Stema Partidului Comunist Român, cu celebrele însemne secera și ciocanul, și stema Republicii Socialiste România, sunt expuse la etajul 1 al Operei Naționale București, chiar lângă intrarea în biroul directorului adjunct. Alături de acestea, pe același etaj și în foaier sunt expuse costume din istoria operei.

Însemnele comuniste, de mari dimensiuni, sunt arătate publicului fără un context explicativ care să vorbească despre abuzurile regimului comunist, considerat prin lege un regim “ilegitim și criminal”. Ele se află într-un spațiu public, frecventat de spectatorii prezenți la evenimentele ONB.

Sunt însoțite doar de două etichete printate pe hârtie, pe care scrie: “Stema Partidului Comunist Român valabilă din anul 1965, când Partidul Muncitoresc Român a fost transformat în Partidul Comunist Român. A fost amplasată în foaier, deasupra intrării principale în sală până în anul 1990” și “Stema Republicii Socialiste România valabilă din anul 1965, când Republica Populară Română a devenit Republica Socialistă România. A fost amplasată deasupra scenei până în anul 1990.”

Într-un răspuns oferit pentru Cultura la dubă, directorul Operei Naționale București, Daniel Jinga, susține că:

“Opera Națională București găzduiește în această perioadă, în foaierul principal, o expoziție muzeală dedicată patrimoniului și istoriei instituției — de la începuturile sale și până în prezent. Printre exponate se regăsesc și elemente decorative și embleme utilizate de-a lungul timpului, inclusiv din perioada comunistă a Teatrului Național de Operă și Balet. Acestea sunt prezentate exclusiv din rațiuni istorice și documentare, fără nicio intenție de evocare sau promovare a unei ideologii.

Opera Națională București își reafirmă misiunea de promovare a libertății de expresie, a valorilor europene și a diversității culturale prin proiecte educative și artistice.”

Pe de altă parte, directorul  Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Comunist, prof. dr. Daniel Șandru, susține că astfel de simboluri trebuie însoțite de texte care să explice publicului că ele aparțin sistemului totalitar și criminal. Altfel, ele pot fi interpretate greșit.

“În România nu există încă un cadru legislativ care să interzică simbolurile totalitarismului comunist, între care s-ar înscrie, evident, și stema RSR sau cea a PCR. În măsura în care acestea sunt expuse în spațiul public, însă, cred că devine o obligație morală, prin raportare la victimele acestui regim calificat oficial de la cel mai înalt nivel al statului român, încă din decembrie 2006, drept “ilegitim și criminal”, ca ele să fie însoțite de un text explicativ care să specifice faptul că reprezintă elemente simbolice ale discursului totalitar.

În cazul acesta cele două simboluri țin, desigur, de istoria funcționării Operei în perioada respectivă, însă consider că pot fi mult mai bine contextualizate, chiar în scop educativ. Subliniez, de asemenea, că în acest caz nu aș califica existența vreunei intenții nostalgico-totalitare, dar cred că e nevoie să fim atenți la nuanțe, mai cu seamă într-un context în care instrumentalizarea politică a acestei nostalgii a devenit, din păcate, o realitate.”, a declarat prof. dr. Daniel Șandru pentru Cultura la dubă.

Dragoș Neamu, expert muzeal și organizatorul Nopții Muzeelor în România, spune, de asemenea, că simbolurile regimurilor totalitare “se expun doar în cadrul unor expoziții tematice sau în muzee dedicate care se ocupă cu studiul, interpretarea și expunerea regimurilor totalitare. În orice altfel de context de expunere, aceste simboluri transmit mesaje confuze, cu sensuri multiple, nu mereu cele corecte, în care receptorul este ușor de manipulat fără o educație și o cunoaștere serioasă a istoriei.”

Acesta completează:

“Aici avem de-a face cu două simboluri binecunoscute ale regimului comunist, dominante prin dimensiuni, care izbesc privirea și sabotează orice interes natural de a mai citi acele texte minuscule care să explice intenția “curatorului”.

În mod normal, când ai de-a face cu asemenea simboluri sensibile, trebuie să le expui integrându-le într-un context istoric și scenografic suficient de puternic pentru a limpezi intențiile și pentru a spune povestea corectă față de ce reprezintă ele. așa cum sunt expuse aceste două simboluri se creează un precedent extrem de periculos.”

