Instituțiile publice de cultură organizează evenimente dedicate Zilei Culturii, muzeele au intrarea liberă, politicenii țin discursuri la gale și evenimente exclusiviste.

În realitate, cultura rămâne cel mai slab finanțat domeniu din țara noastră. În 2025, a primit 0.07% din PIB, cel mai mic buget alocat unui minister.

Azi, Cultura la dubă publică un manifest apropiat de realitatea oamenilor care creează artă în România sau peste hotare, la cel mai înalt nivel, într-un context plin de obstacole, intruziuni politice sau nepăsare, prin propriile sacrificii și printr-o imensă iubire pentru frumos și adevăr.

16 oameni de cultură români răspund la întrebările “Ce mai înseamnă azi cultura?” și Ce ar trebui să sărbătorim de Ziua Culturii?”.

Un material realizat de Cultura la dubă și produs de Paradigma Film.

Cu participarea: Alex Bogdan, actor; Alex Călin, actor; Chris Simion, regizoare, fondatoarea Teatrului Grivița 53; Nicoleta Lefter, actriță; Dan Perjovschi, artist vizual; Alexandra Badea, dramaturgă și regizoare; Miruna Vlada, scriitoare; Iulian Postelnicu, actor; Ada Solomon, producătoare de film; Andrei Șerban, regizor de teatru și operă; Radu Vancu, scriitor; Francesca Velicu, balerină; Alexandra Dariescu, pianistă; Cătălina Mihai, actriță; Mădălina Voicu, restauratoare; Cornel Ilie, manager interimar MNIR

La rectificarea bugetară, cultura a primit mai puțini bani decât partidele politice.

În 1990, în România funcționau 400 de cinematografe. În 2026, doar 19 dintre ele mai sunt deschise. În tot acest timp, România a fost descoperită de occident prin cinema. Cineaștii români au obținut Palme d’Or la Cannes, trei Urși de Aur la Berlin, două nominalizări la Premiile Oscar și numeroase alte premii importante. Boardul Academiei Europene de Film este condus de o româncă – Ada Solomon.

Muzeul Național de Istorie a României este cea mai bogată instituție din țara noastră, după Banca Națională. Valoarea a doar 60% dintre obiectele evaluate se ridică la peste 1 miliard 300.000 de lei. Patrimoniul MNIR cuprinde piese arheologice cu o vechime de peste 20.000 de ani, bijuterii antice sau bijuterii cu diamante și pietre prețioase, purtate de reginele României, decorații, haine, tablouri, fotografii de arhivă, cadourile primite de familia Ceaușescu de la conducători din întreaga lume, cărți rare, hărți sau documente istorice care atestă întemeierea României.

Toate acestea ar putea dispărea pentru totdeauna dacă un mare cutremur va lovi Bucureștiul. MNIR este găzduit de Palatul Poștelor de pe Calea Victoriei, o clădire șubredă, cu o vechime de 120 de ani. Monumentul istoric a intrat în 2002 într-un proces de restaurare, care s-a dovedit a fi începutul agoniei în care patrimoniul nostru se zbate de 23 de ani.

De atunci, MNIR este deschis publicului doar în proporție de 20%. Cea mai mare parte a patrimoniului zace în lăzi, cutii sau alte ambalaje, în camere sigilate, departe de ochii copiilor și ai tinerilor care ar putea să le vadă și să înțeleagă ceva din istoria noastră.

***

Reporter: Alexandra Tănăsescu

Imagine: Cristian Tamaș

Montaj: Sorin Tănase

#CulturaLaDuba#scoatemculturadinduba#romania#ZiuaCulturii#manifest#artisti#arta#mesaje#cultura#teatru#film#cinema#carte#muzica#dans#artevizuale#arhitectura#istorie#muzee#MNIR#cinematografe

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post VIDEO Ce mai înseamnă azi cultura și ce ar trebui să sărbătorim de Ziua Culturii? Răspund artiștii români appeared first on Cultura la dubă.

În scrisoare, ministrul Demeter argumentează că nu mai putea să îi prelungească interimatul lui Ovidiu Țentea, după ce acesta a obținut doar 6.31 la concursul recent organizat de Ministerul Culturii.

“În locul unei propuneri pentru nou contract de management interimar, am primit o scrisoare de felicitări, în care domnul ministru Demeter Andras mi-a mulțumit pentru activitate și a motivat faptul că rezultatul evaluării pentru concursul de management la care am participat este nesatisfăcător, motiv pentru care nu prelungește mandatul.

Dar concursul n-are nicio legătură, nici logic, nici juridic. Interimatele înseamnă continuarea activității în aceiași parametrii, adică asigurarea continuității instituției pe alte considerente. Nu există nicio legătură sau corelații legislative între aceste lucruri, dar domnul ministru a ținut seama mai degrabă de opinia a trei sau cinci specialiști care au fost în această comisie, care știau mai mult sau mai puțin condițiile sau modul în care funcționează Muzeul Național de Istorie a României, decât să se fie convins cu proprii ochi de situația de fapt.”

Ovidiu Țentea este cercetător în arheologie, angajat la MNIR de peste 20 de ani. În februarie 2025, el a fost numit manager interimar de către ministrul de atunci, Natalia Intotero, după ce aceasta l-a demis pe Ernest Oberlander Târnoveanu, în urma scandalului furtului artefactelor dacice din Olanda.

Acum, în locul său, manager interimar a fost desemnat Cornel Ilie, director adjunct al muzeului.

La concursul organizat de minister s-au prezentat 3 candidați. Niciunul nu a obținut de la comisie media necesară (7) pentru a se califica la proba interviului.

Spre deosebire de concursul de la TNB, ministrul Demeter nu a făcut până acum publică componența comisiei de la concursul MNIR, în ciuda insistențelor sindicatelor din muzee.

“TNB a fost pilot. Legea nu interzice dezvăluirea comisiei, dar GDPR presupune obținerea prealabilă a acordului persoanei. Pentru concursurile deja anunțate, logic nu se mai poate. Pentru cele ce se anunță – da, se vor publica, în măsura acordului, evident.”, a declarat ministrul Demeter pentru Cultura la dubă.

Cultura la dubă va publica în curând un material amplu despre concursul de la Muzeul Național de Istorie a României, cea mai bogată instituție din România, după Banca Națională, care de 23 de ani e închisă în proporție de 80% și prezintă un risc seismic major. Despre situația de la MNIR, Cultura la dubă a scris pe larg AICI.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Ovidiu Țentea, înlăturat de ministrul Andras Demeter de la conducerea Muzeului Național de Istorie a României appeared first on Cultura la dubă.

În primul său interviu amplu acordat pentru Cultura la dubă, ministrul Culturii, András Demeter, spune răspicat că vrea să-și asume o reformă legislativă și atenționează lucrătorii culturali că trebuie “să-și schimbe conduita”.

“Toată conduita, toată această abordare a raporturilor de muncă, care au o singură direcție, one way: creșterea. Și nu vine niciodată creștere de calitate, nu vine niciodată creștere de conținut, nu vin decât drepturi, drepturi care cresc.”

Sectorul cultural se află în mijlocul unei crize evidente provocată de Ordonanța 52, contestată de mai multe instituții și oameni de cultură, fiindcă ar putea duce la imposibilitatea desfășurării activităților culturale. Ministrul spune că joia aceasta va reveni cu o nouă ordonanță care va permite anumite derogări, astfel încât evenimentele deja planificate până la sfârșitul lui 2025, precum și consumabilele necesare în instituții, să nu fie puse în pericol.

Pe de altă parte, acesta vorbește despre nevoia unei schimbări sistemice, care să rezolve inechitatea dintre lucrătorii culturali angajați pe perioade nedeterminate și cei neangajați.

