis, avocatul Marianei Dănescu, au răspuns solicitării Cultura la dubă.

Iată ce spune Radu Nica:

“Domnul Nica, spuneți-ne, vă rog, în ce context ați aflat că nu veți mai conduce Teatrul Metropolis?

În data de 15 septembrie mi-a expirat mandatul de manager interimar, am anunțat primăria în toate felurile că Teatrul Metropolis, o instituție din subordinea primăriei, nu mai are conducere și am fost întâmpinați cu ignoranță. Timp de o săptămână nu am putut face operații bancare, instituția a intrat în pauză.

Și până acum cum se întâmpla? Vi se prelungea mandatul interimar din trei în trei luni?

Nu din trei în trei luni, ci din șase în șase luni. Interimatul ăsta funcționa la Primăria Capitalei pe codul administrativ, nu pe legea specială 189 a managementului. Ceea ce e, sigur, una dintre multele anomalii ale acestei situații și probabil că aici vom ajunge la sfârșitul discuției, că aici este problema de bază, nu faptul că sunt eu într-o funcție sau altcineva.

Și ce s-a întâmplat de pe 15 până acum?

Nu s-a întâmplat nimic până luni, până ieri, când am fost anunțat întâmplător de cineva din primărie că va veni din nou domnul Ivașcu.

Cum adică ați fost anunțat întâmplător, nu pe calea oficială?

Nu. Am aflat întâmplător. N-a existat niciun fel de discuție prealabilă, n-a existat nici o notificare oficială. Întâmplător, cunoșteam pe cineva la primărie care a avut bunul simț să mă anunțe. Așa s-au petrecut lucrurile.

Deci, n-ați avut nicio discuție cu domnul primar Bujduveanu?

Am avut o discuție joi, în cadru informal, la Mița Biciclista, unde s-a organizat o întâlnire și unde, de asemenea, am încercat să mă întâlnesc cu dumnealui și să-i semnalez problemele prin care trece teatrul. Și mi-a spus că vineri sau luni se tranșează problema.

Pare că lumea teatrului e divizată acum între cei care susțin că este nedrept ce vi se întâmplă, dar, în același timp, că această problemă a lipsei de concursuri este, de fapt, cea mai importantă. Și cealaltă parte care vă acuză că ați abuzat, practic, o angajată prin felul în care ați terorizat-o, să fie izolată într-o cameră, că nu ați implicat-o în absolut niciun proiect. Puteți să ne spuneți ce s-a întâmplat cu doamna Dănescu?

Acest scandal a fost unul fals, nu întâmplător, după discuția pe care am avut-o eu cu domnul primar. Fix după aceea a apărut această poveste care este de la un cap la altul o minciună sfruntată.

Există, într-adevăr, niște probleme între conducerea teatrului și această angajată. În momentul când am venit la teatru, am constatat că foarte mulți angajați, doamna Dănescu era doar una dintre foarte mulți angajați care nu veneau cu lunile sau chiar cu anii la teatru și își încasau salariile. Lucru care mie mi s-a părut o anomalie și de aici au început problemele.

Eu pe doamna Dănescu am distribuit-o în două spectacole, în cei doi ani de mandat. A se nota faptul că între 2007 și 2023, când am venit eu, doamna Dănescu a interpretat doar patru roluri, iar cealaltă colegă a sa niciun rol.

După care, unul dintre spectacole, Conu Leonida față cu progresiunea, nu a mers, a ieșit din repertoriu destul de repede, pentru că publicul nu a fost interesat. După care cele două au jucat într-un spectacol lectură gândit să fie outdoor și a participat de mai multe ori la zilele Bucureștiului. Este o dramatizare după Apolodor de Gellu Naum. Și acest spectacol a fost de mai multe ori prezentat în cadrul evenimentului Străzi deschise.

Nu văd de ce noi, artiștii, nu am ieși pe stradă să jucăm spectacole. Nu este absolut nimic ilegal și toate teatrele fac acest lucru. În esență, orice ordin de serviciu, orice dispoziție de a lucra, practic, nu a fost primită cu receptivitate de doamna Dănescu și a ales să ne dea în judecată pentru abuz.

