Subsemnații, jurnaliști care ne exercităm activitatea având constant în vedere interesul public, condamnăm atacurile repetate și agresive la care sunt supuși colegii noștri din redacția Recorder.

Aceste atacuri vin atât din partea unor instituții ale statului, cât și din partea unor persoane care, la adăpostul unei legitimații de presă, urmăresc sistematic discreditarea muncii acestora și promovarea unor teorii ale conspirației menite să slăbească încrederea publicului în onestitatea, rigoarea și valoarea materialelor de presă realizate de Recorder.

Considerăm că asaltul din ultima săptămână asupra redacției Recorder – materializat prin insinuări, invective și insulte – este, în mod fundamental, un asalt asupra unei întregi profesii.

Rolul central al profesiei de jurnalist este de a-i informa pe cetățeni cu privire la modul în care persoanele care dețin funcții publice își exercită atribuțiile: cu ce nivel de competență, cu ce rezultate și cu câtă integritate.

Funcțiile publice există pentru a servi publicul, iar misiunea jurnalistului este de a-i chestiona constant pe cei aflați în poziții de putere și de decizie în legătură cu modul în care își îndeplinesc responsabilitățile.

Situația actuală este cu atât mai îngrijorătoare cu cât unele dintre cele mai grave atacuri lansate după publicarea documentarului Recorder „Justiție capturată” provin chiar din interiorul autorității judecătorești.

În acest sens, considerăm deosebit de grave acuzațiile făcute la adresa muncii jurnaliștilor Recorder în conferința de presă organizată de Curtea de Apel București (CAB), precum și pe cele din comunicatul Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Conducerea CAB se referă la o investigație de presă acuzând că aceasta ar fi parte dintr-o „campanie de destabilizare a puterii judecătoreşti”, pe care o vede drept o „instigare publică împotriva ordinii constituționale”, în fapt două infracțiuni contra securității naționale prevăzute de art. 368 și art. 397 din Codul Penal.

Mai mult, Liana Arsenie, președinta CAB, a formulat aceeași acuzație gravă și la adresa Televiziunii Române – instituție publică ce a redifuzat documentarul Recorder „Justiție capturată”.

Afirmații din același registru au fost făcute și într-un comunicat de presă dat publicității de Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Aceste atacuri au loc în condițiile în care atât Liana Arsenie, președinta CAB, cât și Lia Savonea, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, au refuzat, în scris, invitațiile la interviu adresate de Recorder înainte de publicarea materialului de presă. Prin refuzul lor, cele două au ales să nu își exprime punctul de vedere cu privire la informațiile prezentate, deși li s-a oferit explicit această posibilitate, iar ulterior au contestat public conținutul documentarului.

Discursul autorității judecătorești la adresa jurnalismului practicat de redacția Recorder – un jurnalism exercitat, și în acest caz, exclusiv în serviciul public – s-a manifestat într-un registru nemaiîntâlnit în întreaga istorie a sistemului judiciar.

Prin ton și conținut, acest discurs se apropie de retorica unor publicații și posturi de televiziune care practică discreditarea sistematică a jurnaliștilor care, cu respectarea standardelor de documentare și verificare a informațiilor, aduc în atenția publicului disfuncționalități majore ale societății.

Remarcăm că o parte din atacul concertat asupra colegilor noștri e lansat și de aceleași surse de falsuri și dezinformare pe care Consiliul Național al Audiovizualului le amendează de ani de zile, dar continuă să fie licențiate ca surse de programe de informare publică.

În aceste condiții, cerem Consiliului Național al Audiovizualului să își respecte rolul de garant fundamental al interesului public și să se autosesizeze în cazul emisiunilor cu conținut dezinformativ care i-au vizat pe colegii noștri de la Recorder în ultimele zile.

Documentarul „Justiție capturată” respectă standardele profesionale internaționale de documentare și verificare a informațiilor, inclusiv principiile privind trasabilitatea surselor publice și protecția surselor anonime.

