Evaluările sunt de două tipuri: cele anuale, la care este supus fiecare manager cu mandatul în desfășurare, și cele finale, la care sunt supuși managerii aflați la finalul a 4 ani de mandat.

La evaluările anuale, 3 persoane au obținut note mai mari de 9, 7 au obținut note cuprinse între 8 și 9, unul a obținut o notă mai mică de 8 și unul a obținut o notă mai mică de 7.

La evaluările finale, 2 manageri au obținut note mai mari de 9 și 2 au obținut note mai mici de 9.

PMB nu a precizat, însă, în numele transparenței, ce notă a primit fiecare manager în parte.

Cultura la dubă vă prezintă, totuși, schimbările care vor apărea în urma evaluărilor: Marinela Țepuș, managerul Teatrului Nottara, va fi direct demisă, Felicia Filip, manager al Operei Comice pentru Copii, va trebui să susțină un nou concurs, alături de alți posibili candidați, la fel ca Adrian Găzdaru, managerul Teatrului Excelsior. Iar George Ivașcu, managerul Teatrului Metropolis, și-a prezentat ieri demisia într-o conferință de presă, deși a primit notă pentru a își continua mandatul.

***

Teatrul Nottara

Managerul Teatrului Nottara, Marinela Țepuș, este singurul director care a primit o notă mai mică de 7. Conform legii, asta duce automat la destituire. De altfel, Marinela Țepuș a fost cea care a făcut publică nota, acuzând Primăria Capitalei de o “evaluare regizată sub forma unei execuții publice”.

Marinela Țepuș, de profesie teatrolog, conducea Teatrul Nottara de 10 ani.

În timpul audierilor, acesteia i s-a reproșat numărul mic de spectatori și, implicit, încasările reduse, precum și orientarea artistică a instituției majoritar către comedie. Unul dintre membrii comisiei, actrița Anca Sigartău a punctat că există deja un teatru de Comedie în București și nu înțelege decizia artistică de la Nottara, precizând că în trecut Nottara monta drame sau tragedii celebre.

La rândul său, Țepuș a argumentat spunând că a încercat să aducă și altfel de spectacole decât comedie, dar că spectatorii ieșeau din sală.

De asemenea, i s-a reproșat că 81% din bugetul teatrului merge doar către salarii și că rămân prea puțini bani pentru proiecte culturale.

Pe de altă parte, Țepuș a fost felicitată pentru că este singurul manager care a reușit să acceseze fonduri norvegiene pentru un program dedicat liceenilor.

Marinela Țepuș a anunțat că va contesta decizia de demitere în instanță. Ea a fost și subiectul unei anchete a Corpului de Control, trimis de Nicușor Dan după o scrisoare semnată de 15 angajați ai instituției.

Cultura la dubă a solicitat PMB să furnizeze raportul Corpului de Control, însă nu a primit un răspuns până la data publicării articolului.

Teatrul Excelsior

Managerul Teatrului Excelsior, Adrian Găzdaru, își încheie aici mandatul de 4 ani. El a primit nota 7,18 și postul său va fi scos la concurs, alături de alți candidați. El are în continuare dreptul de a participa la viitorul concurs.

Principalele reproșuri adresate de comisia de evaluare în acest caz au fost legate de două producții mai vechi – Vlaicu Vodă și Toți K1 pentru România, realizate cu costuri uriașe, cu ocazia centenarului.

Managerul a suținut că, inițial, cele două proiecte făceau parte dintr-un program finanțat de guvern, însă, în final, ele au fost finanțate din banii teatrului și ai Primăriei Capitalei.

Vlaicu Vodă a costat 430.000 de euro, iar după reprezentațiile susținute în Piața Constituției, Teatrul Excelsior a depozitat decorurile în valoare de 5 milioane de lei într-un depozit, unde din 2018 până în prezent a plătit lunar 6000 de euro/ lună, adică peste 240.000 de euro.

Directorul Direcției de Cultură din cadrul PMB, Liliana Fedorca, a scos la iveală o corespondență pe care managerul de la Excelsior a purtat-o cu fosta conducere a primăriei, din care reieșea că acesta primise acceptul de la Gabriela Firea, în august 2019, de a monta gratuit decorurile satului medieval într-un parc din București, cu ajutorul ALPAB.

Din acel moment, susține Fedorca, managerul Adrian Găzdaru a întrerupt comunicarea cu PMB și a preferat să plătească sume uriașe pentru depozitare.

Pus în fața acestei situații, Adrian Găzdaru nu a reușit să ofere niște explicații clare, susținând că soluția trebuia să vină de la ALPAB, că directorul ALPAB a fost schimbat și că va întreba la teatru cum au stat lucrurile.