S-a afirmat în spațiu public că aceste procese au fost câștigate. Ele, într-adevăr, unele dintre ele au fost câștigate în prima instanță, dar fără excepție pe niște vicii de procedură, nu pe fond. Deocamdată, ele sunt încă active și nu ne putem formula o părere de partea cui este sau nu dreptatea.

Este adevărat ce a apărut în spațiul public, că ați trimis-o să stea zilnic într-o cameră din podul teatrului, singură, chiar și în zilele în care nu era nimeni la teatru?

Nu. După ce colega noastră a refuzat să lucreze în spectacole sau în activitățile adiacente, care sunt aceste recitaluri de poezie contemporană în licee, argumentând că nu vrea să facă asta, că nu e ok să prezinte poezie contemporană, că nu e etic în fața elevilor să le vorbești despre moarte, despre cancer, în fine, poezie contemporană.

În opinia mea era un demers potrivit, produs de Teatrul Tineretului, noi trebuie să lucrăm cu tineri și pentru tineri. Deoarece s-a refuzat cu consecvență îndeplinirea acestor activități de natură artistică, am luat o decizie internă ca aceste doamne să vină zilnic la program. Și nu sunt închise în podul teatrului, nu sunt în podul teatrului, în podul teatrului sunt celelalte birouri.

Dumneaei stă singură în birou, cu calculator, cu căldură, cu aer condiționat; nu este închisă pentru că poate ieși oricând de acolo. Deci, nimeni nu o ține cu forța, este opțiunea dumneaei când vine, când iese. Punct.

Deci, faptul că cineva vine la serviciu și stă într-un birou mare, de altfel, vă invit la teatru să vedeți biroul, nu consider căs unt condiții inumane de muncă.

Mie mi s-a părut imoral ca, mai ales în această perioadă, în care finanțarea pe cultură este mizerabilă, ca cineva să își ia un salariu fără nici măcar să nu vină la muncă. Până la venirea mea în 2023, aceste doamne, când nu aveau niciun fel de prestație artistică la teatru, și au fost ani de genul acesta, își justificau salariul doar printr-o declarație pe propria răspundere că fac anumite exerciții.

Exerciții pe care, în momentul când am dorit să le văd, n-au vrut să le arate.

Aici ajungem la o problemă mult mai profundă, vorbim despre sistemul în care funcționează teatrele din România, sunt zeci de angajați care nu au jucat de ani de zile și au primit salariile lunar.

Sunt cu sutele, din păcate, și o bună parte a colegilor noștri se solidarizează cu acest tip de abordare, pentru că le convine tuturor să nu vină cu anii la muncă, dar să primească un salariu destul de ok.

De-a lungul celor 2 ani și jumătate de interimat, ați solicitat vreodată Primăriei Capitalei să organizeze concurs, așa cum prevede legea?

Nu în mod direct. E ciudat ca eu să cer asta. Hei, tu, primărie, te rog, respectă legea. Adică asta cred că trebuie să știe primăria că trebuie să facă, este datoria ei. Dar în contextele artistice în care eu am apărut, întotdeauna am avut intervenții în care am susținut necesitatea concursurilor.

În plus, pe perioada destul de scurtă a mandatului meu au existat cel puțin două tentative de organizare a acestui concurs, care nu știu de ce nu s-au materializat. Deci, senzația noastră era că se dorește organizarea acestui concurs. Deci n-avea rost să depunem o sesizare, în contextul în care mesajele transmise erau că se dorește organizarea concursului.

Din cunoștințele dumneavoastră, de ce credeți că nu sunt organizate concursurile la teatrele bucureștene?

Cred că a fost un concurs nefericit de împrejurări. Adică, de obicei, aceste concursuri ale teatrelor se lasă cu scandal. Dar repet, este o părere personală, este o speculație, nu este o certitudine. Probabil că, de asemenea, au fost perioade destul de agitate cu alegerile. Presupun că s-a dorit amânarea acestor concursuri astfel încât să se creeze un mediu mai liniștit și mai just pentru a se lua niște decizii cât mai corecte, să nu se facă la cald, pe repede înainte. Asta este bănuiala mea, dar nu știu.