Este esențial de subliniat că, până în acest moment, la aproape o săptămână de la publicare, niciuna dintre probele pe care Recorder și-a fundamentat documentarul – nicio informație factuală, nicio dată, nicio cifră, niciun nume, nicio cronologie – nu a fost demonstrată ca fiind falsă ori măcar inexactă.

Noi, semnatarii prezentei scrisori deschise, ne solidarizăm cu redacția Recorder și condamnăm ferm atacurile la adresa muncii lor, pe care le considerăm lipsite de temei factual și motivate, în unele cazuri, de interese evidente. Avem, totodată, încredere că publicul este capabil să distingă între jurnalismul realizat în interes public și propaganda menită să conserve o stare de fapt în beneficiul restrâns al celor care profită de acesta.

Invităm, de asemenea, și reprezentanți ai societății civile sau organizații civice, oameni conștienți de importanța societală a jurnalismului în interes public, să ni se alăture și să semneze această scrisoare deschisă.

Formularul în care vă puteți introduce date pentru a deveni semnatari ai scrisorii deschise: [https://tinyurl.com/4mzfen5m]

JURNALIȘTI

Emilia Șercan, jurnalistă PressOne

Codruța Simina, jurnalistă Public Record

Mona Dîrțu, jurnalistă PressOne

Ovidiu Vanghele, jurnalist Centrul de Investigații Media

Cătălin Striblea, jurnalist Europa FM

Magda Grădinaru, jurnalist

Vitalie Cojocari, jurnalist Euronews

Ovidiu Mihalcea, data reporter Public Record

Vlad Odobescu, reporter Scena9.ro

Cătălin Doscaș, redactor-șef Buletin de București

Anca Mihai, jurnalistă Public Record

David Leonard Bularca, jurnalist Hotnews

Horațiu Bontea, redactor Factual/Public Record

Răzvan Tîmpescu, jurnalist Factual/Public Record

Carmen Lucuț, jurnalist Factual/Public Record

Iulia Stănoiu, jurnalistă Context.ro

Razvan Robu, jurnalist

Bianca Albu, jurnalistă Public Record

Andreea Pavel, redactor-șef Info Sud-Est

Ioana Moldovan, fotojurnalistă

Gabriel Ion Mateescu, reporter Info Sud-Est

Delia Dascălu, reporter Info Sud-Est

Octav Ganea, fotojurnalist coordonator Inquam Photos

Petruț Iacob, reporter Info Sud-Est

Perju Alexandra, reporter Factual și Public Record

Dan Tapalaga, jurnalist G4Media

Mihai Ghiduc, redactor-șef Mindcraft Stories

Liviu Avram, jurnalist G4Media

Luiza Vasiliu, reporter Drepturi&Strâmbe

Andreea Archip, editoare coordonatoare Școala9

Cătălin Tolontan, coordonator editorial HotNews

Andrei Pungovschi, fotojurnalist

Victor Cozmei, jurnalist HotNews.ro

Ioana Epure, director editorial PressOne

Ramona Ciobanu, redactor Hotnews

Mona Hera, jurnalist HotNews

Raluca Ion, jurnalist HotNews

Daniel Mihailescu, fotoreporter Agence France Presse

Andreea Tudor, reporter Buletin de Bucureşti

Alex Olaru, redactor-șef

Florentina Cernat, jurnalist HotNews

Cătălin Anghel-Dimache, reporter

Alexandra Coșlea, jurnalist HotNews

Mihai Radulescu, jurnalist senior TVR

Claudia Pîrvoiu, jurnalist HotNews

Iulia Roșu, editor Coordonator Snoop.ro

Răzvan Luțac, jurnalist, fondator Snoop

Adrian Mihălțianu, publisher PressOne

Florin Râșteiu, jurnalist Buletin de București

Ionuț Iordăchescu, jurnalist Agenția France-Presse (AFP)

