Decizia completează articolul 21 din Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. De-a lungul timpului, mai multe ONG-uri au militat pentru accesul persoanelor cu dizabilități la cultură, fie că vorbim despre muzee sau instituții de spectacole.

Primele schimbări s-au văzut în mediul privat, când la mai multe concerte pe scenă au fost prezenți traducători în limbajul mimico-gestual.

Și la Muzeul Național de Artă al României au fost implementate diverse măsuri pentru accesul vizitatorilor cu dizabilități, cum ar fi descrieri audio ale unor tablouri, parfumuri specifice florilor dintr-o pictură ori picturi recreate în machete tactile.

Cultura la dubă v-a spus povestea celei care a fondat Asociația Supereroi printre noi – Ruxandra Mateescu, una dintre cele mai puternice voci care au cerut de-a lungul anilor acces pentru persoanele cu handicap la evenimentele culturale.

The post Instituțiile de spectacole trebuie să creeze cel puțin o producție anuală accesibilă persoanelor cu dizabilități appeared first on Cultura la dubă.

Odată intrați în curtea școlii aflate într-un proces de renovare, în spate, descoperim un cerc în totalitate feminin, format din 7 eleve, profesoara lor, doamna Coca, și cele două tinere de la Asociația Antonia pentru Educație și Inovare Socială – Elena și Andra.

Elena și Andra împart elevelor câte o agendă colorată și un pix, apoi se prezintă și încep activitățile într-o atmosferă relaxată, sub semnul zâmbetelor și al încurajării reciproce. 

Fundalul sonor al activităților este un mix între cântecul cocoșilor, lătratul îndepărtat al unui câine, nechezatul unui cal și o slujbă de la biserica din apropiere. 

Într-una dintre pauze, Elena și Andra servesc fetele cu apă, suc și fursecuri. Întâlnirea cu elevele din zonă este organizată de asociația lor.

“Asociația Antonia Pentru Educație și Inovare Socială s-a înființat la Iași în 2016, iar puțin mai târziu, în 2019, și-a deschis un punct de lucru, care a devenit ulterior al doilea sediu, la București. Obiectul principal de activitate este educația, sprijinim copiii din medii vulnerabile să continue școala, în special cei care sunt la risc de abandon școlar, care nu au condiții financiare sau sociale. Majoritatea activităților noastre au o natură non-formală, adică vrem să completăm ceea ce ei fac în școală, prin diferite activități. “, spune Elena Cojan.

Din 2016, de la înființare, Asociația sprijină copiii cu risc mare de abandon școlar pentru a-și continua studiile și în același timp susține elevii olimpici să facă performanță. La început, funcționa pe bază de voluntariat.

“Până prin 2021 ne-am axat pe activități mai punctuale, mai sociale, de pachete, voluntariat la alte centre. Și din 2021 am început cu activități mai complexe, când ne-am angajat întâi eu, apoi colega mea.”, povestește Andra Proca.

Sunt reluate activitățile, însă o ploaie de vară mută grupul la interior, într-un corp separat al școlii, într-o sală de clasă. Aici are loc o mică scenetă, în care fiecare joacă un rol – elevele, doamna profesoară, Elena, Andra.

La finalul activităților, elevele primesc câte o pereche de ochelari de soare și o borsetă. Completează fișe de activitate, ajutate pe alocuri de doamna profesoară Coca.

Este doar o zi ca oricare alta pentru Elena și Andra, care mărturisesc că lucrul cu copiii le oferă satisfacții, mai ales atunci când văd că eforturile lor dau rezultate. Unii copii descoperă o pasiune pentru lectură, alții reușesc doar să se țină de școală, ceea ce reprezintă în sine un motiv de satisfacție.

În 2022, au participat peste 1000 de copii la activitățile asociației. Acum sunt aproape 500 de copii înscriși la Antonia Citește, un program al ONG-ului.