L-am întrebat și pe Dan Perjovschi, unul dintre cei mai relevanți artiști români contemporani, invitat să expună în cele mai mari muzee ale lumii, ce crede despre felul în care sunt expuse cele două obiecte la Opera Națională București.

“Este o lipsă de profesionalism și de asumare critică a istorie. Și se mai miră lumea de procentele lui Simion. Nu trebuie nici idei crețe și titluri tâmpite precum “Muzeul ororilor comuniste”, dar nici să tratezi istoria en passant. Trebuie asumat si spus pe limba omenească ce înseamnă aceste simboluri.

Daca stema României Socialiste o mai înțeleg, stema PCR nu. Dacă punea cineva zvastica, săreau de cur toți antifascistii. Daca pui simbolul dictaturii de stânga nu sare nimeni.

Iar acum să analizăm stema socialistă. E un rezumat Fake news sau Alternative Truth. Soarele prea mare înseamnă secetă și încălzire globală, sonda aia însemna poluare, iar brazii se tăiau aiurea și se exportau ieftin și în patria oamenilor muncii.”, declară Dan Perjovschi pentru Cultura la dubă.

Potrivit ONB, exponatele ar urma să fie vizibile până la sfârșitul lunii noiembrie.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Stema PCR și stema Republicii Socialiste România, expuse la Opera Națională București appeared first on Cultura la dubă.

Regia, decorul, costumele, luminile și coregrafia poartă semnătura regizorului și coregrafului Stefano Poda, iar dirijor este Tiberiu Soare.

Despre Oedipe, principala creație și singura capodoperă de rezonanță internațională a artei lirice românești, care se regăsește în repertoriul mai multor teatre prestigioase de operă din lume, George Enescu mărturisea: Nu mi se cuvine mie să declar dacă Oedipe este sau nu cea mai desăvârșită dintre lucrările mele. Tot ce pot spune este că, dintre toate, îmi este cea mai dragă. În primul rând, pentru că m-a costat luni de muncă și ani de neliniște. Apoi, pentru că am pus în ea tot ce simțeam, ce gândeam, în așa fel încât mă contopeam uneori cu eroul meu. Nimeni nu m-ar crede dacă aș spune în ce stare de exaltare eram gândindu-mă la Oedipe și compunând, notă cu notă, această operă imensă.

Oedipe de George Enescu este o monumentală tragedie lirică în 4 acte. Libretul operei este scris în franceză de Edmond Fleg. Oedipe a fost compusă de Enescu între 1921-1931, fiind dedicată soției sale, Maria Rosetti-Tescanu. Opera a fost inspirată, în special, de tragedia Oedip rege de Sofocle. Această monumentală lucrare este considerată una dintre piesele de teatru înalt reprezentative ale antichității grecești, iar firul narativ este continuat de Oedip la Colonos și Antigona (ambele de Sofocle).

Despre premiera de pe scena operei bucureștene, regizorul Stefano Poda a declarat: Oedipe este despre noi toți. Pentru mine această invitație de a lucra la București acest spectacol reprezintă o mare, mare onoare. Am făcut acest spectacol de multe ori, am parcurs partitura și de fiecare dată destinul mă duce cu gândul la această idee care reprezintă de fapt punctul de pornire al operei. Enescu, cu o viziune extraordinară, absoarbe tot acel ferment care în Franța, la Paris, reprezenta epicentrul, rezumând totul, tot parcursul de cercetare muzicologică, dramaturgică, artistică și filosofică. Aș spune psihanalitic de asemenea și cu adevărat punctul culminant al unei reflecții infinite care îi permite lui Oedip cu adevărat să abordeze dimensiunea tragică în sensul de universală, în sensul de atemporală, fără a deveni un individ închis. Noi toți suntem Oedip. Fiecare dintre noi este și Iocasta și Laios, fiecare dintre personajele pe care Sofocle le abordează și le oferă ca paradigmă a dezvoltării și creșterii sentimentului de dezamăgire. Este impresionant că acest mesaj a pornit acum mai bine de 2000 de ani și că George Enescu preia, amplifică și relansează această reflecție grație unei muzici care este și ea universală.

La prima sa reprezentație în 1936 la Paris, Oedipe a fost considerată un punct de cotitură în istoria operei. Cu o partitură complexă și impunătoare, George Enescu a creat o experiență muzicală care a încântat și a provocat audiența în egală măsură.