Trebuie întrebată autoritatea de ce n-a făcut-o. Nu pot să-mi dau cu părerea competent.”, a declarat Radu Nica pentru Cultura la dubă.

Directorul Direcției de Cultură și Învățământ din cadrul Primăriei Capitalei, cea care ar trebui să organizeze concursurile în teatrele bucureștene, tocmai a fost numit ieri secretar general adjunct al Ministerului Finanțelor. Este vorba despre George Bogdan Borună. Acum primarul interimar Bujduveanu ar trebui să numească un nou director.

Am solicitat PMB un punct de vedere cu privire la organizarea concursurilor. Până la această oră nu am primit un răspuns.

De-a lungul ultimilor 5 ani, Cultura la dubă a făcut solicitări în repetate rânduri către PMB cu privire la motivul pentru care concursurile nu sunt organizate. De fiecare dată, răspunsul oficial era că se lucrează la caietele de sarcini și că vor fi deschise apelurile “în curând”. În 5 ani, PMB nu a organizat niciun concurs pentru postul de manager al vreunui teatru din subordinea sa.

În ceea ce privește situația actriței Mariana Dănescu, avocatul său, Adrian Cuculis, declară pentru Cultura la dubă:

“Problematica pe care a ridicat-o actrița este una care poate să aibă chiar și conotații de natură penală, în contextul în care discutăm despre aducerea unor actori din afara teatrului pentru a juca exact aceleași piese în legătură cu care actrita era și este consacrată. Deși discutăm despre un funcționar public ce a ocupat postul printr-un concurs, presiunile și actele de intimidare nu au încetat nici după ce a câștigat în repetate rânduri procese în instanță ce arătau vădita discriminare a actriței.

În momentul de față discutăm despre un proces de mobbing la locul de muncă ce se desfășoară și se va desfășura pe o perioadă mai lungă de timp, iar la baza acestui proces se află deja hotărârile judecătorești pronunțate în favoarea acesteia în trecut.”

Regizorul Eugen Jebeleanu declară într-o postare pe facebook că: “La « Goodbye, Lenin » actrita despre care se vorbeste a putut participa. Nu i-a interzis nimeni să facă asta. Dumneaei nu a fost prezentă la întâlnirea stabilită, dar a trimis un video cu un monolog, cerut de mine în urma absenței la întâlnire. Nu a fost distribuită ulterior, însă managerul institutiei, Radu Nica, nu a împiedicat posibilitatea distribuirii sale în spectacolul meu. Țin să menționez asta pentru că nu toate informațiile care circulă pe facebook reflectă adevărul situațiilor reale.”

George Ivașcu a condus Teatrul Metropolis de 15 ani, cu o pauză de 2 ani, când a fost ministrul Culturii în guvernul Dăncilă.

Ca ministru al Culturii, principala sa misiune a fost să organizeze Centenarul Marii Uniri și să distribuie fonduri către proiecte tematice.

Conform studiului realizat de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală, aflat chiar în subordinea ministerului Culturii, anul Centenarului a fost un eșec din punct de vedere al impactului cultural asupra cetățenilor. Studiul a arătat că centenarul s-a bazat mai mult pe serbări și comemorări, nu pe proiecte culturale sau investiții.

În 2018, Sala Amfiteatru a Teatrului Metropolis a primit numele “Sala Centenar”, 100 de scaune fiind personalizate cu numele marilor și actori români.

Ca manager al Metropolis, Ivașcu se află și în spatele inițiativei „Aleea Celebrităţilor”. Potrivit site-ului teatrulmetropolis.ro, “34 de stele oferite până în acest moment, stau mărturie în Piaţa Timpului din Centrul vechi al capitalei, precum şi numele a peste 100 de personalităţi dăinuie aici pentru posteritate.”

George Ivașcu este și un important membru al masoneriei române. În 2021 el a fost ales Marele Maestru al Marii Loje Naționale a României.

Teatrul Metropolis se prezintă drept “primul teatru de proiecte din Bucureşti”, iar printre cele mai apreciate spectacole montate la Metropolis se numără cele realizate de regizorul Victor Ioan Frunză: Amadeus, Visul unei nopți de vară, Colivia cu nebune sau Titanic Vals, precum și Cine l-a ucis pe tata, regizat de Andrei Măjeri și premiat de UNITER.

