Despre Festivalul Enescu s-a tot spus de-a lungul timpului că este o “sărbătoare”. Dar poate cei care nu au intrat vreodată în contact cu acest eveniment nu înțeleg exact amploarea lui din punct de vedere logistic, relevanța artistică, notorietatea pe care o are la nivel internațional și bucuria pe care o aduce în sufletele iubitorilor de muzică.

În teorie, Festivalul Internațional George Enescu celebrează muzica clasică, aducând la București, timp de aproape o lună, cele mai mari orchestre ale lumii și cei mai importanți dirijori, pianiști, violoniști, violonceliști, soprane sau tenori. Dar, în profunzime, evenimentul este o celebrare a muzicii, în general, nu doar a celei clasice, a liniștii, a bucuriei și a initimității pe care ea ne-o poate aduce, într-o lume atât de afectată de anxietăți, spații virtuale sau comportamente abuzive.

Aceasta este de fapt, sărbătoare pe care o naște Festivalul Enescu – întoarcerea către noi înșine.

Începând de duminică, 24 august, și până pe 21 septembrie, Bucureștiul și alte mari orașe, prin evenimente conexe, vor fi parte dintr-un univers artistic uriaș, în care se vor auzi lucrările scrise de mari compozitori, dar și lucrări de muzică contemporană sau jazz, vor avea loc spectacole de operă și de balet, concerte pentru copii sau recitaluri intime. Nu în ultimul rând, festivalul aduce în atenția publicului internațional muzica celui mai important compozitor român, George Enescu.

În centrul capitalei vom vedea pe stăzi mii de muzicieni care își vor purta în spate instrumentele, în drumul lor către Sala Palatului, Ateneul Român, Sala Radio, Operă, TNB sau Teatrul Odeon. Și, cu totul inedit, la această ediție vor avea loc concerte și în Club Control.

Festivalul Enescu este cel mai complex și longeviv eveniment cultural internațional organizat de România, iar în spatele lui stă echipa unei instituții publice atipice, aflată în subordinea Ministerului Culturii – ARTEXIM.

Despre munca din spatele festivalului și despre ceea ce vom vedea săptămânile viitoare am stat de vorbă cu Cristina Uruc, manager interimar ARTEXIM și director executiv al Festivalului Enescu.

***

Mai sunt doar câteva zile înainte să înceapă festivalul și nu pot decât să-mi imaginez cum e acum în echipa Artexim. Poți să ne descrii puțin cu ce vă ocupați acum, ce detalii puneți la punct?

În momentul de față, toată echipa Artexim este cu atenția turată la maximum, pentru că trebuie să pregătim sosirile primelor orchestre. Trebuie să verificăm că graficele de repetiții, de cazare, de transport local, aerian, că toate sunt conforme cu realitatea.

Se fac verificări între coordonatorii de contracte, coordonatorii departamentelor logistice și administrative. Parte din echipă este deja la Sala Palatului pentru a pregăti spațiul pentru concertul de deschidere, de duminică, 24 august. Din punct de vedere acustic sunt montate panourile reflectoare de sunet și pânza acustică, pe care le-am făcut special pentru îmbunătățirea experienței de concert, atât pentru public cât și pentru orchestre. Este o noutate a acestei ediții și absolut totul se desfășoară într-un ritm foarte alert.

Așteptăm cu nerăbdare ziua de duminică, pentru că știm că atunci când festivalul începe, cu greu îl mai poate opri ceva. E ca un fel de mecanism care pornește ușor în primele zile și apoi, până la final, merge în ritmul lui, de festival.

De cât timp ați început să lucrați la actuala ediție? Fiindcă știu că se poartă negocieri, mai ales cu marile orchestre, cu artiști foarte cunoscuți, cu ani înainte.

Sigur că da.

Acestea sunt discuții preliminare pentru a ne asigura că disponibilitatea orchestrelor există în perioada în care noi vom organiza festivalul în anii aceia. Evident că totul depinde și de bugetul pe care îl vom primi, dar, ca să putem să ne asigurăm că vom avea festival, trebuie să începem încă de pe acum. Acum pregătim și Concursul Internațional George Enescu, care va avea loc în 2026. Deci, lucrurile se desfășoară în paralel întotdeauna în echipa ARTEXIM.

Care este practica privind transportul instrumentelor? Știu că este o logistică foarte complexă în spate.