În distribuția avanpremierei enesciene, îi regăsim pe următorii artiști lirici: Ionuț Pascu (Oedipe), Marius Boloș (Tirésias), Dan Indricău (Créon), Andrei Lazăr (Păstorul), Ion Dimieru (Marele preot), Leonard Bernad (Phorbas), Damian Vlad (Străjerul), Daniel Filipescu (Thésée), Andrei Petre (Laïos), Oana Andra (Jocaste), Sorana Negrea (Sfinxul), Daniela Cârstea (Antigone), Andreea Iftimescu (Mérope), Zoica Şohterus (o femeie tebană). Alături de regizorul Stefano Poda și dirijorul Tiberiu Soare, din echipa care va monta Oedipe pe scena Operei Naționale din București, mai fac parte: Paolo Giani (regizor asociat), Silvia Sisto (asistent coregrafie), Mircea Pădurariu (asistent dirijor), Paula Stoica și Claudia Machedon (asistenți regie).

Stefano Poda este coregraf și regizor și a montat la mai multe teatre de prestigiu din întreaga lume. Printre cele mai apreciate producții semnate de el, se numără Tosca, montată la Teatrului Bolshoi din Moscova în 2021.

Prima reprezentație a acestui spectacol a avut loc, în avanpremieră, în decembrie 2023.

The post Opera “Oedipe”, cea mai complexă lucrare scrisă de Enescu, va avea premiera la ONB de Ziua Culturii appeared first on Cultura la dubă.

Acesta a obținut media generală 9.25, după ce s-a prezentat în fața unei comisii formate din Diana Baciuna – secretar de stat în Ministerul Culturii, Liliana Staicu – director al Orchestrelor și Corurilor Radio și Mihai Cosma – muzicolog.

Daniel Jinga a condus ONB în ultimul an, ca manager interimar, fiind de profesie dirijor.

Postul de manager general al ONB a fost mai mulți ani blocat de procese în instanță, după ce fostul director general al Operei Naționale București, Cătălin Ionescu a fost suspendat din funcție și cercetat pentru deturnarea de fonduri publice în complicitate cu alți inculpați, către firmele acestora. Prejudiciul adus este estimat la aproape 3.400.000 de lei.

The post Daniel Jinga este noul manager general al Operei Naționale București pentru următorii 5 ani appeared first on Cultura la dubă.

Nu este prima dată când Iulia Isaev performează la Metropolitan Opera. Ea a mai interpretat același rol în 2019, într-o situație similară, înlocuind o altă artistă.

“Senzația a fost extraordinară, publicul sublim, iar a cânta din nou la Metropolitan Opera în faţa unei săli arhipline este un sentiment unic pentru orice artist.”, a declarat Iulia Isaev la finalul spectacolului din 18 decembrie 2021.

Din distribuție au mai făcut parte Brian Jagde şi George Gagnidze, conducerea muzicală fiind semnată de Yannick Nézet-Séguin.

Soprana poate fi văzută și în spectacolele Operei Naționale București. A evoluat recent în producţii precum „Paiaţe” şi „Otello”, dar şi în Evgheni Oneghin sau în recenta premieră „Lohengrin” de Wagner, în regia lui Silviu Purcărete, despre care Cultura la dubă a scris AICI.

Pe 12 februarie va avea loc o nouă reprezentație a operei Lohengrin la ONB.

The post Soprana Iulia Isaev, rol principal în “Tosca” la Metropolitan Opera din New York appeared first on Cultura la dubă.

Silviu Purcărete, unul dintre cei mai importanți regizori români de teatru și operă, montează în premieră la Opera Națională București.

Opera „Lohengrin” de Richard Wagner, în regia lui Silviu Purcărete, va avea premiera pe 8 decembrie 2021, la 100 de ani distanță de când George Enescu a dirijat „Lohengrin” la Opera Națională București.

Purcărete a lucrat la spectacol aproximativ 2 luni, iar din distribuție fac parte și artiștii invitați de peste hotare: tenorul Benjamin Bruns și soprana Petra Lang.

Alături de aceștia vor urca pe scenă tenorul Daniel Magdal, sopranele Marta Sandu Ofrim, Diana Gouglina și Madeleine Pascu, baritonii Valentin Vasiliu, Cătălin Toropoc, Vasile Chișiu și Dan Indricău și bașii Marius Boloș și Filip Panait, alături de orchestra și corul Operei Naționale București. Vor participa și actorii Istvan Teglas, Anda Saltelechi, Rareș Florin Stoica și Alina Petrică.

