“Centrul de activități și resurse regionale” al Muzeului Astra din Sibiu a câștigat la Premiile Europene pentru Patrimoniul Premiul pentru Educație, Formare și Competențe. Centrul face parte din proiectul de readucere la viață a Casei Artelor, monument istoric din secolul 14, restaurat cu fonduri norvegiene în valoare de 2 milioane de euro.

Centrul funcționează ca un hub cultural dedicat meșteșugurilor. Potrivit site-ului Muzeului Astra, la Casa Artelor au loc expoziții de bază și temporare, activități de instruire formală și non-formală, activități de educație muzeală și pro-patrimoniu, experimentare și interactivitate pentru punerea în valoare a produselor meșteșugărești și artizanale.

“Propunem o abordare complexă și măsuri specifice care să crească competitivitatea membrilor principalului grup țintă, meșterii tradiționali, pe piața muncii, precum și gradul de reziliență, transferabiliatea cunoștințelor și abilităților tradiționale, contribuind astfel la păstrarea spiritului locului și la conservarea peisajului cultural (rural și urban deopotrivă). O măsură similară se îndreaptă spre membrii comunității locale, alt grup țintă important, care își vor putea însuși acele tehnici și cunoștințe necesare unor minime intervenții personale în vederea prezervării arhitecturii vechi sau vernaculare din Sibiu.”, se arată în descrierea proiectului câștigător.

Inițiativele din România au devenit o prezență obișnuită la Premiile Europene pentru Patrimoniu, acordate de Europa Nostra. Iată câțiva dintre câștigătorii români din anii trecuți:

Citește și:

The post Centrul de activități al Muzeului Astra din Sibiu a câștigat Premiul Europa Nostra pentru Educație appeared first on Cultura la dubă.

A 28-a ediție Astra Film Festival – Festivalul Internațional de Film Documentar de la Sibiu, cel mai longeviv festival de film din România, debutează duminica aceasta.

Între 5 și 12 septembrie, la Astra Film Festival vor avea loc peste 200 de evenimente cinematografice, concerte și dezbateri pe teme actuale, care ne vor ajuta să înțelegem mai bine lumea în care trăim.

Vor fi proiecții ale unor documentare realizate de jurnaliștii România, te iubesc și Recorder, cele mai noi documentare internaționale și românești, selectate în competiția oficială și filme în afara competiției, care se vor bucura de proiecții speciale, însoțite de dezbateri cu diverși specialiști.

După proiecții, filmele vor fi disponibile și online, pentru cei care nu pot ajunge la Sibiu.

Am stat de vorbă cu Csilla Kato, directorul artistic al festivalului și puteți vedea mai jos care sunt principalele evenimente ale Astra Film Festival.

Festivalul va începe duminică seara, în aer liber, la Muzeul Astra din Sibiu, cu o proiecția filmului Acum știi ( Once you know) de Emmanuel Cappellin (Franța), care ne poate schimba percepția despre viitorul umanității privit din perspectiva unui eventual colaps climatic. După film, spectatorii vor putea sta de vorbă cu Bogdan Antonescu, expert în fenomene meteorologice extreme și cercetător la Institutul Național de Optoelectronică;

“Prin munca documentariștilor, noi putem face un statement despre starea lumii actuale. Vedem prin filme transformarea profundă și accelerată a mediului, precum și o transformare a structurii societății.”

Csilla Kato, director artistic Astra Film Festival

Selecționerii festivalului au avut de ales dintre peste 3000 de filme documentare înscrise la festival. Multe dintre acestea reflectă probleme actuale.

“Noi credem că dacă un film ne ajută să înțelegem mai bine lumea în care trăim, e important să fie văzut. Dar sunt și filme care n-au nicio legatură cu subiecte de actualitate, care merită vazute, despre cum trăim în intimitate, despre personaje urmărite de-a lungul anilor.”, completează Csilla Kato.

Anul acesta, Tudor Chirilă va prezenta programul festivalului, într-un video realizat de regizoarea Carmen Lidia Vidu.

„Într-o lume în care suntem invadați de tot felul de știri și teorii despre ce se întâmplă cu lumea asta (Încotro ne ducem? Cum o înțelegem? Care sunt mecanismele care pun în mișcare lumea noastră?), documentarul vine să aducă zona aceea de echilibru de care are nevoie un om ca să înțeleagă lumea”, spune Tudor Chirilă.

