Cultura la dubă a dezvăluit la începutul lunii martie că manuscrisele marelui compozitor Enescu sunt depozitate în containere ținute în aer liber, care nu îndeplinesc normele prevăzute de lege. Informațiile prezentate în investigația Cultura la dubă au fost confirmate ulterior de două comisii ale Ministerului Culturii – cea de specialiști și cea a Corpului de Control.

În continuare manuscrisele se află în containere, alături de alte bunuri de tezaur.

UPDATE: Noul manager interimar al Muzeului Enescu este Bogdan Tănăsescu, de profesie arheolog, consilier onorific al ministrului Culturii, Andras Demeter.

***

Potrivit Raportului Corpului de Control “Conducerea instituției avea cunoștință de câțiva ani că va trebui să mute patrimoniul mobil din interiorul palatului, însă nu a existat un plan de mutare formalizat la nivelul instituției.”

Pe de altă parte, deși condițiile de depozitare erau stabilite încă din vara lui 2021, la o ședință a Consiliului de Administrație, decizia fiind luată chiar în prezența unui reprezentant al Ministerului Culturii, în tot acest timp Cristina Andrei a fost evaluată anual cu peste 9.

Între timp, la containere au apărut găuri în podele, probleme de control al umidității, infiltrații de aer și de apă, găuri în podele, probleme cu unul dintre aerele confiționate. Conducerea nu a informat Ministerul Culturii cu privire la situațiile apărute, potrivit Corpului de Control.

“Conducerea MNGE nu a prezentat dovezi privind solicitarea de sprijin inter-instituțional pentru găsirea unor spații adecvate, optând direct pentru închirierea unor containere care nu oferă garanții de microclimat comparabile cu depozitele muzeale standard.“ – se arată în raport

Totodată, Corpul de Control al Ministerului Culturii a susținut în raport că directoarea nu a ținut cont de sfaturile specialiștilor muzeului – “Ignorarea Consiliului Științific sub pretextul lipsei de competență a membrilor săi – numiți chiar de conducerea muzeului – constituie o recunoaștere a managementului defectuos al resurselor de specialitate.”

Ministerul Culturii urmează să anunțe azi un manager interimar și să organizeze ulterior un concurs de management. Totodată, ministerul a transmis într-un comunicat de presă că va reîncepe lucrările de consolidare a Palatului Cantacuzino.

“La Muzeul Național „George Enescu” au fost executate până în prezent aproximativ 25% din lucrările prevăzute. Contractul de execuție nu a mai fost prelungit după anul 2024, ca urmare a intrării în insolvență a antreprenorului.

Pentru continuarea investiției, Ministerul Culturii a lansat, în decembrie 2025, procedura de achiziție pentru serviciile de proiectare, execuția restului de lucrări și asistența tehnică din partea proiectantului, aferente obiectivului „Muzeul Național «George Enescu» – Palatul «Cantacuzino», Casa Memorială și Anexa”.

La data de 11 iunie 2026, a fost finalizat raportul procedurii de achiziție, iar comisia de evaluare a desemnat câștigătoare oferta prezentată de asocierea formată din Aedificia Carpați S.A. (lider de asociere), Profesional Construct Proiectare și Remon Proiect S.R.L., în valoare de 10.480.629,97 euro net.” – se arată în comunicatul de presă.

Bogdan Tănăsescu a fost numit manager interimar al Muzeului Enescu

Bogdan Tănăsescu, de profesie arheolog, a fost anunțat azi, într-un comunicat transmis de Ministerul Culturii, în funcția de manager interimar al Muzeului Enescu. Până acum, el era consilierul ministrului Andras Demeter. Bogdan Tănăsescu a candidat recent, fără succes, la concursul de management al Muzeului Național de Istorie a României.

Potrivit siteului Ministerului Culturii, “Bogdan Tănăsescu s-a format ca specialist în arheologia preistorică, participând, încă din anii ’90, la numeroase campanii arheologice desfășurate în țară și în străinătate. Colaborarea sa cu instituții de prestigiu, precum Institutul German de Arheologie – Secțiunea Eurasia, i-a oferit ocazia de a lucra alături de reputați cercetători, printre care și profesorul Svend Hansen, în proiecte de cercetare derulate în regiunea Caucazului (situl Aruchlo, Republica Georgia). Experiența de teren a fost dublată de o preocupare constantă pentru analiza contextuală a descoperirilor, integrându-le într-o perspectivă amplă ce cuprinde spațiul dintre Europa Centrală și Orientul Apropiat.

Interesul pentru noile tehnologii a însoțit permanent activitatea sa profesională. În perioada 2000–2004, în cadrul Ministerului Culturii – CIMEC, a fost printre primii specialiști implicați în utilizarea sistematică a bazelor de date digitale, contribuind la dezvoltarea unor proiecte naționale importante, precum Registrul Arheologic Național (RAN). De atunci, și-a consolidat activitatea în direcția digitizării și digitalizării patrimoniului cultural, domeniu în care continuă să fie activ.

În prezent, Bogdan Tănăsescu colaborează și ca consultant științific (endorser) pentru aplicația Jenni AI, o platformă de inteligență artificială dedicată scrisului asistat. Prin aceasta, sprijină promovarea utilizării tehnologiei în sprijinul cercetării și comunicării academice, contribuind la îmbinarea tradiției umaniste cu instrumentele inovatoare ale erei digitale.”

Disclaimer: Bogdan Tănăsescu nu are nicio relație de rudenie cu autoarea articolului, jurnalista Alexandra Tănăsescu, fiind o simplă coincidență de nume.

REZULTATELE EVALUĂRILOR ANUALE ALE MANAGERILOR INSTITUȚIILOR DE CULTURĂ DIN SUBORDINEA MINISTERULUI CULTURII – ANUL 2025

• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2882/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.01.2025 – 31.12.2025, a managementului doamnei Cristina Liliana Andrei, manager al Muzeului Național „George Enescu” din București este: 6,28;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2856/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada  20.12.2024 – 31.12.2025, a managementului domnului Radu Petrovici, manager al Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” este: 6,57;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2832/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului doamnei Varvara-Cătălina Ștefănescu, manager al Centrului Național al Dansului București este: 8,48;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2843/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului doamnei Daniela Vlădescu, manager al Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” din Constanța este: 6,63;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2829/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Valerii Kavruk, manager al Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni este: 9,85;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2830/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului doamnei Paulina Popoiu, manager al Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” este: 9,95;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2823/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Narcis Dorin Ion, manager al Muzeului Național „Peleș” este: 9,85;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2824/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului doamnei Maria-Cristina Toma, manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi este: 9,91;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2825/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Felix-Florin Marcu, manager al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca este: 9,86;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2768/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Marin Cazacu, manager al Filarmonicii „George Enescu” este: 9,51;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2757/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Călin Corneliu Dan, manager al Muzeului Național de Artă Contemporană al României este: 9,77;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2758/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Luis-Ovidiu Popa, manager al Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” este: 9,85;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2767/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Daniel Nicolae Jinga, manager al Operei Naționale București este: 9,16;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2795/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Florin Estefan, manager al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca este: 6,95;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2759/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Virgil-Ștefan Nițulescu, manager al Muzeului Național al Țăranului Român din București este: 9,85;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2769/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Gabor Tompa, manager al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca este: 9,72;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2796/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Valeriu-Cristian Hadji-Culea, manager al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași este: 9,52;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2797/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Mihai-Petre Măniuțiu, manager al Teatrului Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca este: 9,63;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2770/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Alexandru Boureanu, manager al Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova este: 9,65;

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}.

The post Cristina Andrei, directoarea Muzeului Enescu, a fost demisă în urma evaluării anuale appeared first on Cultura la dubă.