Scenografia este semnată de Dragoş Buhagiar, iar conducerea muzicală de Tiberiu Soare.  

Premierele au loc pe 8, 10 și 12 decembrie, ora 18:30.

ISTORIC

În 1921, prin hotărârea Ministrului Artelor, poetul Octavian Goga, Societatea particulară „Opera Română” s-a transformat în instituţie de stat, cu sediul la Teatrul Liric „Leon Popescu”, primul director fiind Scarlat Cocorăscu.

Noua instituţie, Opera Română, și-a semnat certificatul de naștere culturală în data de 8 decembrie 1921 cu spectacolul de operă „Lohengrin” de Richard Wagner, în regia lui Adalbert Markowski.

La pupitrul dirijoral s-a aflat George Enescu, care prin prezența sa a dorit să sublinieze sprijinul și implicarea sa efectivă în realizarea acestui moment istoric.

Montarea operei „Lohengrin”, una dintre creaţiile ce solicită cel mai mult colectivul unui teatru liric şi impune un înalt standard de calitate artistică, reprezintă o sărbătoare în sine pentru orice operă din lume.

Acțiunea operei se petrece în Anvers, pe țărmul râului Schelde, în Brabant (azi în Belgia). Toată acțiunea durează doar 3 zile.

Drama se deschide prin scena în care contele brabant Friedrich de Telramund o acuză pe Elsa de Brabant că și-ar fi ucis fratele mai mic, pe Gottfried, fără a avea însă dovezi clare.

Regele dorește să audă și versiunea fetei, care neagă învinuirea și cere să i se facă dreptate printr-un duel. Un cavaler va lupta pentru ea împotriva lui Friedrich. Apărătorul Elsei de Brabant este eroul pe care l-a visat, Lohengrin.

Acesta sosește din tărâmurile minunate ale Sfântului Graal și luptă pentru Elsa în schimbul promisiunii că nu i se va cere să-și dezvăluie identitatea. Lohengrin îl învinge pe Friedrich, salvând onoarea și numele Elsei, de aceea, drept răsplată, o va lua chiar de soție.

În vreme ce se fac pregătirile pentru nuntă, perechea exilată Friedrich Ortrud, soția acestuia, complotează împotriva cavalerului misterios Lohengrin, acuzându-l de vrăjitorie. Prin disimulare și falsă umilință, Ortrud se apropie de Elsa și reușește să-i trezească îndoiala privind identitatea viitorului ei soț.

O face să creadă că va fi părăsită de cel pe care îl consideră alesul ei. A doua zi are loc căsătoria lui Lohengrin cu Elsa, dar seara tânăra își încalcă jurământul, cerându-i cu insistență soțului să-și dezvăluie originea și numele.

Această rugăminte și încălcarea jurământului îl obligă pe Lohengrin să-și dezvăluie obârșia, dar și să părăsească ținuturile Brabantului, pentru a reveni în cetatea Graalului, Montsalvat.

Biletele se pot achiziționa de pe http://tickets.operanb.ro/ și de la Casa de Bilete a Operei Naționale București.

The post Premieră: Silviu Purcărete regizează opera „Lohengrin” la centenarul Operei Naționale București appeared first on Cultura la dubă.

Balerinul britanic Ross Freddie Ray avea 19 ani când ajungea pentru prima dată la București. Ca mulți tineri dansatori, a fost atras de vestea că celebrul coregraf danez Johan Kobborg a preluat conducerea artistică a Operei Naționale București și vrea să modernizeze compania de balet. Se întâmpla în 2014.

„Aveam o înțelegere cu fratele meu, că vom merge la o companie doar dacă vom putea rămâne amândoi. Iar aceasta a fost prima companie care ne-a acceptat pe amândoi. El era mult mai bun decât mine, a fost admis ca solist, iar eu în corpul de balet.”

“Am ajuns în februarie în România, zăpada era foarte mare, iar eu purtam pantaloni scurți și adidași. Totuși, eram doi tineri în București, berea costa doar 5 lei, comparativ cu Marea Britanie, pentru noi era paradisul.”

