Fiind o ediție specială, ea va reuni cele mai bune spectacole din anii anteriori, respectând măsurile impuse
pentru prevenirea contaminării cu noul coronavirus SARS-CoV-2.

“Ediția din 2020 își propune să vorbească despre solidaritate, responsabilitate și adaptare, într-un context social și cultural dificil, în care artiștii independenți au avut de suferit:

”Undercloud este primul festival de teatru creat pentru susținerea artiștilor independenți. S-a născut în urmă cu 13 ani din prietenie, solidaritate și din bucuria de a fi pe aceeași scenă.

Undercloud nu poate fi înlocuit și nici replicat. Undercloud nu este doar un festival, este o stare pe care continuăm să o creăm, chiar și în situația excepțională de anul acesta. Vă așteptăm să fim Undercloud… respectând toate regulile de protecție impuse de pandemie.”, a declarat Chris Simion – Mercurian, inițiator Undercloud.

Programul UNDERCLOUD din acest an cuprinde o secțiune #BestOf a celor mai îndrăgite spectacole premiate de-a lungul anilor în festival, o serie de spectacole lectură, o secțiune online cu spectacole create de artiști independenți în perioada pandemiei și o secțiune dedicată copiilor, cu ateliere și spectacole (create de Marian Râlea pentru UNDERCLOUD) programate în fiecare dimineață în curtea Muzeului Țăranului din București.

Din secțiunea #BestOf fac parte spectacolele BABEL – câștigătorul Premiului ”Undercloud” la ediția a X-a, un spectacol de dans contemporan despre iluzia stabilității, producție a Centrului Independent Coregrafic Linotip, coregrafie și concept – Arcadie Ursu.

Tot de la Linotip vine și spectacolul BASMA CURATĂ, câștigător al Premiului Juriului în 2019, un spectacol de dans contemporan construit pe baza rememorării originii culturale românești, pornind de la elemente specifice de folclor, precum basmele și poveștile tradiționale sau obiceiuri tradiționale românești.

După un text scris de Pascal Bruckner pentru Grivița 53 – Primul Teatru construit împreună-, spectacolul CU CE VĂ SERVESC? le va aduce pe scena UNDERCLOUD pe Maia Morgenstern, Rodica Mandache și Chris Simion-Mercurian, iar pe Oana Pellea o vom putea vedea în EFECTUL RAZELOR GAMA ASUPRA CRĂIȚELOR LUNATICE (Premiul Under any Cloud în 2017), un spectacol despre complicata relaţie dintre generaţii, despre disperarea unei femei ce
trăieşte cu grija zilei de mâine, dar mai ales despre speranţă.

Câștigătorul Premiului Under any Cloud din 2015, spectacolul ARTĂ în regia și adaptarea lui Cristi Juncu, cu Vlad Zamfirescu, Șerban Pavlu și Gheorghe Ifrim vorbește despre prietenie, în timp ce CARPATHIAN GARDEN, Cel mai bun spectacol la Undercloud 2014 aduce pe scenă, prin vocile actorilor Radu Iacoban și Tudor Aaron Istodor tipologii umane din realitatea românească actuală.

”O artă poetică pentru ce înseamnă contemporaneitatea în teatru sau în literatură, în acest moment.” OMUL PERNĂ, spectacol câștigător a 4 premii în 2016, revine pe scena UNDERCLOUD.

Cel mai bun spectacol din 2013, ZIC ZAC are ca ca temă principală influenț muzicii asupra individului și-I aduce pe scenă pe Andreea Gavriliu, Ștefan Lupu și Gabriel Costin, care vorbesc publicului despre etapele unei relații: simpatie și antipatie, porniri animalice și dezbateri filosofice, sensibilitate și cruzime, frici personale și nevoia de a ne găsi jumătatea.

Cel mai bun actor din 2019, Marian Râlea, va urca pe scenă alături de Dana Rogoz, Ionuț
Vișan și Florentina Ţilea în PROOF, o producție unteatru în regia lui Andrei si Andreei Grosu.” – se arată în comunicatul transmis de Undercloud.

The post Festivalul de teatru Undercloud va avea loc între 11 și 18 august la MȚR appeared first on Cultura la dubă.

Este creativ, inteligent, are un simț al umorului aparte, e analitic, perfecționist. Și, mai presus de toate, este altfel. Acel altfel atât de necesar teatrului românesc.

A câștigat premiul pentru cel mai bun regizor, în cadrul concursului Comedia Ține la Tineri pentru Privește înapoi cu manie, 2008.

A urmat, în 2012, premiul pentru cel mai bun regizor la Maratonul Internațional al Teatrului Independent – Bucharest Fringe pentru Bullets over Lipscani, ca 4 ani mai tarziu să își adjudece titul de “cel mai bun spectacol”,  la Festivalul de Teatru Undercloud pentru Omul Pernă, spectacolul cu care l-am cunoscut și care m-a făcut să-mi depășesc un record personal: l-am văzut de trei ori, de fiecare dată cu emoție și încântare și îl recomand ori de câte ori am ocazia.

De aici încolo, lucrurile sunt simple: e de-ajuns să-i vad semnătura pe un spectacol ca să merg să-l văd. 

El se numește Eugen Gyemant și este regizor de teatru, iar voi îl veți descoperi puțin în interviul de mai jos.

În copilărie visai să fii regizor sau altceva? Și dacă te vedeai făcând altceva, ce te-a adus până la urmă pe drumul de acum?

Visam și încă mai sper că voi reuși la un moment dat să fiu scriitor. Dintr-un motiv sau altul prefer drumurile ocolitoare și cred că regia de teatru a fost alegerea perfectă pentru cineva care voia să facă toată viața aproape altceva decât ceea ce își dorește.