“Să ne facem cu toţii datoria şi lumea îşi va recăpăta sensul ei suprem.” – George Enescu

George Enescu, una dintre figurile centrale ale culturii române, totodată un mentor cunoscut pentru generozitatea sa, a lăsat României o moștenire uriașă: manuscrisele întregii opere, corespondențe cu cei mai mari muzicieni ai lumii sau instrumentele sale muzicale. Doar o parte dintre acestea au fost clasate în Tezaurul țării noastre, adică sunt considerate unele dintre cele mai valoroase bunuri ale României.

Cultura la dubă dezvăluie azi, în premieră, o situație revoltătoare: manuscrisele marelui compozitor, inclusiv cel al operei Oedipe, precum și obiectele personale, piese de mobilier, fotografii și numeroase alte bunuri mobile clasate în Tezaur sau în fondul Patrimoniului Național sunt ținute de 4 ani și jumătate în containere în aer liber, expuse la variațiunile climatice extreme, potrivit surselor noastre.

Acestea au fost mutate odată cu deschiderea șantierului de la Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei, monument clasat în Patrimoniul European, care găzduiește Muzeul Național “George Enescu”. Șantierul este blocat de mai bine de 2 ani.

Potrivit surselor Cultura la dubă, containerele respective nu respectă normele prevăzute de lege pentru depozitarea bunurilor mobile de patrimoniu. Spațiile sunt dotate cu niște simple aparate de aer condiționat, dar în interiorul lor nu ar exista niciun dezumidificator. Iarna aceasta, un aer condiționat s-a stricat, iar obiectele depozitate acolo ar fi stat și la temperaturi de -16 grade Celsius și cu umiditatea ridicată. La topirea ultimei zăpezi, apa a pătruns în aceste spații.

Mai mult decât atât, la deschiderea șantierului, muncitorii au aruncat obiectele sanitare din baia personală a lui George Enescu și a Mariei Cantacuzino, soția sa. Muzeografii le-au recuperat ulterior, însă ele au fost vizibil deteriorate.

Cultura la dubă publică imagini în exclusivitate.

„Nu este un subiect de interes public” – a reacționat conducerea muzeului.

UPDATE: În urma publicării acestui articol, ministrul Culturii, Andras Demeter, a declarat pentru Cultura la dubă că va dispune azi trimiterea Corpului de Control la Muzeul Național “George Enescu”.

***

Muzeul Național “George Enescu” a fost înființat în 1956, din dorința Mariei Cantacuzino Enescu, soția lui George Enescu, de a păstra vie memoria marelui compozitor.

Procesul de consolidare și restaurare a Muzeului Național “George Enescu” – Palatul Cantacuzino și Casa Memorială George Enescu – a început în 2021 și ar fi trebuit să se încheie la finalul lui 2023. Însă, după termenul de 2 ani, firma a executat doar 25% din lucrări, iar Ministerul Culturii a închis șantierul.

În toți acești ani, unul dintre cele mai importante monumente istorice ale capitalei, inclus pe lista Patrimoniului European, a rămas încremenit sub schele sau proptele de lemn, iar bunurile mobile, multe dintre ele clasate în Tezaur, cu excepția viorilor, au fost depozitate în containere, potrivit unor avertizori de integritate cu care am stat de vorbă.

Pentru a putea deschide șantierul, muzeul trebuia să elibereze spațiul și să depoziteze în condiții sigure patrimoniul. Soluția găsită de conducerea instituției au fost containerele modulare, așezate în aer liber. Acestea sunt dotate cu aere condiționate care ar fi mers non-stop de 4 ani și jumătate încoace, vara pe rece, iarna pe cald.

Doar că în această iarnă, potrivit surselor Cultura la dubă, unul dintre aparate s-a stricat, iar obiectele din interior ar fi stat câteva nopți la temperaturi de îngheț. Apoi, la topirea ultimei zăpezi, containere au fost inundate, după cum se poate vedea în imaginile obținute de Cultura la dubă.

Potrivit surselor noastre, care au dorit să rămână sub protecția anonimatului, Cristina Andrei, managerul muzeului, a fost înștiințată în repetate rânduri că aceste spații nu ar corespunde normelor pentru protejarea patrimoniului.

Aceleași surse ne-au spus că în containere nu există dezumidificatoare, pentru că acestea ar crește consumul de curent și ar putea duce la căderea totală a energiei electrice. De asemenea, sursele noastre susțin că nici nu ar mai fi spațiu pentru dezumidificatoare.

În timpul verii trecute, când s-au înregistrat în mai multe zile temperaturi de 40 de grade Celsius, containerele au stat în plin soare. Mai mult decât atât, acestea sunt prevăzute cu ferestre. Specialiștii în conservarea și restaurarea de manuscrise cu care am stat de vorbă spun că manuscrisele sunt considerate materiale vulnerabile și nu ar trebui niciodată depozitate în spații în care pătrunde direct lumina soarelui.

“Umiditatea este un factor principal care accelerează degradarea în timp a hârtiei, a adezivilor şi a legăturilor. Variaţiile de umiditate provoacă în acest material higroscopic distorsiuni şi modificări dimensionale primejdioase.

La baza acestora stă oscilația U.R. (Umiditate Relativă), care la rândul ei e influențată de variația de Temperatură.”, ne spune un specialist cu peste 30 de ani experiență în conservare și restaurare de hârtie.

Conform normelor de conservare și restaurare a bunurilor culturale mobile, publicate în Hotărârea de Guvern Nr.1546/2003,

Valorificarea expozițională, temporară sau permanentă a bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural național mobil se face numai în spații corespunzătoare. Oricare ar fi motivele invocate, nu se admite amplasarea, chiar pentru perioade scurte, a unor bunuri culturale mobile în spații care nu corespund condițiilor prevăzute de prezentele norme. (Cap. II, Art. 3).

Se consideră corespunzător spațiul care îndeplinește următoarele condiții:

a) este salubru;

b) are stabilitate microclimatică:

● umiditatea relativă, denumită în continuare U.R., trebuie să fie cuprinsă în general între 50-65%. Pentru obiecte foarte sensibile, pentru care din anamneză se cunoaște că și-au creat un echilibru la alte valori ale U.R., se vor crea condiții în consecință (eventual locale);

● temperatura nu trebuie să depășească 22°C, urmărindu-se permanent corelarea acesteia cu U.R.;

c) pentru un spațiu nou construit, renovat sau restaurat, trebuie să treacă cel puțin 3-6 luni de la terminarea lucrărilor, timp necesar pentru asigurarea stabilizării microclimatului interior;

d) nivelul iluminării bunurilor de natură organică, reglat în funcție de gradul lor de sensibilitate la degradarea fotochimică, să nu depășească nivelul maxim admis de lucși x ore anual. În general se recomandă următoarele valori ale iluminării: 50-80 lucși pentru cărți, documente, miniaturi, acuarele, grafică, textile, lemn pictat, os, fildeș, specimene de istorie naturală, 150-200 lucși pentru picturi și obiecte din lemn, iar componenta UV emisă de sursele de iluminat nu trebuie să depășească 75 æW/lm (microwatt/lumen);

e) este lipsit de noxe provenite din pulberi sau gaze nocive;

f) instalațiile de iluminat, încălzire, apă și canal sunt în bună stare, au fost temeinic verificate și funcționează în mod corespunzător;

g) asigură securitatea bunurilor expuse;

Obiectele sanitare din baia lui George Enescu și a Mariei Cantacuzino, aruncate și deteriorate

La începutul șantierului deschis în 2021, muncitorii au aruncat cada, chiuveta, wc-ul și bideul, precum și boilerul de încălzire pe lemne din baia Casei Memoriale George Enescu, aflată în spatele Palatului Cantacuzino. Muzeografii au găsit ulterior obiectele aruncate în curte și le-au recuperat, însă ele erau deja deteriorate.

Tot muncitorii au folosit o bibliotecă ce a aparținut muzicologului George Breazul (n.r. 1887 – 1961) drept spațiu de depozitare a materialelor de construcții, mobilierul fiind grav avariat.