Luni seara publicul va putea urmări în premieră în România filmul “Copiii amăgirii” (Seeds of Deceit), 2021, Olanda, care spune o poveste șocantă a celui mai renumit specialist în fertilitate al Olandei în anii ’70 şi ’80, doctorul Karbaat. Acesta şi-a folosit propria spermă pentru a lăsa însărcinate peste 65 dintre paciente. Proiecția va fi urmată de o discuție cu un medic specializat în fertilizare.

Tot pe tema procreării, miercuri va putea fi văzut filmul “Copilul nostru” (Our child), 2021, Elveția. După ce concepe un copil cu ajutorul unui donator de spermă anonim, regizoarea Marina Belobrovaja explorează perspective sociale ale familiei şi ale statutului de părinte.

Marți, miercuri și joi seara, spectatorii vor putea urmări din bărci, pe lacul de la Muzeul Astra, filme documentare realizate de jurnaliștii Alex Dima și Paul Angelescu, de la România, te iubesc și de Alex Nedea, de la Recorder, despre defrișările ilegale, ditrugerea stejarilor seculari sau incendiile din Grecia. Publicul va putea dezbate aceste subiecte chiar cu realizatorii filmelor. Evenimentele poartă numele simbolic “Bărcile de salvare AFF”.

Festivalul aduce în atenția publicului și secțiunea Cupluri în mijlocul apelor tulburi. Filmul “Radiograph of a family” spune povestea unei căsnicii în care, de-a lungul anilor, atât soțul, cât și soția s-au schimbat la nivel personal, atât de mult încât această schimbare i-a determinat să ocupe locuri opuse din spectrul credințelor politice.

Iar filmul Between Us analizează cum se confruntă cuplurile pe termen lung cu atașamentul inițial, iubirea. Relațiile complexe și lungi pot fi o experiență densă, uneori dureroasă, pentru cuplurile căsătorite. 

Cele mai noi documentare românești pot fi văzute în cadrul competiției România. Selecția prezintă zece producții și co-producții românești și internaționale.

Șase sunt premiere, două dintre ele fiind premiere mondiale. Printre acestea se numără “Fragile”, de Ioana Mischie, “Stela, în numele tatălui”, de Anca Hirte, “Noi împotriva noastră”, de Andra Tarara sau “Spioni de ocazie”, de Oana Giurgiu.

“În competiția românească vom vedea cum arăta granița morții, între Iugoslavia și România, când oamenii mureau încercând să traverseze Dunărea, cum artiștii au supraviețuit în pandemie sau cum arăta România în reclamele studioului Sahia”, ne spune Csilla Kato, directorul artistic al festivalului.

A doua zi după fiecare proiecție, filmele vor putea fi văzute și online. Ele vor fi disponibile online o săptămână întreagă, după Astra Film Festival.

“Aceasta ar fi noutatea din acest an. Ne-am gândit că nu pot fi vazute toate filmele din festival, fiindcă unele se întâmplă în paralel și poate oamenii vor să le vadă ulterior, dacă la Sibiu nu reușesc.”

Programul complet al Astra Film Festival poate fi văzut AICI.

The post Defrișările ilegale, colapsul climatic, fertilizarea in vitro și relația de cuplu, printre temele documentarelor care pot fi văzute la Astra Film Festival appeared first on Cultura la dubă.

Cea de a 28-a ediție a festivalului internațional de film documentar de la Sibiu se va desfășura în două perioade: 27 august – 12 septembrie și 11-16 octombrie.

În perioada 27 august -12 septembrie, Astra Film va avea loc în aer liber (27 august-5 septembrie) – cu proiecții de filme și evenimente în aer liber, în spații inedite, și online (6-12 septembrie) – cu proiecții de filme, evenimente și programul dedicat industriei filmului documentar).

Iar între 11-16 octombrie va avea loc Astra Film Junior – program de inițiere în filmul documentar dezvoltat pentru publicul tânăr și foarte tânăr. Organizatorii spun că, în funcție de reglementările COVID-19 care vor fi în vigoare în perioada preconizată, programul anunțat poate suferi modificări.