“Anul trecut, de exemplu, am avut copii care au zis că a fost prima carte pe care au avut-o la ei acasă, în bibliotecă.
Ne-au și mulțumit, ne-au transmis fișe de lectură.”, spune Elena.

Antonia Citește este o componentă a Asociației Antonia pentru Educație și Inovare Socială, dar nu este unica. Artă pentru Educație este o altă componentă importantă, aflată deja la a treia ediție.

Artă pentru Educație este un concurs de pictură pentru copii și tineri, ce își propune să crească interesul pentru pictură, să promoveze pictura ca metodă de dezvoltare personală și să stimuleze dezvoltarea abilităților de viață și implicarea în comunitate în rândul copiilor și tinerilor din medii defavorizate.

Aceștia provin din familii vulnerabile, numeroase, care se confruntă cu lipsa unui venit stabil, condiții precare de locuit și un mediu de viață nesănătos. De cele mai multe ori sunt afectați de fenomenul violenței în familie, izolare și marginalizare socială și riscă să părăsească timpuriu școala, educația nefiind o prioritate.

Câștigătorii primesc, pe lângă premiile propriu-zise, granturi în bani.

Activitățile lor sunt diverse, de la programe non-formale de lectură, la strângerea de donații sau concursuri de pictură. Vă încurajăm să urmăriți pagina de facebook a asociației pentru a afla mai multe despre programele și campaniile curente pe care le desfășoară.

***

Materialul face parte din proiectul „Împreună pentru educație”, derulat de Teach for Romania, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă.

The post Uneori succesul în educație înseamnă să aduci un copil la școală appeared first on Cultura la dubă.

Șoseaua Fundeni, un drum aglomerat, prăfuit și cu aspect predominant industrial, se împarte la un moment dat între capitala României și județul Ilfov. La numărul 43, deși aparent suntem încă în București, ne aflăm, de fapt, în Satul Fundeni din Comuna Dobroești.

Lângă un service auto, într-o micuță clădire, găsim la lucru voluntarii Asociației Sufleterra. Unii fac lecții cu copii de clase primare, alții meditații la matematică cu elevi de gimnaziu.

Povestea lor începe în urmă cu 3 ani, când Xenia Moldoveanu, o tânără din localitate, și-a convins cunoscuții să fondeze un ONG și să ajute copiii din comunitate.

Prima care s-a alăturat inițiativei a fost chiar mama sa, Aura Petre, de profesie economist. Mariana, colegă de generală cu Aura, și-a oferit și ea serviciile pentru a face lecții cu copiii.

Ușor ușor, mai mulți voluntari au conturat un program educațional prin care ofereau lecții la 18 materii, un fel de after school gratuit, unde temele se fac cu dragoste și prietenie.

“Am ales să ne adresăm tuturor copiilor care au nevoie, de la 6 ani până la… 30+, fiindcă am avut inclusiv o doamnă cu care am făcut lecții de alfabetizare.

Am început cu o întâlnire cu copiii și i-am întrebat ce ar vrea ei. I-am invitat ca parteneri, le-am spus: “aveți un cuvânt de spus, acum e momentul vostru. Dacă vreți ceva, puteți să spuneți, că noi încercăm să facem ce vreți voi.””, ne povestește Aura Petre.

Inițial, părinții au fost încântați de sprijinul primit gratuit de copiii lor, însă, pe parcurs, unii au găsit cu greu timp să îi aducă pe cei mici la centru, voluntarii ajutând chiar și în acest sens. În unele cazuri, iau copiii din fața casei și îi aduc înapoi.

„A trebuit în primul rând să îmi inving supărarea pe părinții care nu se ocupă de ei. Asta a fost cea mai mare provocare.

Copilul nu are nicio vină că s-a născut într-o familie numeroasă, că mama trebuie să aibă grijă de mulți frați.

Tot ce se învață la școală trebuie consolidat acasă, copiii au nevoie de ajutor la teme, de supraveghere, mai ales un copil de clasa I. Familia este foarte importantă.