Și la Teatrul Excelsior Nicușor Dan a trimis Corpul de Control.

Cultura la dubă a solicitat PMB să furnizeze raportul Corpului de Control, însă nu a primit un răspuns până la data publicării articolului.

Opera Comică pentru Copii

Felicia Filip, cea care conduce Opera Comică pentru Copii de 8 ani, va fi îndepărtată din funcție și va trebui să susțină un alt concurs, alături de alți posibili candidați. Ea a primit nota 8,59 și a contestat evaluarea.

Acesteia i s-a reproșat la audieri că investițiile în producții sunt prea mari în raport cu încasările sălii, iar un membru al comisiei a subliniat că magazinul Operei adună mai mulți bani decât sumele încasate din vânzarea biletelor.

Felicia Filip a argumentat că prețurile biletelor trebuie să rămână accesibile publicului, de aceea încasările sunt mai mici.

De asemenea, reprezentanții primăriei au subliniat că din bugetul total de aproximativ 20 de milioane de lei, doar 1 milion merge către proiecte culturale, în timp ce restul reprezintă salarii și cheltuieli.

Per total, din audierea sa nu reiese clar la ce a aspecte a fost depunctată, ba chiar unii membrii ai comisiei au felicitat-o pentru activitate. Cert este că după aflarea notei, Felicia Filip a contestat inclusiv faptul că din comisie nu făceau parte specialiști din domeniul teatrului muzical.

Teatrul Metropolis

Cel mai mediatizat conflict cultural din ultimele două săptămâni s-a încheiat cu demisia managerului George Ivașcu. Acesta a primit la evaluarea anuală nota 7,94, ceea ce îi permitea să își continue activitatea la Metropolis.

Ivașcu a reclamat, însă, umilințe la care a fost supus, minciuni spuse de PMB în spațiul public și subfinanțarea care va duce la închiderea teatrului.

Totuși, în ciuda umilințelor despre care vorbește, Ivașcu a lăsat loc de negociere și a lăsat de înțeles că dacă va fi chemat la o discuție, iar PMB va rectifica bugetul, ar putea reveni asupra deciziei.

De cealaltă parte, primarul Nicușor Dan a reiterat încă o dată ideea că Teatrul Metropolis nu se va închide, având un buget suficient alocat, de 9,874 milioane lei), din care 1,1 milioane lei pentru producții.

În timpul audierii sale, un membru al comisiei i-a reproșat că este doar parțial adevărat faptul că Metropolis susține artiștii independenți, fiindcă de ani de zile la Teatrul Metropolis montează preponderent doar doi regizori (nr. Victor Ioan Frunză și Lia Bugnar), care colaborează cu aproximativ aceiași actori.

Ivașcu a explicat aceste alegeri spunând că tinerii au nevoie de nuclee în jurul cărora să se formeze, de aceea a ales să lucreze atât de des cu Victor Ioan Frunză.

Nicușor Dan

Primarul Nicușor Dan a încercat să concluzioneze povestea evaluărilor printr-o postare publicată ieri pe facebook, cu referire specială la Teatrul Metropolis.

Acesta a susținut că “este prima dată când evaluările se fac pe bune. Până acum, evaluările se făceau de complezență și reieșea că totul este minunat. Consider că nota 8,90 dată unui manager este o notă foarte bună. Trebuie să ieșim din ipocrizia în care toți luăm nota 10.”

Referitor la Metropolis, primarul a precizat: “Nu m-am lăsat intimidat, și sunt bucuros că nici comisia nu a făcut-o, de tot scandalul iscat în jurul Teatrului Metropolis cu câteva zile înainte de evaluarea managerului.“

El a reluat cifrele publicate de PMB, referitoare la activitatea Teatrului Metropolis, și nu a comentat în niciun fel demisia lui Ivașcu.

Cei mai mulți manageri își continuă mandatele

Majoritatea managerilor au trecut proba evaluării anuale și își vor continua mandatele.

Iar cei care s-au aflat la evaluarea finală și au primit peste nota 9, vor avea dreptul de a susține singuri un concurs, fără să existe contracandidați – este cazul lui Adrian Majuru, managerul Muzeului Municipiului București și al lui Ioan Cristescu, managerul Muzeului Național al Literaturii, ambii aflați la final de mandate, cu note mai mari de 9 la evaluare. Cei doi sunt în funcție de 8 ani și vor câștiga, probabil, câte un nou mandat de 4 ani.

Actuala lege a managementului instituțiilor de cultură, contestată în trecut de către fostul ministru USR al Culturii, Vlad Alexandrescu, alături de mai mulți artiști, permite managerilor să aibă un număr nelimitat de mandate.