Încă de la demararea investigației, am încercat să obținem accesul pentru realizarea unui reportaj video în incinta muzeului. Mai întâi, managerul Cristina Andrei ne-a transmis că trebuie să primească acordul ministrului Culturii, apoi, vreme de câteva săptămâni ne-a amânat invocând niște investigații medicale. În final, după mai bine de o lună de încercări, aceasta ne-a transmis că nu consideră că patrimoniul muzeului este un subiect de interes public.

Am cerut în scris răspunsuri la următoarele întrebări:

“- Cine a ales ca soluție de depozitare a patrimoniului muzelui, pe perioada lucrărilor de consolidare, niște containere?

– În ce măsură aceste containere îndeplinesc condițiile necesare pentru depozitarea unui bunuri de patrimoniu precum manuscrisele lui George Enescu? Aveți cunoștintă despre faptul că lumina care pătrunde prin geamuri în timpul verii poate afecta starea manuscriselor?

– Cum au făcut față aceste containere temperaturilor extreme din vară și din iarnă?

– Este adevărat că în această iarnă, în timp ce afară erau noaptea -16 grade Celsius, unul dintre aerele condiționate s-a stricat și obiectele de patrimoniu au stat în ger mai multe zile? Ce măsuri ați luat pentru remedierea acestei probleme?

– Este adevărat că în urmă cu câteva zile, odată cu topirea zăpezii, a pătruns apă în containerele în care este depozitat patrimoniul? Ce măsuri ați luat pentru remedierea acestei probleme?

– Ați înștiințat Ministerul Culturii cu privire la aceste probleme? Dacă da, ați primit vreun răspuns?

– La începutul șantierului, obiectele sanitare din baia casei memoriale George Enescu au fost aruncate de muncitori, deteriorate, ulterior recuperate de angajații muzeului. Cum a fost posibilă această situație? Cine era responsabil cu protejarea acelor obiecte de patrimoniu și de ce acest lucru nu s-a întâmplat? Ce măsuri ați luat odată ce ați aflat că s-a întâmplat asta?”

Conducerea muzeului a răspuns astfel:

“Depozitarea bunurilor de patrimoniu nu este o informație publică, ci reprezintă un secret de serviciu exceptat expres de la transmitere de legea în vigoare. Totodată, dacă, în continuare, veți insista să publicați informații nu destinate publicului larg, vă asumați răspunderea pentru nesocotirea legislației. 

De asemenea, vă rugăm să aveți în vedere că cercetarea dumneavoastră privind patrimoniul este strict de competența specialiștilor mandatați expres să constate starea de conservare a acestor bunuri, rațiunea fiind aceea că sunt persoane care cunosc exigențele conservării, exigențe care reprezintă o specialitate profesională și nu o informație publică. Informația publică este diferită de interesul public major pe care îl reclamă și care poate fi satisfăcut doar instituțional, pe arii de competență.”

Potrivit Legii 182/2000, instituția care gestionează bunuri de patrimoniu este obligată să înștiințeze ordonatorul de credite în maximum 5 zile dacă un bun de patrimoniu este în pericol. Am întrebat Ministerul Culturii dacă are cunoștință despre condițiile de depozitare a patrimoniului enescian și dacă a luat vreo măsură. Nu am primit un răspuns până la ora publicării articolului.

În schimb, Bogdan Trâmbaciu, directorul Unității de Management al Proiectului din cadrul Ministerului Culturii, cea care gestionează șantierul de la Muzeul Enescu și noua licitație aflată în derulare, ne-a declarat că responsabilitatea depozitării patrimoniului revine integral muzeului.

“Tot ce ține de patrimoniul muzeului este responsabilitatea muzeului. Niciodată, la nicio investiție pe care noi am derulat-o, patrimoniul respectivelor entități nu a intrat vreo secundă în atribuțiile noastre sau în gestiunea noastră. La absolut nicio investiție. De la Palatul Culturii din Iași până la Muzeul Țăranului din București, patrimoniul este responsabilitatea muzeului.

Cum au găsit ei soluțiile să îl depoziteze, trebuie să întrebați acolo.”

Ați știut la începutul șantierului de o situație în care muncitorii au aruncat la gunoi obiectele sanitare din casa lui Enescu?

Eu nu știu de așa ceva, nu am auzit. Noi, când începem lucrările, de regulă predăm spațiul liber de orice sarcini. Intră în obligația beneficiarului să predea spațiul liber de orice sarcini.”, a declarat Bogdan Trâmbaciu pentru Cultura la dubă.

Problema clasării manuscriselor lui Enescu și scandalul bunurilor apărute la o casă de licitații. Istoricul Eugen Ciurtin: “Doar o mică parte dintre manuscrise sunt clasate.”

În 2021, casa de licitații Historic scotea la vânzare o presupusă parte a patrimoniului enescian, fără a oferi vreo explicație legată de proveniența obiectelor. Printre acestea erau o filă din partitura-manuscris a operei Oedipe, ce cuprinde motivele principale ale operei, o vioară ce a fost primită de compozitor din partea familiei regale a României, fotografii cu dedicație, manuscrise, corespondențe și documente personale.

Istoricul Eugen Ciurtin descoperea atunci o situație uluitoare – doar o mică parte a manuscriselor lui George Enescu erau clasate ca bunuri de patrimoniu. Într-un răspuns pentru Cultura la dubă, conducerea Muzeului Enescu susținea în 2021 că a început clasarea lor abia din 2019, fiindcă până atunci nu ar fi existat niciun expert autorizat de Ministerul Culturii, de asemenea, că Ministerul Culturii ar trebui să aloce fonduri pentru inventariere.

În prezent, pe site-ul cimec.ro, baza de date oficială a patrimoniului cultural român, apar clasate ca bunuri de Tezaur mai multe manuscrise muzicale enesciene, fotografii, corespondențe, ordine de merit sau medalii, precum și picturi, țesături sau fotografii ce au aparținut familiei Cantacuzino – toate acestea sub gestiunea Muzeului Național “George Enescu”.

Eugen Ciurtin susține că în continuare sunt numeroase manuscrise care nu au fost încă incluse oficial în Patrimoniul Național.  

“Manuscrisele lui Enescu au fost odoarele lui: le purta, deschidea și aprofunda prin corecturi și adăugiri peste tot. Pe toate: inclusiv toate schițele de muzică ale copilăriei. A compus, așadar a fost originea acestor manuscrise, din 1886 până în 1954. Mii de pagini. Mii.

Acolo, la ultimul lui domiciliu, putem proba, cantitatea de muzică strânsă aproape atingea greutatea unei pianine comune… L-au obligat să le tot strămute, cât a fost în putere. La Dorohoi, la Paris, la Sinaia, la București, la Iași, la Moscova (desigur: în loc de Londra!), cu lădița predată lui I.G. Duca pentru Tezaurul Național în peregrinare, apoi la Lausanne, la Tescani, în America și, la final, ultimele, la Paris: acolo s-au aflat cele mai multe, când începuse să le claseze el însuși în 1954, sprijinit de un discipol de încredere, Marcel Mihalovici. Își punea ordine în hârtii. Și a venit Securitatea și i le-a luat. 200 de kilograme de muzică. 

Nu există deocamdată nici o istorie sistematică și completă a preluării moștenirii lui Enescu de către statul român, nici un inventar complet și accesibil public al tuturor manuscriselor sale muzicale și extramuzicale. Ultimul care știa perfect ce conținea arhiva de o viață a lui Enescu a fost Enescu însuși.

Un document inedit esențial emis în Elveția pentru Republica Populară Romînă, păstrat de Arhivele Diplomatice ale Ministerului de Afaceri Externe, spune limpede: „în total 36 de pachete sigilate, 200 kg”.