Iar în pandemie mulți au pierdut șoala fiindcă nu aveau telefon, internet, etc.

–              Efectiv, cum faceți să îi aduceți mai aproape de normalitate?

–              Cu multă dragoste.”, ne spune Mariana, sau Mary, așa cum o alintă cei mici.

Mary este chiar unul dintre cei mai iubiți voluntari. Oferă lecții de franceză, dar lucrează cel mai mult cu copiii de școală primară.

Într-o altă micuță încăpere, o găsim la lucru pe Simona, de profesie analist de sisteme de banking online. Îi ajută pe adolescenții din comunitate să înțeleagă matematica, atunci când ceea ce li se oferă la școală nu este de ajuns.

„Ei aici sunt mult mai relaxați decât la școală. Vin aici și râd, se distrează, nu se mai sperie, noi învățăm foarte mult prin asociere, iar la școală dacă un elev nu știe ceva, are teamă că o să ia notă proastă sau o să se râdă de el. Aici e ok să spunem că nu știm, încercăm să înțelegem împreună. Ce fac cu ei e ceea ce am făcut cu copilul meu acasă, mie imi place foarte mult matematica.”

Mădălin vine la lecțiile de matematică de aproape 3 ani. Acum îi poate ajuta, la rândul său, pe frații mai mici, sau pe colegii de la centru.

„Înainte nu prea știam și îmi era teamă când mă chema la tablă. Aici se rețin altfel lucrurile, nu ca la școală. Și am prins mai multă încredere în mine.”, spune Mădălin.

Pe lângă lecțiile remediale, Asociația Sufleterra oferă donații în haine sau mâncare și s-a implicat, de asemenea, în colectarea de ajutoare pentru Ucraina.

Însă lupta pentru supraviețuirea financiară este sufocantă. Deși impactul pe care îl are în comunitate este uriaș, un ONG mic, ca acesta, și mai puțin vizibil în spațiul public, nu se bucură, deocamdată, de sprijin din partea mediului privat.

„La noi, de foarte multe ori, lecțiile încep cu ceva de mâncare. Unii copii vin flămânzi și caută în frigider. Te înțeapă inima dacă ei deschid ușa la frigider și nu e nimic.

Este ceva extraordinar de greu să obținem banii de care avem nevoie, de chirie, de utilități, rechizite. Ne-a ajutat Maica Domnului și avem voluntari dedicați, serioși, de excepție, care au venit și au rămas.

Dar de partea de atragere de fonduri nu are cine să se ocupe.”, ne relatează Aura Petre, vizibil emoționată.

De la demararea programului educațional, în 1 noiembrie 2021, Sufleterra a avut la centru 40 de copii educabili.

Însă impactul pe termen lung nu poate fi cuantificat. Unii dintre elevi au învățat aici ceea ce nu au reușit să învețe la școală și, la fel de important, au primit afecțiune, atenție și au câștigat încredere în propriile puteri.

E lesne de înțeles de ce asociația poartă numele Sufleterra. După câteva ore petrecute aici, am plecat cu convingerea că voluntarii fac în acest loc eforturi extraordinare, având unica dorința de a ajuta.

Ca răsplată, se bucură când copiii pleacă fericiți de la centru, evoluează și revin acolo.

***

Materialul face parte din proiectul „Împreună pentru educație”, derulat de Teach for Romania, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă.

The post La granița fină dintre București și Ilfov, micuța Asociație Sufleterra ne arată ce înseamnă să faci educație din iubire pentru ceilalți appeared first on Cultura la dubă.

S-a născut la Râmnicu Sărat și a studiat și locuit la București 22 de ani. 15 ani a lucrat într-o funcție de conducere în domeniul bancar, dar a decis să ia viața de la zero și să îi găsească un alt sens. Așa a înființat un ONG menit să ajute copii din medii defavorizate, să le dea acestora șansa la o viață mai bună.