De exemplu, managerul Teatrului de Comedie, George Mihăiță, ocupă funcția de 19 ani.

Gelu Colceag, managerul Teatrului Mic, a primit, la rândul său, o notă peste 9 și își va păstra funcția pe care o ocupă de 6 ani, în ciuda mai multor anchete jurnalistice care au arătate nereguli în mandatul său.

O inițiativă legislativă susținută atât de Vlad Alexandrescu cât și de Lucian Romașcanu, actualul ministru al Culturii, a încercat să limiteze numărul de mandate, însă peste 80 de manageri din toată țara s-au opus printr-o scrisoare deschisă. Ministrul Culturii de atunci, Bogdan Gheorghiu, a refuzat să dea aviz pozitiv inițiativei.

Rezistența directorilor în fața schimbării s-a dovedit a fi mai puternică decât încercarea de reformă, iar puterea lor electorală este în continuare una importantă pentru partidele politice.

În aceste condiții, instituțiile de cultură finanțate din bani publici vor fi conduse, în cele mai multe cazuri, de aceiași oameni, astfel că schimbări reale și profunde sunt greu de prevăzut pentru viitor.

The post Efectele evaluărilor managerilor teatrelor bucureștene: un director demis, două posturi scoase la concurs, o demisie appeared first on Cultura la dubă.

Publicăm mai jos replica Operei Comice pentru Copii:

“Opera Comică pentru Copii, instituție unică în lume prin profilul și publicul căruia i se adresează, respinge în bloc acuzațiile nefondate ale domnului Valentin Șerban, violonist, fost angajat al instituției, care a atacat public, în mod nejustificat, personalul și activitatea instituției.

La câțiva ani după ce a părăsit instituția, domnul Valentin Șerban folosește o mulțime de locuri comune, generalizări pripite și multiple atacuri la persoană, atât în ceea ce privește conducerea instituției, cât și la adresa colegilor domniei sale, pe care bună cuviință ne obligă să nu le repetăm.

(…)Domnul Valentin Șerban este un fost angajat plecat prin demisie, pentru a evita aplicarea celei mai severe sancțiuni disciplinare prevăzute de Codul muncii, din cauza prezenței la locul de muncă, în afara orelor de program, în stare de ebrietate.

Cu titlu de exemple, expunem doar câteva dintre informațiile inexacte, dar vă garantăm că nu sunt singurele opinii complet neadevărate din materialul publicat:

În primul rând, nici domnului Valentin Șerban și nici unui alt artist al Operei Comică pentru Copii nu i-au fost interzise niciodată studiile individuale la sediul instituției. Ba chiar au fost încurajați să le facă, cu respectarea regulamentului și a orelor de program, tocmai pentru ca totul să fie bine organizat și să nu existe suprapuneri între artiști.

Persoanele străine de instituție nu au acces la patrimoniul acesteia, în lipsa unei relații contractuale. Ne întrebăm retoric, cine ar răspunde legal pentru orice fapte sau daune comise de persoane care nu au o relație
contractuală cu instituția, dar care utilizează spații în interes personal și fără acordul niciunei persoane responsabile din Opera Comică pentru Copii.

În al doilea rând, domnul Valentin Șerban a încălcat flagrant Regulamentul intern  al OCC: a pătruns neanunțat în instituție pe timpul nopții între orele 20:00  – 23:30, cu pretextul de a desfășura o repetiție (fără
aprobare). La această repetiție a introdus în sediu persoane din afara instituției, în Salonul Mozart, o sală de spectacol, nu de repetiții din incinta instituției. Această sală, a doua zi, de dimineață, urma să găzduiască un spectacol pentru copii, grupul violonistului Valentin Șerban lăsând dezordine și, cel mai grav aspect, consumând alcool, o conduită prohibită prin Regulamentul nostru intern, așa cum se poate observa clar pe imaginile furnizate de camera de supraveghere care înregistrează activitatea din sala de spectacol.

În al treilea rând, vă informăm că domnului Valentin Șerban nu i s-a tăiat niciun leu din salariu și nici nu i s-au imputat eventuale pagube, precum declară tendențios. Abaterea gravă de la Regulamentul intern, în esență, să
nu introducă în spațiile de lucru ale Operei persoane din exterior, care nu au legătură cu activitatea acesteia, a fost analizată de către Comisia de cercetare disciplinară, și i s-a aplicat un “avertisment scris”, conform
dispozițiilor legale și regulamentare pentru o astfel de abatere.