Majoritatea orchestrelor mari, cele care desfășoară concertele la Sala Palatului, vin cu instrumentele proprii, pentru că instrumentele muzicienilor care fac parte dintr-o orchestră compun identitatea, sunetul orchestrei respective și, cu foarte mici excepții, aceștia închiriază instrumente sau le punem noi la dispoziție pe durata festivalului.

Pe toată durata Festivalului, putem să vedem în centrul Bucureștiului camioane colantate cu numele orchestrelor  sau cu vizualul Festivalului Enescu. Acestea transportă instrumentele artiștilor invitați, care adesea, sunt în turneu și călătoresc cu instrumentele pe care le aduc aici, la București.

Aceste transporturi se realizează și cu avioane cargo, pentru că uneori vorbim despre distanțe mari care nu pot fi parcurse altfel. La fel și cu transportul instrumentiștilor. Sunt instrumentiști care preferă să vină cu avionul, sunt instrumentiști care preferă să vină cu alte mijloace de transport pe rute mai scurte.

Și toate acestea trebuie corelate într-un grafic care să poată să acomodeze atât logistic încărcarea, descărcarea instrumentelor și succesiunea acestor activități, pentru ca orchestrele să fie pregătite în momentul în care urcă pe scenă.

Și tot oameni din ARTEXIM se ocupă de această logistică?

Da, noi avem totul internalizat pe diverse departamente. Spre exemplu, unul dintre cei mai vechi colaboratori ai noștri, Magda Badău, se ocupă de partea de gestiune a graficului de transport aerian pentru muzicieni invitați în festival, atât români, cât și străini. Odată stabilit acel grafic de sosiri-plecări, se trece mai departe la graficul de transport local, pe care Marc, un colaborator de-ai noștri, care este alături de noi de 4 ediții, îl gestionează.

Iar graficele de cazare sunt gestionate astăzi de două fete de 22-23 de ani care sunt extrem de atente, responsabile și foarte bune în ceea ce fac, Anastacia și Cătălina.

Cam câți oameni fac parte din echipa ARTEXIM și sunt implicați în Festivalul Enescu?

Nucleul este undeva la 28, 29 de persoane angajate și aproximativ 15- 20 de colaboratori recurenți. Iar efectiv în timpul festivalului, anul acesta, suntem 184 în echipa ARTEXIM, plus echipele de colaboratori de la radio, de la televiziune, vreo 20 de colaboratori externi care se vor ocupa de încărcarea și descărcarea efectivă a cutiilor de instrumente. Să nu mai spun de toți angajații sau colaboratorii furnizorilor cu care noi lucrăm. Și asta înseamnă o desfășurare de forțe până la aproximativ 800-1000 de persoane care fac ca festivalul să se întâmple timp de o lună de zile.

Ai putea spune care au fost cele mai mari provocări în organizarea festivalului?

O primă provocare este încercarea de a acomoda resursa umană de care dispunem cu volumul de muncă pe care îl avem. Apoi, de a adapta viziunea artistică la realitatea logistică și administrativă, care în România nu întotdeauna este cea mai ușor de gestionat.

Provocări mai sunt și din cauza faptului că nu există bugete multianuale aprobate și atunci toate cheltuielile pe care noi le facem depind de momentul în care semnăm contractul de finanțare cu Ministerul Culturii, care depinde de momentul în care bugetul de stat este aprobat, ceea ce ne oferă, cel puțin, la început de an și sfârșit de an anterior festivalului și concursului oarecare palpitații.

Întotdeauna costurile estimate cresc cu cât semnarea contractului de finanțare este întârziată, pentru că știm foarte bine că riscurile sunt ca atunci când ai dispozitive mari, contingente mari de orchestră, care trebuie transportate cu avionul, dacă zborurile de linie nu sunt rezervate din timp, este posibil să nu mai găsim numărul de locuri de care avem nevoie pe o singură aeronavă, chiar pe două. Și atunci trebuie ori împărțite orchestrele pe mai multe aeronave, care au timp de zbor diferit, ceea ce înseamnă logistic și pentru orchestră, dar și pentru noi, un efort în plus și costuri în plus.

Sau, atunci când nu se poate negocia acest aspect de a-i pune pe zboruri de linie, există și situația rezervării unor chartere, care, iarăși, cu cât sunt rezervate mai târziu, cu atât costă mai mult.