În interviul de mai jos am abordat subiectele majore care macină sectorul cultural, de la problema concursurilor pentru posturile de manageri, creșterea TVA-ului la cărți, la proiectele de patrimoniu, cum ar fi salvarea Muzeului Național de Istorie a României, condițiile periculoase în care lucrează restauratorii, inechitatea salarială dintre instituțiile de spectacol și muzee, precum și subiecte sensibile care vizează cariera lui András Demeter, condamnat în trecut pentru conflict de interese sau acuzat că ar fi dat foc steagului României. Ministrul vorbește, de asemenea, despre relația cu premierul Bolojan, dar și despre cea cu premierul maghiar Viktor Orban.

“Un singur lucru este cert și clar: Viktor Orban e un om politic curajos. Nu practică expresia capul plecat, sabia nu-l taie. A învățat din istorie că capul plecat duce oriunde altundeva, dar nu la supraviețuire.”, spune András Demeter.

***

Domnule ministru, după cum știm cu toții, e o perioadă foarte grea pentru cultură. În primul rând, haideți să vorbim despre buget: de ce ați primit de 6 ori mai puțin decât ați cerut?

Este o perioadă grea pentru toată țara, pentru toți cetățenii. S-au acumulat de-a lungul anilor foarte multe probleme, mai ales pe plan economic, și trebuie să se ia măsuri. Apoi, bugetul aprobat pentru anul 2025 a fost în așa fel construit și adoptat de către Parlamentul României încât se știa că nu există acoperire pentru ultimul trimestru. Știm din ianuarie. Aceasta a fost o sacină pentru guvernul care a fost în prima jumătate a anului, și a devenit o povară și mai grea pentru guvernul actual.

Deci, surprize, până la urmă, nu sunt.

Dar știți ce îi revoltă pe oameni? Am înțelege cu toții situația dificilă, însă, din ce am citit, oamenii din cultură sunt deranjați de prioritățile guvernului, în sensul că partidele politice au primit mai mulți bani decât sectorul cultural. De asemenea, când a fost mărit TVA-ul, s-a mărit și la carte, în condițiile în care câștigul pentru bugetul de stat nu era foarte mare, dar pierderea pe care o provoacă în domeniu este mare.

Am învățat din primul meu mandat de secretar de stat, acum 20 de ani aproape, ministrul de finanțe de atunci mi-a explicat: Andraș, n-ai să vezi în viața ta un ministru de finanțe care, din singura sursă predictibilă și calculabilă, îți va ceda ceva. Nici ție, culturii, nici altcuiva, pentru că ăsta este izvorul care poate fi cumva controlat ca debit. Deci, aceste creșteri reprezintă, în această situație destul de disperată pentru guvern, pe de o parte, o soluție.

Acum, cum afectează asta industriile? Așa cum ne afectează pe noi în industria noastră mică de acasă, în gospodăria fiecăruia, doar că industriile, spre deosebire de noi care avem veniturile, de regulă, destul de fixe, pot să-și reconsidere orice prioritate.

Dacă vorbim de editură, atunci planul editorial poate fi adaptat, astfel încât să reușească să treacă peste această perioadă fără pierderi mari. Vorbim de o industrie, vorbim de o economie, vorbim de interesul care este, înainte de orice, de a avea nu doar echilibru financiar, ci și profit. De aceea, este o industrie.

Dar, până la urmă, povara cade tot pe consumator, în acez caz pe cititor.  

Nu neapărat.

Vă dau un exemplu concret. Acum câteva zile am ales de la raft o carte pentru copii care costa 39 de lei. La casă, însă, mi s-a spus că este 49 de lei, fiindcă a crescut TVA-ul și nu au apucat să modifice toate prețurile. Câți oare nu ar fi renunțat la acea carte, dată fiind această scumpire majoră?

Da, am înțeles. Evident că știm că se întoarce și aici. Problema este că dacă toată lumea s-ar fi pregătit pentru acest lucru, care, repet, nu a venit surprinzător…

Atunci, da, într-adevăr, era mai bine să existe măsuri. Vă dau o măsură de echilibrare. Din momentul în care crește prețul de consum la carte, dacă tu ai alternativa unui sistem pus la punct de achiziție și bibliotecile au un fond de carte interesant, atunci e posibil să poată exista o compensație.

Până la urmă, rostul bibliotecii, de când e lumea, este că permite un acces la un fond de carte pe care, în anumită perioadă, unii oameni nu și-l pot permite.

Și considerați că bibliotecile din România corespund acestei nevoi?

Nu, nu sunt up to date. Din păcate, sunt foarte departe. De asta spun că lucrurile, deși erau predictibile, tot ne-au luat prin surprindere, dar asta este crucea noastră. Deci, într-adevăr, bulversarea s-a produs. S-a produs la nivelul micro, la nivelul macro, la nivelul individului, a familiei și a întregii societăți.

Legat de banii pentru partide…Eu nu sunt politician și nu am considerațiuni și priorități politice. Eu sunt mai degrabă un tehnician, numit pe criterii politice. Deci, din perspectiva mea de tehnician pot să vă spun doar atât: nu cunosc care sunt raționamentele pentru care acum aceste prevederi pentru partide politice apar ca fiind mai favorizante la rectificarea bugetară.

Dar trebuie să luăm în considerare faptul că suntem după un an și jumătate de alegeri. Legea așa prevede, că după ce partidele au avansat cheltuielile, li se rembursează toate costurile eligible.

Ca să concluzionez, pornind cu un handicap, încă de pe 1 ianuarie, eu cred că putem ajunge până la sfârșitul anului să ne închidem fără probleme. Dar dacă nu ne schimbăm conduita, problema va fi la fel.

Ce înseamnă conduita? La ce vă referiți, mai exact?

Toată conduita, toată această abordare a raporturilor de muncă, care au o singură direcție, one way: creșterea. Și nu vine niciodată creștere de calitate, nu vine niciodată creștere de conținut, nu vine niciodată decât drepturi, drepturi care cresc.

Asta credeți că fac managerii instituțiilor de cultură?

Nu, managerii nu, asta rezultă din presiunea coordonată de discursul sindicalist. În spitale și în educație a crescut foarte mult nivelul de salarizare. Resimțim schimbarea de calitate? Nu prea. Deci, este clar că, dacă nu ne schimbăm conduita, într-un final acest one way, într-o continuă creștere, vom ajunge la imposibilitate de plată. Poate nu acum, poate nu la anul, poate va mai rezista, cum a rezistat 35 de ani, pe niște discursuri politice și politicianiste destul de eronate.

Și ce ar însemna, din punctul dumneavoastră de vedere, această schimbare a conduitei în instituțiile publice de cultură?

În primul rând, reconsiderarea legislației.

Cum?

Foarte simplu. Sunt modele practicate în lume, în care nu există raportul juridic de muncă, cu toate sporurile, ci o abordare mult mai antreprenorială. Prin liberalizarea meseriilor vocaționale, iar raportul juridic de muncă rămâne unul complementar, subsidiar sau restrâns.

Ați avut discuții concrete cu premierul Bolojan, în acest sens?

Scrie în programul de guvernare acest lucru. Urmează să ne apucăm de implementare.

Vorbim despre un sistem de indemnizații pentru artiști, de exemplu, cum e în Franța?

Nu, vorbim despre întregul sector cultural. Pentru că întregul sector cultural este guvernat de instrumentul de măsură denumit timpul de lucru, adică lucrul 8 ore pe zi, 40 de ore pe săptămână, cu sâmbete și duminici, cu sporuri, ceea ce este total nefiresc în această zonă, în lumea artistică, în general.

Discuția cu contractul colectiv de muncă a pornit de la un aspect foarte simplu: supraveghetorii din muzee, care au un rol foarte important, deocamdată, până când nu vor apărea roboții supraveghetori, au un rol foarte important în opinia lor, mult mai stresant decât ni s-ar părea nouă, civililor, și sindicatele au spus: nu se mai poate, trebuie să schimbăm regula.