Ancheta disciplinară ar fi continuat în acest caz datorită aducerii la cunoștința conducerii a altei abateri, consumul de alcool în incinta OCC, dar, la scurtă vreme, domnul Valentin Șerban și-a prezentat demisia, fără nici o
explicație. Instituția noastră a considerat că nu este cazul să facă public un asemenea comportament inadecvat. Poate că ar fi trebuit să o facem, dar nu am dorit să periclităm viitoarea carieră a unui tânăr muzician talentat,
pentru că se întâmplă ca oamenii, mai ales în tinerețe, să facă greșeli, mai mult sau mai puțin impardonabile. Dar faptul că, peste câțiva ani, domnul Valentin Șerban dorește să rescrie adevărul și să incrimineze o instituție cu zeci de angajați, sute de colaboratori, mii și chiar zeci de mii de spectatori, îi demonstrează din plin caracterul și ne rezervăm dreptul ca, în cel mai scurt timp, să îl acționăm în justiție pentru protejarea drepturilor noastre nepatrimoniale.”

The post Opera Comică pentru Copii, drept la replică appeared first on Cultura la dubă.

La 31 de ani, Valentin Șerban a devenit recent marele câștigător al Finalei de Vioară la Concursul Internațional George Enescu. În finală, violonistul român a avut o prestație splendidă, care va rămâne mulți ani în amintirea iubitorilor de muzică clasică de la noi.

Am vrut să îl cunoaștem pe Valentin Șerban, dincolo de emoțiile pe care ni le-a transmis atunci.

Este din Brașov, a studiat la master în Austria și este membru al Orchestrei Les Dissonances din Paris, condusă de celebrul violonist David Grimal. Valentin este și concertmaistru al Orchestrei Române de Tineret, proiectul care reunește cei mai buni tineri muzicieni români.

Ne-am întâlnit într-o zi ploioasă în fața Ateneului și am făcut interviul stând pe scări.

În fața noastră se afla unul dintre talentele României, dar și un tânăr foarte curajos. Valentin Șerban a intrat în contact cu instituțiile statului și a aflat ce înseamnă nedreptatea într-un sistem bolnav, care nu promovează întotdeauna valoarea, ci non-valoarea.

Valentin povestește pentru Cultura la dubă experiența de la Concursul Enescu, dar și obstacolele pe care le-a întâmpinat la Opera Comică pentru Copii și în alte situații clasic românești.

***

Valentin, în primul rând te rog să ne povestești cum te-ai apucat tu de vioară? De unde e legătura ta cu muzica și cu vioara?

Am avut noroc, să zic așa. Părinții mei au fost pasionați de muzică, dar ei sunt ingineri. Iar când am terminat grădinița, educatoarea mea i-a spus mamei că am ureche muzicală și să mă dea la școala de muzică. Cred că atât de simplu. Iar vioara a fost ideea mamei, uitându-se în orchestre, a zis că cei mai mulți sunt violoniști, așa că nu mori de foame.

Și ai urmat o școală de muzică, presupun?

Exact. Din clasa întâi, de la șapte ani, în Brașov. Am continuat tot în Brașov conservatorul și am plecat abia la master în Austria.

Cum a fost pentru tine, ca tânăr muzician, să îți găsești proiecte, loc în orchestră?

Cu locul în orchestră a fost ușor mereu, dar eu nu am vrut să cânt în orchestre. Așa că aveam un loc pe care nu îl voiam.

Cu proiecte e greu câteodată de găsit. Adică e ușor să faci mult, dar e greu să faci ceva interesant. Să găsești oameni cu care să colaborezi. Dar am avut ceva noroc în ultimii ani.

Ce trebuie să ai ca violonist pentru a deveni solist, să ieși din orchestră? Cum te remarci?

E partea de talent pe care trebuie să o ai din naștere, ăla e noroc, deci trebuie să ai asta neapărat. În rest, sigur că profesori buni, dar să te țină nervii să studiezi constant, altfel nu ai cum să faci progres.

Ai fost angajat la vreo orchestră din România?

Am fost, pentru puțin timp, când m-am întors în țară din Graz. Austria n-a fost cel mai bun mediu pentru mine, nu știu exact de ce. Nu m-am simțit bine acolo deloc și am vrut să mă întorc. Iar după câteva luni, am început să colaborez cu Opera Comică din București. O situație nu tocmai fericită.

M-au călcat în picioare, pe cât posibil. Pentru că eu cântam bine și am vrut să fie calitativ ce facem. La început eram pe post de concertmaistru și, văzând că vreau să fac ceva, au făcut tot ce e posibil, de la referate la tăieri de salariu, m-au pus la ultimul pupitru, mă rog…

Legat de Opera Comică, cred că vorbesc degeaba.

Opera Comică are cel mai mare buget dintre instituțiile de cultură din București. E interesant cum această instituție înghite atât de mulți bani publici. Așa că nu vorbești degeaba.