Acestea cred că sunt cele mai mari provocări, pentru că întotdeauna încercăm să tratăm bugetul festivalului și bugetul ARTEXIM ca pe un bun cel mai de preț, pentru că noi suntem conștienți de faptul că trebuie să ne încadrăm în ceea ce am estimat, plus contribuțiile din mediul privat, care nu sunt întotdeauna ușor de previzionat, și să încercăm să nu depășim limitele pe care le avem.

Dacă am ajuns la capitolul ăsta, ai putea să ne spui care este bugetul total al acestei ediții și cam cât la sută sunt banii de la minister și cât la sută banii privați?

Bugetul acordat de Guvernul României prin Ministerul Culturii sub formă de finanțare exclusiv pentru Festivalul Enescu aproximativ 93% din bugetul total, cel total fiind de 75 de milioane de lei. În momentul de față încă se lucrează la atragerea suplimentară de fonduri private, chiar dacă festivalul începe duminică. Restul de 7% vin din fonduri private și din contribuția proprie, pentru că ARTEXIM este instituția din subordinea Ministerului Culturii care funcționează foarte diferit față de celelalte instituții „surori”.

ARTEXIM nu încasează subvenție de la bugetul de stat pentru salarii și utilități de funcționare a instituției. Noi primim finanțare exclusiv pentru organizarea și pregătirea Festivalului și Concursului Internațional George Enescu; această finanțare este direcționată în integralitate în dimensiunea artistică și logistică a festivalului, iar fondurile pe care le obținem din vânzarea de bilete, o parte din ele sunt reinvestite în festival, iar cealaltă parte asigură funcționarea instituției timp de un an și jumătate.

Deci, scopul nostru este să gestionăm bugetul în așa fel și cu asemenea responsabilitate încât funcționarea instituției și salariile personalului să nu fie puse în pericol.

Cum reușești tu, ca manager, să atragi sponsori? Crezi că acel procent de 7% mai poate fi îmbunătățit și dacă da, cum?

În 2023 eram la aproape jumătate din suma pe care am atras-o anul acesta. Ceea ce s-a întâmplat în 2023, activările pe care, împreună cu partenerii noștri principali, le-am realizat, ideile artistice care s-au transformat în realitate au demonstrat faptul că Festivalul Enescu este deschis către un public divers, către un public nou, către familii, că se implică în societate și în educarea comunităților.

Împreună cu colega mea Alexandra Gălan și, mai nou, cu Gilda Lazăr, directoarea de comunicare a Festivalului Enescu, mergem și facem fundraising direct. Atât Alexandra, cât și eu, am crescut în festival; aveam 19-20 de ani atunci când am început să lucrăm în echipa de organizare, acoperind aproape fiecare tip de activitate. Astfel ne vine foarte natural, și asta se simte și din partea partenerilor noștri, să povestim ceea ce înseamnă festivalul pentru noi și ceea ce poate deveni asocierea lor cu Festivalul Enescu.

Sunt sigură că este loc de mai bine și sunt sigură că vizibilitatea pe care Festivalul Enescu o are anul acesta, în special, fiind prima ediție pe care Cristian Măcelaru, ca director artistic, o semnează integral, va stimula mediul privat să-și dorească să cunoască mai mult despre ceea ce facem noi aici și să aibă deschiderea de a găsi, împreună cu noi, soluții de asociere de brand cultural.

Cât de mult s-a implicat Cristian Măcelaru în realizarea programului, a listei de invitați? A vorbit și personal cu unii dintre artiști, pentru a-I convinge să vină?

Cristian Măcelaru se implică 100% în tot ceea ce înseamnă programarea artistică a Festivalului și a Concursului Enescu.

De la lucrările care sunt programate, la orchestrele care sunt invitate și la artiștii care calcă pe scenele din București și din țară. Nu există modificare în program pe care să nu o verificăm împreună, să nu o agreeze, să nu o coordoneze, să nu o cunoască. Pentru că este extrem de important ca atunci când cineva își pune semnătura pe programul artistic, pe direcția artistică, să poată să știe ce se întâmplă sub semnătura lui.

Așa cum eu, când îmi pun semnătura pe acte, ca să pot să transform în realitate administrativă și logistică viziunea artistică, trebuie să știu exact ce semnez și pentru ce. Acestea sunt atribuțiile lui.

Este foarte deschis și disponibil și întotdeauna am spus că sunt foarte norocoasă: Cristian Măcelaru este directorul artistic pe care orice director executiv și l-ar dori, pentru că se implică în cel mai mic detaliu. Lucrăm pe bază de încredere și transparență, ne putem consulta și pe aspecte mult mai pragmatice decât cele artistice, ceea ce pe mine mă ajută foarte mult, pentru că are o experiență de lucru cu orchestrele din străinătate, mult mai directă decât o avem noi, prin invitarea lor la București.