Manuscrisele ajunse la București au intrat pe mâna lui Romeo Drăghici, factotum după moartea lui Enescu, fondator al Muzeului Enescu prin calitatea lui de colaborator al Securității. Socotit de toți (mă prenumăr perplex…) un filadelf al lui Enescu, când de fapt – cum am descoperit și demonstrat din 2021 încoace – cineva care a înstrăinat, descompletat, vândut în privat și în beneficiul său propriu mai multe manuscrise muzicale ale lui Enescu, esențiale, dacă n-ar fi pleonasm.

Așa că inventarul Drăghici, nefiind încă complet, nu știm cu exactitate și prin sursă publică câte sunt de fapt și ce deja s-a înstrăinat sau pierdut, nici ce subzistă descris după toate exigențele lucrului cu manuscrisele.” spune istoricul Eugen Ciurtin pentru Cultura la dubă.

Dirijorul Gabriel Bebeșelea: “Este infinit mai ușor să ajungi să pui mâna fizic pe manuscrisele unor compozitori canonici, precum Verdi, decât pe cele ale lui George Enescu.“

Gabriel Bebeșelea, dirijor principal al Filarmonicii George Enescu, reclamă o lipsă de transparență a Muzeului Enescu cu privire la manuscrisele lui compozitorului român și povestește, din experiența personală, că atât lui, cât și altor dirijori, le-a fost refuzat accesul la ele.

Potrivit legii, manuscrisele pot fi studiate, la cerere, în prezența unui custode, respectând condițiile de igienă impuse.  

“În luna noiembrie s-au celebrat 100 de ani de când George Enescu a dirijat pentru prima dată două fragmente din marea sa operă, Oedipe. Și am vrut, alături de Filarmonica George Enescu, să marcăm acest moment, pentru că era o bornă importantă în faptul că după ce și-a trimis manuscrisele la Moscova, împreună cu Tezaurul Național, a reușit în sfârșit, după ani de zile, să și le recupereze.

Așa că în 1925, în noiembrie, a prezentat pe scena Ateneului, în premieră, două fragmente din Oedipe. Ei bine, eu știu că acele fragmente există în Muzeul George Enescu. Există materiale după care George Enescu a dirijat în 1925. A fost cerut materialul de către Filarmonica George Enescu, nu de către mine personal, și s-a spus că nu există acele materiale. Ei bine, s-ar putea să fie din cauza faptului că aceste manuscrise sunt ținute în aceste containere. Nu pot să-mi dau seama de ce, dar eu știam că acele materiale există în muzeu, nouă ni s-a spus că nu.

Unde ați vedea așezate aceste manuscrise, la modul ideal, poate urmând niște modele de afară, cum se întâmplă cu operele lăsate de alți mari compozitori?

Vă dau exemplul cel mai recent. Arhiva lui Verdi este împărțită în două. Cam 95% este în Milano, în L’Archivio Storico Ricordi, care aparține editurii Ricordi. Și își are sediul în Biblioteca Națională din Milano, care e un palat imens în care mai e și Academia de Arte Frumoase, mai sunt câteva biblioteci. Acolo sunt păstrate niște condiții extrem de bine controlate, cu o temperatură constantă, cu o lumină constantă, umiditate constantă. Ele când se scot din rastel se scot cu mănuși, dar pot fi cercetate cu mâinile curate dacă sunt atunci proaspăt spălate și uscate cu hârtie neapărat.

La Paris, la Biblioteca Națională a Franței, la fel. Cam 5% din manuscriselele lui Verdi sunt în Biblioteca Națională a Franței, într-o serie de materiale care au venit de la Opera din Paris. La fel, e totul extrem de bine controlat, extrem de bine păstrat și cu foarte mare grijă și atenție, pentru că sunt lucruri care se pot deteriora extrem de rapid.

În ceea ce privește manuscrisele lui George Enescu, în momentul renovării muzeului, eu le-aș fi dus într-un alt loc în care se păstrează manuscrise – bibliotecă, cabinetul de manuscrise al Bibliotecii Academiei Române, un alt loc în care pot fi controlate și, cel mai important, se pot consulta în continuare.

Pentru că degeaba ai acest tezaur nemaipomenit al lui George Enescu, dacă el nu poate fi consultat de către muzicieni, de către muzicologi.

Și să vă mai spun ceva.

Manuscrisele lui George Enescu au supraviețuit ambelor războaie mondiale, bombardamentelor de la București, retragerii lui George Enescu, împreună cu tot guvernul și cu familia regală la Iași, transportului împreună cu Tezaurul Național la Moscova și înapoi, și nenumăratelor călătorii ale lui Enescu, fiindcă le căra peste tot cu el. Iar acum noi să nu reușim să avem grijă de ele, e ceva incredibil, e rușinos.” – Gabriel Bebeșelea, dirijor principal al Filarmonicii George Enescu.

Istoricul Palatului Cantacuzino

Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei din București a fost comandat de Gheorghe Cantacuzino, cunoscut drept “Nababul”, fost primar al Capitalei, prim-ministru, şef al Partidului Conservator.  Celebrul arhitect Ioan D. Berindei a desenat planurile în 1898, iar construcția a fost ridicată între 1901-1903.

Piese de mobilier, țesături, tablouri sau fotografii care au aparținut familiei Cantacuzino și au supraviețuit regimului comunist sunt acum parte din Tezaur, de asemenea depozitate în containere.

În acest palat, pe 10 august 1913 s-a semnat Pacea de la București, prin care România a primit cadrilaterul. Tot aici au avut loc ședințele guvernului român (n.r. Consiliului de Miniștri) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

În 1913, palatul a fost moștenit de fiul Nababului, Mihail G. Cantacuzino. După decesul prințului, soţia acestuia, Maria Rosetti-Teșcanu Cantacuzino, s-a recăsătorit în 1937 cu George Enescu. Cei doi au locuit o perioadă în casa din spatele palatului.

Compozitorul a murit în 1955, iar soţia sa a lăsat prin testament palatul şi clădirile anexe pentru întemeierea unui Muzeu Național George Enescu.

Potrivit siteului instituției, “patrimoniul său permite recompunerea istoriei unei vieţi şi cariere de excepţie, puse în slujba muzicii româneşti şi a afirmării sale în context universal.”

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Manuscrisele lui Enescu, bunuri de Tezaur, ținute de 4 ani în containere, în ger sau caniculă. Obiectele sanitare din casa memorială, aruncate de muncitori appeared first on Cultura la dubă.

Parlamentul dezbate azi legea privind bugetul de stat pe 2025, iar bugetul alocat Ministerului Culturii, mai mic cu 1,16% față de anul trecut, a primit aviz favorabil în comisiile de specialitate. “Întotdeauna e loc de mai bine”, a declarat ministrul Culturii, Natalia Intotero.

Fostul ministru al Culturii, Raluca Turcan, a criticat azi, pe pagina sa de facebook, noul buget alocat culturii. Critica vine și în contextul în care aceasta a fost ținta acuzațiilor politice în scandalul expoziției organizate de Muzeul Național de Istorie a României în Olanda, fără hotărâre de guvern, așa cum prevedea legea la acel moment.

Raluca Turcan subliniază că bugetul scade cu 1,16% față de mandatul său, adică de la 1,42 miliarde lei în 2024 la 1,40 miliarde lei în 2025. Raportat la PIB, bugetul pentru cultură ajunge astfel la 0,07%. Totuși, fostul ministru nu precizează că în 2024 execuția bugetară a fost de 1 miliard din 1.42 de milioarde disponibile, adică ministerul pe care l-a condus nu a cheltuit toți banii pe care i-a avut la dispoziție.

“Teatrele, muzeele, operele și toate instituțiile Ministerului Culturii vor avea bani mai puțini: -6,15% la credite bugetare și -14,78% la credite de angajament.

– Cheltuielile de capital scad dramatic, cu -83%, deși exact aici este nevoie de cele mai mari investiții pentru instituțiile de cultură.