Articolul este în curs de actualizare. Vom publica celelalte puncte de vedere, dacă acestea ne vor fi oferite.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Radu Nica, înlocuit cu George Ivașcu la conducerea Teatrului Metropolis. Nica: “Foarte mulți angajați nu veneau cu lunile sau chiar cu anii la teatru și își încasau salariile” appeared first on Cultura la dubă.

Primăria Capitalei, prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, lansează sesiunea de finanțare nerambursabilă București. Împreună, dedicată susținerii sectorului cultural independent și creativ din Capitală. Programul face parte din schema de finanțare 2025 prin care ARCUB încurajează inițiativele artistice ce contribuie la dezvoltarea orașului prin cultură.

Potrivit unui comunicat transmis presei, operatorii culturali sunt invitați să propună proiecte relevante pentru comunitatea bucureșteană, care creează legături, stimulează colaborarea și reconectează locuitorii cu orașul. Propunerile pot fi depuse online în perioada 23 aprilie – 22 mai 2025. Detalii despre Regulament și modalitatea de aplicare sunt disponibile pe www.arcub.ro – secțiunea Finanțare.

Despre Sesiunea de finanțare 2025 București. Împreună

Sesiunea de finanțare nerambursabilă 2025, lansată de ARCUB sub tema centrală „București. Împreună”, își propune să susțină proiecte culturale care promovează coeziunea socială, incluziunea, participarea activă și reconectarea locuitorilor cu orașul. Într-un București aflat într-o continuă transformare, tema aleasă devine un apel la solidaritate, colaborare și implicare artistică în viața comunității. Cultura este regândită ca un spațiu comun, în care arta are rolul de a construi punți între oameni, între cartiere și între generații. ARCUB susține proiectele culturale care creează legături autentice, contribuie la revitalizarea spațiilor urbane și aduc arta mai aproape de viața cotidiană. Sunt căutate inițiative cu impact social durabil, care transformă orașul într-un spațiu deschis și conectat la nevoile comunității.

Obiectivele sesiunii de finanțare București. Împreună

Sesiunea de finanțare București. Împreună urmărește susținerea proiectelor culturale care aduc relevanță și plusvaloare scenei culturale din Capitală și contribuie la construirea unui București mai conectat, mai incluziv și mai deschis către inovație artistică. Printre obiectivele principale se află consolidarea legăturii afective dintre locuitori și spațiul urban, prin inițiative artistice care implică direct comunitatea și stimulează atașamentul față de București. Este încurajată colaborarea între artiști, organizații culturale și grupuri locale, cu scopul de a revitaliza cartierele și spațiile publice, transformându-le în locuri vii de întâlnire și expresie artistică. Programul pune, totodată, un accent puternic pe incluziune, fiind vizate inițiativele dedicate grupurilor vulnerabile, care promovează respectul, dialogul intercultural și diversitatea. Educația prin artă este, de asemenea, o prioritate – sunt sprijinite activități culturale pentru toate vârstele, care stimulează gândirea critică, creativitatea și valorizarea patrimoniului urban. Programul susține și proiectele care documentează memoriile colective, istoriile personale și identitatea orașului și care oferă o perspectivă profundă și actuală asupra Bucureștiului ca spațiu viu și polifonic.

Programul București. Împreună vizează proiecte care activează în domenii esențiale pentru dezvoltarea culturală a orașului: educație culturală și artă comunitară, inițiative interdisciplinare și colaborative, precum și proiecte culturale cu componentă socială și incluzivă.

Solicitanți eligibili

În cadrul sesiunii de finanțare București. Împreună pot depune cereri de finanțare persoanele fizice autorizate (PFA), asociațiile, fundațiile și instituțiile publice de cultură înființate conform legislației române, care nu se află în subordinea Primăriei Municipiului București, precum și societățile comerciale care desfășoară activități culturale. Programul este deschis atât organizațiilor cu tradiție, cât și celor aflate la început de drum, cu condiția respectării criteriilor de eligibilitate. Fiecare solicitant are dreptul de a depune o singură cerere de finanțare în cadrul acestei sesiuni.