Pentru că el este în fața lor, el discută direct cu managerii și sunt artiști pe care el îi invită direct. Evident că, după primul contact, întotdeauna se trece la contactul pe care Artexim îl face cu reprezentantul artistului sau cu artistul în sine pentru stabilirea orariului, aspectelor logistice și așa mai departe.

E greu de ales dintr-o listă atât de lungă de evenimente. Ce ar fi de neratat la această ediție a festivalului?

Eu, dacă aș fi un simplu spectator și aș dori să îmi aleg câteva concerte din Festival la care să asist, aș ține cont de mai multe criterii. Poate mi-aș dori să văd o sală pe care n-am văzut-o până acum și atunci, să zicem, aș vrea să merg la Sala Radio, și dacă merg la Sala Radio, aș vrea să ascult concertul pentru două piane de Mendelssohn cu Danish National Symphonie Orchestra și frații Yussen, singurul concert pentru două piane programat în festival.

Apoi, mi-aș dori, poate, să văd Orchestra Operei Versailles la TNB, cu Baletul Malandain din Biarritz. Aș vrea să văd ce se întâmplă acolo și cum s-a făcut coreografia pe muzica lui Vivaldi, cântată de orchestra din Versailles cu Andrés Gabetta dirijor.

Și mi-ar plăcea să încerc și o experiență de concert la miezul nopții la Ateneul Român. Aici pot să ascult un recital extraordinar, cum spuneam, Asmik Grigorian și Lucas Geniusas. Sau un concert cum este cel al ansamblului O/Modernt, în care ascult, de la o lucrare semnată de prima compozitoare femeie atestată din istoria muzicii, Hildegard von Bingen, până la o simfonie de Philip Glass, între părțile căreia sunt intercalate aranjamente din repertoriului renumitei formații rock Nirvana.

Și, dacă aș vrea să mă duc într-un context mult mai intim, poate că aș alege Sala Auditorium și un recital de violoncel și pian. De asemenea, aș alege și unul dintre cele două spectacole găzduite de Opera Națională București.

Practic, din ce povestești, recomandarea ta ar merge puțin către o deschidere foarte mare și către evenimente poate mai puțin promovate. Seria Concertelor de la Sala Palatului este sold out?

Nu, nu este. Găsiți bilete la Sala Palatului la 25 de concerte din 27. Doar două dintre ele sunt sold out, concertul de închidere cu Royal Concertgebow din Amsterdam pe 21 septembrie și cel de pe 31 august cu Accademia Nazionale di Santa Cecilia, dirijată de Daniel Harding

Se mai găsesc bilete și la Ateneul Român, la Opera Națională, la TNB, Sala Radio, Auditorium, MINA și Control.

Ce înseamnă acest festival pentru România și ce aduce el nou? Cât de conectat este el acum la societatea românească? De exemplu, poate că acum câțiva ani nu ne imaginam concerte din cadrul Festivalului Enescu la Club Control, fiindcă Festivalul Enescu părea mai elitist, poate mai rigid pentru publicul mai larg. Cum arată el acum și ce spune el despre societatea românească?

Festivalul Enescu este o sărbătoare pentru toată lumea care durează 29 de zile. Toți cei care intrăm în contact cu festivalul, direct sau indirect, prin organizarea lui sau pur și simplu pentru că mergem pe stradă și vedem niște afișe și vedem că există festivalul, cumva, trebuie să înțelegem că este o formă de promovare a României, a culturii românești și a posibilităților pe care le are România de a crea cultură la cel mai înalt nivel.

Și cred că ediția aceasta de festival este caracterizată prin evoluție, prin deschidere, prin dinamism, prin faptul că, așa cum ai spus și tu, ne-am deschis către forme noi și locuri neconvenționale pentru muzica clasică, dar convenționale pentru muzica de calitate.

Și aici trebuie să subliniez faptul că, atunci când ne îndreptăm către locații neconvenționale, cum sunt Club Control sau Mina Museum, ne îndreptăm către cei mai buni din domeniile lor. Pentru că și noi trebuie să ne păstrăm ca fiind cei mai buni din domeniul nostru. Și atunci când două superlative, să spunem așa, se întâlnesc, știu să-și respecte caracterul, genul, stilul unul altuia, dar, în același timp, să își combine calitățile în așa fel încât să existe un produs cultural de cel mai înalt nivel oferit publicului. Până la urmă, pentru public lucrăm.