Poate o parte din mine se gândește că drumul care ocolește este neapărat mai interesant pentru că este mai lung. M-am hotărât foarte târziu să fac regie și, dacă e să fiu sincer, am făcut-o pentru că iubita mea venise la București, la actorie, și am venit după ea.

Mă gândesc de mai multă vreme la câteva idei de romane. Uneori scriu și mă simt foarte bine.

“Regizorii sunt niște privilegiați și așa au fost de când pot eu să-mi dau cu părerea.”

Eugen Gyemant, regizor de teatru

Care sunt satisfacțiile în lumea teatrului? Dar insatisfacțiile?

De multe ori simt în timpul unor repetiții că ceea ce facem este aproape la fel de interesant ca terapia. Am senzația că aș putea clarifica orice, că văd limpede.

Îmi place foarte mult când primesc înapoi de la actori ceva nou, ca un răspuns. Uneori se întâmplă în timpul unui spectacol și totul devine dintr-o dată proaspăt.

Insatisfacțiile sunt o grămadă. În general am senzația că nimeni nu înțelege nimic și de multe ori încep să mă gândesc că nici nu e nimic de înțeles. 

Financiar vorbind, este apreciată munca ta, a fost dintotdeauna așa? Au fost momente când ai vrut să renunți văzând modul în care societatea se raportează la teatru?

Teatrul se bucură de foarte mult respect în România. Regizorii sunt niște privilegiați și așa au fost de când pot eu să-mi dau cu părerea. Cineva flutura ideea că ar trebui să se facă mai puține spectacole pentru că statisticile spun că 60% dintre români nu au fost niciodată la teatru. Totuși, cât să aberezi?

Ce i-ai spune unui regizor aflat la început de drum? Ce sfat i-ai da?

Depinde ce drum. N-aș ști nici mie ce sfat să îmi dau, deci sfatul poate ar trebui să fie să își clarifice care e drumul ei. Să aibă grijă să mănânce sănătos, să nu facă ulcer sau vreo boală de rinichi.

De la începutul carierei și până acum, ai vazut vreo schimbare în mentalitate, comportamente, consum de teatru? 

Da, lumea s-a schimbat, unele teatre s-au născut și au murit, cele mai multe fac tot posibilul să se schimbe cât mai puțin.

Nu îmi place să mă plâng de public. O boală tipic românească este să-ți disprețuiești șeful și clientul, dar e ceva lipsit de demnitate.

“Văd spectacole mai vechi și mi-aș dori să fac lucrurile altfel, să aplic chestii pe care le-am înțeles abia mai târziu, dar nu se mai poate.”

Dacă ai surprinde actorii vorbind despre tine, ce-ar spune?  

Că au încredere în mine.

În spectacolele tale vedem mulți tineri extrem de talentați. Poate unora dintre ei tu le-ai dat o șansă. A fost o întâmplare sau este viziunea ta, de a încuraja și promova tinerele talente, în loc să parcuri un drum deja bătătorit cu actorii consacrați?

În majoritatea spectacolelor sunt actori din aceeași generație cu mine. Ne-am format împreună și ei îmi dau o șansă de fiecare dată. Lucrez de ceva vreme și cu studenții mei de la Sibiu – o muncă foarte specială și din nou, o șansă pentru mine.

Cât muncești la o piesă până să spui: “gata, asta e varianta finală”?

Aș vrea să nu existe o variantă finală.

Văd spectacole mai vechi și mi-aș dori să fac lucrurile altfel, să aplic chestii pe care le-am înțeles abia mai târziu, dar nu se mai poate.

Partea bună este că, dacă n-am stricat eu ceva pe parcurs, spectacolul va avea viața lui, actorii vor deveni creatori și voi putea să revăd ce am făcut pentru că va fi o variantă nouă, câtă vreme e o variantă vie.

Spectacolele mele sunt succese în măsura în care sunt realiste.

Cum îți alegi textele? Ce trebuie să aibă să-ți atragă atenția?

Trebuie să mă emoționeze într-un fel sau altul, să mi se pară relevante pentru lucrurile pe care le consider eu importante, să mă inspire ca univers și să am senzația că stau în picioare.

Care este piesa ta de suflet si ce o face atât de specială? 

„Deșteptarea primăverii”, de Frank Wedekind – piesa la care lucrez acum cu studenții Universității Lucian Blaga din Sibiu. A fost spectacolul meu de licență în 2008 și mă întorc acum la acest text cu toate experiențele prin care am trecut în acest timp.

E un text a cărui frumusețe o văd concentrată în aceste cuvinte ale lui C.G.Jung: „Luminosul imperiu interior apare, în lumina conștiinței, doar ca o gigantică umbră.”

Și acum urmează marea dezvăluire…care este secretul succesului, succes pe care tu l-ai obținut?

Succesul pe care l-am obținut eu se rezumă la observarea cu succes a procesului actoricesc și la o căutare a realismului.

Spectacolele mele sunt succese în măsura în care sunt realiste.

Puteți vedea spectacolele regizate de Eugen Gyemant:

„Nu regret nimic”, de Szekely Csaba – pe 13 martie, ora 19:30, la Teatrul Act
„Omul Pernă”, de Martin McDonagh – pe 16 martie, ora 19:30, la Teatrul Act
„50 de secunde”, de Daniel Oltean – pe 19 și 29 martie, ora 20:00, la TNB Sala Atelier
„American Buffalo”, de David Mamet – pe 4 martie, ora 19:00, la Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu
„Deșteptarea primăverii”, de Frank Wedekind – pe 31 martie, ora 19:00, la Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu

The post Povestea lui Eugen Gyemant, regizor de teatru – “Încă mai sper că voi reuși să fiu scriitor” appeared first on Cultura la dubă.