Ramona Ursu, redactor-șef MediaQuality.ro

Alina Zibrițchi, jurnalist PressOne

Octavian Coman, jurnalist independent

Lavinia Niță, jurnalist PressOne

Romana Puiuleț, jurnalist RISE Project

Răzvan Filip, jurnalist PressOne

Ștefania Gheorghe, jurnalistă HotNews

Alexandra Nistor, reporter HotNews

Victor Ilie, reporter Drepturi & Strâmbe

Luiza Popovici, reporter de investigații

Laura Popa, redactor șef PressOne

Cristian Pantazi, jurnalist G4Media

Mihai Munteanu, jurnalist captura.ro

Cristian Lupșa, jurnalist, Asociația Media DOR

Ioana Moldoveanu, reporter

Ioana Vochin, jurnalistă HotNews

Răzvan Chiruță, redactor-șef adjunct Buletin de București

Adelina Mărăcine, jurnalistă

Marius Comper, international editor, NewsNow.co.uk

Cristian Andrei, jurnalist

Sebastian Jucan, jurnalist

Carla Tănasie, jurnalist

Andrada Fiscutean, jurnalist freelancer, asist. univ. la FJSC

Andrei Luca Popescu, jurnalist

Bianca Felseghi, jurnalist PressOne

Georgiana Ilie, senior editor

Cristian Leonte, jurnalist

Adelin Petrișor, jurnalist, Știrile TVR

Denisa Crăciun, jurnalistă StartupCafe.ro

David Manolache, reporter Centrul de Investigatii Media

Cosmin Bumbuț, fotograf Teleleu.eu

Elena Stancu, jurnalistă Teleleu.eu

Paula Căbescu, fact-checker

Paul Radu, director OCCRP

Horia Ghibuțiu, jurnalist, autor

Anatolie Eșanu, jurnalist

Bianca Oanea, jurnalist, News&Spice

Oancea Sebastian, jurnalist www.antifakenews.eu

Radu Ciorniciuc, jurnalist și regizor documentar

Andra Mureșan, reporteră Scena9

Cătălin Hopulele, redactor-șef Ziarul de Iași

Alex Dima, jurnalist ProTV

Sebastian Pricop, jurnalist Hotnews

Florin Ciucaș, redactor-șef Bihoreanul

Lina Vdovîi, regizor, jurnalist independent

Raluca Avram, editor șef eBihoreanul.ro

Alison Mutler, jurnalist, director Universul.net

Sorin Semeniuc, jurnalist G4Media.ro si Ziarul de Iași

Dan Duca, jurnalist Hotnews

Adriana Barbu, jurnalist

Cătălin Stancu, editor Vrancea24.ro

Mirela Neag, redactor Snoop

Ion Mateș, editor foto, HotNews

Tomas Arond, jurnalist

Cristina Radu, reporter Snoop

Andreea Vilcu, jurnalist

Paul Angelescu, jurnalist

Sorana Stănescu, jurnalist Foaia de observație

Vasile Hotea-Fernezan, reporter TVR

Tibi Oprea, data journalist, Termene.ro

Emilian, Isaila, senior editor SpotMedia.ro

Matei Udrea, jurnalist

Raluca Juncu, redactor

Alexandra Tănăsescu, jurnalist Cultura la dubă

Laurențiu Horațiu Mihu, redactor-șef Universul.net

Paula Herlo, jurnalist

Gabriel Bejan, jurnalist HotNews

Marian Voicu, publisher Veridica

Adriana Totorean, jurnalistă

Cătălin Moraru, redactor-șef Monitorul de Botoșani

Alice Iacobescu, jurnalist

Renata Mogîldea, jurnalistă PressOne / Deutsche Welle

Andrei Stan, jurnalist HotNews

Ionuț Sociu, jurnalist

Vlad Ursulean, jurnalist Casa Jurnalistului

Horia Ghibuțiu, jurnalist independent

Stilyan Deyanov, jurnalist și traducător independent

Andreea Pietrosel, jurnalist

Alexandra Clapa, jurnalistă Gen, știri

Loredana Diacu, reporter

Andrada Floria, jurnalistă SmartLiving.ro

Liviana Rotaru Conțelman, publisher

Mira Gomboș, jurnalist Radio România și G4Media

Dan Popa, ziarist

Dragoș Pătraru, jurnalist Starea Nației