Regula muzeelor era următoarea: nu se lucrează luni și marți, pentru că se compensează zilele de sâmbătă și duminică. Cererea lor era acum să se compenseze dublu, ceea ce ar fi condus că luni și marți să aibă liber, dar nici miercuri și joi să nu lucreze. Și atunci, unde mai duce acest domino?

Acest domino care este doar într-o creștere, doar că nu ne dăm seama că, până la urmă, începe să se prăvale. Dacă primul cade, restul se duce după aceea. Asta e doar un exemplu.

În general, meseriile vocaționale nu ar trebui să aibă unitatea de măsură timpul, ci ar trebui să aibă unitatea de măsură cantitatea, calitatea, complexitatea livrabilului, care constă într-o expoziție, într-o lucrare, într-un spectacol, într-un concert, într-o colecție, în volumul de carte pe care îl livrează biblioteca consumatorilor.

Ați spus că e nevoie de o schimbare la nivel legislativ. Cum vedeți situația actorilor angajați aproape pe viață în instituții publice? Sunt unii care au contracte determinate care joacă mai des decât cei unii cu contracte nederminate, care poate nu au mai jucat de ani de zile, dar primesc salariile.

Eu, când am scris cu echipa, în 2007, Ordonanța 21, care este legea teatrelor, legea privind instituțiile și companiile de drept privat de spectacole și concerte, atunci am încercat ceva și, drept mulțumire, am primit un sicriu adus în fața ministerului de către sindicate.

Acolo am specificat în lege că, spre deosebire de regula generală instituită de codul muncii, în instituțiile de spectacole și concerte, angajările se pot face și pe durată determinată, indiferent de durată, nu neapărat pe viață, prin derogare de la articolele 82-84 din Codul Muncii.

În acești aproape 20 de ani care au trecut din 2007, sunt în continuare foarte puține instituții de spectacole care s-au folosit de lege. Acest fenomen trebuie regândit, trebuie reconsiderat întregul sistem cultural.

Acum doi ani a fost adoptat acest statut al lucrătorului cultural profesionist. Aceasta este deja o alternativă care este încă un mugurel. Foarte firav și foarte incomplet. Lucrătorii culturali, nu doar artiștii, ar trebui să aibă o lege protectivă care să asigure o alternativă sistemului guvernat de dreptul muncii.

În acest tip de abordare complementară trebuie să lucrăm noi în viitorul apropiat împreună cu toate brestele, cu toți beneficiarii, găsind o soluție treptat, pentru că ceea ce nu s-a schimbat în 35 de ani, nu poți schimba de pe azi pe mâine. Trebuie să o faci elegant, având grijă de zonele sensibile, de anumite vârste, de anumite profesii care sunt mai speciale, de exemplu un balerin, care poate lucra doar până la o anumită vârstă.

Deci, trebuie să o faci cu tact, cu atenție și cu aplicarea specificităților zonei, complementar, nuanțând cadrul legislativ și transformându-l într un mecanism care oferă o solidă alternativă.

Atunci vom putea să ne pregătim astfel încât orice astfel de surpriză ar fi pe viitor, ca această criză prin care trecem…

Imposibilitatea de a plăti salariile?

Asta sau altele, nu știm ce vine peste tine. Deci, da, asta este un aspect care acum e pe tapet, e pe rol, dar mâine poate apărea altceva.

Dar mai este o problemă. Din momentul în care te gândești la un sistem alternativ, tu nu poți spune ai economisit fondul de salarii. Nu l-ai economisit pentru că fondul de salarii trebuie să îl treci la bunuri și servicii într-o parte considerabilă, dacă nu și mai mare.

Dar în această ecuație, cultura nu va mai fi împărțită în două categorii: cei norocoși și favorizați care au de toate, siguranță, salarii, și cei ghinioniști sau tinerii absolvenți care nu au loc în sistem, ei n-au nimic.

Această schimbare despre care vorbiți, care înțeleg că e dorită de coaliția de guvernare, este acum în lucru la vreo comisie?

Este responsabilitatea Ministerului Culturii, la fel cum fiecare pe felia lui, să aplice programul de guvernare. Toate legile pe care le-am făcut au fost făcute pe bază de largă consultare. Nimic nu s-a făcut de pe azi pe azi, sau noaptea ca hoții.

Nu se va schimba nimic până când nu faci într-adevăr o reformă.

De aceea, acest guvern și-a asumat acest rol destul de ingrat de a lua decizii usturătoare. Eu nu vreau să fie usturătoare. Vreau să fie gândite și pregătite. Deocamdată salvăm ce putem.

Ați avut discuții concrete cu premierul Bolojan, v-a cerut să scădeți cheltuielile din sectorul cultural?

Scăderea cheltuielilor din toate sectoarele este un must.

Dar v-a cerut și cum să o faceți?

Nu, asta e treaba fiecărui ministru.

Vă întreb pentru că domnul Bolojan, când era la Oradea, a avut această viziune asupra sectorului cultural, de comasări și trecere pe contracte determinate.

Da, dar încercările lui, până la urmă, n-au avut o finalitate, pentru că erau punctuale, nu erau sistemice. Asta încerc să spun. Vremea tratamentelor simptomatice a trecut, a condus la rezultate total dezastruoase. Acum ar trebui să tratăm boala. Toți suntem conștienți de această boală, dar nimeni nu se apucă de tratament. De ce? Pentru că nu ne permiteam.

Dar și dintre artiști s-a ridicat problema că unii joacă foarte mult, iar alții, angajați, deloc. Știți că este un caz recent la teatrul Metropolis, chiar e un proces pe rol cu o actriță care n-a mai jucat de foarte mulți ani și acuză conducerea teatrului de hărțuire la locul de muncă.

Doamna respectivă n-a jucat nici înainte. (n.r. actrița Mariana Dănescu, angajata Teatrului Metropolis din București)

De fapt, scopul este acesta: ca dintr-un loc călduț, mai mic, și cu salarizare mai mică, să ajungă într-un loc la fel de călduț, cu salarizare mai mare.

Eu am adresa ei către mine, ea neînțelegând că eu nu pot transfera de la o instituție a primăriei la o instituție a ministerului. Nu există, nici măcar Codul Muncii, care are multe inepții, nu cunoaște această solicitare. Dar acolo, scopul nu este neapărat de a juca. Ca să ne înțelegem foarte bine, eu nu spun că un actor nu trebuie să joace, dar găsești soluții. Eu, de exemplu, joc la un teatru alternativ, la un teatru independent.

Alte țări au găsit soluții. Noi nu am vrut timp de 35 de ani. Întrebare: acum, când n-o să mai putem susține, o să avem curajul să facem o schimbare?

Dumneavoastră aveți curajul, ca minister al culturii, să faceți această schimbare?

Da.

Sunteți susținut de premierul Bolojan? Puteți să ne spuneți puțin care este relația dumneavoastră cu premierul?

Suntem colegi în același guvern. Ne știm de câțiva ani, dar nu suntem, nu trebuie să fim prieteni. Nu există niciun dialog extra-instituțional, există dialog instituțional.

După ce ați văzut reacțiile provocate în domeniu de Ordonanța 52/2025, ați avut o discuție cu premierul?

Da. Am avut și în ședința de guvern de joi.

Și cum se va rezolva situația?

Printr-o ordonanță de urgență.