“Eram foarte bine și ca statut social și financiar, doar că nu-mi găseam fericirea. Tot timpul lucram în targete, vânzări, clienți, dar nu aveam o împlinire și îmi doream să fac un proiect de suflet.

Câștigam foarte mult și aveam și timp, pentru că nu aveam copil, dar făceam foarte puțin, voluntariat aproape deloc, donații deloc. Acum când am trecut de partea cealaltă, îmi dau seama cât de mult te poate ajuta un corporatist, dacă mă gândesc doar la formularele de 3,5%, la salarii de mii de euro.

Și mi-am dat demisia, am intrat într-un an sabatic, nu știam ce o să fac, dar aveam covingerea că fiind odihnită fizic și mental, sigur o să apară acel wow.

Îmi aduc aminte foarte bine momentul. Călcam cămașa partenerului meu, urma să plecăm la Revelion. Și pe TVR 1 era un reportaj cu români din străinătate, foarte stabili financiar, care făceau acte de caritate, de exemplu trimiteau ajutoare în satele lor. Acela a fost momentul în care am zis wow, eu asta vreau să fac.

În două luni am înființat ONG-ul.”

Mama și fratele său au susținut-o și împreună au fondat Asociația Academia Faptelor Bune, care activează acum în județele Buzău și Ilfov. An de an, organizează Marea Ghiozdăneală și oferă, la început de an școlar, ghiozdane, rechizite și haine copiilor din zonele respective.

Iar din octombrie 2022, la Găneasa a fost deschis și centrul educațional unde în fiecare duminică au loc lecții de alfabetizare, cursuri de bune maniere, activități de gătit sau discuții despre igienă.

“Îmi doream să am un centru unde să fac o altfel de școală. Partea frumoasă a fost că visul meu s-a întâlnit cu proprietarul acestui loc.”

A primit terenul și a construit casa în care ajung copiii din localitate și din comunele învecinate.

“4 ani a durat până am igienizat terenul, l-am împrejmuit. Mai strângeam niște bănuți, mai făceam ceva. Am început cu cei din jurul meu, e cel mai simplu așa. Ei cred în visul tău, ei te cunosc, ei te văd la treabă.

Apoi, cum oamenii cunosc oameni, ajungi și îți extinzi cercul de donatori.”

Primele ajutoare au venit de la cercul de apropiați, prieteni și colegi din bancă. Astfel a reușit să crească de la an la an activitățile asociației, fie că vorbim despre ajutoare în bani, produse sau voluntariat.

“Eu întotdeauna spun că a face bine, a te alătura unui ONG, nu înseamnă neapărat a da bani.”

Alături de voluntari, Raluca încearcă să ofere copiilor din zonă, informațiile pe care nu le primesc acasă sau la școală și să se adapteze la nevoile lor de bază.

De exemplu, ziua de duminică începe cu o masă caldă.

“Tot timpul îi întreb cam ce preferă, în afară de șnițele și cartofi, încercăm să le dăm ceva mai sănătos. Le-a mai făcut mama o supă, o plăcintă. Bugetul încă nu ne permite să le dăm acea masă la care visez eu, cu nutrienți, dar e o masă caldă, gătită proaspăt.”

În interacțiunile cu copiii a descoperit analfabetism la clase de gimnaziu, lipsa unor informații de bază privind igiena și îngrijirea personală sau pur și simplu, dezinteresul părinților față de școală.

A vizitat copiii în mediul lor, pentru a înțelege mai bine care sunt nevoile și a se adapta contextului.

“Dacă nu au baie, atunci îi înveți să se spele la lighean. Dacă nu au nici lighean, le dai lighean. E important să nu mai miroasă urât, să nu mai fie etichetați de ceilalți copii. Încerc să le cumpăr periodic săpun, șampon, le-am cumpărat unghiere.

-S-au schimbat lucrurile de când faci asta?

-Foarte puțin, sincer. Ar fi nevoie de activitate zilnică la care copiii să vină. O zi pe săptămână este puțin.”