Buget

Bugetul total alocat sesiunii de finanțare București. Împreună 2025 este de 1.360.000 lei. Fondurile sunt repartizate pe cele trei categorii tematice:

• Educație culturală și artă comunitară: 400.000 lei;
• Proiecte interdisciplinare și colaborative: 400.000 lei;
• Proiecte culturale incluzive și sociale: 400.000 lei;
• Fond pentru contestații: 160.000 lei.

Valoarea maximă a finanțării care poate fi solicitată pentru un proiect este de 80.000 lei. Pentru a fi eligibile, proiectele propuse trebuie să includă surse complementare de finanțare. Partenerii nu pot avea calitatea de solicitant în cadrul aceleiași sesiuni.

Calendar

Finanțările nerambursabile vor fi acordate pentru proiecte culturale care se vor desfășura exclusiv în București, în perioada cuprinsă între data semnării contractului de finanțare și 31 octombrie 2025. Termenul-limită pentru depunerea cererilor de finanțare, prin platforma online dedicată (https://arcub.submittable.com), este 22 mai 2025, ora 17:00. Rezultatele evaluării proiectelor din punctul de vedere al eligibilității și conformității administrative vor fi publicate pe 6 iunie 2025. Rezultatele finale, în urma soluționării eventualelor contestații, vor fi publicate pe 16 iulie 2025. Contractele de finanțare vor fi semnate în perioada 24 iulie – 6 august 2025.

Informații utile

Regulamentul pentru acordarea finanțărilor nerambursabile, Ghidul aplicantului și Anexele solicitate sunt disponibile pe site-ul ARCUB, în secțiunea Finanțare – Sesiuni de finanțare – București. Împreună.

Urmăriți-ne pe Facebook și Instagram

Detalii pe www.arcub.ro

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post ARCUB a deschis o nouă sesiune de finanțare pentru proiecte culturale: “București. Împreună” appeared first on Cultura la dubă.

Una dintre cele mai frumoase case din zona Pieței Romane din București, proiectată de arhitectul Ion Mincu pentru scriitorul Nicolae Petrașcu, va fi consolidată și restaurată de Primăria Capitalei cu fonduri guvernamentale obținute de la Ministerul Dezvoltării, anunță Nicușor Dan.

În 2022, primarul sectorului 1 Clotilde Armand anunța că a început demersurile pentru exproprierea imobilului, dat fiind că ani la rând proprietarul a încălcat legea și a lăsat monumentul să se degradeze. Momentan nu sunt cunoscute detalii despre procesul respectiv și cine este în prezent proprietarul de drept.

Nicolae Petrașcu, scriitor și om de cultură, a fost fratele celebrului pictor și profesor Gheorghe Petrașcu. Scriitorul a demarat construcția casei în 1906, când a cumpărat terenul respectiv de la Primărie. Intenția sa era să clădească un loc dedicat culturii, mai exact, un spațiu pentru Societatea română de literatură şi artă, pe care o conducea.

Proiectul arhitectural a fost preluat de Ion Mincu, bun prieten cu Petrașcu. Arhitectul a realizat o casă în stil neoromânesc, cu salon de întâlniri, dar și spațiu personal de locuit. Casa a fost ridicată în 1907.

Câțiva pași mai departe, la Piața Romană nr 5, 7 ani mai târziu, la Piața Romană nr. 5, și-a ridicat propria casă și pictorul Gheorghe Petrașcu, de această dată alături de arhitectul Spiridon Cegăneanu.

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a aprobat acum 13 proiecte depuse de Primăria Capitalei prin Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic (AMCCRS) pentru consolidarea unor clădiri rezidențiale:

– str. Sapienței nr. 2A
– str. Dimitrie Bolintineanu nr. 5 sector 3
– str. Tunari nr. 6
– str. Popa Tatu nr. 78
– Calea Griviței nr. 39
– str. Domnița Anastasia nr. 15
– str. Sfânta Vineri nr. 5
– Bld. Hristo Botev nr. 26
– Piața Romană nr. 1
– str. Mihai Eminescu nr. 127
– str. Blănari nr. 13
– Bdl. Lascăr Catargiu nr. 11 A
– str. Baltagului nr. 15

The post Casa Nicolae Petrașcu din Piața Romană va fi consolidată de Primăria Capitalei appeared first on Cultura la dubă.