Vom face acum un act normativ, care nu va fi de aplicabilitate generală. Va fi în interesul exceptării tuturor cheltuielilor care se fac pentru producerea și exploatarea de bunuri culturale, pentru prezervarea patrimoniului, pentru conservarea lui sau promovarea lui, astfel încât evenimentele să poată avea loc, să nu fie periclitate. De la producere la exploatare, de la premierele care se pregătesc, expoziții, târguri de carte care mai sunt anul ăsta, să poți invita în continuare soliștii sau dirijorii și să poți cheltui pe recuzita consumabilă, de exemplu corzile la instrumente, dacă ai nevoie, pentru că nu mai ai pe stoc.

Cei din zona muzeală sunt foarte nemulțumiți de discrepanța pe care ministerul o face între sectorul instituțiilor de spectacol și muzee.

Ministerul nu face această discrepanță. În legea salarizării, salariile au crescut în instituțiile de spectacole și unii au rămas în urmă, muzeele. Dar această discrepanță nu o face Ministerul Culturii. Nu Ministerul Culturii face legea salarizării. Este un domeniu guvernat de dreptul muncii, gestionat de Ministerul Muncii, cu consultarea Ministerului Culturii.

Și dumneavoastră, ca ministru al Culturii, faceți ceva să remediați inechitatea asta, să discutați cu ministrul Muncii? Probabil ați citit de-a lungul timpului materiale de presă care au arătat restauratori care lucrează în condiții de-a dreptul periculoase pentru sănătătatea lor, mulți dintre ei suferă de cancer.

Dar câte mesaje primesc eu pe Facebook sau peste tot…

Da, legea salarizării. Uitați-vă la declarațiile ultimilor trei miniștri ai Culturii. Toată lumea spunea lucrăm la legea salarizării. Și ați văzut cumva legea salarizării modificată?

Eu nu am spus că lucrez la legea salarizării pentru că nu sunt de acord. Pentru că nu legea salarizării este soluția. Degeaba o peticești, 35 de ani a dus numai la discrepanțe.

Dar sunteți conștient de problemele cu care se confruntă cu oamenii care lucrează în muzee, în laboratoare?

Da, sunt absolut conștient.

Și pentru aceștia, care au niște salarii infime și condiții de lucru nesănătoase în multe cazuri, care este soluția?

Cu toții lucrăm expuși. Și actorii lucrăm expuși și muzicienii și dumneavoastră, în presă, lucrați expuși la tot felul de condiții și nu goana după sporuri ar trebui să fie soluția.

Da, sunt conștient de aceste probleme, dar nu am baghetă magică. Nu pot să le rezolv de pe azi pe mâine. Aceste probleme nu sunt de ieri, țin de 35 de ani.

În opinia mea, acest sistem în 35 de ani și-a dovedit totala inadecvare la nevoi. Acum vorbind despre muzee, dar după aceea, dacă ne focusăm un pic pe bibliotecari, o să vedem că situația e pe alocuri mult mai gravă decât la muzeografi sau la restauratori. Deci cum focusezi pe fiecare, îți dai seama că arată cumva ca infrastructura de țevi din București.

Și de ce am ajuns în situația asta, domnule ministru?

Este foarte simplu, pentru că în toți acești ani România avea alte priorități. Nu cultura, evident. Și este firesc. Nu aveam infrastructură rutieră, nu aveam infrastructură spitalicească. În continuare avem nu știu câte școli cu toalete în curte. Deși problemele în 35 de ani s-au mai rezolvat. Mai avem, totuși, niște drumuri față de cum erau în tinerețile mele. Avem, totuși, niște spitale.

Dar au dispărut biblioteci, cinematografe, centre culturale din mediul rural și orașele mici…

Știu exact cum au dispărut așezămintele culturale. Spre deosebire de alte zone ale lumii, nu avem instituția cofinanțării. Din momentul în care am introduce sistemul acesta, prin care centrul, cum ar fi Guvernul, cum ar fi Ministerul Culturii, dintr-un buget al său să asigure o contribuție proporțională cu contribuția locală, din momentul acesta toată infrastructura s-ar dezvolta altfel.

Noi am avut un program în 2005-2007 în care am făcut și legea așezămintelor culturale și am avut un program național de construire sau de reparație capitală a așezămintelor. Programul, după ce am plecat noi de la guvernare în 2008, ușor, ușor s-a asistat, dar mai era o problemă.

Sunt niște construcții, dar nu se folosesc pentru că nu există bugetare pentru profesioniști care să activeze acolo.

De ce să meargă cineva să fie metodist? În același timp, ne mirăm că lipsa de educație și de cultură în rural ne produce un electorat care este foarte ușor manipulabil. Deci problemele sunt sistemice. Problemele sistemice nu le rezolvi singur, de pe o zi pe alta.

Să lămurim puțin acea frază din circulara pe care ați dat-o în instituțiile de cultură, care spunea că, în cazuri extreme, în perioade cu interes căzut, se poate intra în concedii fără plată. Este o sugestie reală și cum poate fi cuantificat interesul scăzut?

Am spus că dacă se ajunge în situații extreme. În primul și în primul rând, o circulară prin definiție este un act intern, într-un raport între o instituție finanțatoare și o instituție finanțată, da. Deci nu trebuie să facă obiectul discuțiilor publice.

Dar trăim în epoca transparenței și eu n-am nicio problemă, am fost conștient când am formulat acea frază. Acea frază își are sorgintea în realitatea bugetului despre care vă vorbeam.

Toată lumea știe de pe 1 ianuarie că bugetul nu ajunge. Toată lumea știe că bugetul nu acoperă ultimul trimestru, fondul de salarii, dar toată lumea merge pe acel obicei. Dom’le, dar e adevărat că chiar se aplică? Că până acum guvernul întotdeauna la rectificare ne-a dat.

Dar cum poate fi definită această perioadă de interes căzut?

Foarte simplu. Fiecare director de muzeu, fiecare director de bibliotecă, fiecare director de teatru știe care sunt obiceiurile de consum cultural în instituția lor, că de aia e director. Vede fluctuația.

Sunt anumite zone în țară în care consumul cultural, de exemplu, înainte de Crăciun și până de Sfântul Ion, este zero. Poți să faci varietate, poți să faci orice, lumea e focusată pe altceva.

Eu n-am făcut nimic altceva decât să evidențiez o realitate. În funcție de constrângere, în situații excepționale, poate fi luată în calcul această variantă. Dar nu există obligație, nu este recomandare, fiecare o interpretează cum vrea.

Un alt capitol important: concursurile pentru funcțiile de manageri. V-ați asumat la începutul mandatului că veți organiza toate concursurile în instituțiile din subordinea Ministerului Culturii.

Și merge, merge.

De TNB nu am auzit nimic, de exemplu. Au trecut mai multe luni.

Pentru că avem un compartiment format din 4-5 oameni cu care trebuie să gestionez cred că vreo 17 concursuri.

Din 17 câte ați organizat?

Am scos Opera din Iași, cred că 3-4 sunt făcute. Lucrăm în paralel cu caietele de sarcini, dar pentru a face un caiet de sarcini, tu ai nevoie de datele actualizate. La Opera din Iași niciunul dintre câștigători n-a intrat în cursa finală, deci, pe la urmă, se reia. Concursul a fost organizat pe datele raportate până în 30 august. Dacă tu faci concursul din nou în octombrie, tu ai obligația să actualizezi datele economice. Datele sunt trimise de instituții, iar eu nu pot să stau cu jandarmii după ei: vezi că acum am nevoie de aceste date.

Iar TNB-ul eu zic că până la sfârșitul acestei luni va fi anunțat. Eu mă țin de calendar. Doar că nici aici nu se întâmplă minuni.

În ce măsură criza aceasta financiară afectează proiectele de patrimoniu majore, și anume Muzeul Național de Istorie, care avea acel împrumut de la Banca Europeană de Dezvoltare. România cred că trebuie să contribuie cu 20%.

Această parte nu este afectată. Partea dificilă este că muzeul nu rezolvă niște probleme. Aici e o problemă de management, până la urmă. Dacă vreți să vă zugrăviți apartamentul, ce faceți?