Devenită la rândul său mama în urmă cu doi ani, Raluca își împarte timpul între propria fiică și copiii din Găneasa și din Râmnicu Sărat.

Recent, i-a dus pe aceștia în tabără la mare. Dar provocarea este să le facă acestora bine pe termen lung, să îi ajute să devină independenți și suficient de puternici încât să se descurce în societate.

“Copiii sunt înscriși la școală pentru că primesc tot felul de stimulente, ajutoare sociale. Pe de altă parte, ei nu frecventează. Duminica îi întreb cum a fost săptămâna și ei zic <<păi n-am fost la școală săptămâna asta.>> De ce? <<nu ne-am trezit>>.

Nu au nici niște modele acasă care să îi împingă. Acasă, părinții sunt neștiutori de carte de cele mai multe ori, îi pun pe copiii mai mari să îi îngrijească pe cei mai mici sau sunt lăsați să stea toată ziua pe telefon și tabletă.”

Pentru viitor, Raluca Niculescu visează să extindă activitățile Centrului Educațional Găneasa pe mai multe zile din săptămână. În acest sens, ar avea nevoie de mai mulți voluntari care să se implice pe termen lung.

Pe lângă lecțiile de alfabetizare, ar vrea să desfășoare ateliere de lucru manual, cursuri de actorie, de alimentație și de gătit.

„După tot ce facem noi cu ei, dacă ajung să scrie și să citească, e ceva. Să știe să primească un rest corect, să nu îi păcălească nimeni, poate ajung să lucreze la o brutărie, să facă ceva. Măcar lucrurile de bază să le știe. Și să nu le fie frig și foame.”

***

Materialul face parte din proiectul „Împreună pentru educație”, derulat de Teach for Romania, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă.

The post A lăsat funcția de director într-o bancă și a deschis un centru educațional pentru copiii din mediul rural. Raluca Niculescu, Academia Faptelor Bune: “Eram foarte bine ca statut social și financiar, doar că nu-mi găseam fericirea.” appeared first on Cultura la dubă.

Născut și crescut în Oltenița, un oraș de 20.000 de locuitori din județul Călărași, Ionuț Marineață, la bază contabil și inspector de resurse umane, a fondat în 2015 Asociația “Ai voință, ai putere”, pentru a veni în sprijinul persoanelor vulnerabile din localitate.

A studiat, a devenit psiholog și a primit certificări pentru a putea lucra direct cu copii cu diferite afecțiuni, cărora le oferă acces gratuit la terapii.

Azi reprezintă cel mai mare ONG din Oltenița și Giurgiu, principala entitate care luptă pentru integrarea copiilor cu CES (Cerințe Educaționale Speciale) în școli normale.

***

“Am constatat că nu avem în zonă un ONG care să se ocupe de latura socială și atunci, în 2016, am înființat asociația. Nevoi erau foarte multe, de la persoane defavorizate, bătrâni cu probleme, copii bolnavi, copii săraci, copii cu părinții plecați și crescuți de bunici sau mătuși, care nu le puteau oferi condiții pentru a merge la școală.

Apoi, este segmentul copiilor cu CES, care, din păcate, încă azi, în secolul 21, se izbește de zidul cadrelor didactice, care nu înțeleg că e important să integrăm un copil cu cerințe educaționale speciale într-o școală normală.

Cu implicarea fiecăruia, un copil cu autism sau ADHD se poate integra și dezvolta mai ușor.”

Așa începe Ionuț Marineață povestea Asociației „Ai voință, ai putere”.  Într-o zi obișnuită, l-am vizitat la sediul asociației din Oltenița, unde alături de alți 3 specialiști, de dimineață până seară, lucrează în ședințe individuale și de grup cu copii care suferă de autism, ADHD și alte tulburări.

O familie cu trei copii tocmai a ajuns la sediu, unde gemenii L. și L. fac terapie de 5 luni încoace. Mama lor, care trebuie să aibă grijă și de al treilea copil, e încântată că are parte de sprijin gratuit și aproape de casă.