Eu, fiind în interior 7-8 luni, cât am fost, n-aș pune-o în categoria instituțiilor de cultură.

Opera Comică pentru Copii nu e o instituție de cultură. Din punctul meu de vedere, este prostituție muzicală.

Dar oamenii vin cu copiii, ei se bucură, mă rog, să zicem că probabil fac și ceva bine.

Ce fac greșit din punct de vedere muzical?

Problema e că regimul de acum 4 ani era absolut nesimțit. Nu exista deloc respect față de angajați. Nu știu, exemple banale, o repetiție care trebuie să țină două ore sau oricât ar ține și în momentul în care spui că stai pe scenă de o oră ca să faceți voi luminile, el spune că în contract scrie opt ore. Stai aici cât vrem noi.

Nu așa funcționează, nu mergi la o orchestră radio și îți spune ăla să stai opt ore pe scenă. Nu, e o repetiție de la 10 la 13 și în rest, te duci acasă și studiezi.

La un moment dat au schimbat regulamentul intern, să nu mai poată angajații, în afara orelor de repetiții, să studieze. Pentru că eu studiam toată ziua. Pe ei îi deranja asta. Nu făceam nimic, doar mă băgam în sală și studiam. Nu veneam noaptea sau în afara orelor de lucru. Nu știu de ce îi deranja, de fapt, așa de tare.

Și până la urmă cum ai plecat de acolo? A fost ceva care a umplut paharul?

Da, a fost. La un moment dat repetam cu un cvartet, cerând aprobarea dirijorului. Aveam diferite concerte prin țară și după aceea a urmat un mare scandal că am adus străini în instituție și dirijorul respectiv s-a făcut că plouă. Știa ce să zică și cui să zică, mie mi-au făcut referat că am adus oameni străini, cu tot felul de plângeri, că aș fi făcut dezordine, pagube, băutură și chestii din astea.

Eu am fost chemat la comisia de disciplină.

M-au înjosit în ultimul hal. Eu pe vremea aia tocmai îmi luasem o vioară și în ziua în care am plătit ultima rată, mi-am dat demisia.

Ai avut contact direct cu Felicia Filip sau cu altcineva din conducere?

Mai mult cu soțul. El cred că avea ceva personal cu mine, dar nu știu de ce. Mi-a dat multe replici în timp, îl deranja ceva la mine.

Cu ce crezi că i-ai deranjat?

Voiam să fie bine. Pentru ei era ușor: haide să ne întâlnim să cântăm, nu conta absolut nimic, era un haos, un nivel execrabil.

Pe tine, ca artist, cum te făcea asta să te simți?

Eu vrând să fac mereu performanță și având așteptări, pentru mine era groaznic. Sigur că mulți instrumentiști de acolo erau extrem de slabi, dar unele chestii țin de organizare și de respectul pe care îl ai. Dacă faci un program bine stabilit și dacă repeți cum trebuie, se poate ridica nivelul.

Ai avut o experiență și cu Filarmonica George Enescu?

A fost o situație aici, la Filarmonică, dar nu m-a implicat direct. S-a dat acum doi-trei ani un concurs de concertmaistru. Au scos un singur post în mod oficial, adică pe internet. Dar în monitorul oficial au apărut două posturi. Deci urma ca un post să îl dea pe ochi frumoși.

În plus, pentru postul anunțat erau niște condiții absurde, astfel încât să îl ocupe numai oamenii pe care îi vor ei. Au fost trei candidați din Filarmonică, n-a venit nimeni din exterior. De aceea au și pus la cerințe experiență de, nu știu, opt ani de concertmaistru și trei de experiență în orchestră, adică foarte mulți ani.

Dacă ai cântat o sută de ani într-o orchestră, nu înseamnă că ești mai bun.

Și așa nu au dat șanse unor tineri ca tine.

Puteau decide ei cât de pregătiți suntem, dar să fie o șansă.

Deci tu nu ai putut participa la acest concurs.

N-am putut. Eu am postat imaginea cu articolul acela din Monitorul Oficial și foarte multă lume s-a supărat.

Se întâmplă asta fiindcă nu prea sunt obișnuiți cu criticile?

Pentru că nu vor oameni din exterior. Eu nu știu, de fapt, de ce se întâmplă asta.

Eu, dacă aș conduce o instituție, ar trebui să fiu tâmpit să nu vreau să fie mai bine. Ori, dacă faci reguli din astea, îți pui piedică singur. Mi se pare absurd.

Când ai decis să pleci în Franța?

N-am plecat. În sensul că eu cânt acolo în Les Dissonances, care e o orchestră de proiect. Am avut norocul să-i cânt directorului David Grimal, care e și un violonist celebru. A fost foarte amabil cu mine, am mers și i-am cântat, apoi mi-a făcut invitația, acum vreo 3-4 ani. De atunci, merg la toate proiectele.