Îl golesc. Dar, am urmărit acest subiect de vreo 15 ani, iar conducerea muzeului a făcut numeroase apeluri către Ministerul Culturii și către Ministerul Apărării pentru a găsi un spațiu propice pentru depozitarea patrimoniului.

Aici avem o mare problemă, mașina cu două volane este exemplul meu preferat.

Nu vii la mine să spui: hai, domnul ministru, să alegem între varianta A sau B. Nu, asta e treaba ta. Și unul din principalele elemente ale caietului de obiective pentru concursul de management de la MNIR este ieșirea din acest impas.

Doar că în exemplul cu mașina, aici nu este vorba despre o mașină personală, ci de mașina României. Vorbim, totuși, despre patrimoniul României, de zeci de mii de piese care trebuie puse sub adăpost. Managerul unui muzeu trebuie să găsească un spațiu uriaș pentru ele?

Poate că nu un spațiu uriaș, poate că trebuie să găsească mai multe spații mai mici.

Fostul director, Ernest Oberlander Târnoveanu, a identificat de-a lungul timpului niște spații, dar MAPN sau RAAPPS, după caz, nu și-au dat acordul pentru a găzdui patrimoniul.

Eu pot să fiu de acord sau să nu fiu de cu soluția găsită. Dar nu pot eu să mă substitui ție și eu să-ți ofer soluția. Asta nu pot. Nu e corect și nu pot să o fac pentru că nu e responsabilitatea mea.

Dar pare că guvernul actual și guvernele care au trecut nu au acest simț al pericolului iminent, fiindcă, dacă un cutremur ar veni acum sau mâine, efectiv ar distruge patrimoniul României.

Este un pericol iminent știți de câți ani? De la cutremurul de 1977 încoace. Problema asta nu s-a întâmplat de ieri. Sunt niște probleme moștenite.

Eu nu mă aștept nici de la acest concurs să vină candidatii cu soluții finale, dar vor avea un task foarte bine definit: dacă ai soluții sau îți propui un calendar măcar de a găsi soluții, atunci eu deja am la ce să vin cu sprijinul, dar soluția trebuie să vină de jos.

Piramida se construiește de la bază și deciziile se duc de jos în sus. Concursul la MNIR este deschis.

În seara aceasta ați jucat într-un spectacol de teatru. Cum faceți să găsiți un echilibru între jobul de ministru al Culturii și profesia de actor?

Joc doar în obligațiile pe care le am. N-am mai asumat nicio creație nouă. Deci, în afară de acest spectacol, mai am unul la Cluj. Voi avea trei reprezentații până la sfârșitul anului, deci astea nu sunt imposibile. Dar, niciodată n-am renunțat la meserie. Aceste responsabilități sunt trecătoare.

De ce ați vrut să intrați în politică?

N-am vrut să intru în politică, nici n-am intrat în politică. Am fost la locul potrivit în momentul nepotrivit sau invers, cum vreți să o luați. În decembrie 1989, la un mic cerc de literatură în Târgu Mureș, unde eram student în anul 2, noi, cu câțiva profesori, ne-am apucat și am făcut UDMR-ul. Am fost fondatorii UDMR-ului. Sunt membru fondator UDMR și unul dintre primii vicepreședinți pe probleme de cultură, că eram student la teatru, cel mai tânăr fiind.

Eram vicepreședinte pe județul Mureș al UDMR-ului din decembrie 1989. În momentul în care am intrat pe portalul radioului public, ca președinte director general, mi-am suspendat statutul de membru UDMR.

De la radio am trecut la TVR, am avut statut de producător TV, și nici până astăzi nu mi-am reactivat calitatea de membru cotizant al UDMR, dar trecutul și apartenența nu le neg.

Biografia dumneavoastră are acea pată care vă urmărește peste tot: decizia definitivă a instanței privind conflictul de interese. Ați fost găsit vinovat. Regretați ceva din perioada aia? Poate o decizie pe care ați luat-o?

Nu regret absolut nimic. A fost o luptă foarte ciudată, foarte interesantă. Am moștenit un proiect european, un proiect de finanțare europeană de 3 milioane de euro, care ajunsese în colaps. Deci, Se cheltuise cam un milion și ceva, era ultimul an, era în colaps și risca radioul să plătească înapoi toți banii cheltuiți. Și am salvat proiectul, am terminat cu laude, cu felicitări, ca exemplu de bună practică.

Și aici a venit organismal intermediar care a spus: trebuie să emiteți un ordin de președinte director general în care să vă desemnați coordonator.

Am zis că eu nu semnez așa ceva, nu mă numesc pe mine, trebuie să fie altă soluție. Și m-am împotrivit vreo două trei luni și organismul intermediar a spus nu, că trebuie și acest document. Am chemat toți consilierii juridici și mi s-a explicat foarte clar: este un act administrativ, dar nu el produce efecte juridice.

Eu am avut un conflict de interese în materie administrativă, așa se numește. Așa este încadrarea.

Decizia instanței a fost că nu mai aveați voie să ocupați o funcție publică timp de 3 ani.

Și n-am ocupat funcție publică timp de 3 ani.

Ați fost în Consiliul de Administrație al Radioului. Funcție publică plătită.

Nu este funcție publică. Este o calitate dobândită prin votul Parlamentului. Am trecut prin comisii și a votat plenul reunit, comisiile reunite. Deci cine face are obligația și dreptul de a desface. Tu nu poți să demisionezi.

Ba da, poți să demisionezi.

Dar de ce să demisionez? Nu e treaba mea. Eu am înștiințat Parlamentul că este această decizie. ANI a înștiințat Parlamentul. Parlamentul trebuia să se reunească și să ia decizia. Eu nu am o problemă de moralitate. Nu am fost vinovat de la bun început.

Dacă vreți, puteți să mă întrebați și de steag.

Este adevărat că ați dat foc steagului României?

Nu. Mai multă lume a verificat și nu există niciun fel de constatare, un raport, un referat, o condamnare sau ceva. Este o născocire a unei minți bolnăvicioase, dar făcută cu talent. A pus această amprentă pe fruntea mea când eram încă director la Timișoara.

Știți cine este această persoană?

Da, Ioan Ieremia, fost director al Teatrului Național din Târgu Mureș, pentru simplul fapt că nu am vrut să-i angajez fiul ca regizor la mine la teatru.

Am spus: am post de regizor vacant, dar stagiunea mea e plină, e o singură sală, e ocupat totul, nu am ce să-i dau de lucru. La care mi-a zis: dar nici nu-ți cer să-i dai de lucru, doar să-l plătești. Și am zis: “iertați-mă, sunt prea tânăr să fac astfel de aranjamente.” Aveam 25 de ani atunci, 24 când am luat concursul. Ne-am luat rămas bun și de atunci a început și m-a urmărit toată viața. El a dat în presă acest zvon.

Cu premierul maghiar Viktor Orbán aveți o relație? Vă cunoașteți?

M-a văzut prima oară în 2003, când am jucat ca actor în distribuția spectacolului de inaugurare a noului sediu al Teatrului Național din Budapesta, era pentru el marele eveniment și după aceea cred că de două ori ne-am intersectat. M-am întâlnit cu el inclusiv ieri, la congresul UDMR, dar nici măcar nu m-a recunoscut, nu ne știm, deci nu am o relație.

Ce părere aveți despre el și despre regimul pe care îl conduce?

Am mai spus, nu sunt politician. E altă țară, alte reguli, alte obiceiuri.

Deci el, pentru comunitatea pe care o conduce, își asumă bune și rele.