Tot azi, organizatorii au anunțat deschiderea înscrierilor la festival. De astăzi și până în data de 15 aprilie, regizorii și producătorii de film documentar din toată lumea își pot înscrie producțiile realizate în anii 2020 și 2021. Programul oficial al festivalului va cuprinde trei secțiuni competiționale și o serie de secțiuni curatoriale și programe tematice.

Cele trei secțiuni sunt:

• Voci emergente ale documentarului. Sunt eligibile documentare de lungmetraj (cu durata de peste 50 de minute), care au fost finalizate după data de 1 ianuarie 2020 și sunt semnate de autori aflați la primul, al doilea sau cel mult al treilea film.
• Europa centrală & de est. La această secțiune sunt eligibile documentare de lungmetraj (peste 50 min) finalizate după 1 ianuarie 2020, care abordează problematici specifice blocului ex-comunist.
• România. Sunt eligibile documentare finalizate după 1 ianuarie 2020, produse sau coproduse în România sau documentare care abordează problematici specifice României, indiferent de durata acestora.

„Ediția din 2021 va continua să exploreze noul climat în care se desfășoară evenimentele culturale, așa cum am făcut-o anul trecut, când, practic, am reinventat festivalul și am găsit modalități inedite de a ajunge la publicul nostru fidel și de a atrage public nou.

Așa au fost, de exemplu, proiecțiile pe un ecran amplasat între mori de vânt, vizionate din bărci plutind pe lac, în mijlocul miraculosului Muzeu Astra. În acest an, vom veni cu noi surprize, într-o ediție care se va desfășura în aer liber și online, plus mult așteptatul eveniment Astra Film Junior,  pe care vom fi fericiți să îl reluăm”, a declarat regizorul Dumitru Budrala, directorul Astra Film Festival.

Înființat în 1993, Festivalul Astra Film a devenit una dintre platformele principale ale documentarului din România și din Europa.

The post Astra Film Festival va avea loc în aer liber și în 2021, între 27 august și 5 septembrie appeared first on Cultura la dubă.

Cel mai nou documentar regizat de Claudiu Mitcu, Toate râurile se varsă în mare și marea nu se umple niciodată, a avut aseară premiera mondială, în cadrul Astra Film Festival, în aer liber, la Muzeul Astra din Sibiu și se află în cursa pentru Premiul Publicului.

Filmul este un studiu antropologic despre o comunitate de haholi din Sfântu Gheorghe, Delta Dunării, urmași ai ucrainenilor zaporojeni.

Pe lângă imaginile minunate care surprind frumusețea sălbăticiei din Sfântu Gheorghe, documentarul ne arată lupta micuței comunități pentru supravețuire, pentru păstrarea tradițiilor, dar și bucuria de a trăi prin cântec tradițional, de a mânca o ciorbă specifică zonei (storceac) sau de a găsi icre într-un crap.

Pe de altă parte, filmul surprinde și degradarea locului, din cauza exploatării lui în scop turistic.

Claudiu Mitcu a povestit mai multe într-un interviu pentru Cultura la dubă.

Claudiu, de ce ai vrut să faci acest film?

Pentru că eram și sunt îndrăgostit de locul ăla. Am atâtea amintiri și nu știu cum să le exprim altfel decât arătând locul acela. Și țin foarte mult la oamenii de acolo. Am vrut să îi arăt așa cum îi știu eu și cum mi s-au arătat mie, erau foarte naturali, nu vorbeau la cameră.

Spuneai că mergi acolo de 20 de ani. Cum s-a schimbat locul între timp, cum era atunci și cum e acum?

Era mult mai sălbatic, acele pensiuni mari nu existau, nu existau mașini absolut deloc. Era totul foarte sălbatic, în sensul bun al cuvântului.

Ce mi se pare că e acum altfel și nu bine – s-au construit foarte multe case care arată ca dracu’, nu au nicio treabă cu arhitectura locului, au apărut și acolo mici betoane și mici bloculețe. Mă deranjează vizual. Acolo unde știam eu că e stuf și papură, acum e beton.

Apoi, mai sunt și oamenii. Pot să zic că am văzut și acolo cocalari, din păcate. Muzica dată foarte tare, auzi la diverse pensiuni tot felul de chestii care te deranjează. Acolo mergeam pentru liniște, fiecare își bea șprițul și mai auzeai din când în când o vocea a locului. Dar chestii de Mamaia nu auzeai.

