Azi se împlinesc 110 ani de la premiera primului lungmetraj românesc – “Independența Romaniei: Războiul Româno-Ruso-Turc 1877”, realizat de Aristide Demetriade și Grigore Brezeanu. Evenimentul avea loc la Cinema Eforie din București, unul dintre puținele cinematografe istorice încă funcționale în zilele noastre.

În 1895 Frații Auguste și Louis Lumière arătau pentru prima dată un film în fața unui public format din aproximativ 200 de spectatori. Premiera „Sortie des Usines Lumière a Lyon” a marcat începutul istoriei cinematografiei.

În România, filmul a ajuns relativ repede, în 1896, și a putut fi văzut în cadrul primelor proiecții atestate din țară.

După încă un an, în iunie 1897, la inițiativa ziarului “L’Indépendence Roumaine” a fost filmată și prima peliculă românească. Filmarea realizată de operatorul Paul Menu arăta parada de la 10 Mai 1897.

În luna decembrie a anului 1911, pentru a pregăti comemorarea a 35 de ani de la Războiul de Independență, revista “Rampa” anunța începerea demersurilor pentru ceea ce avea să fie primul lungmetraj românesc: “Maestrul Nottara este pe cale să facă operă patriotică redând Războiul României pentru Independență, printr-un film, astfel că generațiile de astăzi vor învăța istoria luptelor de la 1877, iar viitorimii îi va rămâne tabloul viu al vitejiei românești”.  

Proiectul a fost unul grandios, atât datorită numărului de figuranti – 80.000 (dintre care o parte erau chiar veterani ai Războiului de Independență), cât și datorită duratei sale de două ore.

Pe lângă cei 80.000 de figuranți, filmul a avut în distribuție nume mari ale acelor vremuri: Constantin Nottara, Aristide Demetriade, Aristizza Romanescu, Maria Filotti ori Elvira Popescu.

Prezentat în reclame ca “film de mare artă şi senzaţie patriotică”, filmul și-a propus să îmbine scenele istorice (trecerea Dunării, căderea Plevnei, capitularea lui Osman Pașa) cu personaje și întâmplări din opera lui Vasile Alecsandri (Peneș Curcanul, artileristul Cobuz, plecarea la război a celor “nouă și cu sergentul zece”).

De asemenea, în finalul filmului apar și câteva secvențe documentare cu defilarea de la 10 mai 1912 pe sub Arcul de Triumf.

În anul 2008, la aproape un secol distanță, regizorul și scenaristul Nae Caramfil a prezentat publicului filmul “Restul e tăcere”, o ficționalizare a producției primului lungmetraj românesc și a felului în care acesta a fost receptat de societatea acelor vremuri.

The post 110 ani de la premiera primului lungmetraj românesc – “Independența României” appeared first on Cultura la dubă.

Criticată aspru de mai mulți colegi de breaslă, după ce a declarat că “pe mine nu m-au confundat cu personajul”, arătând autoironic spre propriul corp și stârnind râsete în sală, Mara Nicolescu susține că intenția intervenției sale a fost opusă, de a declara că nu au confundat-o cu personajul său din film, Miruna, adică “pe mine nu m-au confundat cu una neatrăgătoare!” și că și ea a avut parte de “același gen de lucruri” ca Viorica Vodă.

Tocmai din acest motiv, susține acum Mara Nicolescu, fosta soție a regizorului Nae Caranfil, ea a ales să se retragă din breaslă și să se mute la o casă la țară.

Aceasta susține și că motivul pentru care nu a intrat în detalii pe scenă este că în sală se aflau și copiii săi, de 10 și 12 ani, nepregătiți să afle astfel de lucruri.

Iată un fragment din textul Marei Nicolescu:

“Personajul meu, Miruna, mai în vârstă decât eram eu la acea vreme, nu era personajul feminin “sexy” al filmului, ci “nevasta”, personajul sexy fiind cel interpretat de Viorica Voda, cel amintit de ea în discursul despre ce a pătit după Filantropica, spunând: “M-au confundat cu personajul din film”.

Așadar, replica mea scurtă “Pe mine nu m-au confundat…” însoțită însă de multă mimică sugestivă, credeam eu, chiar asta a însemnat: “Pe mine nu m-au confundat cu personajul, cu o nevastă cu care ești căsătorit de zece ani deja … Înțelegeți?!…” Adică eu nu am fost confundată cu o “nevastă”.