– Industria cinematografică este lovită puternic – de la 123 milioane lei în 2024, ajunge la doar 50 milioane lei, mult sub necesarul de 192 milioane de lei credite bugetare și 273 milioane credite de angajament!

– Evenimentele culturale, proiectele deja începute și finanțarea programelor existente riscă sa fie sever afectate.

În bugetul Ministerului Culturii:

• investiția programelor cu finanțare rambursabilă este diminuată cu 70 milioane de lei la credite bugetare (necesar 100 milioane de lei, alocat 30 de milioane de lei) ceea ce face ca finanțarea lucrărilor de proiectare și execuție la: Muzeul National de Istorie al României, Teatrul Național Marin Sorescu – Craiova, Vila Ion C. Brătianu – București, Muzeul Brătianu Ștefănești – Argeș, Teatrul Național și Opera din Cluj, Muzeul Revoluției din Timișoara sa fie puternic afectată. Sunt în implementare trei acorduri cadru de împrumut cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei pentru reabilitarea infrastructurii culturale din România, cu termene stricte, iar creditele bugetare aprobate sunt mult sub ceea ce este necesar pentru plata contractelor în derulare.

În concluzie, mai puțini bani, poate mai puțină cultură și, cu siguranță, mai multă indiferență. Dacă cineva se întreabă cât valorează cultura în România, răspunsul este clar: exact 0,07% din PIB!”, a scris Raluca Turcan.

De cealaltă parte, actualul ministru al Culturii, Natalia Intotero, a dat de înțeles că nu poate decât să se conformeze cu decizia Ministerului Finanțelor: “Nu noi am renunțat, ci a fost decizia venită de la Ministerul Finanțelor. Desigur că astăzi, prin votul Parlamentului, dânșii puteau să suplimenteze sau să fie de acord cu această sumă. Așa cum am prezentat, bugetul este alocat pentru instituții, nu pentru proiecte’, a declarat Natalia Intotero în Parlament.

Potrivit programului de guvernare al PSD, industria cinematografică și patrimoniul sunt prioritățile Ministerului Culturii pentru anii 2024-2028.

În realitate, scăderea bugetului va afecta exact aceste domenii.

CELE TREI PROIECTE MAJORE PENTRU REABILITAREA PATRIMONIULUI

Potrivit Documentului sinteză privind politicile și programele bugetare pe termen mediu ale Ministerului Culturii, sunt prevăzute trei proiecte principale bazate pe împrumuturi primite de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, pentru consolidarea patrimoniului din România, la care Guvernul României trebuie să contribuie, la rândul său cu anumite procente.

Este vorba despre două acorduri obținute în 2006 și unul obținut în 2021.

Proiectul F/P 1562 (2006) privind reabilitarea monumentelor istorice din Romania prevede un împrumut în cuantum de 68% din totalul costurilor, 32% fiind acoperit de Guvernul României. Valoarea totală a proiectului este de 114.878.000 Euro net. Acordul de împrumut se referă la finanțarea reabilitarii unui număr de 16 monumente istorice, în care funcționează instituții publice de cultură, dintre care 13 au fost finalizate si redeschise publicului.
Rata de implementare a proiectului este de 90%.

Acțiuni previzionate pentru anul 2025:

• Finalizarea contractului „design & build” la Biblioteca Franceză „Omnia” Craiova.

• Continuarea investiției la Palatul “Cantacuzino”, aparținând Muzeului Național “George Enescu” prin licitarea restului de executat. De mai bine de un an, șantierul este blocat după ce firma contractată inițial a executat doar 25% din lucrări în 2 ani.

• Cultura la dubă a scris atunci despre situația de la Palatul Cantacuzino de la Calea Victoriei – Muzeul Național George Enescu.

• Tot acest acord din 2006 prevede și inițierea proiectării, finalizarea acesteia și atribuirea contractului de lucrări de restaurare a Muzeului “Kalinderu”, aparținând Muzeului Național de Artă a României și închis publicului de
  mai mulți ani.

Proiectul F/P 1572 (2006) prevede un împrumut ce reprezintă 50% din totalul costurilor, restul de 50% fiind acoperit de Guvernul României. Valoarea totală a proiectului este de 233.980.000 Euro net. Acordul de împrumut se referă la finanțarea finalizării construcției, renovarea sau reabilitarea unui număr de 5 clădiri culturale de interes public în care funcționează instituții de cultură de maximă importanță, dintre care 3 au fost finalizate și redeschise
publicului.
Rata de implementare a proiectului este de 94%.

Acțiuni previzionate pentru anul 2025:

• Atribuirea contractului de lucrări și demararea investiției la Sala „Omnia” din București, aflată în folosința Centrului Național al Dansului
• Finalizarea proiectării la Muzeul Național al Revoluției Anticomuniste din Decembrie 1989 și obținerea avizelor pentru aceasta.

Proiectul LD 2097 (2021) se referă la cel mai mare împrumut accesat pentru cultură – 270.000.000 Euro
net, reprezentând 80% din valoarea proiectelor de reabilitare, restul de 20% fiind responsabilitatea Guvernului României.

Proiectul a fost început efectiv în 2023, iar în prezent se desfășoară următoarele activități: Faza PUZ de proiectare la Muzeul Național al Revolutiei Anticomuniste, în curs de avizare, iar pana la finele anului 2025 se vor finaliza toate celelalte faze.

Este în curs de proiectare faza DALI pentru obiectivele:

• Teatrul Național „Marin Sorescu”, Craiova
• Așezămintele „Brătianu”, București
• Vila „Florica”, Ștefănești, jud. Arges
• Conacul „Varnav Liteanu”, Liteni, jud. Suceava
• Teatrul Național „Lucian Blaga” și Opera Română, Cluj- Napoca
• Muzeul Național de Istorie a României, București

Acțiuni previzionate pentru anul 2025:
Continuarea activității în cadrul proiectului prin finalizarea proiectărilor licitate în 2023-2024 și
avizarea acestora la toate fazele, precum și:
Licitarea fazelor de proiectare rămase de elaborat ulterioare fazei DALI și a lucrărilor în cadrul
contractelor design&build pentru 6 dintre cele 8 obiective ale proiectului.

• Finalizarea proiectării și avizarea acesteia pentru Muzeul Național al Revoluției Anticomuniste
• Inițierea procedurii de achiziție pentru contractarea serviciilor de proiectare la faza DALI pentru
  noua sala de spectacole a Operei Naționale Iași.
  

SITUAȚIA DE LA MUZEUL NAȚIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI

După cum Cultura la dubă a scris AICI, pe larg, consolidarea Palatului Poștelor, clădirea de pe Calea Victoriei care găzduiește Muzeul Național de Istorie a României, a început în 2002 și ar fi trebuit să se termine în 2006.

Valoarea proiectului se ridica atunci la 4 milioane de dolari, dar firma de construcții a intrat în conflict cu Ministerul Culturii, după ce a crescut suma inițială de mai multe ori, prin acte adiționale. Consolidarea s-a realizat în proporție de 40%, iar șantierul a fost abandonat, potrivit specialiștilor, afectând și mai tare clădirea, fiindcă partea consolidată apasă mai tare pe cea fragilă.

Au urmat mulți ani de procese până când MNIR a putut organiza, alături de Ministerul Culturii și Ordinul Arhitecților din România, un concurs internațional de arhitectură. De această dată, bugetul pentru consolidare și modernizare a muzeului se ridica la 100 de milioane de euro.

Dar conducerea MNIR a intrat în conflict atât cu OAR, cât și cu firma câștigătoare a concursului. Au urmat alți ani de procese, timp în care clădirea s-a degradat, muzeul a rămas închis în proporție de 80%, iar cele mai multe dintre zecile de mii de piese de patrimoniu au rămas închise în cutii și lăzi.

În prezent, proiectul de consolidare și modernizare a MNIR este gestionat de Unitatea de Management a Proiectului din Ministerul Culturii și se află în faza DALI – Documentația de Avizare a Lucrărilor de Intervenție.