Festivalul Enescu este un exemplu atipic printre inițiativele statului român, unul dintre puținele lucruri foarte bine organizate, la nivel internațional. Cum reușiți voi, ca instituție publică, să îl duceți la bun sfârșit?

Festivalul Enescu este atipic pentru că și Artexim este o instituție atipică. Colegii cu care lucrez în echipa Artexim nu sunt genul de oameni care vin la program la 9 și pleacă la 5 după-amiaza, au închis ușa după ei și s-a terminat.

Dar cum sunt?

Sunt oameni care înțeleg care este responsabilitatea lor în îndeplinirea misiunii Festivalului Enescu, aceea de a promova cultura românească și de a fi relevant la nivel internațional, sunt oameni care nu au oră pe ceas atunci când este nevoie de ei pentru bunul mers al proiectului la care lucrăm împreună.

Sunt oameni care nu sindicalizează timpul pe care îl petrec pentru a obține rezultatul dorit.

Suntem oameni care punem o pasiune extraordinară în ceea ce facem, și toate aceste caracteristici cumva pot duce cu gândul mai mult către o abordare de tip operator privat, concentrat pe rezultat, să spunem, decât către o formă de organizare a unei instituții a statului. Pentru că folosim o abordare hibrid nu numai din punct de vedere al organizării instituționale, subordonată Ministerului Culturii, ci și în gestionarea bugetului, trebuie să avem grijă ca fiecare leuț pe care îl cheltuim să reprezinte o inviestiție în dezvoltarea României ca vector de cultură la nivel internațional.

Și e o bucurie să vedem că munca noastră creează un produs cultural recunoscut ca stadard de calitate și model la nivel internațional.”

Festivalul Internațional George Enescu are loc între 24 august și 21 septembrie 2025 și marchează 70 de ani de la moartea marelui compozitor și muzician român, George Enescu. În program se regăsesc peste 95 de concerte susținute de peste 4.000 de muzicieni.

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Festivalul Enescu, miracolul românesc produs de o instituție a statului appeared first on Cultura la dubă.

Organizatorii subliniază că doar fanii înregistrați în formularul de check-in pot primi brățara de festival, pe baza unui abonament sau bilet de o zi, cu un cod de bare valid și o carte de identitate.

Cei care au cumpărat mai multe abonamente sau bilete pot efectua check-in-ul și pentru prieteni. În cazul în care posesorul unui abonament sau bilet dorește să-l transfere către o altă persoană, acesta trebuie să selecteze opțiunea de Transfer Bilet din contul său de check-in și să completeze datele persoanei care va primi biletul.

După realizarea cu succes a check-in-ului online, fanii își pot crea propriul Portofel de Festival. Astfel, fiecare participant își poate depune în avans bani pentru festival, prin selectarea serviciului de Top-up, care va fi disponibil de vineri, 2 august 2024.

Suma încărcată va fi transferată și activată pe brățara de festival la orice punct de Credit Point din festival. Această modalitate de încărcare va fi disponibilă și în timpul festivalului și poate fi accesată direct de pe telefon din aplicația UNTOLD.

Procedura de check-in online poate fi efectuată înainte de deschiderea festivalului, fanii care aleg să îl facă la fața locului vor achita o taxă de 25 euro, iar plata se va putea face exclusiv cu cardul la punctele dedicate de plată.

Organizatorii pun la dispoziția participanților spații de depozitare amplasate în afara festivalului, chiar lângă punctul de acces. Fanii pot închiria un locker pentru toate cele patru zile de festival pentru 200 de lei sau pentru o zi, în schimbul a 50 de lei.

Tinerii sub 18 ani trebuie să aibă la ei, pe lângă abonament sau bilet, actul de identitate și documentul care atestă acordul părinților, descărcabil de pe link-ul: bit.ly/untold-parental-consent.

Minorii sub 14 ani trebuie să vină însoțiți de un părinte și să dețină un bilet valid. Accesul în festival pentru minorii sub 14 ani este permis doar dacă sunt însoțiți de un părinte/tutore. Copiii sub 7 ani au intrare gratuită la festival.