Carla Lunguți, jurnalist, Asociația Media DOR

Alina Radu, jurnalist, directoare Ziarul de Gardă

Otilia Cristea, jurnalistă HotNews

Adrian Cochino, jurnalist Hotnews

Andra Matzal, editor Scena9

Alin Olteanu, redactor-șef

Raluca Medeleanu, jurnalist Special Arad

Petrișor Obae, redactor-șef Pagina de Media

Cătălin Gomboș, jurnalist Veridica

Cristina Călin, jurnalist Totul Despre Mame

Ada Constanda, jurnalistă Snoop

SOCIETATE CIVILĂ

Ciprian Ciocan, manager de proiect Alianța „A Patra Putere”

Radu Vancu, scriitor

Zenaida Tătaru, program manager Superscrieri, Fundația Friends For Friends

Liana Ganea, președintă ActiveWatch

Răzvan Martin, coordonator ActiveWatch

Antoaneta Opriș, președinte Asociatia Aurora Media

Pavel Lucescu

Emil Ionescu, profesor universitar

Jonida Mino, membru, Asociatia Reset

Vanesa Panait, copywriter

Tudor Chirilă, artist

Cosmin Popa, cercetator, Institutul de Istorie “Nicolae Iorga”

Irina Eftimie

Raluca Radu, profesor universitar, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București

Paul Alexandru

Razvan Petri, co-președinte, Centrul pentru Democrație și Bună Guvernare

Ana Maria Bugneriu, directoare executivă Fundația Comunitară Sibiu

Marian Rădună, președinte, Asociația Mea (Mediu, Educație și Activism)

Dana Deac, Președinte Asociația EduCOD

Ana Mocanu, directoare executivă Funky Citizens

Dragoș Stanca, inițiator, Ethical Media Alliance

Alexandra Cantor, directoare executivă Fundația Friends for Friends

Bogdan Oprea, directorul Departamentului de Jurnalism, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București

ORGANIZAȚII

Alianța „A Patra Putere”

ActiveWatch

Centrul pentru Jurnalism Independent

Funky Citizens

Fundația Friends For Friends

Ethical Media Alliance

Grupul pentru Dialog Social

Redacția Snoop

Centrul de Investigații Media

Starea Nației

Fundația Comunitară Sibiu

Asociația Reset

Asociația Mea (Mediu, Educație și Activism)

Asociația EduCOD

Redacția Ziarul de Iași

Asociația Media DOR

Redacția Ziarul de Gardă

The post Atacurile împotriva Recorder sunt un asalt asupra întregii profesii appeared first on Cultura la dubă.

Walter Robinson, câștigător al Premiului Pulitzer 2003 pentru Serviciu Public, alături de echipa de investigații Spotlight a ziarului Boston Globe, s-a aflat zilele acestea la București, la invitația Fundației Friends For Friends.

Robinson a coordonat echipa Spotlight în celebra anchetă care a vizat preoții catolici pedofili, devenită subiectul filmului „Spotlight” – câștigător al premiului Oscar pentru cel mai bun film în 2015.

La 76 de ani, cu o experiență în presă de 50 de ani, Walter Robinson a susținut un masterclass în fața jurnaliștilor români și a participat la Gala Superscrieri, care a desemnat cele mai bune materiale jurnalistice ale ultimului an.

A venit la București să inspire colegii săi de breaslă români, dar a mărturisit cu modestie că el este cel inspirat după cele 4 zile petrecute aici.

Într-un discurs impresionant susținut în deschiderea Galei Superscrieri, acesta a ovaționat-o pe Emilia Șercan, jurnalista persecutată de autoritățile române în urma publicării investigației despre plagiatul premierului Nicolae Ciucă.