Aceasta presupune realizarea unui nou studiu tehnic, în baza căruia vor fi stabilite actualele nevoie ale clădirii, precum și indicatorii tehnici și economici necesari.

Cel mai probabil, șantierul de la MNIR nu va începe nici în următorii ani, dat fiind că Guvernul nu a găsit încă un spațiu de depozitare a patrimoniului existent la MNAR, mutare ce presupune investiții în sisteme de climatizare și securitate, transport și pază.

Doar Copia Columnei lui Traian, piesa centrală a muzeului, însumează câteva tone și ar fi nevoie de un efort uriaș pentru mutarea ei.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Bugetul Ministerului Culturii pe 2025, redus cu 1,16%. Industria cinematografică și patrimoniul construit, puternic afectate appeared first on Cultura la dubă.

Într-un răspuns către Cultura la dubă, Ministerul Culturii precizează următoarele:

“Având în vedere că SC Eldiclau SRL și-a dovedit incapacitatea de a gestiona obligațiile asumate prin contractul referitor la consolidarea și restaurarea Muzeului Național „George Enescu” – Palatul „Cantacuzino”:

• s-a luat decizia de a nu prelungi contractul cu această firmă;
• s-a blocat garanția de bună execuție constituită până în prezent în cadrul contractului, în valoare de 929.025 lei în contul deschis la dispoziția Autorității Contractante;
• Ministerul Culturii s-a înscris la masa credală pentru recuperarea creanțelor;
• după estimarea contabilă și judiciară a prejudiciului, vom acționa în instanță executantul;
• vom emite certificat constatator negativ pentru executant, astfel încât acesta să nu mai poată participa la proceduri de achiziție ulterioare.”

Până în prezent, firma Eldiclau din județul Dolj, deținută în acte de Ștefania Dincă, a încasat 2 milioane de euro. Ministerul Culturii susține că nu au fost plătite lucrări care nu au fost executate.

După estimarea contabilă și judiciară a prejudiciului, Ministerul Culturii afirmă că va acționa executantul în instanță și va emite certificat constatator negativ pentru acesta, ceea ce l-ar împiedica în viitor să participe la licitații publice cu statul român.

SC Eldiclau SRL a primit de-a lungul ultimilor ani proiecte de la SRI și DIPI – departamentul de servicii secrete al Ministerului de Interne, Spitalul Universitar de Urgență București, precum și o importantă lucrare la Aeroportul din Timișoara.

Ministerul Culturii va organiza o nouă licitație pentru redeschiderea șantierului și finalizarea lucrărilor de la Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei și Casa Memorială George Enescu.

Detalii AICI.

The post Ministerul Culturii va da în judecată firma de construcții Eldiclau pentru recuperarea prejudiciului produs la Muzeul Național George Enescu – Palatul Cantacuzino appeared first on Cultura la dubă.

Firma care a câștigat licitația are mai multe conexiuni politice și a primit de-a lungul ultimilor ani proiecte de la SRI și DIPI – departamentul de servicii secrete al Ministerului de Interne, Spitalul Universitar de Urgență București, precum și o importantă lucrare la Aeroportul din Timișoara.

În 2021, firma Eldiclau din județul Dolj, a câștigat licitația organizată de Ministerul Culturii, deși înregistra la stat datorii de milioane de lei.

Întârzierea procesului de consolidare reprezintă acum un pericol pentru Palatul Cantacuzino, iar lucrările vor putea fi reluate abia după organizarea unei noi licitații.

Ministerul Culturii nu a oferit până acum informații despre suma încasată de firma Edinclau și nici cum va recupera prejudiciul. Suma proiectului se ridică la 6 milioane de euro, iar banii sunt împrumutați de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei.

“La finalul anului trecut, am luat decizia de a nu prelungi contractul de execuție a lucrărilor de restaurare și consolidare, întrucât la sfârșitul perioadei prevăzute în contract, lucrarea era realizată în proporție de doar 25%. Procedura prevede ca până la reluarea lucrărilor, obiectivul Palatul „Cantacuzino” care găzduiește acest Muzeu să fie pus în siguranță, pentru a nu se degrada.

Pentru că nu-mi doresc repetarea situației anterioare, ca o semnătură să dureze câteva luni sau hârtiile să se plimbe cu lunile între părțile implicate, m-am asigurat de:

-realizarea rapidă a lucrărilor de punere în siguranță a acestui obiectiv de patrimoniu unic al moștenirii noastre culturale. În acest sens a fost publicat anunțul pentru contractarea acestor lucrări, termenul de depunere a ofertelor fiind stabilit pentru data de 16 ianuarie a.c. Termenul de execuție a lucrărilor de punere în siguranță este de 45 de zile de la emiterea Ordinului de începere a lucrărilor.

-demararea cât mai rapida a procedurilor de achiziții pentru lucrările de restaurare și consolidare rămase de executat.

-luarea măsurilor legale impuse de această situație critică.”, este mesajul publicat pe facebook de ministrul Culturii Raluca Turcan.

Firma Edinclau este înregistrată în județul Dolj, localitatea Carcea, și este deținută de Ștefania Dincă. În domeniul construcțiilor, Edinclau este cunoscută pentru peste 200 de contestații depuse la licitații publice, blocate ani întregi din această cauză. Inclusiv lucrările la Cazinoul din Constanța a fost întârziate în trecut din acest motiv.

Și lucrările la Palatul Cantacuzino ar fi trebuit să înceapă acum 15 ani, însă România a pierdut mai întâi primele fonduri puse la dispoziție de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, apoi procedura de achiziție a fost blocată de-a lungul timpului din cauza mai multor contestații.

Cultura la dubă a scris în repetate rânduri despre situația de la Muzeul Enescu și stadiul avansat de degradare a clădirilor.

ISTORICUL PALATULUI CANTACUZINO

Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei din București a fost ridicat din dorința lui Gheorghe Cantacuzino, cunoscut drept “Nababul”. Acesta era unul dintre cei mai bogați români la începutul secolului 20. Arhitectul Ion Berindei a desenat planurile în 1898, iar palatul a devenit locul în care erau organizate cele mai exclusiviste petreceri ale vremii.

Dupa moartea fiului său, Mihail Cantacuzino, clădirea a revenit soției acestuia, Maruca Cantacuzino, una dintre cele mai importante figuri feminine ale epocii. Maruca a fost marea iubire a lui George Enescu, cu care s-a și căsătorit. După moartea compozitorului, Maruca a donat palatul și casa statului roman pentru ca ele să fie transformate în Muzeul George Enescu.

Palatul Cantacuzino este monument istoric de importanță națională și a fost clasat inclusiv în Patrimoniul European. În el erau expuse obiecte personale ale marelui compozitor și violonist, precum viorile sale, pianul, manuscrise ale operelor, fotografii, scrisori sau ochelarii de vedere.

The post Lucrările de consolidare a Muzeului Național George Enescu au fost blocate după ce firma a executat doar 25% din proiect, în termenul legal appeared first on Cultura la dubă.

În realitate, unele dintre cele mai importante muzee din România sunt lăsate în paragină de ani de zile și odată cu ele se află în pericol și un patrimoniu de o valoare inestimabilă, care ar putea dispărea pentru totdeauna la un cutremur major sau se degradează din cauza condițiilor improprii în care este ținut.

Iar cele care sunt deschise sau chiar au fost restaurate reușesc cu greu să atragă vizitatori.

Mai jos vă vom prezenta situația în care se află câteva dintre muzeele românești.

***

Muzeul Național de Istorie a României, București

Este cea mai bogată instituție publică din România, după Banca Națională.

Patrimoniul MNIR cuprinde piese arheologice cu o vechime de peste 20.000 de ani, bijuterii antice sau bijuterii cu diamante și pietre prețioase, purtate de reginele României, decorații, haine, tablouri celebre, fotografii de arhivă, cărți rare, hărți sau alte documente istorice care atestă întemeierea României.