Dovada este procesul la Curtea Europeană de Justiție. Eu cred că pentru curaj și pentru consecvență, oricine poate fi respectat. Acum, dacă ești prim-ministru de 15 ani, nu poți să nu greșești, nu poți să nu deranjezi. Dar, repet, nu e problema mea. Ceea ce mă interesează pe mine este să văd avantajele dialogului cu regimul Orban.

Or regimul Orban, din punct de vedere al susținerii culturii în general și inclusiv al susținerii culturii din afara Ungariei, de care beneficiem și noi…. eu am convingerea că indiferent cine va fi câștigător după alegerile de anul viitor, cultura va trebui să găsească modalitatea în care să devină în continuare punte de dialog.

Dar știți că, la firul ierbii, artiștii din Ungaria spun că e din ce în ce mai rău cu acest regim, că actele culturale care favorizează regimul sunt finanțate, cele care îl critică nu.

După atâția ani, după atâția mandate, e clar că lucrurile se duc și în direcție bună și în direcție rea. Noi toți, în viața noastră, facem greșeli. Știți cum se spune: domnule, ai ajuns ministru sau ai ajuns director, te-ai schimbat. Dar de foarte multe ori nu omul se schimbă, ci de multe ori cei care vor să-l vadă altfel îl împing să fie, îi se construiește o imagine. Hai să zic altfel: lingușitorii îl transformă în altceva. E foarte interesant.

Eu cred că m-am școlit, dar asta nu înseamnă că sunt pus la adăpost de greșeli, de a mai călca pe câte o zonă sensibilă. Îmi cer scuze, dacă pot, dacă observ, dar sunt situații în care rănești fără să observi.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post INTERVIU András Demeter, ministrul Culturii: “Dacă nu ne schimbăm conduita, vom ajunge la imposibilitate de plată. Întregul sistem cultural trebuie regândit.” appeared first on Cultura la dubă.

Ordonanța 52/2025 ridică semne de întrebare asupra posibilității desfășurării activităților obișnuite în instituțiile publice de cultură, întrucât aceasta interzice încheierea de angajamente prevăzute la „Alte cheltuieli cu bunuri și servicii”. Aici sunt incluse numeroase colaborări artistice sau tehnice de care depind, de exemplu, mai multe spectacole de teatru.

Mai mult decât atât, printr-o circulară transmisă instituțiilor de cultură, Ministerul Culturii le sugerează acestora ca în situații excepționale, să fie luată în considerarea intrarea angajaților în concedii fără plată, “în perioade cu interes scăzut”.

Teatrul German de Stat din Timișoara, Teatrul Masca din București și Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe sunt singurele instituții care au protestat public zilele acestea.

“Această ordonanță, prin blocarea cheltuielilor de la categoria „Bunuri și servicii” (alineatul „Alte cheltuieli cu bunuri și servicii”) – adică sursa din care se plătesc producțiile artistice, colaboratorii, cercetarea și programele culturale – lovește direct în inima activității noastre. În cazul teatrului Andrei Mureșanu, un teatru mic, dependent de colaborări și de proiecte artistice flexibile, efectul este echivalent cu anularea completă a misiunii pentru care existăm: aducerea teatrului și a artei în comunitățile cu acces limitat la cultură, cu atât mai mult cu cât suntem singurul teatru de limbă română din județele Covasna și Harghita!

Într-un sistem deja subfinanțat și fragil, O.U.G 52/2025 nu este doar o restricție temporară, ci un pas concret către colapsul culturii publice.”, transmite Teatrul Andrei Mureșanu.

De cealaltă parte, ministrul Andras Demeter a transmis într-un comunicat de presă că va face un memorandum către guvern, astfel încât să li se admită instituțiilor de cultură următoarele: “plata onorariilor pentru spectacolele aflate în program, pentru realizarea premierelor, organizarea expozițiilor, concertelor și a întâlnirilor profesionale ale breslelor cu publicul.”

“În fiecare an, guvernul obișnuia să emită acte normative restrictive aplicabile în ultimul trimestru, care însă prevedeau și nenumărate excepții. Suntem într-un an atipic, marcat de o situație economică dificilă și de nevoia de disciplină bugetară la nivelul tuturor ordonatorilor de credite. De aceea, Guvernul nu a mai prevăzut exceptări numeroase și aplicabile generalizat, transmițând astfel un semnal clar de responsabilitate bugetară către toți ordonatorii de credite, susținând, în același timp, rolul esențial al instituțiilor publice de cultură și importanța lor  în viața comunității. 

Cheltuielile restricționate se vor putea efectua doar prin memorandumuri adresate Guvernului, inițiate de Ministerul Culturii pentru instituțiile din subordinea sa și de Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Administrației, pentru instituțiile din subordinea autorităților publice locale.  

Evitarea unui blocaj administrativ prin solicitarea permanentă de aprobări de memorandumuri se poate rezolva fie printr-un act normativ, fie printr-un memorandum. Ministerul Culturii inițiază, împreună cu Ministerul Dezvoltării, un memorandum comun care să permită continuarea activităților, în special în ceea ce privește producerea și exploatarea bunurilor culturale. 

Acest memorandum va permite efectuarea cheltuielilor fără de care activitatea instituțiilor de cultură ar fi grav afectată: pentru plata onorariilor pentru spectacolele aflate în program, pentru realizarea premierelor, organizarea expozițiilor, concertelor și a întâlnirilor profesionale ale breslelor cu publicul. Astfel, în interiorul bugetelor aprobate, spectacolele se vor putea juca, expozițiile și concertele vor putea fi organizate. Nu ne dorim să ajungem la punctul în care statul să plătească salarii, chirii și cheltuieli de funcționare, pentru entități care, în fapt, nu vor putea funcționa spre a-și îndeplini misiunea publică și  rolul important pe care îl au în viața comunității. Mai adăugăm aici că blocajul ar duce și la diminuarea sau chiar dispariția veniturilor proprii ale instituțiilor publice de cultură.  

Memorandumul care vizează aprobarea încheierii angajamentelor legale pentru categoriile de cheltuieli necesare derulării proiectelor aflate în pregătire/desfășurare, va fi supus aprobării Guvernului cu celeritate. Reforma nu trebuie privită doar ca o reducere de bugete sau o serie de interdicții, ci ca o reevaluare profundă a organizării, finanțării, producerii și funcționării culturii publice.  

Totodată, Ministerul Culturii precizează că la rectificarea bugetară a primit o sumă de 6 ori și nu de 60 de ori mai mică decât cea solicitată, așa cum se vehiculează în spațiul public.” – a transmis Ministerul Culturii.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Ministrul Culturii propune intrarea în concedii fără plată în instituțiile de cultură, “în perioade cu interes scăzut” appeared first on Cultura la dubă.

Potrivit Contractului Colectiv de Muncă, semnat de Natalia Intotero în luna mai și publicat în Monitorul Oficial la 1 iulie 2025, zilele de weekend lucrate trebuie compensate cu zile libere în timpul săptămânii, în termen de 90 de zile, altfel, ele trebuie plătite.

Actualul ministru a declarat atât la Radio România Cultural, cât și la Euronews, că ministerul a acceptat cu prea mare lejeritate clauzele sindicatelor și că instituțiile publice nu dispun de fonduri pentru aceste plăți suplimentare. Demeter susține că a a fost “eliminat de la negocieri”, în vremea în care era secretar de stat, tocmai pentru că invocase aceste probleme.

Acesta a precizat, o zi mai târziu de la declarația inițială, că situația suspendării evenimentelor poate fi evitată, totuși, cu o planificare foarte bună a resurselor instituțiilor.

Într-un interviu pentru Cultura la dubă, Natalia Intotero a explicat cum s-a ajuns la acest contract agreat de ambele părți – sindicate și Ministerul Culturii.