„România îmi este străină, dar această adunare nu. Nu vorbesc limba română, dar noi împărtășim o limbă comună, care nu are nevoie de o traducere.

Aici mă aflu printre colegi, printre noi prieteni și tot ceea ce căutăm noi este adevărul.

Ceea ce facem irigă rădăcinile democrației. Jurnalismul bun este oxigenul democrației. Fără el, ne-am sufoca toți.

Am acceptat invitația de a veni aici pentru că sunt inspirat de voi.

În SUA avem Primul Amendament care ne garantează drepturile. Aproape tot ceea ce facem noi este lipsit de riscuri.

Cea mai mare frică pe care o pot avea reporterii americani de investigație este că vor întârzia la cină. Aici nu stau așa lucrurile.

Material după material, zi după zi, voi acceptați riscuri pe care noi, în America, le percepem drept inimaginabile. Vă riscați reputațiile, joburile, chiar și propria siguranță.

În SUA e posibil să avem jurnaliști la fel de buni ca Emilia Șercan, deși mă îndoiesc că vreun jurnalist pe care îl cunosc e la fel de bun.

Dar noi nu avem reporteri cu curajul ei și cu convingerea că acele riscuri merita asumate pentru că jurnalismul este atât de important.

Emilia, tu ești eroul meu. Și ar trebui să adaug, la fel sunteți voi toți.” – Walter Robinson, jurnalist Boston Globe.

Într-o țară în care jurnaliștii sunt deseori atacați sau defăimați, fie de public, fie de autorități, jurnalistul de la Boston Globe vine și reamintește cât de importantă este presa onestă pentru democrație.

Într-un interviu pentru Cultura la dubă, puse laolaltă, răspunsurile lui Robinson ar putea fi în egală măsură o declarație de iubire și respect pentru o profesie pe care din ce în ce mai puțini aleg să o practice și din ce în ce mai mulți aleg să o atace.

Însă, în definitiv, este profesia pentru care noi ne trezim în fiecare dimineață și care schimbă câte ceva în noi și în societate.

***

La Masterclassul susținut în fața jurnaliștilor români ați spus că presa independentă este în pericol în toată lumea. De unde credeți că vine cea mai mare amenințare?

Cred că cea mai mare amenințare la adresa presei apare în special în democrațiile mai noi, unde liderul ales crede că el ar putea avea mai mult succes dacă nu ar mai exista reporterii “obraznici” care scriu articole negative.

Am avut și noi în SUA acest tip de lider timp de 4 ani, cu implusuri autoritare, care, la fel ca Mussolini, Hitler sau Victor Orban, a considerat că va reuși să își atingă obiectivele dacă nimicește presa.

Este o problemă evidentă și aici, în România. Am învățat multe în cele 4 zile petrecute aici.

E interesant că ați spus “democrații mai noi”. Considerați că România este în continuare o democrație nouă, la 33 de ani de la căderea comunismului?

Da, cred că da. E drept, cele mai clare exemple despre ce au făcut liderii presei sunt Ungaria și Polonia. În Ungaria efectiv nu mai există presă independentă pentru că multe dintre publicații au fost cumpărate de prietenii lui Orban.

Nu există critică la adresa lui Orban.

Chiar și în SUA, care are probabil cea mai lungă tradiție în democrație, avem acum Curți Supreme de Justiție care discută despre schimbarea legii în așa fel încât să fie mai ușor de dat în judecată (jurnaliștii), am avut un președinte care a făcut din reporteri o țintă personală a atacurilor.

Am o tricou cu care dorm, pe care scrie “Enemy of the people”, pentru că așa a numit Trump presa. Ups, i-am zis numele. (râde)

Trendurile sunt, din păcate, înfricoșătoare, dar trebuie să spun că sunt profund impresionat de jurnaliștii independenți din România, fiindcă în ciuda tuturor hărțuirilor la care sunt supuși, rămân ancorați în luptă. E impresionant.