Acum, în ultimul timp, au cam început să apară și acolo.

Care crezi că poate fi efectul unui astfel de film documentar? Să atragă și mai mulți oameni să meargă acolo?

În primul rând, mi s-a confirmat că în cei care au fost acolo filmul a stârnit niște nostalgii. Au venit aici la mine 5-6 oameni și toți mi-au spus că le-am atins așa niște corzi sensibile, că e un film frumos, în care predomină frumusețea locului.

Dar efectul filmului nu cred că e să aducă turiști, că nu e un film de genul eterna și fascinanta Românie, e o chestie mult mai mică.

Cum a fost experiența la pescuit?

Am mai fost de câteva ori la pescuit cu omul care apare în filme, iar acum am avut noroc să și prindem.

Dar de ce a devenit așa greu să prindă pește acolo?

Înțeleg că sunt mulți care dau la pește cu curent electric și au distrus foarte tare peștii din brațul ăsta. E o problemă știută de toți acolo.

Cum a fost pentru tine să ai premiera absolută în pandemie?

Mi se pare că în aceste vremuri orice proiecție cu public e ca un premiu. Mă bucuram că am acum și un scurtmetraj la Iași. Anul ăsta, orice proiecție mi s-a părut că e o mare victorie.

Spuneai că ești la al 9-lea documentar prezentat la Astra. De ce ai continuat să faci documentare în România?

Mi se pare că România e foarte ofertantă. Și anul ăsta au fost 4-5 documentare foarte bune, premiate. Documentarul se cam bate acum ca vizibilitate cu ficțiunea.

Dar la bugete se bate?

La bugete nu. E o diferență destul de mare. Deși munca e destul de grea la documentare. Câteodată e mult mai mare decât la ficțiune.

La documentare e posibil să te lungești pe 4-5 ani și de unde crezi că ai 100.000 de euro sau 50.000 de euro, împarți 50.000 de euro, constați că sunt 1000 de euro pe lună, deci la o echipă de 5-6 oameni, înseamnă 200 de euro pe lună. Deci e un rahat, nimic.

Pare că e o sumă, când te apuci de treabă, dar dacă te lungești, e un nimic.

Tu ai făcut bani din documentare?

Da. În ultimul timp am mai făcut.

Cum?

Păi, am avut niște finanțări civilizate, din vreo 12 filme am avut vreo 3 filme cu finanțări civilizate. La un moment dat chiar HBO mi-a produs la începutul carierei două filme, apoi altele au fost vândute către rețeaua HBO și am încasat ceva.

Dar cam toți banii pe care îi iau, îi bag în ce urmează. Acum, de vreo 3 ani, fac un documentar despre o trupă de death metal de copii. Și am început fără niciun ban. Am stat după ei vreo 2 ani și acum, având filmul aproape gata, am început să găsesc mici finanțări, care nu îmi plătesc filmul, dar îmi recuperez niște cheltuieli făcute.

Ți se pare că se conturează și o nouă tânără generație de documentariști români?

Da, da. Uite, Acasă, al lui Radu Ciorniciuc, mai e Andrei Dăscălescu, nu i-am văzut ultimul film, dar sunt convins că e foarte bun.

E adevărat, unele filme îmi plac, altele nu. Nu îmi plac documentarele controlate, aia e altă discuție. Adică simți că multe sunt puse cu mâna, regizate. E un stil, nu e de condamnat, dar nu e stilul meu.

Dar, oricum, mi se pare că anul acesta, cel puțin, documentarul e cot la cot cu ficțiunea.

Apropo, ai făcut și primul tău scurtmetraj de ficțiune. Te gândești să dezvolți și latura asta, regia de ficțiune?

Am mai făcut un scurtmetraj între timp, muncesc foarte mult și acum scriu la debutul meu în ficțiune, la lungmetraj. Îmi place, aș vrea să îl fac, sper să obțin bani să îl fac.

Tu lucrezi foarte mult și ca producător. Când aplici la o finanțare, cum alegi dacă aplici cu filmul tău sau al unui coleg de breaslă?