***

Domnul ministru Andras Demeter spune că Ministerul Culturii, în mandatul dumneavoastră, a acceptat cu foarte mare lejeritate semnarea acestui Contract Colectiv de Muncă al sectorului cultural, într-o formă foarte veche a lui, de acum 20 și ceva de ani, și că niște clauze din start nu ar putea fi respectate de instituțiile publice, din lipsă de fonduri, și totuși au fost acceptate la negocieri.

Cum explicați această situație?

Contractul Colectiv de Muncă a început să fie negociat în primele zile ale lunii februarie, în urma unei discuții la care au participat toți reprezentanții sindicatelor din domeniul cultural. În prima fază, aceștia au adus în discuție salarizarea foarte scăzută a personalului angajat în muzee, ulterior discuția s-a extins către tot sectorul cultural, referindu-se inclusiv la personal care lucrează în Ministerul Culturii.

La vremea respectivă, dânșii solicitau modificarea actualei legi a salarizării unitare, le-am spus că este un jalon în PNRR pentru o nouă lege a salarizării unitare și că trebuie să fim realiști, că n-o să fie nimeni de acord să modificăm această lege până când guvernul nu va veni cu noua lege.

Însă le-am spus că dacă pot să-i ajut cu altceva, sunt deschisă. Atunci mi-au spus că ultima dată când a fost negociat Contractul Colectiv de Muncă a fost în 1991 și că ar avea nevoie de acest contract colectiv sectorial.

Am demarat constituirea unei comisii care a purtat un dialog permanent cu reprezentanții sindicatelor. Această comisie era formată din reprezentanți de la Ministerul Culturii, serviciul legislativ, juridic, direcția economică, secretar general, secretar de stat responsabil, la vremea respectivă a fost domnul Mădălin Voicu, ulterior acesta a fost numit subsecretar, iar domnul secretar de stat Demeter Andras a preluat atribuțiile domnului Mădălin Voicu și a devenit și coordonator al acestei comisii.

Inițial, ne-am asumat ca acest contract să fie finalizat în prima săptămâna a lunii aprilie, ceea ce nu s-a întâmplat. Prin a doua parte a lunii aprilie, reprezentanții sindicatelor au venit la minister supărați că această negociere merge foarte încet, că se ajunsese abia la articolul 34 și că nu erau toate articolele negociate și acceptate de ambele părți și au solicitat să particip.

La acea întâlnire au fost prezenți toți cei implicați, chiar și domnul secretar de stat Demeter Andras, și le-am spus că din acel moment mă voi implica personal. Am muncit alături de colegi de la primele ore ale dimineții până seara după ora 22-23.00. A fost o negociere de forță și am finalizat negocierea în aproximativ o săptămână și jumătate.

Domnul Demeter într-adevăr a participat, dar n-a mai participat chiar la toate întâlnirile.

E adevărat că l-ați dat afară din comisie?

Nu, nu l-am dat afară. Doar că m-am implicat eu, personal, mai mult. Pentru că promisesem sindicatelor și mi-am dorit ca ceea ce am promis să se realizeze, să ne ținem de cuvânt.

Dânsul a putut să participe în continuare atunci când i-a permis programul, însă am negociat și nu am trecut la următorul articol până când nu era agreat de ambele părți.

Domnul ministru a lansat această situație alarmantă conform căreia e posibil ca evenimentele culturale din sectorul public să nu mai aibă loc din toamnă pentru că instituțiile nu pot respecta acest contract, respectiv clauza care prevede plata zilelor lucrate în weekend, dacă liberele compensatorii nu sunt acordate în timp util. (n.r. 90 de zile).

Când ați acceptat acea clauză, ce ați avut în minte, că acordarea liberelor legale va fi respectată și că nu se va ajunge la plată sau că veți avea bani să le plătiți?

De asemenea, s-a discutat cu reprezentanții sindicatelor și li s-a spus că în momentul în care s-a construit bugetul pentru anul în curs, acest contract colectiv de muncă nu era în vigoare și pentru acest an trebuie să existe înțelegere din partea lor, aici vizavi de plata unor libere, în cazul în care managerul nu poate să acorde aceste zile libere, deși mă îndoiesc.

Vă dau exemplu Muzeul Astra de la Sibiu, unde e un management performant, este finanțat de la bugetul de stat prin CJ Sibiu, domnul director spunea că a primit undeva la 50-60% din buget și a terminat cu un profit de 10 milioane, toți angajații au salarii decente pentru că există și acum această prevedere, managerii să poată să asigure un venit în plus angajaților din surse proprii. O parte din manageri și-au asumat, alții nu.

S-a prevăzut și acum această clauză în contractul colectiv. Acolo există zile libere, salariu decent, instituția e deschisă publicului, deci e doar o chestiune de management.

Îmi pare foarte rău de această declarație a domnului ministru, eu nu vreau să intru în conflict cu dânsul, nici nu vreau să dau lecții de management, dar, repet, există multe instituții în care această prevedere se respectă, ca zilele de la sfârșitul săptămânii să fie recuperate în timpul săptămânii și doar dacă acestea nu sunt date, să se poată plăti.

Ca să înțelegem bine, s-a ajuns la discuții specifice pe această clauză a zilelor libere pentru că în toți acești ani în care nu a existat contract colectiv sectorial, angajaților din sistemul cultural public nu li se respecta dreptul la libere?

Unor angajați li se respecta, altora nu. Depinde de cel care conduce instituția.

Și atunci, ați fost de acord cu această clauză tocmai ca să forțați respectarea acordării liberelor, nu ca să se ajungă la plată, nu?

Categoric. Mai ales că în momentul de față există această ordonanță de urgență care oricum blochează această plată.” – a declarat Natalia Intotero pentru Cultura la dubă

Citește știrea inițială AICI.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Natalia Intotero: “Contractul Colectiv de Muncă a fost promisiunea mea pentru angajații din sectorul cultural, care au salarii foarte scăzute și nu toți managerii le respectau dreptul la libere.” appeared first on Cultura la dubă.

După ce guvernul Bolojan a adoptat luni OUG 36/2025 privind reducerea sporurilor din instituțiile publice, mai multe demersuri din domeniul cultural se îndreaptă către organizarea unei greve generale. Principala nemulțumire a sindicaliștilor din cultură este limitarea sporului pentru condiții vătămătoare de lucru la 300 de lei brut. Înainte, sporul acesta era de 15% din salariu, dar fără să depășească 1.500 de lei brut. 

Măsura afectează restauratorii din muzee, care lucrează în condiții toxice, tehnicienii din instituțiile de spectacol, bibliotecarii, artiștii sau supraveghetorii. OUG 36 a fost publicată luni seara în Monitorul Oficial și a intrat în vigoare de la 1 iulie 2025.

“Federația Națională a Sindicatelor din Cultură și Presă CulturMedia, reprezentativă la nivel de sector de activitate CULTURĂ, negociatoare a contractului colectiv de muncă la nivel de sector, anunță că va parcurge toate formele de protest până la grevă generală.

Decizia a fost luată în Conferința Națională a FNSCP CulturMedia, unde s-a votat în unanimitate pentru declanșarea protestelor. Începând cu 30 iunie, federația declanșează oficial strângerea de semnături pentru demararea protestelor la nivel national, până la greva generală!

Această ordonanță nu este doar o nedreptate, este un atac direct la adresa oamenilor care țin vie identitatea națională. Pentru angajații din muzee, biblioteci, teatre și centre culturale — oameni care trăiesc deja la limita sărăciei —, efectele acestei decizii ar fi devastatoare.