În film, eu eram aia îmbrăcată în taioare, cu vestă și cămașă până în gât, cu coc.

Dacă nu ar fi fost intervenția pripită a Vioricăi, cum că eu nu am pățit-o pentru că eram iubita lui Nae, probabil că ar fi înțeles și mai mulți că intenția discursului meu improvizat ad-hoc a fost fix opusă și anume de a spune că mi s-au întâmplat același gen de lucruri, chiar dacă nu din “același” motiv invocat de ea: personajul jucat în film.

“Pe mine nu m-au confundat cu una neatrăgătoare!”

Mai mult, si eu eram cu copiii în sală, la Gala Gopo, nu copii de 20 de ani ca fata Vioricai prezentă în sală, copii care să stie și să fi înteles deja o astfel de poveste a abuzului, copii pregătiți adică.

Copiii mei au 12 si 10 ani, o fată de aproape 10 ani și un băiat de 12 ani, adică copii care ar fi fost puși în situația să audă lucruri pentru care nu erau pregătiți. Probabil că și Viorica i-a spus cu grija fetei ei, prima oara, ce a pățit, având grijă să nu transfere trauma suferită asupra propriei copile, sper. Eu sigur am această grijă față de fata mea.

În plus, copiii mei mă vedeau pentru prima oară în altă postură, în afara celei de mamă. Nu au văzut filme cu mine, nu le-am arătat reviste cu mine, nici poze cu mine din spectacolele de teatru etc. pentru că eu am luat o distanță sigură față de lumea asta acum mulți ani de zile.

De când eram mică, maică-mea îmi spunea: “Când nu îți place ceva, te ridici de la masă și pleci”.

Așa că, spre deosebire de Viorica, asta am făcut eu, acum mulți ani de zile, când am decis că lumea artei e prea “dură” pentru mine: m-am ridicat de la masa aflată sub lumina reflectoarelor și am plecat la mama naibii, într-un sat no name, în vârful unui deal din Romania.

Viorica își pregătise discursul de atâta timp; eu m-am trezit într-o situație tensionată pentru mine în care trebuia să vorbesc într-un loc și într-un fel în care nu vreau să vorbesc -și în fața copiilor mei atât de încântați că ne aflăm în acel loc- despre ceva ce mi-a schimbat viața.

Dar nici nu puteam tace pur și simplu, pentru că ar fi fost ca și cum aș fi acceptat, ori, așa cum nu am acceptat atunci, nu aveam cum să o fac acum.

Când au apărut râsetele în sală, în sfârșit, m-am gandit că e în regulă, că s-a înțeles mesajul meu, bazat pe puține cuvinte și multă mimică.

Reacția imediată a Vioricăi după ce am vorbit, cea în care amintea de relația cu fostul meu soț Nae Caranfil, am tratat-o ca pe o mică răutate din partea ei, datorată doar emoției prin care trecuse și faptului că văzuse momentul numai din spate, nu și din față. Din nenorocire, ce a spus, a deturnat total mesajul meu. (…)

Cu siguranță eu nu sunt genul să ies cu discursuri în fața breslei, să vorbesc cu lacrimi despre cât rău mi-a făcut “sistemul” așa, în general, dar să aleg să rămân înauntrul sistemului ani de zile. Eu am ales să plec, acum ani de zile, să cultiv o grădină de legume și eventual să scriu.”

Textul integral publicat de Mara Nicolescu poate fi citit AICI.

The post Reacție Mara Nicolescu: “Intenția discursului meu a fost fix opusă, de a spune că mi s-au întâmplat același gen de lucruri.” appeared first on Cultura la dubă.

Aceasta avea 25 de ani când a interpretat rolul Dianei Dobrovicescu, tânăra blondă de care se îndrăgostește personajul principal Ovidiu Gorea, interpretat de Mircea Diaconu.

“Viorica Vodă: Nu eram pregătită pentru tot ce a însemnat expunere și consecințele expunerii. Am făcut psihoterapie ani de zile pentru hărțuirea sexuală din sistem, nu din afara lui.

Sunt foarte mulți directori de teatru, regizori, care se pare că m-au confundat cu personajul, atât de credibilă am fost.