Pentru ea, cea mai mare bucurie este să vadă evoluția rapidă a gemenilor.

“L. înainte nu vorbea, nu zicea nici mama, nici apă, nimic, iar în 5 luni a început să vorbească. E foarte important să avem acest loc aproape și gratuit. Nu trebuie să mai mergem la Călărași în fiecare zi, nu mai dăm banii pe transport și pot să îl duc și pe celălalt fiu la grădiniță”, ne povestește Nicoleta, mama copiilor.

Lui Ionuț copiii îi spun „mister”. Se bucură la vederea lui și intră de mână în camera unde urmează o ședință de terapie Tomatis. Cu ajutorul unor căști speciale, cei mici ascultă muzică clasică și își dezvoltă atenția și răbdarea.

Asociația oferă ședințe de logopedie, terapie ABA, dar și metode alternative, precum terapia neurofeedback, Tomatis, de grup sau terapia 3C – Cogniție, Comportament, Concentrare.

“Avem un copil venit la 2 ani jumătate, acum are 5 ani și deja vorbește foarte bine. E diagnosticat cu sindrom autistic, venise non-verbal și iată că deja are o evoluție fantastică”, spune Ionuț Marineață.

Până acum, aproximativ 150 de copii au beneficiat de serviciile asociației gratuit, însă dincolo de partea terapeutică, aceștia au nevoie de integrarea în școli normale, așa cum prevede legislația la nivel european.

Respingerea lor de către școli rămâne principala problemă cu care se confruntă familiile și asociația.

“Noi în continuare ne luptăm cu unele școli sau cu o parte dintre cadrele didactice, pe care încercăm să le facem să înțeleagă că trebuie să primească acești copii în învățământul de masă.

Ne izbim de refuzurile unitățile de învățământ de a înscrie copiii la grădiniță. E ilegal. Și atunci noi sunăm, vorbim cu directorii, cu cadrele didactice, le explicăm legea, interesul copiilor.

În plus, profesorii primesc 15% spor dacă lucrează cu persoane cu handicap. Unii țin cont de asta, dar când vine vorba despre copil, îl marginalizează.”

Pe lângă sprijinirea copiilor cu nevoi speciale, Asociația „Ai voință, ai putere” le oferă copiilor din Oltenița și Giurgiu excursii la mare și la munte, petreceri aniversare sau pur și simplu sprijin pentru a merge la școală – haine sau rechizite.

La Giurgiu, asistentul social Roxana Belachlavek a înființat un magazin social, unde oamenii cu posibilități donează haine, iar alții le cumpără la prețuri modice, de câțiva lei. Cu banii strânși, asociația ajută familiile nevoiașe și susține terapia copiilor cu situații financiare precare. 

“Am gândit statutul asociației ca pe o caracatiță, să putem să atingem cât mai multe segmente, să ajutăm câte puțin în fiecare – îndrumare, consiliere, găsirea locurilor de muncă pentru tineri, educație, terapii.”  – Ionuț Marineață.

Fondatorul îmbină activitatea de contabil cu cea de ONG-ist și încearcă să convingă companiile cărora le ține contabilitatea să redirecționeze 20% din impozitul pe profit către asociație. Aceasta reprezintă principala sursă de venit a asociației și cu banii câștigați plătește cei 4 specialiști angajați, chiria și utilitățile sediului sau evenimentele pentru copii.

“În 2017 am adus specialiști din București, două colege care făceau naveta de două ori pe săptămână și lucrau cu copiii. Apoi am început să angajăm oameni din Oltenița și Giurgiu, tot specialiști.”

La rândul său, Ionuț a lăsat Bucureștiul pentru activitatea pe care o desfășoară în paralel la Oltenița și Giurgiu.

“Eu am fost în București, dar după aceea am zis că și Oltenița are nevoi, e un oraș mic, frumos, dar are probleme. Dacă ăla nu face, ăla nu, atunci cine? Am zis bine, vin aici.”