În SUA nu ai nevoie de prea mult curaj ca să mergi la muncă dimineața, dacă ești jurnalist, dar aici ai nevoie.

În România, jurnaliștii independenți dau dovadă de curaj zi de zi. Admir asta sincer.

Cred că dacă nu mai suntem conștienți de libertatea de expresie pe care o avem, există riscul să o pierdem.

Ce ați spune publicului, astfel încât să înțeleagă relevanța presei independente și să o sprijine?

Cred că e o lecție civică importantă pe care o putem preda prin munca noastră. Ieri, de exemplu, am aflat despre cum se folosesc autoritățile române de legea europeană a GDPR-ului pentru a anonimiza numele din documentele oficiale cerute de jurnaliști.

Paralela la care mă gândesc este că în Massachusetts, legea privind documentele publice e una dintre cele mai rele din SUA. Dacă vrem documente, agențiile spun “te costă 2 milioane de dolari” sau  te fac să aștepți cu lunile sau chiar dacă legea spune că trebuie să ți le dea, îți refuză accesul fiindcă știu că noi am cheltui resurse importante ca să mergem la tribunal.

Ani de zile ne-am plâns între noi de problema asta, eram frustrați, uneori mergeam la tribunal, dar nu spuneam publicului despre asta.

Și apoi am avut ideea genială ca de fiecare dată când primim astfel de refuzuri abuzive, să scriem un articol despre asta.

Am început să facem asta și în câțiva ani publicul a început să ne fie alături, a văzut asta drept o bătălie între noi și guvern și pentru că noi reprezentăm publicul, este, de fapt, o bătălie între public și guvern.

Și după ce am început să scriem despre asta și publicul să ne susțină, atunci au schimbat legea pentru a ne înlesni accesul. Nu au înlăturat toate obstacolele, dar au făcut accesul mai ușor.

Și când am auzit de aceste lucruri printre jurnaliștii români, „cum scriem un material dacă numele din documente sunt anonimizate?”, am zis “puteți să scrieți un material despre cât de stupid este că guvernul face asta.”

Ca să răspund la întrebare, publicul poate fi de partea noastră atunci când prin munca noastră le arătăm că ceea ce facem este în propriul lor interes.

În România, politicienii au felurite moduri de a intimida presa. Există varianta mai “elegantă”, prin care cumpără spațiu publicitar cu bani publici și subjugă astfel presa dependentă de acele fonduri, s-a întâmplat cu o sumă uriașă în pandemie, ori există variante mai agresive, în care cheamă jurnaliștii în instanță și cer înlăturarea articolelor care nu le sunt favorabile.

În SUA cum stau lucrurile între politicieni și jurnaliști?

Există mereu această relație de adversari, așa cum e normal să fie. Fie că scriem despre republicani sau democrați, e la fel, nu le place să ne aibă prin preajmă.

Dar, în primul rând, noi nu luăm bani guvernamentali.

Au fost chiar niște propuneri în Congres, ținând cont de problemele financiare cu care se confruntă presa, să existe niște fonduri guvernamentale pentru presă, însă nu cred că este o idee bună.

Dacă îți dau bani, chiar și dacă nu îți spun nimic, te vei gândi mereu „voi mai primi banii dacă scriu asta?”. Și atunci jurnaliștii încep să se auto-cenzureze. Deci nu cred că este un drum bun.

Avem și noi problemele noastre, după cum spuneam, de a accesa documente oficiale, dar nu sunt atâtea moduri prin care politicienii ne pot îngreuna viața, așa cum se întâmplă aici.

Ați fost de-a lungul carierei și corespondent la Casa Albă, în timpul mandatelor lui Ronald Reagan și George H. W. Bush. Care erau cele mai dificile aspecte în munca de jurnalist care acoperă Casa Albă?

Eu cred că e unul dintre cele mai supraapreciate joburi din jurnalism. În aproape toate administrațiile prezidențiale, ei controlează ceea ce ajunge la presă. Când apare o scurgere de informații, de obicei este o scurgere autorizată, menită să promoveze președintele sau politicile lui.