Actorul Alexandru Ion: Aplauze pentru asta.

Viorica Vodă: Să nu credeți că vreau acum să mă reinventez inițiind campania #meetoo from Moldova, pentru că vin din Basarabia. Nu. Nu despre asta e vorba.

Spun asta pentru că simt acum, la 45 de ani, fiind mamă a doi copii și mai ales a unei fete care este aici în sală și are exact vârsta acestui film, 20 de ani, la fel de frumoasă, sensibilă, talentată, studentă la Arhitectură, ca pe viitor, când va fi la început și își va construi o carieră, să aibă curaj, să nu-i fie rușine.

Atunci când va fi într-o lume a bărbaților sau a femeilor care, din educație sau lipsa de educație, nu îndrăznesc să spună.

Noi nu am avut. Toată generația noastră am crescut cu rușine, cu pudoare.” – a declarat aceasta pe scenă, vizibil emoționată și afectată de cele relatate.

Marius Vizante a completat din spate spunând “Dar filmul reușit, totuși.”

Intervenția Vioricăi Vodă a fost completată din alt punct de vedere de către actrița Mara Nicolescu, cea care interpretează rolul Mirunei în Filantropica. Aceasta a luat cuvântul și a subliniat că “totul a fost minunat” la Filantropica și că ea nu a avut vreo experiență asemănătoare.

Actrița Mara Nicolescu: “Îmi pare rău să aud povestea atât de tristă a Vioricăi, pe mine nu m-au confundat.

Viorica Vodă: Da, dar tu erai iubita lui Nae și pe mine m-au cofundat cu tine, de aceea m-au abordat.”

Momentul poate fi urmărit mai jos, la minutul 4.40.00.

Ulterior, mărturisirea Vioricăi Vodă nu a fost comentată în niciun fel de regizorul Nae Caranfil, care a încheiat momentul prezenței echipei Filantropica vorbind strict despre film.

Gala a continuat aproximativ jumătate de oră, fără ca cineva să mai completeze mărturisirea Vioricăi Vodă. Până la momentul decernării Premiului Gopo pentru cea mai bună actriță în rol principal, care i-a revenit Katiei Pascariu.

Aceasta a subliniat importanța discursului Vioricăi Vodă:

“Cred că au fost niște lucruri memorabile în seara asta, nu ce zic eu, și cred că s-a trecut cam repede peste ceea ce a zis doamna Viorica Vodă.

Și aș vrea să ne gândim la lucrurile pe care le-a zis, aș vrea să mulțumesc că le-a zis, îmi pare rău că a durat 20 de ani să spună ce a spus. Și îmi pare foarte rău pentru reacțiile pe care le-am văzut, pe care le vedem în fiecare zi, dar în seara asta le-am văzut pe scenă, de la colegii din jurul ei și a fost oribil. Dar foarte multe dintre noi le vedem în fiecare zi.

Și îi mulțumesc încă o dată. Și felicitări!”

La rândul său, Katia Pascariu a vorbit într-un interviu pentru Cultura la dubă despre hărțuirile care se întâmplă la UNATC.

Update: La trei zile după eveniment, Mara Nicolescu a oferit AICI un punct de vedere în care susține că intenția discursului său a fost opusă, de a transmite că și ei i s-au întâmplat astfel de lucruri.

The post Actrița Viorica Vodă pe scena Premiilor Gopo: “Am făcut psihoterapie ani de zile pentru hărțuirea sexuală din sistem.” appeared first on Cultura la dubă.

S-a întâmplat la doar câteva zile după ce Centrul Național al Cinematografiei a afișat rezultatele concursului de proiecte cinematografice.

Discursul lui Nae Caranfil a subliniat absurditatea în care se află în acest punct al carierei, primind un premiu de excelență, după ce juriul CNC a respins cu o notă foarte mică ultimul său proiect de film. De asemenea, a criticat marile festivaluri de film, pe care le-a comparat cu niște “cluburi de noapte”. Cineastul a fost aplaudat de întreaga audiență.

Iată discursul său:

“Stau să mă gândesc ce semnifică termenul „excelență”. Cu „Excelență” te adresezi unui ambasador, dar și unui frate mason.