Însă experiența de la Opera din București nu a semănat deloc cu paradisul. Venit din Anglia, unde există două dintre cele mai mari instituții de balet din lume, a descoperit în România o instituție prăfuită.

“A fost complet diferit față de ceea ce aveam la Londra. La Royal Ballet School și la Royal Ballet îți oferă de toate, securitate, au grijă de tine din toate punctele de vedere, apoi am ajuns la Opera din București, care arăta diferit față de cum este acum, a fost un șoc. Nu înțelegeam ce se întâmplă.

Podelele nu erau sigure, pereții stăteau să cadă, se întâmpla chiar înainte de mare renovare a clădirii Operei. Și erau și probleme la organizarea instituției – la departamentul de costume totul era vechi, repertoriul ales nu era atât de proaspăt pe cât ar fi trebuit să fie.

Pe de altă parte, acel teatru vechi avea un caracter romantic într-un sens.”, ne povestește acum Ross.

Cu toate acestea, prezența lui Johan Kobborg era o garanție a calității artistice. Considerat de mulți specialiști un geniu al dansului, Kobborg avea planuri mari pentru baletul românesc, din care plecase și partenera sa de viață, celebra balerină Alina Cojocaru.

“Johan a înțeles condițiile și a văzut situația drept o oportunitate de a reconstrui de la zero o operă. Renovarea urma să ridice moralul și să schimbe felul în care funcționau lucrurile acolo.”

După ce a prins rădăcini, speranța de schimbare a fost, însă, distrusă, doi ani mai târziu. În 2016, o revoltă a angajaților români i-a înlăturat pe Johan Kobborg și pe Alina Cojocaru cu huiduieli și acuzații de favoritisime față de străini. La rece, Ross încearcă să ne explice scandalul de atunci.

“O instituție de operă e ca un muzeu. Este muzeul pentru repertoriul de balet, de operă. Dacă vine cineva și schimbă brusc tradițiile de acolo, oamenii devin nervoși, nu se simt confortabili în fața schimbării.

Cred că a fost motivul principal pentru ce s-a întâmplat acolo, Johan a încercat să schimbe lucrurile prea repede. Nu repede în sensul normal, ci repede pentru niște oameni care nu își doreau schimbarea.”

După plecarea lui Kobborg, Ross Freddie Ray a mai dansat un an la ONB. Dar se gândea de mult timp să renunțe la dans și să devină coregraf.

“Stăteam pe canapeaua mea din București și am primit un telefon pe whatsapp. Pe ecran îmi apărea sugestia „poate fi Sergei Polunin”și am crezut că face cineva mișto de mine. Așa că n-am răspuns la telefon.”

“Apoi a sunat din nou și am răspuns. Era chiar Sergei Polunin. Nu mai vorbisem niciodată cu el, evident știam cine era.”

Celebrul balerin ucrainean, Sergei Polunin, i-a propus să fie coregraful său la un proiect. Johan Kobborg i-l recomandase lui Polunin pe Ross, iar cei trei au început de atunci o colaborare de lungă durată.

Ross Freddie Ray a realizat coregrafia spectacolului Fraudulent Smile, apoi a show-ului Scufița roșie sau a dansului Bolero.

“De obicei încep cu muzica. Ascult o lucrare care îmi place, apoi încep să apară ideile. De exemplu, la Fraudulent Smile, am stat la o cafenea, am ascultat muzică la căști și am scris pașii de balet. Nu vin în studio și creez acolo, ci vin cu ceva deja creat, vizualizat.

Dar se întâmplă și altfel. La Scufița Roșie muzica a apărut mai târziu în proces. Am început cu povestea, am vrut să o fac mai modernă. Însă tehnica de lucru a fost la fel. Am stat până la 5 dimineața și am scris pașii de balet, apoi am mers în studio.”

Ross Freddie Ray a fost, de altfel, omul care l-a convins pe Sergei Polunin să vină în România, la TIFF. Pe lângă o relație profesională fructuoasă, pe cei doi îi leagă acum și o strânsă prietenie.

“Lui Sergei îi arăt ce am scris și îl întreb dacă se simte confortabil când face pașii. Dacă e ok, continuăm, dacă nu, adaptăm. Are mare încredere în mine și mă lasă să păstrez controlul asupra show-ului, nu îl modifică, ceea ce e flatant.