Am depășit asta de foarte mult timp și mă bucur că am ajuns aici. Anul trecut am aplicat, anul ăsta s-au dat rezultatele, am depus cu 4 documentare, unul al meu. Am luat cu două, niciunul dintre ele nu a fost al meu, dar m-am bucurat la fel de tare.

Oricum, mă bucur că am de unde să aleg și că sunt oameni care vin la mine și nu au teama asta, că încerc să îi sabotez.

Că tot a venit vorba despre finanțare, ce crezi despre ancheta DNA la CNC, trimiterea în judecată a fostei conduceri?

În viața asta cred că s-au făcut foarte multe mizerii la CNC, doar că subiectul pentru care e judecat acum CNC mi se pare penibil. E ca și când eu am acum un scurtmetraj făcut în 2015 și am uitat să depun hârtie că în 2020 nu am făcut niciun ban cu el.

Sancționează-mă cumva, dă-mi o mustrare, nu particip la un concurs, dar nu se pate să spui că eu nu am făcut filmul ăla.

Repet, or fi alte probleme mult mai mari, probabil au fost, s-au luat bani pentru un proiect și s-au făcut altele, sunt multe snoave în industrie, dar pentru ce e acum mi se pare că e penibil.

Deci nu au fost făcute niște raportări. Acum li se impută toți banii pentru filmele respective. Păi, filmele alea sunt făcute.

Nu sunt acum avocatul CNC-ului, dar mi se pare că e o problemă mult mai mare și e arătată doar o chestie.

The post Claudiu Mitcu, regizor: “Orice proiecție cu public este anul ăsta ca o mare victorie, un premiu.” appeared first on Cultura la dubă.

Spectatorii care vor participa la primele trei zile ale Astra Film Festival 2020 vor putea urmări filmele proiectate la Muzeul Astra din Sibiu, din bărci sau hidrobiciclete care plutesc pe apă.

Filmele vor fi urmărite pe un ecran imens, amplasat printre mori de vânt. Iar înaintea începerii lor, publicul va fi invitat să ia loc în bărci pe acordurile Fanfarei Zece Prăjini.

Anul acesta, cel mai longeviv festival de film documentar din România are loc între 4 și 13 septembrie la Sibiu și între 16 și 25 octombrie online.

“Apărut în vremuri cu totul deosebite, încă incerte și tulburi, Programul Valuri AFF îi oferă publicului nu doar posibilitatea de a vedea filme unul și unul în aer liber, ci și ocazia de a participa la un eveniment memorabil. Programul Valuri AFF este în același timp și o metaforă.

„Atât cadrul și condițiile de vizionare cât și filmele propuse ne ajută să înțelegem și să ne concentrăm și mai mult la temele majore ale situației în care ne aflăm: felul în care se rescrie sub ochii noștri societatea în care trăim, natura bulversată de intervenția umană, migrația globală și infodemia –  industria informației și a Big Data, în care trusturile gigantice ne transforma relațiile umane, industria militară și tot țesutul societății”, a declarat Dumitru Budrala, director-fondator Astra Film Festival.

„La Muzeul Astra avem cea mai complexă și mai completă colecție de mori de vânt din Europa. Este excelent atunci când instituțiile de cultură își dau mâna și astfel pot avea loc la noi la muzeu evenimente de asemenea proporții”, a declarat Ciprian Ștefan, directorul general al Muzeului Astra.

Vor fi trei proiecții, începând cu ora 20:00, pe ecranul aflat Între Mori de Vânt. Accesul publicului se face cu o oră înainte.

Prima seară se numește „Cu barca printre mori de vânt” (sâmbătă, 5 septembrie) și va avea în prim-plan documentarul „Povestea lui Fatat” (Liban, 2016) de Ibrahim Harb.

Filmul spune povestea unei femei care refuză să capituleze, chiar dacă soarta îi aruncă în cale numai greutăți, și care evadează spre Europa într-o barcă. Înainte de acest film, vor fi două proiecții marca „Nature is speaking”: „Mother Nature” (voce Jullia Roberts) și „The Ocean” (voce Harrison Ford).

În seara a doua (duminică, 6 septembrie), „Cu barca pe munte”, este prezentat pe ecranul dintre Mori de Vânt filmul-eveniment „Transalpina, drumul regilor” (România, 2017), de Dumitru Budrala.