PROGRAM PRE-FESTIVAL PENTRU RIDICAREA BRĂȚĂRILOR:

Organizatorii au pregătit un program pre-festival pentru ridicarea brățărilor. Fanii cu abonamente General Access sau VIP și Check-in-ul online își pot ridica brățările în avans la:

PLOOM Island (AFI Cotroceni, București): 02 – 05 august, între orele 14:00 – 22:00

PLOOM (Promenada Mall București): 02 – 05 august, între orele 14:00 – 22:00

PLOOM (Iulius Mall Cluj-Napoca):  02 – 06 august, între orele 14:00 – 22:00 (doar pentru cei peste 18 ani și pentru deținătorii de abonamente General Acces & VIP cu Check-in online).

Acest punct de ridicare a brățarilor de festival este disponibil doar pentru persoanele de peste 18 ani, care dețin abonamente General Access, cu Check-in online.

Iulius Mall (Atrium, Cluj-Napoca): 03 – 06 august, între orele 14:00 – 22:00 (doar abonamente General Acces & VIP cu Check-in online). Acest punct de ridicare a brățarilor de festival este disponibil și pentru minorii cu abonamente General Access, cu Check-in online. De la 14 ani în sus, aceștia au nevoie de acordul parental, iar cei sub 14 ani au nevoie de acordul parental și trebuie să fie însoțiți de un părinte/tutore. 

Pentru ridicare brățărilor pre-festival din aceste puncte, fanii vor achita o taxa de 25 de RON/brățară. Plata se va putea face exclusiv cu cardul la punctele dedicate de plată. 

Parcul Central “Simion Bărnuțiu”: 6-7 august, între orele 16:00 – 22:00, pentru deținătorii de abonamente General Acces, VIP și bilete DAY 1, cu Check-in online. 

Parcul Central “Simion Bărnuțiu”: 8-11 august, în intervalul orar 16:00 – 04:00, pentru fanii care dețin abonamente General Acces, VIP sau bilete de o zi, aferente fiecărei zile de festival. 

Minorii cu vârsta peste 14 ani au nevoie de acordul parental, iar cei cu vârsta sub 14 ani au nevoie de acordul parental și să fie însoțiți de un parinte/tutore.

Brățara de festival este realizată din plastic reciclat (RPET). Organizatorii au pregătit peste 100.000 de brățări de acces cu sistemul de plată integrat. În perimetrul festivalului vor exista peste 35 de puncte de încărcare a brățărilor. Pentru a evita aglomerația, se recomandă opțiunea de Top-up online.

Cei care și-au depus bani pe brățară și doresc să recupereze sumele necheltuite pot face acest lucru la oricare dintre punctele de Credit Point pe întreaga perioadă a festivalului sau la punctul din afara festivalului, până pe data de 12 august 2024, până la ora 17:00.

Participanții care au utilizat opțiunea Top-up online pot solicita restituirea sumelor necheltuite prin opțiunea Refund Online, completând formularul de refund disponibil în contul de festival până la data de 16 august 2024, ora 23:59.

Nu este permis accesul în festival cu: substanțe interzise, alcool, sticle (inclusiv sticle de parfum sau deodorant), biberoane, umbrele, produse cosmetice inflamabile, rucsacuri sau borsete mai mari de 29 cm X 21 cm X 12 cm, conserve, artificii, lasere, spray-uri, cuțite, arme, obiecte contondente, bannere susținute de bețe, scaune, lanțuri, articole pirotehnice, mâncare sau băuturi, animale, aparate foto sau video profesionale, inclusiv DSLR-uri cu obiective detașabile, orice obiecte care în pot răni alți participanți.

Toți fanii sunt sfătuiți să consulte lista cu obiecte interzise și să nu dețină asupra lor astfel de obiecte în cadrul festivalul. Lista completă a obiectelor interzise poate fi consultată pe site-ul oficial al festivalului  https://untold.com.

Este permis accesul cu medicamente însoțite de prescripție medicală, insulină, picături pentru uz medical, spray inhalator pentru astm, doar dacă posesorii prezintă o scrisoare medicală sau un document echivalent și în cantitatea maximă recomandată zilnic.

Ca urmare a regulilor foarte stricte în privința obiectelor interzise, persoanele responsabile cu securitatea și monitorizarea festivalului vor verifica în detaliu fiecare participant, iar orice obiecte interzise descoperite în urma verificării vor fi reținute la poartă, fără ca organizatorul să-și asume responsabilitatea pentru acestea.