MNIR este găzduit de Palatul Poștelor de pe Calea Victoriei, o clădire șubredă, cu o vechime de 120 de ani. Monumentul istoric a intrat în 2002 într-un proces de restaurare, care s-a dovedit a fi începutul unei agonii ce durează deja de 19 ani.

De atunci, MNIR este deschis publicului doar în proporție de 20%. Cea mai mare parte a patrimoniului zace în lăzi, cutii sau alte ambalaje, în camere sigilate, departe de ochii copiilor și ai tinerilor care ar putea să îl vadă și să înțeleagă ceva din istoria noastră.

În prezent, MNIR se află într-un litigiu cu o firmă de arhitectură care câștigase concursul internațional de arhitectură organizat de Ministerul Culturii în 2016, precum și cu Ordinul Arhitecților din România. Despre această poveste, Cultura la dubă a scris pe larg AICI.

Teoretic, România ar putea accesa suma de 120 de milioane de euro de la Banca Europeană pentru Dezvoltare pentru un proiect amplu de restaurare și modernizare, așa cum se dorea din 2016. Practic, acest lucru nu este posibil până când instituția nu va scăpa de procese.

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, Constanța

După Muzeul Național de Istorie de la București, a doua instituție, ca mărime, dedicată trecutului țării noastre se află la Constanța.

Este vorba despre Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, al cărui patrimoniu cuprinde peste 400.000 de obiecte, de la sculpturi antice, statuete din bronz, numismatică și hărți, până la telegrame și reviste. Printre cele mai valoroase piese care pot fi admirate acolo se numără, de exemplu, tezaurul de vase de argint de la Sucidava-Izvoarele.

Clădirea care găzduiește sediul muzeului, o construcție în stil neoromânesc, aflată chiar în Piața Ovidiu, necesită de ani buni lucrări de restaurare, protecție și conservare, fiind foarte degradată.

De altfel, în 2020, Consiliul Județean Constanța a semnat un contract de aproximativ 3 milioane de euro (co-finanțat prin fonduri europene nerambursabile), care ar fi trebuit să rezolve această problemă. El prevedea, printre altele, intervenții la nivelul zidăriei, al bolților și al acoperișului, având un termen de execuție de 24 de luni.

În urmă cu o săptămână, însă, Petre Enciu, vicepreședintele Consiliului Județean Constanța, a anunțat rezilierea contractului de reabilitare, acuzând proiectantul că ar fi avut intenția de a „smulge cât mai mulți bani de la Consiliul Județean Constanța”.

Enciu a explicat că va fi demarată o nouă licitație pentru desemnarea altui constructor, dar este clar că va mai fi nevoie de câțiva ani buni pentru ca lucrările atât de necesare să fie realizate. Până atunci, procesul de degradare va continua, lăsând urme adânci asupra muzeului.

Muzeul Național George Enescu, București

Situat chiar în inima capitalei, la Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei, Muzeul Național George Enescu se află într-o stare avansată de degradare. Situația durează de peste 13 ani și se agravează de la o zi la alta.

Palatul și casa memorială din spatele lui ar fi trebuit să intre în renovare cu fonduri europene încă din anul 2008. Banca Europeană pentru Dezvoltare urma să dea 6 milioane de euro pentru restaurare, dar condiția era ca și statul român să contribuie cu 1,6 milioane de euro. Nu a făcut-o, așa că România a pierdut finanțarea respectivă.

Între timp, Casa Memorială George Enescu a fost închisă vizitării, după ce scările de la intrare deveniseră un pericol public.

În interiorul palatului, obiecte care au aparținut marelui muzician stau între pereții degradați din cauza infiltrațiilor. Iar pe bolta de la intrare au crescut buruieni.

Palatul Cantacuzino este monument istoric de importanță națională și a fost clasat inclusiv în Patrimoniul European.

Conform Ministerului Culturii, lucrările de restaurare ar urma să înceapă anul acesta. Același răspuns l-am primit în fiecare an, de 7 ani încoace. Tot de la Banca Europeană pentru Dezvoltare există acum suma de 8 milioane de euro pentru acest proiect.

Muzeul Theodor Aman, București

Este prima casă-atelier din București, clasată ca monument istoric. A fost ridicată în anul 1868, chiar după schițele pictorului Theodor Aman, care s-a ocupat inclusiv de decorațiile exterioare și interioare, precum și de mobilier.

Vreme de 10 ani, muzeul a fost închis pentru o restaurare care ar fi trebuit să dureze un an. A fost redeschis în 2013, însă în doar câțiva ani, clădirea a început să se degradeze cu o rapiditate dramatică. Au căzut ornamente exterioare, iar tencuiala se desprinde de la o zi la alta.

Muzeul Theodor Aman face parte din grupul caselor memoriale din București, aflate în subordinea Primăriei Capitalei și manageriate de Muzeul Municipiului București. În noiembrie 2019, conducerea instituției ne transmitea că așteaptă aprobarea bugetului de la Primăria Capitalei.

Situația nu doar că nu s-a schimbat, ci s-a agravat de la acel moment și până în prezent.

Casa Aman este situată pe strada C.A. Rosetti din București, fiind și una dintre ultimele locuințe de secol 19 rămase întregi în capitală.

În interiorul ei se află 196 de picturi, 400 de desene şi gravuri şi 50 de plăci de gravură, precum și mobilierul original, sculptat de Theodor Aman.

Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck, București

Este una dintre cele mai frumoase case ale Bucureștiului de altădată, construită între 1911 și 1913, clasată azi ca monument istoric. Muzeul spune povestea uneia dintre cele mai importante familii de artiști din România, familia Storck.

Sculptorul Karl Storck a fost primul profesor de sculptură al Şcolii de Belle-Arte înfiinţate de Theodor Aman. Este autorul primei sculpturi monumentale din Bucureşti, care se păstrează și astăzi – Spătarul Mihail Cantacuzino.

Carol Storck, fiul lui Karl Storck, a sculptat trei dintre alegoriile care decorează Palatul de Justiţie din Bucureşti şi monumentul “Gen. Dr. Carol Davila”, aflat în faţa Facultăţii de Medicină din Bucureşti.

Frederic Storck, al doilea fiu al lui Karl Storck, a fost profesor la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti. S-a căsătorit cu Cecilia Cuțescu, prima femeie profesor într-o academie de arte, de stat, din Europa. Cei doi au locuit în casa care poate fi vizitată azi pe Strada Vasile Alecsandri din capitală.

Din păcate, clădirea se află într-o stare deplorabilă. Pereții sunt șubreziți, iar ornamentele exterioare distruse. În spatele clădirii se află și o superbă grădină, amenajată cândva chiar de Cecilia Cuțescu Storck. În centrul ei este plantat de către aceasta un salcâm japonez, vechi de 100 de ani.

Interiorul casei este pictat chiar de către pictoriță, iar pereții – opere de artă sunt și ei într-o stare avansată de degradare și necesită restaurare.

În prezent, muzeul funcţionează în baza unui contract de comodat dintre Primăria Capitalei și moștenitorii familiei, dar acesta este și pretextul pentru care clădirea a fost lăsată în paragină. Moștenitorii au această așteptare de la autoritatea locală, însă reprezentanții primăriei susțin că nu pot investi într-o proprietate care nu le aparține.

Muzeul de Istorie Naturală, Iași

Este cel mai vechi muzeu de științe naturale din țară, iar în interiorul său se aflau peste 300.000 de exemplare rare de insecte, moluște, reptile, păsări, minerale și plante, dar și un elefant cu numele de Elefantul Gaba. Acesta a fost cumpărat de domnitorul Mihail Sturdza de la un circ italian.

Într-una din sălile muzeului s-a desfășurat, în 1859, ceremonia de numire a lui Alexandru Ioan Cuza drept domnitor al Moldovei.