Nu e o divă, nu se plânge, dacă simte energia pozitivă a publicului, dă totul, indiferent cât de greu este spectacolul, apoi revine și dansează Take me to church, ceea ce e uluitor. Niciun dansator normal nu ar putea depune atâta efort.”

După experiența de la TIFF, Ross se gândește inclusiv la posibilitatea aducerii spectacolului Romeo și Julieta în România, cu Sergei Polunin și Alina Cojocaru în rolurile principale.

“Ar fi extraordinar să aducem show-ul în România, acum toți din echipă avem o legătură cu această țară, inclusiv Sergei, că a fost aici. Dar nu a fost nicio discuție avansată în acest sens.

Ceea ce s-a întâmplat cu Alina și Johan a fost într-o instituție. Dar de ce ar trebui să mai aibă legătură cu vreo instituție? De ce nu pot reveni în sectorul privat? Dacă vor să stea departe, e alegerea lor, dar există varianta să îi aducem aici fără să fie implicată vreo instituție.”

De altfel, Ross crede că viitorul culturii stă în inițiativele private, nu în instituțiile publice. Coregrafiile sale moderne nu sunt altceva decât dovada a viziunii sale asupra culturii vii, care poate trăi independent de relațiile cu statul.

“Vă dau cel mai bun exemplu: în Londra avem Royal Ballet, finanțat de guvern și English National Ballet, finanțat cu fonduri private, care face spectacole extraordinare, inovează dansul. Royal Ballet a rămas în urmă. Asta arată că o companie privată poate să facă lucruri mult mai bune decât una de stat.

Instituțiile de stat nu se schimbă pentru că sunt niște muzee, după cum spuneam, au același repertoriu, iar baletul e neschimbat de 100 de ani.

În plus, unii oameni vor să meargă să vadă costumele clasice, cu tutu, iar asta e ok, e de înțeles. Nu e ceea ce prefer eu, dar e de înțeles. Lacul Lebedelor rămane cel mai vândut spectacol de balet din istorie. Dar spectacolele noi, ceea ce am făcut cu Sergei la Cluj, balet-concert, cred că sunt mult mai interesante pentru public.”

The post Plecat de la Opera Națională București, devenit apoi coregraful lui Sergei Polunin. Povestea lui Ross Freddie Ray. appeared first on Cultura la dubă.

Informația a fost obținută de Cultura la dubă, ca urmare a solicitării unui punct de vedere din partea ONB. Anul acesta, Opera Națională București împlinește 100 de ani de la înființarea oficială a instituției.

Iată răspunsul ONB pentru Cultura la dubă:

“Opera Națională București sărbătorește anul acesta 100 de ani de existență instituționalizată. De-a lungul timpului, scena „Operei Române” a găzduit reprezentanți de prim rang ai artei lirice românești și internaționale. Începând din această toamnă, instituția noastră, dă startul Stagiunii Opera 100.

Printre obiectivele pe care ni le-am propus se numără și acela de a invita personalități ale operei ce ne-au reprezentat și ne reprezintă cu cinste pe scenele internaționale.

Din acest peisaj nu poate lipsi Angela Gheorghiu. Aceasta este  un simbol al culturii române și, în același timp, unul dintre cei mai mari artiști lirici ai patrimoniului universal. Din punctul nostru de vedere, orice alt tip de abordare este lipsit de substanță.

Vă mulțumim pentru interesul arătat și vă informăm că Opera Națională București a început deja demersurile pentru organizarea unei Gale dedicată Angelei Gheorghiu. De asemenea, avem în vedere și alte forme de colaborare pe care domnia sa va dori să le realizeze cu instituția noastră.” 

Angela Gheorghiu afirma în postarea devenită celebră pe facebook și în întreaga presă română că:

“În afara câtorva concerte sau recitaluri, majoritatea cu scop caritabil, în cariera mea începută acum 31 de ani nu am fost invitată să interpretez niciun rol de operă în România, nu am fost invitată de nicio instituție de cultură sau festival să cânt în țara mea natală.“

Am cerut un punct de vedere și din partea Festivalului George Enescu, însă directorul Mihai Constantinescu a refuzat să comenteze, susținând că deja a lămurit situația în urmă cu câțiva ani și că nu își dorește să intre într-o polemică. Contrar afirmației sopranei, acesta ar fi declarat conform Forbes România, în 2013, că Angela Gheorghiu a fost invitată la Festivalul Enescu în mandatul lui Ioan Holender, însă după ce ar fi confirmat prezența, aceasta ar fi revenit asupra deciziei. „A cerut un onorariu de 150.000 de euro pentru un concert, dar a fost refuzată”, declara atunci Mihai Contantinescu.