E o orchestră foarte specială pentru că nu există poziții din astea. Am stat mereu la vioara 1, dar e în funcție de nevoi. Câteodată mă pun mai în spate, câteodată în față, dar nu e cu titluri și posturi. Mergem și cântăm de plăcere și e super.

Cum a fost anul pandemiei pentru tine, cum te-a afectat?

A fost și fain și greu. Eu am studiat, mi-a prins foarte bine. Am studiat, am citit, m-am relaxat.

Din punct de vedere financiar, ai avut un venit?

Am mai avut ceva activitate care m-a ajutat. Au fost câteva luni în care am luat banii aceia de la stat pentru artiști. Iar vara trecută deja începusem activitatea cu SoNoRo. În spații deschise, că asta se putea. Cumva m-am descurcat. Și după aia, din toamnă, din nou, am mai avut concerte.

A fost prima dată când ai participat la Concursul George Enescu?

Nu, a fost a doua oară, am mai participat acum două ediții, dar am picat după prima etapă.

Ce te-a făcut să te perfecționezi în acești doi ani?

Probabil că studiul și viața în general. Dar bine, există și latura subiectivă a concursului. Am văzut câștigători de mari premii și violoniști excepționali care au picat în prima etapă. Asta se întâmplă.

Ține și de prestația de moment, dar se fac și acolo afaceri, ca peste tot.

Cum a fost pentru tine momentul în care ai câștigat?

Absolut copleșitor. Încă nu îmi vine să cred că sunt pe locul ăla.

În primul rând, am plâns vreo jumătate de oră. Erau și emoțiile adunate într-o perioadă de mare stres. Ce să zic, a fost incredibil.

Toți visăm și ne facem imagini în cap. Eu mereu am visat să fac ceva de genul, dar, pe de altă parte, nu m-am considerat mereu în stare.

De unde crezi că vine neîncrederea asta în propria persoană?

Nu știu, încerc să aflu asta ca să mă repar.

N-am avut curaj să ascult înregistrarea din concert. Am eu o problemă cu asta. Sunt mult prea critic și nu-i ok. Dar așa sunt.

Într-un interviu cu Gabriel Bebeșelea vorbeam despre exodul muzicienilor din România. Că foarte mulți tineri muzicieni pleacă fiindcă nu își găsesc locul aici în România. Cum îți vezi tu viitorul artistic?

Nu știu, pe mine mă atrage ceva în țară. Nu știu exact ce, aș vrea să pot sta aici, să pot lucra. Dar eu îi înțeleg pe oamenii care pleacă. Și eu mă întreb de multe ori de ce nu plec. Acum, cu premiul ăsta, sper că se va schimba puțin situația și nu va mai trebui să mă rog de Filarmonici să pot să cânt. Să fac ce știu eu mai bine.

Pentru un tânăr muzician ca tine, care a câștigat și un premiu important, e important să apară un agent care să îl reprezinte?

Cred că e musai, dar problema e că în România nu prea avem. Adică, n-avem agenții de impresariat, cel puțin pentru muzică clasică.

Și atunci tu, ca artist, ești nevoit să faci de toate, negociezi contracte, faci și hârțogăraie, dacă e nevoie?

Da. Adică, am oameni în jur dispuși să mă ajute, dar nu în sensul oficial de agenție. Diferite cunoștințe pe care le întreb, la nevoie, orice. Dar, în principiu, fac totul de unul singur.

Revenind la momentul câștigării premiului, ai avut și o satisfacție apropo de ce s-a întâmplat cu instituțiile cu care ai intrat în contact?

Sigur că m-am gândit la asta pentru că am văzut toată ipocrizia asta.

Eu, cu o zi înaintea concursului, eram același cu cel din momentul câștigării și dintr-o dată am devenit de o sută de ori mai bun. “Mamă, mamă, Valentin Șerban!” dar 90% dintre oameni mă știau deja. Sau cel puțin cei din viața muzicală.

E foarte frustrantă nevoia asta de confirmare exterioară. Nu înțeleg, muzicienii ăia, dacă mă aud sau mă văd, de ce nu-și dau seama, de ce au nevoie de un juriu de 8 oameni să spună “da, el e bun.”?

Puteam să nu fiu, puteam să cânt la fel și să n-ajung în finală. Concursu-i concurs, nu e ca la alergat, muzica e subiectivă.

O să cânți la Festivalul Enescu. Ce înseamnă asta pentru tine?