Există peste tot în lume calificative care pornesc de la nesatisfăcător și urcă la satisfăcător, bine, foarte bine și, într-un final apoteotic, excelent. Excelent ar trebui să însemne, deci, în mod logic, nota 10.

Când eram școlar, imitam semnătura lui taică-miu pe carnetul de note, împiedicându-l astfel să vadă ce rezultate îndoielnice aveam la învățătură. Într-o zi, diriginta, verificând carnetele, s-a prins de triș și a tras alarma în familia mea. Pedeapsa a fost drastică – două săptămâni fără mers la cinema, dar și o înțelegere. Primeam permisiunea să semnez în locul lui taică-miu, dar numai pentru nota 10.

Asta m-a stimulat. Un 10 echivala cu ceea ce ar însemna azi un premiu la un festival de film.

Dar am să vă dau o veste tristă. Chiar și cu acest premiu în brațe, eu nu sunt un regizor de nota 10. Sunt un regizor de nota 5,86. Da, 5,86 – aceasta este punctajul care mi s-a acordat conform unui algoritm savant, construit de către juriul concursului de proiecte cinematografice derulat de Centrul Național al Cinematografiei din România.

5,86 este punctajul meu actual, ca regizor, și nu dintr-un maxim de 10, ci dintr-un maxim de 20. În urma acestui punctaj rușinos, finanțarea proiectului meu a fost respinsă.

Aceasta veste tragică mi-a parvenit acum 3 zile, când îmi călcam cămașa cu care trebuia să urc pe scenă în această seară. Cărămizile acestor punctaje de regizor sunt reprezentate în principal de festivaluri internaționale – participări și premii.

Este un sport la care nu sunt atât de bun ca alții. Multe dintre festivalurile mari de film sunt ca acele cluburi de noapte, care își selectează clientela pe baza unor dressing coduri, pe care trebuie să le aplici.

Eu n-am dorit să-mi rup blugii fix acolo unde vrea bodyguardul care face trierea la intrare, drept care viața mea de noapte a devenit mai puțin spectaculoasă.

Dar am fost și eu odată la Cannes, cu filmul meu de debut, acum aproape 30 de ani. (…) Pe vremea aceea, la debutul meu la Cannes, mă simțeam ca un milion de franci. Acum mă simt sensibil sub această sumă. (…)

Cu toate acestea, mă simt excelent primind Premiul de Excelență. Mă simt mizerabil primind punctajul 5,86 ca regizor. Fac o medie între cele două stări. Mă simt mediocru.

Țin, totuși, să mulțumesc celor care mi-au acordat acest premiu, care mă flatează în noua mea mediocritate.”

The post Discursul excelent al lui Nae Caranfil pe scena TIFF: “Mă simt mizerabil primind punctajul 5.86 ca regizor.” appeared first on Cultura la dubă.

Prezent la Cluj, Nae Caranfil a vorbit despre cariera sa, despre planuri, dar și despre regrete, într-o discuție din seria InspiraTIFF, moderată de Alexandra Tănăsescu, jurnalist Cultura la dubă.

“Am vrut să spun povești, mă consider mai degrabă un povestitor decât un regizor, regia este doar o componentă a demersului meu, care pornește de la idee, se naște un scenariu, apoi acest scenariu se fabrică de către regizor, este asamblat în montaj, apoi oferit publicului. (…)

Azi, dacă ar trebui să o iau de la capăt, m-aș gândi de două ori înainte de a alege regia. Pentru că profesia de cineast înghite extrem de mult timp, sacrifici un număr de ani, uneori mai mult de 5, pentru un singur proiect, iar la sfârșit, satisfacțiile, în comparațiile cu așteptările pe care le-ai avut, sunt invariabil mai mici.

Pe când dacă aș fi ales o profesie tot artistică, dar mai puțin solicitantă din punct de vedere al timpului, ca de exemplu să scriu și să interepretez piese muzicale, mi-ar fi plăcut foarte mult și cred că aș fi avut și talent pentru așa ceva. Am și făcut asta, dar sporadic, în unele dintre filmele mele.

Asta aș fi ales astăzi, dacă aș fi fost invitat să îmi schimb meseria.”