Clădirea prezenta un risc seismic de gradul I încă din anii ’90, iar în 2013 a fost complet închisă, la mijloc fiind și un litigiu privind dreptul de proprietate. Din 2015, ea a intrat în subordinea Primăriei Iași, cu promisiunea că va fi restaurată.

Abia în februarie 2019, primarul Mihai Chirica a semnat contractul de finanțare a proiectului. Suma alocată ajunge la 2,8 milioane de euro.

Exponatele, cu excepția Elefantului Gaba, au fost mutate la Muzeul Municipal Regina Maria din Iași.

În urmă cu câteva zile, primarul Mihai Chirica preciza pe pagina sa de Facebook că fațada muzeului este finalizată în proporție de 90%, consolidarea, 100%, iar jumătate din lucrările interioare sunt gata. În plus, acesta afirma că până la sfârșitul anului va fi gata tot proiectul.  

Muzeul Național de Artă Contemporană, București

Accesul la Muzeul Național de Artă Contemporană, găzduit de Palatul Parlamentului, oferă o imagine dezolantă, care șochează orice vizitator încă dinainte de a pătrunde în interiorul clădirii. Aleea din fața muzeului are pavajul distrus, iar situația există de câțiva ani de zile.

Pe vreme ploioasă, în fața instituției de artă contemporană se formează bălți care cu greu pot fi evitate de pietoni. Iar mașinile fac deseori pană de cauciuc.

Conducerea muzeului susține că a încercat să găsească sprijin la toți miniștrii culturii, însă dincolo de promisiuni, nu s-a realizat nimic. Decizia stă în pixul președintelui Camerei Deputaților.

Prezenți în iunie 2020 la MNAC, vicepremierul Raluca Turcan și ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, au dat vina pe moștenirea PSD și au promis că vor rezolva problema imediat ce conducerea Camerei Deputaților va reveni PNL.

“Am văzut partea de infrastructură, lasă de dorit și am luat chiar niște detalii despre cine e responsabil, cum s-ar putea face niște investiții și nouă nu ne place să facem angajamente, ci să facem lucrurile concret. Așadar, să lăsăm timpul să demonstreze dacă le rezolvăm sau nu.”, a declarat atunci vicepremierul Raluca Turcan.

Între timp, conducerea Camerei Deputaților a fost preluată chiar de șeful liberalilor, Ludovic Orban. Pentru Muzeul Național de Artă Contemporană în continuare nu s-a făcut nimic.

The post Starea muzeelor din România. O radiografie ce arată fracturi dureroase. appeared first on Cultura la dubă.

Azi s-au împlinit 66 de ani de la moartea unuia dintre cei mai importanți artiști născuți vreodată pe meleagurile noastre – George Enescu.

Din păcate, Muzeul Național George Enescu, situat chiar în inima capitalei, pe Calea Victoriei, se află într-o stare avansată de degradare. Situația nu e nouă, însă e din ce în ce mai gravă.

Conform Ministerului Culturii, lucrările de restaurare ar urma să înceapă anul acesta. Același răspuns l-am primit în fiecare an, de 7 ani încoace.

Încă de acum 13 ani, Palatul Cantacuzino și casa memorială George Enescu, din spatele palatului, care găzduiesc Muzeul Național George Enescu, ar fi trebuit să intre in renovare cu fonduri europene. Banca Europeană pentru Dezvoltare urma să dea 6 milioane de euro pentru restaurare, dar condiția era ca și statul român să contribuie cu 1,6 milioane de euro. Nu a făcut-o, așa că România a pierdut finanțarea respectivă.

În tot acest timp, clădirile de patrimoniu s-au șubrezit. În urmă cu aproximativ 8 ani, după ce un copac s-a prăbușit pe scările casei George Enescu, acestea au fost susținute cu niște proptele de lemn și sârme, pentru a nu cădea definitiv.

De atunci și până acum, toți miniștrii Culturii au promis că vor începe de urgență lucrările de restaurare. Urgența a fost, însă, amânată.

Între timp, casa în care a locuit George Enescu a fost închisă vizitării.

A fost efectuat un studiu de fezabilitate, iar în prezent există buget pentru proiectul de consolidare și restaurare, suma estimată fiind de 8 milioane de euro, bani proveniți tot de la Banca Europeană pentru Dezvoltare. Însă nu a fost finalizată licitația de atribuire a lucrărilor.

Palatul Cantacuzino a fost ridicat din dorința lui Gheorghe Cantacuzino, cunoscut drept “Nababul”. Acesta era unul dintre cei mai bogați români la începutul secolului 20. Arhitectul Ion Berindei a desenat planurile în 1898, iar palatul a devenit locul în care erau organizate cele mai exclusiviste petreceri ale vremii.

Dupa moartea fiului său, Mihail Cantacuzino, clădirea a revenit soției acestuia, Maruca Cantacuzino, una dintre cele mai importante figuri feminine ale epocii. Maruca a fost marea iubire a lui George Enescu, cu care s-a și căsătorit, iar după moartea compozitorului, Maruca a donat palatul și casa statului roman pentru ca ele să fie transformate în Muzeul George Enescu.

Palatul Cantacuzino este monument istoric de importanță națională și a fost clasat inclusiv în Patrimoniul European. În el sunt expuse obiecte personale ale marelui compozitor și violonist, precum viorile sale, pianul, manuscrise ale operelor, fotografii, scrisori sau ochelarii de vedere.

Anul acesta se vor împlini și 140 de ani de la nașterea lui George Enescu, evenimentul fiind sărbătorit printr-o ediție specială a Festivalului Internațional George Enescu.

The post Noi imagini dezolante de la Muzeul Național George Enescu – Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei appeared first on Cultura la dubă.

Banca Europeană urma să dea 6 milioane de euro pentru restaurare, dar condiția era ca și statul român să contribuie cu 1,6 milioane de euro. Nu a făcut-o, așa că România a pierdut finanțarea respectivă.

Ambele clădiri, atât palatul, cât și casa din spatele lui, se află într-o gravă stare de degradare.

În urmă cu aproximativ 6 ani, după ce un copac s-a prăbușit pe scările casei George Enescu, acestea au fost susținute cu niște proptele de lemn și sârme, pentru a nu cădea definitiv.

În tot acest timp, toți miniștrii Culturii au promis că vor începe de urgență lucrările de restaurare, urmând ca guvernul să aloce fondurile necesare, ceea ce nu s-a întâmplat până în prezent.

Pentru că situația s-a agravat, angajații muzeului au fost nevoiți să improvizeze un nou sistem cu proptele, pentru susținerea scărilor, iar el arată astfel:

Palatul Cantacuzino a fost ridicat la ordinul lui Gheorghe Cantacuzino, cunoscut drept “Nababul”. Acesta era unul dintre cei mai bogați români la începutul secolului 20. Arhitectul Ion Berindei a desenat planurile casei în 1898, iar clădirea a devenit cel mai important loc de baluri și socializare pentru lumea bună a vremii.

Dupa moartea fiului său, Mihail Cantacuzino, clădirea a revenit soției acestuia Maruca Cantacuzino, una dintre cele mai importante figuri feminine ale epocii. Maruca a fost marea iubire a lui George Enescu, cu care s-a și căsătorit, iar după moartea lcompozitorului, Maruca a donat palatul și casa statului roman pentru ca ele să fie transformate în Muzeul George Enescu.

Palatul Cantacuzino este monument istoric de importanță națională și a fost clasat inclusiv în Patrimoniul European. În el sunt expuse obiecte personale ale marelui compozitor și violonist, precum viori, pianul, fotografii, scrisori sau ochelarii de vedere.

Iar în casa memorială pot fi vizitate dormitorul lui George Enescu, sala de studiu, dormitorul Marucăi și baia.

The post Dezastrul de la Muzeul Național George Enescu appeared first on Cultura la dubă.