Chiar dacă implicarea lui Ionuț schimbă, pe alocuri, destinul unor copii, România se confruntă la nivel național cu situații abuzive la care sunt supuse familiile copiilor cu dizabilități și cu CES. Puțini părinți cunosc drepturile copiilor lor, iar mulți se resemnează în fața respingerilor pe care le întâmpină în școli. Din acest motiv, mulți copii cu astfel de probleme abandonează complet școala sau ajung în unități speciale, care opresc dezvoltarea lor normală.

Potrivit legii, școlile și grădinițele sunt obligate să integreze copiii cu dizabilități și cu CES, să informeze și să formeze cadrele didactice pentru lucrul cu astfel de copii, să informeze ceilalți elevi și părinții lor pentru a accepta copiii cu nevoi speciale.

În România sunt peste 75.000 de elevi cu CES, dintre care doar 55.000 fac parte din învățământul de masă. Pentru ceilalți 20.000 cineva trebuie să se lupte, iar astfel de ONG-uri sunt pentru multe familii, singura speranță.

***

Materialul face parte din proiectul „Împreună pentru educație”, derulat de Teach for Romania, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă.

The post “Ne luptăm cu școlile să accepte copiii cu Cerințe Educaționale Speciale în învățământul de masă.” – Ionuț Marineață, psiholog, fondatorul Asociației “Ai voință, ai putere” appeared first on Cultura la dubă.

Finanțările au ca scop sprijinirea sectoarelor culturale și creative prin consolidarea antreprenoriatului cultural, dezvoltarea publicului și întărirea cooperării culturale și a schimbului cultural între Statele Donatoare și România.

În cadrul apelului pot aplica instituțiile publice de cultură (muzeu, teatru, operă, operetă, filarmonică, bibliotecă, arhivă, centru cultural etc.), organizațiile neguvernamentale și societățile (comerciale) sau societățile cooperative.

Termenul limită pentru depunerea aplicațiilor este 31 august 2021.

Perioada de implementare a activităților proiectului poate fi cuprinsă între 6 luni și 18 luni, cu începere de la data semnării contractului de finanțare, dar nu mai târziu de 30.04.2024.

Următoarele tipuri de activități sunt considerate eligibile:

Proiectele înscrise pentru finanțare trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

• 74 locuri de muncă create;
• 19.000 de participanți la activitățile culturale;
• 10 IMM-uri sprijinite;
• 64 profesioniști cu competențe/expertiză dezvoltate la locul de muncă;
• 160 activități de artă contemporană sprijinite;
• 10 abordări inovatoare referitoare la patrimoniul cultural, sprijinite în vederea dezvoltării publicului;
• 5 producții referitoare la minorități sociale, etnice și culturale,  altele decât minoritatea romă;
• 17 proiecte care implică cooperarea cu un partener de proiect din Statele Donatoare în domeniul artei contemporane

Programul RO-CULTURA este finanțat prin Granturile Spațiului Economic European 2014-2021 și urmărește consolidarea dezvoltării economice și sociale prin cooperare culturală, antreprenoriat cultural și managementul patrimoniului cultural.

Potrivit eeagrants.org, Granturile Spațiului Economic European au ca scop „reducerea disparităților economice și sociale în Spațiul Economic European” și „consolidarea relațiilor bilaterale cu cele 15 state beneficiare din Estul și Sudul Europei și statele baltice”. Acestea sunt finanțate de Islanda, Principatul Liechtenstein și Regatul Norvegiei.

Mai multe informații legate de procedura și criteriile de înscriere la apelul de proiecte „Consolidarea antreprenoriatului cultural și dezvoltarea audienței și a publicului (sesiunea 3)” pot fi obținute AICI.

The post RO-CULTURA: Finanțări între 50.000 și 200.000 euro pentru instituțiile de cultură, ONG-uri și societăți appeared first on Cultura la dubă.