E chiar foarte greu să găsești surse, fiindcă sunt toți foarte loiali președintelui.

Excepția a fost cu ultimul nostru președinte, care era atât de neloial propriilor lui oameni, încât l-au răsplătit pe măsură, sunând reporterii deseori și vărsând lucruri negative despre șeful lor.

Dar, în general, călătorești foarte mult prin toată lumea, sună pretențios că te ocupi de Casa Albă, dar, de fapt, e foarte greu să faci relatări bune de la Casa Albă.

Sunt acele momente când președintele ține un discurs undeva, sunt sute de reporteri prezenți și cumva toți ajung să scrie aceeași ideea principală.

Jurnaliștii primesc discursul scris dinainte, în autobuz sau în avion, discută între ei.

Un reporter bun de investigație nu prea are ce căuta la Washington.

Care credeți că este cea mai importantă schimbare adusă de investigația echipei Spotlight despre preoții catolici predofili? Credeți că fenomenul a încetat?

Cred că abuzurile nu au încetat complet și că marea schimbare nu a venit dinspre biserică, ci dinspre oamenii de rând. Cred că părinții, nu doar în relația cu biserica, sunt mult mai vigilenți acum.

În trecut, ce putea să fie mai sigur pentru ei decât un preot? Dacă un preot lega o relație cu un băiat de 13 ani, pentru ei era ceva extraordinar.

Acum nu mai e la fel.

Cât despre biserică, încă are aceeași problemă în privința transparenței. Cred că singurul mod prin care poate rezolva asta este să spună totul. Dar nu au fost capabili să facă asta.

Mușamalizarea continuă.

Papa precent a vrut să schimbe lucrurile, dar niște cardinali puternici s-au opus și l-au blocat la fiecare pas.

Ați spus ieri că a fost un lucru bun că nu ați publicat acea anchetă în vremurile de azi, ale social media. De ce credeți că a fost un lucru bun asta?

Cred că ar fi fost mult mai ușor pentru oamenii care sunt de partea bisericii sau care nu iubesc presa să confiște subiectul și să îl arunce într-un nor al îndoielilor, denigrărilor, se întâmplă asta acum.

Am publicat la un moment prielnic, când presa putea fi citită online, dar munca noastră nu putea fi subestimată așa cum este acum.

Credeți că în zilele noastre social media ajută presa sau ne face munca și mai grea?

Ne face munca și mai grea și este și mai greu pentru public să înțeleagă care este subiectul adevărat.

E atât de ușor să manipulezi social media, platformele au eșuat în a filtra oamenii care denaturează adevărul.

Eu nu postez pe Twitter, am o pagina de facebook pe care nu prea o folosesc…ba chiar cred că o să renunț definitiv la Twitter.

Ce ați face dacă ați fi jurnalist în Rusia de azi? Cum ați putea să vă păstrați libertatea de expresie?

Dacă aș fi un jurnalist în Rusia, acum aș fi, de fapt, în Letonia. Nu mai poți lucra în Rusia ca jurnalist, mergi la închisoare dacă folosești cuvântul „război”.

Toți reporterii străini au plecat acum două luni și acoperă subiectele de la distanță, din Istanbul, Stockholm, etc.

Sunteți și profesor de jurnalism. Cum se raportează tinerii, studenți la jurnalism, la presă? Ați observat cumva o lipsă de interes chiar și la ei?

De exemplu, în România mulți renunță din start la ideea de a face presă și merg către PR sau publicitate.

Așa este, nu e o problemă nouă, deja de mulți ani o bună parte dintre studenții la jurnalism ajung, de fapt, în PR. Pentru că programul e mai bun, salariile sunt mai bune. Dar satisfacția la locul de muncă…pff, poți uita de ea.