Documentarul prezintă istoria unei șosele  de o frumusețe care îți taie răsuflarea, având o vechime de milenii, și, în sens mai larg, despre drumuri care unesc oamenii, de-a lungul istoriei, în condiții oricât de potrivnice. Înainte de „Transalpina”, vor fi alte două producții „Nature is speaking”: „Forest” (voce Shailene Woodley) și „Flower” (voce Lupita Nyong’o).

De asemenea, va fi proiectat și clipul „Arta pe scena nouă – Până când nu te iubeam” (România, 2020), o producție specială care a luat naștere în pandemie, când teatrele erau închise și artiștii au fost nevoiți să reinventeze o scenă nouă, pe câmp. Coregrafia are loc pe muzica Mariei Tănase.

A treia seară de vizionări de pe lac, „Cu barca în viitor” (luni, 7 septembrie) este o altă metaforă în care privim, legănați de timp, spre provocările care ne așteaptă – influența inteligenței artificiale asupra vieților noastre private, a societății și a viitorului nostru al tuturor. Iar filmul „iHuman” (Norvegia, 2019), de Tonje Hessen Schei, ne arată cum cele mai avansate și influente tehnologii ale momentului ne schimbă viața, societatea și viitorul. Și dacă, după ce noi, oamenii, creăm tehnologia, ajungem ca, mai apoi, tehnologia să ne recreeze pe noi? – este o întrebare grea a acestui film, proiectat la Sibiu în premieră națională.

Și această seară debutează cu un film Nature is speaking: „Mother Nature” (un proiect la care au contribuit actori precum Julia Roberts, Harrison Ford, Edward Norton, Penélope Cruz, Robert Redford sau Ian Somerhalder).

În afară de locul numit Între Mori de Vânt, Muzeul Astra oferă anul acesta încă cinci locații pentru iubitorii filmului documentar: Scena de pe Lac, Târgul de țară, Pavilion de Joc, Amfiteatru și Casele de demult (care găzduiește Expoziția multimedia Identități Feminine în Ruralul Sudic Românesc).

În Sibiu vor fi proiecții de film în Piața Mică și la Terasa cu flori – Centrul Cultural „Ion Besoiu”.” – se arată în comunicatul transmis de Astra Film Festival.

Organizatorii pun actuala ediție a festivalului sub semnul #EnjoyAFF2020Safley și îi roagă să aibă grijă de ei și de cei din jurul lor, respectând măsurile de siguranță generate de pandemia de COVID-19.

Detalii despre programul AFF 2020 găsiți AICI.

The post Eveniment inedit la Astra Film Festival: filmele vor putea fi urmărite din bărci appeared first on Cultura la dubă.

Chiar și așa, știrea redeschiderii muzeelor s-a răspândit fără clarificări. Ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, a declarat ulterior că se vor redeschide doar muzeele care pot acorda bani din buget pentru achiziționarea de dezinfectanți și materiale necesare pentru protejarea publicului. Altfel, Ministerul Culturii nu va aloca bani special pentru asta. Așa că muzeele mai sărace vor rămâne închise și, din lipsa plătitorilor de bilete, vor sărăci și mai mult.

Dragoș Neamu este organizatorul Nopții Muzeelor în România, directorul de proiecte culturale și relații internaționale al Rețelei Naționale a Muzeelor și membru al Rețelei Europene a Muzeelor. Am stat de vorbă cu el pentru a înțelege mai bine care sunt cauzele percepției negative pe care românii o au asupra muzeelor, de ce multe dintre ele refuză schimbarea și la ce să ne așteptăm după 15 mai.

Dragoș, din ce cauză crezi că au apărut toate glumele legate de deschiderea muzeeelor, începând cu 15 mai? Mă refer la acest val de ironie care arată că oamenii oricum nu mergeau la muzee.

Da, e adevărat. Glumele cred că au apărut din conștiința colectivă, în sensul în care există o percepție nu tocmai pozitivă asupra muzeelor. Dacă ne uităm pe indicele de vizitare, el este foarte scăzut, raportat la țările din Europa. Dar raportat la barometrul de consum cultural este încă cel mai ridicat, legat de preferințele publicului cu privire la instituțiile de cultură din România.