Pe 29 septembrie o să cânt Dublu de Brahms, aici, la Ateneu, cu câștigătorul de la violoncel. E ceva extraordinar. Deja am început să studiez și am emoții doar când mă gândesc la asta.

Tu ai un concert preferat? Ceva ce îți place să cânți, care te aduce în acea stare de catharsis.

Cred că am simțit asta la Sibelius. Dar sigur, sunt multe concerte, însă n-am avut ocazia să le cânt public, fiindcă trebuie să mă rog de toată lumea să cânt.

Cum crezi că ar putea fi adus un public mai larg către muzica clasică?

Nu știu, m-am întrebat, am avut diferite proiecte care tocmai la chestia asta ne-am gândit. Sigur că expunerea e cea mai importantă, dar nu știu cum s-ar putea face. În școli, probabil.

Ai prieteni care nu au deschiderea să vină la un concert de muzică clasică?

Sigur că am. Dar am și prieteni care nu au avut niciodată mari legături, și cu toate astea sunt dornici. Deci nu știu, sigur că e o problemă de expunere, dar e și o chestie interioară. Trebuie să ai o anumită dorință pentru asta. Nu știu de unde vine.

Ce nu-și dau seama, de multe ori, cei din public este că ei fac parte din actul artistic. În sensul că e un schimb.

Și asta mi-am dat seama în perioada asta, în care am avut multe concerte cu săli goale. Și e absolut un mediu steril, cânți cu pereții.

Tu, ca spectator, te duci îmbrăcat elegant la un concert?

Nu, mă duc normal, nu m-am legat niciodată de formalitățile astea. Și oricum nu o spune nimeni în mod direct. Adică, dacă ai dorința asta, poți să mergi acolo și în pantaloni scurți. Bine, în unele locuri nu te lasă să intri, de exemplu la Viena, la Musikverein nu cred că te lasă așa.

Dar are farmec, adică, eu dacă mă îmbrac frumos, adevărul e că mă simt mai bine, nu știu de ce.

În afară de muzică clasică, ce muzică mai asculți, în timpul liber?

Rock și jazz. Și muzică lăutărească, dar doar pe vinil. Romica Puceanu sau Gabi Luncă sau Taraful din Clejani, când nu erau așa comerciali. Lăutari buni. Mi se pare fascinant că ei funcționează altfel decât noi. Neștiind note, mulți dintre ei improvizează.

Cum îți vezi viitorul, ce ai vrea să faci?

Nu știu, m-am gîndit mult în ultimele zile.

Am speranța că pot sta în România. Am speranța că s-au deschis niște porți. În rest, le iau pe rând, nu-mi fac mari planuri, vreau să studiez și să fac progres.

Crezi că e nevoie de tineri ca tine care să vorbească public despre probleme din sistem, pentru ca sistemul să se schimbe?

De stricat, sigur nu strică. Hahahaha. Mi-ar plăcea să cred asta, dar nu știu dacă se schimbă așa. De exemplu, unii oameni iau un post pe viață, fără să existe apoi un sistem de evaluare, nu are cum să existe o evoluție, se plafonează. Ar trebui să existe niște audiții. Artiștii nu sunt niște funcționari publici.

Unele probleme sunt așa de fundamentale, încât nu știu ce le-ar putea schimba.

Valentin Șerban va cânta în cadrul Festivalului Internațional George Enescu, la Ateneul Român. De asemenea, va fi invitat special într-un concert la prestigioasa sala de concerte Musikverein din Viena în data de 15 octombrie 2021, alături de Slovak Radio Symphony Orchestra sub bagheta maestrului Yalchin Adigezalov.

The post Valentin Șerban, violonist: “Aș vrea să stau în România și să cânt. Dar îi înțeleg pe cei care pleacă. Uneori și eu mă întreb de ce nu plec.” appeared first on Cultura la dubă.

Cu toate acestea, se remarcă, din nou, bugetul primit de Opera Comică pentru Copii.

Instituția condusă de soprana Felicia Filip, venită la conducere în anul 2014, pe când primar general era Sorin Oprescu, a devenit rapid unul dintre cele mai bogate centre culturale bucureștene, finanțate cu bani publici, depășind bugetele unor teatre de prestigiu precum Odeon sau Bulandra.

Anul acesta, Opera Comică pentru Copii ar urma să primească peste 21 de milioane de lei, adică aproximativ 4.300.000 de euro.

De-a lungul anilor, Opera Comică pentru Copii a devenit o instituție axată pe atragerea familiilor cu posibilități financiare, oferind, pe lângă spectacole, petreceri private sau abonamente VIP și business. De exemplu, o companie putea să cumpere un abonament de 5000 de lei, cu acces la orice spectacol din weekend, iar numele companiei era inscripționat pe scaun și în foaierul Operei Comice pentru Copii. 