Fiul criticului de film Tudor Caranfil, Nae Caranfil, a spus că a prins microbul cinemaului din familie, dar și datorită accesului larg la sălile de cinema, din perioada comunistă. Regizorul filmelor Filantropica, Restul e tăcere sau Closer to the Moon, a comentat paradoxul pe care îl trăim în 2021, cu cineaști români extraordinari și săli de cinema închise și lăsate în paragină de către autorități.

“Această prăbușire s-a petrecut în timp. În anul 2000 încă mai aveam un număr relativ decent de cinematografe clasice, acelea în care nu trebuie să cumperi nachos și popcorn ca să te uiți la film.

Lucrurile astea s-au întâmplat pentru că politicienii români au neglijat total cultura. Să fim serioși, clasa politică este formată 90% din oameni care n-au o meserie la bază, care au intrat în politică de tineri și nu știu să facă nimic, nici să coasă un nasture, acești oameni nu au niciun respect pentru nimic.

– Dar ironia face că din clasa politică fac parte și actori. Unul dintre ei este Mircea Diaconu, un actor devenit celebru în filmele dumneavoastră. Iată, totuși, că au fost niște exemple de oameni de cultură care au ajuns în funcții publice și nu au schimbat nimic.

– Da, am lăsat 10% marjă de manevră, am zis 90%. Hahaha. Pot să mai și restrâng. Da, sigur că au fost. Ce succes au avut ei în politică? nimic.”

Discuția integrală cu Nae Caranfil poate fi urmărită pe TIFF Unlimited. Regizorul va primi Premiul pentru Excelență la Gala de închidere care va avea loc sâmbătă seară la Cluj.

The post Nae Caranfil, regizor: “Dacă ar trebui să o iau de la capăt, m-aș gândi de două ori înainte de a alege regia.” appeared first on Cultura la dubă.

Regizorul Nae Caranfil va fi distins cu Premiul de Excelenţă la cea de-a 20-a ediţie a TIFF, care va avea loc anul acesta, între 23 iulie și 1 august 2021.

La TIFF 2021 va fi proiectat lungmetrajul său de debut, ‘E pericoloso sporgersi’, într-o copie proaspăt restaurată în format 4K”, se arată într-un comunicat transmis de organizatori.

“Nu sunt părintele TIFF-ului – nici n-aş fi avut cum! – dar un fel de unchi tot mi se pare că-i sunt. Am participat la botezul lui în 2002 cu ‘Filantropica’; am sacrificat somnul câtorva sute de oameni prin avanpremiera în miez de noapte a lui ‘Restul e tăcere’ în 2007; am testat ‘Closer to the Moon’ ca work in progress în 2013; am celebrat 20 de ani de la debutul meu cu ‘E pericoloso sporgersi’ cam tot atunci; în fine, am inaugurat ediţia din 2016 în Piaţa Unirii cu ‘6,9 pe scara Richter'”, spune regizorul într-un mesaj transmis echipei TIFF.

Nae Caranfil a debutat în 1993, cu ‘E pericoloso sporgersi’, în secţiunea Quinzaine des Realisateurs la Cannes, a continuat cu ‘Asfalt Tango’ (1995), o comedie cu Charlotte Rampling, apoi cu ‘Dolce far niente’ (1998), cu Giancarlo Giannini, Francois Cluzet şi Marguerita Buy în distribuţie, selectat la Karlovy Vary.

‘Filantropica’ (2002), un mare succes de public şi de critică, a fost urmat de filmul de epocă ‘Restul e tăcere’ (2007), premiat cu nouă trofee Gopo şi propus de România la Oscar.

În 2014, în ‘Closer to the Moon’, Caranfil a adus împreună pe ecran vedete ca Vera Farmiga, Mark Strong şi Harry Lloyd, iar doi ani mai târziu a lansat musicalul ‘6,9 pe scara Richter’, pentru care a compus şi muzica, şi versurile.

TIFF va celebra 20 de ani de existenţă între 23 iulie şi 1 august 2021, în Cluj-Napoca, cu filme în premieră, invitaţi şi evenimente care vor puncta momente memorabile din cele două decenii de festival. Potrivit sursei citate, proiecţiile vor avea loc în aer liber, în locaţiile de anul trecut, dar şi în interior, dacă o va permite contextul, respectând toate măsurile de siguranţă, anunță organizatorii.

The post Nae Caranfil va primi Premiul de Excelență la TIFF 2021 appeared first on Cultura la dubă.