Porțile UNTOLD se deschid joi, 8 august 2024, la ora 16.00. Accesul în festival se face în fiecare zi, între orele: 16.00 – 05.00.

The post Reguli de acces la UNTOLD, 8 – 11 august: formular de check-in obligatoriu, online sau la intrare appeared first on Cultura la dubă.

10 ani mai târziu, Jazz in the Park este unul dintre cele mai apreciate festivaluri din țara noastră, având în palmares inclusiv un premiu internațional pentru Cel mai bun festival de mici dimensiuni din Europa la European Festival Awards (2019).

În spatele organizării evenimentului stă o echipă de bază mică, dar închegată datorită prieteniei și bucuriei de a fi împreună.

Unii dintre ei au început să lucreze încă de la prima ediție și au trecut prin diverse funcții, până a ajunge în conducerea festivalului.

Pentru că, așa cum spun ei, Jazz in the Park este în primul rând despre oameni, în cele ce urmează vă prezentăm oamenii care an de an dau viață acestui eveniment, într-un interviu colectiv acordat pentru Cultura la dubă.

“Jazz in the Park este cel mai longeviv proiect din viața mea și în timp, totul a ajuns să se învârtă în jurul lui. E clar lucrul definitoriu din viața mea.”

Alin Vaida, fondator Jazz in the Park

Alin Vaida este numele care se confundă cu Jazz in the Park, pentru oricine a intrat vreodată în contact cu festivalul. Este fondatorul evenimentului și încă de la început a avut rolul de manager. Chiar și așa, nu s-a dat la o parte când a fost nevoie de îndeplinirea oricăror sarcini.

A absolvit Studii Europene, secția Management, și dintotdeauna a fost atras de organizarea de evenimente și de proiecte comunitare.

“Jazz in the Park este copilul meu. Este incredibil să vezi că ceva ce tu ai gândit prinde viață. Iar apoi, sentimentul pe care-l ai în primele 5 minute după ce ai terminat un astfel de eveniment este inegalabil. Aș îndrăzni să zic că pentru acele 5 minute muncesc un an.” – Alin Vaida, fondatorul Jazz in the Park.

Încă de când Jazz in the Park era doar la stadiul de idee, alături de Alin s-a aflat Horea Marc, actualul Stage Manager. A absolvit Academia de Muzică, dar a activat mai mult în domeniul publicității. 

“Inconștiența a fost călăuza noastră la ediția I și îi mulțumim și acum că ne-a fost alături, altfel nu cred că exista Jazz in the Park.”, spune râzând Horea, după 10 ani de festival.

Pentru că în România nu există școli sau cursuri la care poți învăța cum se organizează un festival de muzică, mulți dintre românii care se ocupă azi de asta au descoperit lucrurile din mers, asumându-și diverse riscuri.

Azi ei reușesc să construiască scene și evenimente apreciate la nivel internațional. Este și cazul lui Horea:

„Profesional, voi rămâne toată viața recunoscător Jazz in the Park pentru oportunitățile pe care mi le-a oferit în a mă dezvolta.”

“Acum 10 ani știam probabil sub 10% din ceea ce știu în prezent despre tot ceea ce ține de scenotehnica unui festival.”

Horea Marc, stage manager Jazz in the Park

Emoțional, pentru mine Jazz in the Park reprezintă copilul rebel care îți dă într-una bătăi de cap, dar pe care în același timp il iubești cel mai mult pentru că e altfel.”

Omul responsabil cu comunicarea și promovarea festivalului este Laura Laurențiu. Alături de echipă încă de la prima ediție, Laura a lucrat înainte 12 ani în presă, dar pregătirea sa este în cu totul alt domeniu.

A fost profesoară de chimie și fizică, iar acum lucrează ca PR freelancer.

“Jazz in the Park este combinația asta indestructibilă și aparte între muzică și parc. E greu de replicat și vine la pachet cu o grămadă de emoții.

Muzicile care se ascultă la Jazz in the Park nu-s pre-fabricate, ca să zic așa, ci sunt vii, libere, se desăvârșesc atunci, pe loc, în acel spațiu ancestral.

Laura Laurențiu, communication manager Jazz in the Park

Iar asta face ca experiența de care ai parte să fie personală până la cer și-napoi.

Și mai e ceva: felul în care Jazz in the Park se raportează la locuri și oameni. E în ADN-ul lui să resemnifice spații publice mai puțin băgate în seamă.