Anul acesta, instituția organizează și ateliere de zumba, cor, balet, dansuri populare, actorie, ceramică, etc, pentru suma de 300 de lei pe modul.

În ciuda faptului că este o instituție finanțată din bani publici, Opera Comică pentru Copii este inaccesibilă copiilor și elevilor din familii defavorizate. Un bilet individual la un spectacol costă 30 de lei la parter și 20 de lei la balcon. Pe când un bilet la evenimente organizate prin școli costă 25 de lei.

Deși în discursuri publice se laudă cu un model de business de succes, iar anul trecut a avut un buget de aproximativ 31 de milioane de lei, Opera Comică pentru Copii a terminat 2020 cu un bilanț pe minus, acumulând datorii de aproximativ 5 milioane de lei. Așadar, din bugetul pe 2021, 5 milioane de lei vor merge către restanțe.

Chiar și așa, Opera Comică rămâne în topul finanțărilor din cultură, în bugetul PMB, urmată de Muzeul Municipiului București, cu un buget de 20 de milioane de lei și cu mai multe muzee în subordine.

Circul Metropolitan ar urma să primească 16 milioane 400.000 de lei.

Pe de altă parte, ARCUB, cel mai mare centru de proiecte culturale din București, primește doar 14 milioane de lei, în condițiile în care ar trebui să acopere și nevoile sectorului independent. Pentru proiecte realizate de independenți, ARCUB va aloca 5 milioane de lei din buget, așa cum Nicușor Dan promisese încă din toamnă. 2 milioane de lei vor fi alocați achitării datoriilor.

ARCUB nu va avea bani de propriile proiecte și nici buget pentru consolidarea clădirii din Batiștei, despre care directorul Mihaela Păun a vorbit într-un interviu pentru Cultura la dubă.

Nici Teatrul Bulandra din capitală, care are mare nevoie de reparații la cabinele actorilor de la Sala Toma Caragiu (Icoanei) nu a primit banii necesari. Bugetul Teatrului Bulandra alocat de PMB se ridică la 15 milioane de lei.

Odeon primește 14 milioane de lei, aproape la fel ca Teatrul de Comedie, pe când Teatrului Nottara îi sunt alocate aproape 18 milioane de lei.

Prioritățile anunțate de primarul Nicușor Dan sunt rețeaua de termoficare, Pasajul Doamna Ghica, șoseaua Prelungirea Ghencea, consolidarea clădirilor cu risc seismic, refacerea Planului Urbanistic General sau semaforizarea inteligentă. În domeniul cultural, principalul obiectiv scos în evidență de către primar este continuarea lucrărilor de reabilitare a Teatrului Ion Creangă din Piața Amzei, care durează de ani de zile.

“E un buget care face curățenie în primărie și pregătește construcția Noului București. În ciuda constrângerilor pe care le avem, am reușit să deblocăm investițiile și să planificăm câteva obiective importante pentru Capitală.”, a declarat primarul Nicușor Dan.

Bugetul PMB pe 2021 poate fi consultat AICI și se află, deocamdată, în dezbatere publică, sumele fiind propuse, nu decise prin votul Consiliului General.

The post Opera Comică pentru Copii, instituția de cultură cu cel mai mare buget de la Primăria Capitalei appeared first on Cultura la dubă.

Aceste locații sunt: Muzeul Copiilor (situat în sectorul 3, pe Bulevardul Decebal), hub-ul educațional Proedus de la AFI Cotroceni (la limita dintre sectoarele 5 și 6), Opera Comică pentru Copii (pe Calea Giulești, în sectorul 6), Sala Palatului (sectorul 1, un spațiu adiacent) și sediul Corului Național de Cameră Madrigal (în sectorul 4). 

Copiii vor beneficia de supraveghere din partea personalului specializat în lucrul cu ei, dar și de activități educaționale – jocuri creative, vizionarea de spectacole, lucru manual, exerciții de dezvoltare personală. Se vor respecta riguros măsurile de protecție anti-COVID-19, copiii urmând să poarte mască și fiind împărțiți în grupe mici, cu asigurarea distanțării necesare între ei. 

Soluția e destinată copiilor cu ambii părinți la serviciu în această perioadă (părinți care nu sunt în telemuncă), precum și copiilor din familii monoparentale, ai căror părinți sunt și ei la serviciu. 

Informații suplimentare despre program vor fi postate în zilele următoare pe site-urile PMB, Proedus și Operei Comice pentru Copii.

The post Părinții bucureșteni își pot lăsa copiii sub supraveghere la Muzeul Copiilor, Opera Comică pentru copii sau la Sala Palatului appeared first on Cultura la dubă.