Dar sunt atâtea probleme pe care le avem, care de multe ori ne fac neatractivi în rândul oamenilor și de aici toate glumele și anticipările că nu vor fi așa de vizitate muzeele, încât s-o lăsăm mai ușor cu restricțiile și cu stresul ăsta pentru că nu prea vor fi așa de aplicabile.

Totuși, eu sunt convins că unele muzee vor fi foarte vizitate.

“În prima săptămână probabil va fi o cerere foarte mare, după care s-ar putea să întervină dezinteresul sau nevoia de alte oportunități.”

Dragoș Neamu, Rețeaua Națională a Muzeelor

Cum ar fi?

În primul rând, le-aș lua pe cele care sunt pe primele 3 locuri în ierarhia oficială: Muzeul Astra, Castelul Bran și Antipa. Ele cu siguranță va trebui să se pregătească sufletește.

Acum se preconizează că oamenii, după atâta izolare, au chef să consume cultură și chiar și dintre cei care nu o fac în mod normal.

Am văzut că la începutul izolării, toată lumea se bucura că există muzee virtuale. Crezi că s-a schimbat atitudinea în perioada asta și oamenii și-au dat seama ce aveau și ce au pierdut?

Nu știu, nu cred neapărat. Mă bazez pe o analiză făcută pe această perioadă de izolare, asupra indicelui de consum cultural online. În dreptul muzeelor s-a observat că după vreo 4 zile, la începutul izolării, în care lumea a accesat nebun tot ce înseamnă muzee, tururi virtuale, povești despre artefacte, după 4 zile această curbă de interes s-a prăbușit.

Deci dacă mă raportez la acest lucru, poate că în realitate, în oglindă, se va întâmpla la fel. Primele 4-7 zile, prima săptămână probabil va fi o cerere foarte mare, după care s-ar putea să întervină dezinteresul sau nevoia de alte oportunități.

A fost tot timpul o dilemă, o întrebare: de ce la Noaptea Muzeelor sunt zeci de mii de oameni care stau la cozi ca să intre la muzee și în restul timpului nu sunt? Doar pentru că este gratuit sau datorită sentimentului de socializare?

Din sondajele pe care le-am făcut ideea că oamenii merg pentru gratuitate a ieșit undeva pe locul 4 în clasamentul nostru. Pe primul loc a ieșit interesul și plăcerea de a vizita muzee în grup, ca oportunitate de socializare faină, fină, elegantă, pe care nu o ai în mod normal. Iar pe locul 2 – programul.

Oamenii ar avea posibilitatea să meargă la muzeu în timpul săptămânii după programul de la birou, care coincide cu momentul închiderii muzeelor.

Care crezi că este principalul motiv pentru care managerii de muzee nu ies din programul obișnuit și nu fac evenimente speciale ca să atragă publicul? Cei mai mulți dintre ei…sunt, totuși, unii care o fac.

Unii fac, într-adevăr, și maximum de interes și creativitate se dă cu ocazia Nopții Muzeelor, tocmai pentru că e un eveniment special. Dar de ce nu fac în mod normal? Pentru că, de cele mai multe ori, bugetele muzeelor sunt bugete de subzistență. 90% dintre muzee trăiesc pe un buget care asigură salariile angajaților în condiții excepționale. Nu mai sunt bani de inovații.

Dar îți dau un exemplu. Când tu ai fost manager interimar la MNAR, ați avut un eveniment cu curtea Palatului Regal deschisă. A costat mai mult?

Nu a costat mai mult. Urma să spun și partea a doua, că mai ține și de viziune, de disponibilitatea managerilor de a găsi soluții ingenioase și creative pe resurse limitate. Mai ține, în cazul meu, și de pofta aceea a unei experiențe profesionale noi în care mă aflam, nu eram rutinat de absolut nimic.

La urma urmei, este o poveste între managementul clasic și managementul vizionar, antreprenorial, pe care unii îl au, alții nu.

“Oamenii din domeniu acceptă aceste ilegalități pentru că nu sunt obișnuiți să-și ceară drepturile.”

Cât de mult crezi că este afectată starea muzeelor din România de legea privind managementul instituțiilor publice de cultură?

Este afectată într-un mod decisiv, structural.

Și mai e și acel obicei de a ține manageri interimari pentru câțiva ani.