Pentru început, au fost luate măsuri speciale în privința traficului în zonă, astfel încât tramvaiul 21 va circula pe o singură linie, în ambele sensuri, fiind montat un macaz de schimbare a sensului.

“Operațiunile pe care le începem acum presupun, printre altele, punerea în siguranță a fațadei principale și a calcanului dinspre strada Paleologu – care reprezenta un pericol public major de prăbușire, sprijinirea elementelor interioare, susținerea bolților din cărămidă de la subsol și parter, îndepărtarea tonelor de gunoaie și moloz etc.

Până să ajungem la deschiderea propriu-zisă a șantierului s-au făcut expertizele tehnice, s-au aprobat indicatorii tehnico-economici, s-a obținut autorizația de construire, s-a montat un macaz pe traseul liniei tramvaiului 21 – care trece prin fața Hanului pentru a se putea circula pe un singur fir, Administrația Municipală a Clădirilor cu Risc Seismic a încheiat cu Trustul de Clădiri Municipale București contractul pentru execuția lucrărilor și sperăm că în 16 luni lucrările de punere în siguranță să se finalizeze.

Concomitent, la nivelul PMB lucrăm la constituirea unui grup interdisciplinar de specialiști de la OAR, de la Primăria Capitalei, din AMCCRS și chiar cu un ONG din Bulgaria care e foarte interesat de istoria acestui loc, pentru definirea unei teme de proiectare. Ulterior, pe baza acesteia vom organiza un concurs de soluții pentru a stabili funcțiunea viitoare a monumentului.”, a anunțat Nicușor Dan.

Clădirea a fost ridicată în 1859, la cererea fraților Solacoglu, negustori de origine turcă din Bulgaria. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ea a fost afectată de un incendiu, dar a continuat să fie locuită până în anii ’80, când, potrivit Historia, a fost în pericol de demolare.

În anii 1990, hanul a intrat în administrația Capitalei și a fost inclus în Planul Național de Restaurare pentru reabilitatea centrului istoric. Lucrările nu au început, însă, niciodată.

În 2003, monumentul a fost retrocedat urmașilor familiilor Solacolu. Aceștia erau obligați prin lege să îl protejeze, dar au declarat în repetate rânduri că lucrările necesare sunt foarte complexe și nu au fonduri suficiente pentru ele. Drept urmare, hanul a continuat să se degradeze, iar în 2010 acoperișul s-a prăbușit.

Mai multe despre istoria locului AICI.

The post Încep lucrările de punere în siguranță a Hanulului Solacolu appeared first on Cultura la dubă.

Deschiderea oficială a avut loc pe 15 ianuarie, de Ziua Culturii, în prezența primarului Nicușor Dan, cel care a reușit să deblocheze proiectul de consolidare. Acesta a oferit și un premiu onorific actriței Alexandrina Halic, în vârstă de 82 de ani, cunoscută pentru interpretările poveștilor și basmele copilăriei în perioada comunistă.

Teatrul Ion Creangă, instituție aflată în subordinea Primăriei Capitalei, este condus din decembrie 2018 de Petre-Gabriel Coveșeanu, cunoscut publicului larg drept “Cove”, pentru numeroasele sale proiecte de prezentator TV.

Spectacolele programate luna aceasta la Sala Mare: „Visul unei nopți de vară“ (13.01 & 21.01), „Păcală și Tândală“ (19.01), „TILL“ (20.01) și „Jack și vrejul de fasole“ (21.01). La finalul lunii ianuarie, între 26 și 28, va avea loc cea de-a X-a ediție a mini festivalului TIC PITIC – ZILELE SMALL SIZE, atât la Sala Mare (Piața Amzei nr. 13), cât și la Sala Mică (Str. Biserica Amzei 21-23). Detalii AICI.

Prețurile biletelor variază între 37 și 48 de lei.

The post Sala Mare a Teatrului Ion Creangă s-a redeschis după 15 ani appeared first on Cultura la dubă.