Eu am norocul să predau jurnalism de investigație și să am parte de studenți chiar interesați de asta, așa că mulți dintre ei ajung să lucreze în presa. Ce mi se pare îngrijorător este că mai mult de jumătate dintre studenții la jurnalism de la noi vor să lucreze în presa sportivă.

Dar noi avem un exemplu pozitiv de publicație de sport care a realizat una dintre cele mai importante anchete din România, Gazeta Sporturilor, despre bacteriile din spitale, iar povestea lor apare în filmul Colectiv, nominalizat la Oscar. Deci poți face jurnalism de calitate și din presa de sport.

Am auzit de filmul Colectiv, dar nu am apucat să îl văd, o să îmi fac timp pentru asta.

Sigur, eu cred că până la urmă orice reporter bun este un reporter de investigație, iar asta le spun și studenților mei.

Asta înseamnă că de fiecare dată când ți se dă o sarcină, să acoperi un subiect, să te gândești că întotdeauna este mai mult decât ceea ce îți comunică autoritățile și că poți săpa mai mult.

Poți face asta la orice subiect care ți se dă dimineața și trebuie să îl predai pentru ziarul de a doua zi. Nu poți petrece o săptămână la el. Dar dacă ești trimis la o conferință guvernamentală și scrii doar despre ce spun ei, pentru mine asta nu e acceptabil.

Așa că dacă te gândești că fiecare subiect are elemente ascunse, atunci vei avea șanse să îți dezvolți mai repede aptitudinile necesare pentru a ajunge la ele.

Ce sfat ați avea pentru un tânăr care vrea să devină jurnalist?

Vrei o carieră care te împlinește, vrei o carieră în care să simți că faci o diferență în viața cuiva, o carieră în care crezi că munca ta chiar contează. Asta poate fi adevărat și pentru un învățător, dar cred că e și mai adevărat în jurnalism.

Eu le spun tinerilor: gândiți-vă la jurnalism. Nu trebuie să o faceți toată viața, dar experiența de a o face este extraordinară. Nu există ceva mai distractiv.

Pe dumneavostră ce v-a determinat să continuați să o faceți o viață întreagă?

O fac pentru că pur și simplu iubesc meseria. E distractivă, e interesantă. Am fost la o cină cu jurații de la Superscrieri, a fost o discuție interesantă chiar dacă în cea mai mare parte s-a vorbit limba română. Dar am zis: cei mai interesanți oameni cu care îți poți petrece timpul sunt jurnaliștii. Datorită experiențelor noastre.

Imaginați-vă că acesta ar fi fost un grup de bancheri. Cât de plictisitor ar fi fost…

***

Gala Superscrieri a avut loc aseară. Victor Ilie (Recorder) a câștigat Premiul Superscrierea Anului pentru investigația video “Clanul Marelui Alb”. Lista completă a câștigătorilor poate fi consultată aici.

The post Walter Robinson, jurnalistul care a coordonat echipa Spotlight de la Boston Globe: „În România, jurnaliștii independenți dau dovadă de curaj zi de zi.” appeared first on Cultura la dubă.

China se situează pe locul 177 dintr-un total de 180 de ţări în Clasamentul mondial al RSF privind libertatea presei în 2019, aminteşte sursa citată.

Potrivit comunicatului, RSF demonstrează că, fără controlul şi cenzura impuse de autorităţi, presa chineză ar fi informat mult mai devreme publicul despre gravitatea epidemiei de coronavirus, salvând mii de vieţi şi evitând – poate – pandemia.

RSF citează totodată o analiză publicată în 13 martie, potrivit căreia cercetători de la Universitatea din Southampton au sugerat că numărul cazurilor de coronavirus în China ar fi putut fi redus cu 86% dacă măsurile de luptă împotriva epidemiei, luate în China începând din 20 ianuarie, ar fi fost puse în aplicare cu două săptămâni mai devreme.

Citește articolul integral pe G4Media.ro

The post Reporteri fără Frontiere: Dacă presa chineză era liberă, COVID-19 poate nu ar fi devenit pandemie appeared first on Cultura la dubă.