A făcut asta cu Parcul Central, care dintr-un parc în care nu aveai voie să stai pe iarbă a devenit unul dintre cele mai populare locuri de evenimente din oraș.

Face același lucru acum cu Parcul Etnografic. Este un festival care schimbă modul în care comunitatea locală se raportează la spațiul public și o face această schimbare cu generozitate și bun simț.”, spune Laura.

Sergiu Țopan era student la Jurnalism în 2013, când a activat ca voluntar la TIFF. Practic, voluntariatul i-a deschis apetitul pentru festivaluri. Așa a ajuns apoi în echipa Jazz in the Park, lucrând apoi câțiva ani și pentru Untold. A trecut prin diverse posturi, iar din 2020 este Social Media Manager.

„Poate sună clișeic, dar comunitatea Jazz in the Park este foarte specială. E o combinație de oameni pasionați de jazz și oameni pasionați de evenimente, colegi din industrie și oameni faini. Ne vedem o dată pe an la Jazz in the Park și e minunat.”

Roxana Tarko coordonează de 5 ani încoace echipa de voluntari Jazz in the Park. A descoperit din propria sa experiență cât de mult te poți dezvolta profesional și uman în cadrul voluntariatelor și i-a plăcut atât de mult încât a făcut din asta o profesie pe care nu o prevăzuse în planurile sale de carieră.

“Am terminat Facultatea de Geografie, Geografia Turismului, dar încă din timpul liceului am fost implicată in diverse proiecte de voluntariat, unele de ele din zona evenimentelor.

Cred că voluntariatul a fost ”jobul” din care am învățat cel mai mult și datorită căruia am decis să lucrez în acest domeniu.”, povestește Roxana.

Pentru cei din echipă, festivalul este în fiecare an plin de provocări și peripeții, dar și de momente amuzante, trăite prin prisma oboselii acumulate.

„Era o zi cu vânt puternic, încercam să strângem tot ce ar putea fi luat de vânt, era o situație ușor tensionată. Din public a venit spre noi un băiat, care a început să ne ajute. Nu cred că avea, pe atunci, mai mult de 11-12 ani. La finalul ediției de anul trecut am descoperit că unul dintre voluntari era chiar el. A fost un sentiment tare fain să văd că nu și-a pierdut dorința de a ajuta și că a ajuns să facă parte din echipă”, povestește Roxana.

„În 2013, tocmai ce am terminat ce aveam de făcut și m-am așezat la o bere. Dinspre Main Stage vine cel mai negru nor pe care l-am văzut vreodată. Am abandonat berea și am fugit la izolat prelungitoare de la frigidere. Când m-am întors mi-am găsit berea plină ochi de la ploaie. Am și o poză să dovedească asta.”, își amintește și Sergiu.

Jazz in the Park va avea loc anul acesta între 1-4 septembrie la Parcul Etnografic din Cluj-Napoca, acolo unde s-a mutat din cauza pandemiei și s-a stabilit pentru că s-a identificat perfect cu locul. Va fi o ediție aniversară, la care vor urca pe scenă The Comet is Coming, Asaf Avidan sau Avishai Cohen Quartet.

Pentru oamenii din echipă va fi un moment de sărbătoare, la capătul a 10 ani de muncă.

„Mă aștept ca, în primul rând, să ne vindecăm noi, echipa, de sechelele pandemiei și să ne regăsim bucuria de a face evenimente. Iar apoi, să se bucure și publicul de muzica pe care am adus-o și de experiența pe care am gândit-o.” – Alin Vaida

„Cel mai mult mi-aș dori ca festivalul să încânte cât mai mult public și să reușim să depașim așteptările tuturor. O dorință mult mai simplă este aceea ca toate zborurile artiștilor să nu aibă întârzieri sau să nu se piardă prea multe instrumente prin aeroporturi.” – Horea Marc

„Mi-ar plăcea să ajungem la cât mai mulți oameni care se pot bucura de patru zile în care totul sună mult mai personal.” – Roxana Tarko

„Vreau să las totul să mă surprindă. Tot timpul am încercat să nu îmi fac așteptări. Astfel totul e super fain.” – Sergiu Țopan

„Aș vrea ca această ediție să ne demonstreze că nu facem rău ce facem și că, indiferent de vremuri, merită să continuăm.” – Laura Laurențiu

The post Jazz in the Park aniversează 10 ani de existență. Descoperiți cine sunt oamenii care construiesc festivalul de jazz de la Cluj appeared first on Cultura la dubă.