De asemenea, Cultura la dubă a solicitat un punct de vedere și din partea Filarmonicii George Enescu. Directorul general Andrei Dumitriu ne-a transmis că: “Filarmonica “George Enescu” a avut o colaborare cu Angela Gheorghiu într-un concert de binefacere (cazul “Colectiv”). Din lipsa fondurilor care să poată respecta cota artistei, Filarmonica “George Enescu” nu are în vedere, în următoarea perioadă, să transmită o invitație. Evident, regretăm această situație.”

După afirmațiile Angelei Gheorghiu, scriitorul Radu Paraschivescu a susținut că “Angela Gheorghiu a primit o invitație, cu 5 ani în urmă, de la un mare regizor de teatru și operă. Și a refuzat invitația printr-un limbaj descalificant. Eu am scrisoarea. Este datată din 2016.”

Contactată la rândul său de Cultura la dubă, Angela Gheorghiu nu a oferit un răspuns până la momentul publicării articolului.

The post Angela Gheorghiu este invitată să cânte la centenarul Operei Naționale București appeared first on Cultura la dubă.

Opera Națională București și Teatrul Național București vor organiza două spectacole pilot, sub îndrumarea unui grup de lucru interministerial, pentru a testa modul în care spectatorii se vor putea întoarce în sălile de spectacol, fără ca sănătatea lor sau a artiștilor să fie pusă în pericol.

Deocamdată, se discută inclusiv despre un număr de 1000 de spectatori.

“Este un concert pilot, un concert în urma căruia autoritățile centrale doresc să probeze, așa cum au făcut și alte state europene, dacă vaccinarea și testarea, folosite în mod adecvat, pot readuce publicul în sala de concert, în condiții de siguranță sanitară.

În public vor fi cei care vor dori să facă dovada testării, cu cel mult 48h înainte, sau dovada vaccinării. Se vorbește și despre acceptarea testului de anticorpi, dar toate aceste norme urmează să ne fie comunicate. Eu nu îmi voi da cu părerea în ceea ce privește normele sanitare. S-a creat un grup de lucru între Ministerul Culturii și Ministerul Sănătății, iar noi așteptăm concluziile lor.” – a declarat Daniel Jinga, manager interimar al ONB, pentru Cultura la dubă.

Concertul va fi unul din repertoriul deja existent la ONB și ar urma să aibă loc la sfârșitul lunii aprilie, începutul lunii mai. Conform conducerii ONB, majoritatea artiștilor sunt deja vaccinați și dornici să concerteze.

“Eu, personal, mă gândesc la Festivalul Enescu deoarece ar fi păcat să se întrerupă un lung șir de concerte bi-anuale. Deci demersul nu ne privește pe noi și atât, suntem solidari cu toți cei din domeniu.

Cei 1000 de spectatori, dacă vor face dovada unui test sau a vaccinării, vor mai fi distanțați?

Eh, aici e discuția. De exemplu, la Barcelona nu au fost distanțați și masca a fost opțională și totul a funcționat. Avem exemple de bune practici și din Germania, de la Filarmonica din Berlin. Ei au deja acolo un protocol cu Ministerul Sănătății.

Mergem și pe speranța că până la vară se vor vaccina mulți români și lucrurile vor sta altfel.

1000 de spectatori ce capacitate din sala Operei reprezintă?

100%. Avem aproape 1000 de locuri.

Deci nu este posibilă distanțarea la 1000 de spectatori.

Da, dar acest lucru încă se discută în cadrul comisiei interministeriale.

Așadar, cifra de 1000 nu este stabilită?

Nu, nu este stabilită, normele urmează să fie stabilite.”, a mai declarat Daniel Jinga pentru Cultura la dubă.

De cealaltă parte, Sala Mare a TNB are o capacitate de 940 de locuri, deci nici în acest caz nu ar fi distanțați spectatorii, dacă se va decide această formă de testare.

The post Spectacole pilot, cu spectatori, la Opera Națională București și la TNB, în vederea redeschiderii sălilor appeared first on Cultura la dubă.