Sigur, nu e numai asta, acela e un obicei ilegal, să ne înțelegem. Nu este un obicei pe care un anumit vid legislativ îl permite, nu. Aici este un exemplu de ilegalitate gravă, pe care fiecare ordonator de credite și- asumă și va răspunde, dacă va fi tras la răspundere pentru asta.

Păi și de ce oamenii din domeniu acceptă aceste ilegalități?

Oamenii din domeniu acceptă aceste ilegalități pentru că nu sunt obișnuiți să-și ceară drepturile, nu sunt obișnuiți să apeleze la asociațiile profesionale care le apără interesele, nu sunt organizați în sindicate foarte puternice pentru că e o comunitate mică, legea de înființare a sindicatelor e destul de complicată. În general, nu există o voce recunoscută unitar de către comunitate, ci doar parțial. Este Rețeaua Muzeelor, mai sunt și alte asociații care fragmentează toată această inițiativă în apărarea intereselor legitime ale comunității, în semnalarea abuzurilor care există.

Dar care este miza acestor interimate numite? Că nu sunt așa mulți bani la bugetele muzeelor, pot fi ei sustrași cumva?

De multe ori, în muzee, interesele politice sunt foarte puternice pentru că muzeele devin spațiu în care sunt servite anumite mesaje privind aportul pe care l-au avut unele persoane dintr-un anumit eșalon politic. Pe de altă parte, interimatele acestea nu îți oferă foarte multe plaje de manifestare. Profiți, într-adevăr, în calitatea de manager al unor muzee mari.

Acum, să fim înțeleși. Muzeele, dacă sunt abordate managerial, așa cum sunt recomandările pentru vremurile în care trăim, pot deveni adevărate generatoare de dezvoltare economică, turistică, de regenerare urbană. Sunt unele muzee care devin marca orașului. Spui Paris, spui Luvru.

“Toate instituțiile, nu numai muzeele, iau chipul și asemănarea managerului. Muzeul Satului, dacă ai avea capacitatea să te întorci cu 30 de ani înapoi, vezi că nu există nicio diferență.”

Dacă ar fi să ne dai un exemplu pozitiv de muzeu din România, care a reuși să iasă din tipare și să atragă mai mulți vizitatori, care ar fi acela și cum a reușit?

Singurul muzeu care a reușit asta și se poate compara cu muzee din lume este Muzeul Astra din Sibiu. Este un muzeu care a făcut o trecere evidentă de la un management clasic la unul antreprenorial, în sensul în care chiar a generat idei de afaceri, pornind de la valorificarea colecției acestui muzeu.

Îți pot da un exemplu concret: oferirea de tipare de construcții dezvoltatorilor imobiliari sau proprietarilor care vor să își construiască case după metode tradiționale.

De ce nu vedem același tip de evoluție la Muzeul Satului din București?

Pentru că toate instituțiile, nu numai muzeele, iau chipul și asemănarea managerului. Muzeul Satului, dacă ai avea capacitatea să te întorci cu 30 de ani înapoi, vezi că nu există nicio diferență. Este, în continuare, un muzeu frumos, îngrijit, e ca o gospodărie țărănească foarte fistichie, cu pisici, cu căței, cu purcei, dar care nu este altceva decât o extensie a Parcului Herăstrău. Este un loc de promenadă.

Este un muzeu încremenit într-o frumusețe întreținută, de tip promenadă, nu ai nimic interactiv, nu poți să experimentezi absolut nimic, nu poți să atingi mai nimic.

Tu ai luptat mulți ani pentru soarta muzeelor din România, dar ai ales să pleci în Belgia. De ce ai făcut-o?

Am plecat în Belgia pentru că m-am gândit la viitorul copiilor mei. Dar niciodată nu m-am desprins de proiectele din România, sunt în continuare conectat, chiar dacă m-am mutat la 2000 de km, toată activitatea mea profesională se concentrează numai în jurul muzeelor, de la a le reprezenta sau a le oferi proiecte de dezvoltare, dar și din postura nouă, de om care contribuie la înființarea de muzee.

The post “Glumele despre redeschiderea muzeelor au apărut din conștiința colectivă, indicele de vizitare este foarte scăzut.” – Dragoș Neamu, Rețeaua Națională a Muzeelor appeared first on Cultura la dubă.