Sporurile vătămătoare nu sunt privilegii! Sunt compensații minime pentru munca în condiții periculoase și dăunătoare sănătății. În muzee, 80% dintre angajați suferă de boli respiratorii și alergii cronice. Cazurile de cancer cresc alarmant în rândul restauratorilor care lucrează zilnic cu substanțe chimice extrem de periculoase.
Ce înseamnă sporurile vătămătoare? Sume între 190 și 450 lei net, obținute pe baza măsurătorilor oficiale ale Direcțiilor de Sănătate Publică, pentru expunerea zilnică la:

• substanțe toxice, solvenți, praf, pulberi industriale
• mucegaiuri, germeni, agenți biologici
• radiații, microclimat nociv, iluminat artificial agresiv
• efort fizic și mental extrem, ortostatism prelungit, operații repetitive
• riscuri majore în săpături arheologice sau în laboratoare

Aceleași condiții sunt valabile și în biblioteci, acolo unde contaminarea biologică și microclimatul nefavorabil afectează grav sănătatea lucrătorilor.”, se arată în comunicatul transmis de Federația Națională a Sindicatelor din Cultură și Presă, Culturmedia.

O scrisoare deschisă, adresată premierului Bolojan și ministrului Culturii Andras Demeter, inițiată de actorul Doru Bem, Președinte al Sindicatului Teatrului Excelsior, membru al Federației Teatrelor Municipale, a fost deja semnată de mai mulți artiști și angajați ai instituțiilor de cultură.

“Această decizie vine în contextul eliminării plafonării la energie, al scumpirii combustibilului și alimentelor, precum și al înjumătățirii valorii tichetelor de vacanță – toate elemente care se răsfrâng deja dureros asupra nivelului de trai al angajaților din cultură. Iar acum, ne întrebăm: urmează să ni se retragă și indemnizația de hrană?

Mai mult decât atât, în textul ordonanței nu există nici măcar o mențiune că sporul de 15% ar urma să fie reintrodus după decembrie 2026. O astfel de prevedere ar fi putut măcar oferi un orizont de așteptare, o formă minimă de înțelegere și solidaritate.

De aceste măsuri nu sunt afectate doar artiștii, ci toate departamentele din instituțiile culturale – în special personalul tehnic, care funcționează deja la limita subzistenței, cu salarii între 2800 și 3500 de lei net — oameni cinstiți, dedicați, pe care acest val de măsuri îi aruncă și mai adânc într-o precaritate greu de dus. La aceste venituri, se aplică acum cu maximă “echitate” noile politici de austeritate.

În același timp, primăriile – ordonatorii principali de credite – solicită teatrelor să-și reducă cheltuielile la maximum 65% din bugetul alocat, ceea ce înseamnă acoperirea salariilor și a utilităților, fără niciun fel de spațiu pentru proiecte culturale, colaboratori sau dezvoltare. De trei luni, multe teatre nu au mai primit niciun leu – nu pot plăti colaboratorii, nu pot plăti utilitățile!

Ne întrebăm, firesc: se dorește falimentarea instituțiilor de cultură din România? Se dorește suprimarea programată și lentă a teatrului, muzicii, artei, memoriei culturale și educației prin cultură?

Legislația recentă în domeniul culturii este făcută pe genunchi, de persoane care nu cunosc specificul intern al acestui sector. Se propun idei absurde, se iau măsuri fără consultare reală, se ignoră total realitatea de pe teren. Cultura este strivită între “eficiența bugetară” și lipsa de înțelegere a rolului său în societate.

Este esențial să ne reamintim: Cultura nu este menită să aducă profit economic, ci profit intelectual, moral și educațional! Cultura nu este o industrie a profitului economic, ci a profunzimii umane. Nu de tăieri avem nevoie. Nu de concedieri. Nu de comasări forțate și reorganizări care distrug instituții cu tradiție.

Dimpotrivă, România are nevoie de mai multe teatre, mai multe muzee, mai multe filarmonici, mai multe galerii de artă, mai multe biblioteci, case memoriale, festivaluri și spații independente.” – spun artiștii semnatari.

De cealaltă parte, ministrul Culturii face apel la înțelegere, calm și unitate.

“Ministrul Culturii a citit cu atenție fiecare comentariu și mesaj transmis, fie din partea restauratorilor, muzeografilor, bibliotecarilor, actorilor, artiștilor lirici, balerinilor, fie din partea personalului administrativ sau tehnic. Vă mulțumim tuturor pentru implicare, pentru tonul demn și pentru profesionalismul cu care v-ați făcut auzite vocile. Ne dorim ca acest dialog sincer și responsabil să continue.

Este evident că măsura adoptată a generat îngrijorare, neliniște și frustrare în rândul celor care își desfășoară activitatea, de multe ori în tăcere și în condiții dificile, în instituțiile de cultură din toată țara. Este esențial să subliniem că acest spor nu este un beneficiu gratuit sau un privilegiu nemeritat, ci este acordat în baza unor condiții obiective, expertizate de instituții abilitate, și reflectă riscurile reale la care sunt supuși zilnic acești angajați. Vorbim despre persoane care își desfășoară activitatea în condiții dificile, periculoase pentru sănătate, pentru a asigura funcționarea instituțiilor culturale și accesul publicului la servicii de calitate. Sunt profesioniști, cu o experiență solidă, dobândită chiar în aceste medii sensibile de lucru.

Ministerul Culturii a analizat posibilitatea exceptării sectorului cultural de la această măsură. Deși am identificat numeroase argumente solide în sprijinul unei astfel de soluții, acestea nu au fost, din păcate, suficiente pentru a evita riscul unei discriminări pozitive față de alte categorii socio-profesionale. Argumentele, oricât de pertinente și bine fundamentate, nu au fost îndeajuns pentru a justifica, în acest moment, o excepție generală convingătoare.

Chiar dacă sporul a fost plafonat, facem un apel către conducerea instituțiilor de cultură din subordinea autorităților centrale și locale, să creeze un climat normal, să păstreze unitatea și înțelegerea în instituții pentru a putea crea actul artistic la același nivel calitativ, prin măsuri administrative concrete și prin consultarea constantă a angajaților și a sindicatelor.”, se arată în comunicatul transmis de Ministerul Culturii.

Limitarea sporului pentru condiții vătămătoare de lucru la 300 de lei brut afectează și angajații din sistemul medical, cercetare, parchete, instanțe de judecată, electricieni și alți tehnicieni din instituții publice, angajați care lucrează în clădiri dezafectatea sau cu mucegai și igrasie. Premierul Bolojan spune că în unele instituții s-a făcut abuz de acest spor. De exemplu, îîn unele cazuri sporul a fost acordat pentru expunerea la factori cum ar fi radiații de la calculator sau tonerul de imprimantă de imprimantă, scrie Antena 3.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Sindicatele din cultură amenință cu greva generală după ce guvernul a limitat sporul pentru condiții vătămătoare de lucru la 300 de lei brut appeared first on Cultura la dubă.

Pe 18 mai are loc cea de-a 20-a ediție a Nopții Muzeelor în România, iar ea va fi marcată de cel mai vizibil protest al muzeelor din ultimii 20 de ani. Nemulțumite de inechitățile salariale, mai multe muzee importante au anunțat că se retrag de pe lista participanților la Noaptea Muzeelor. Printre acestea se numără Muzeul Național “Grigore Antipa”, unul dintre cele mai vizitate în fiecare an, Muzeul Municipiului București și Muzeul Național de Istorie a României.

“Sistemul de salarizare actual reprezintă o amenințare extrem de severă la adresa procesului de management al unui muzeu. Dacă vrem să avem în continuare muzee funcționale, trebuie găsită o soluție pentru creșterea nivelului de salarizare în muzeele care au fost uitate până acum. Ministerul Culturii a înțeles de la început acest lucru și a propus ordonanța de creștere salarială. Trebuie doar ca restul Guvernului să înțeleagă.

Mulțumim foarte mult publicului nostru pentru că ne apreciază atât, lucru pe care îl vedem din numărul mare de vizitatori care ne trec pragul: aproape 600.000 de persoane ne-au vizitat muzeul în 2023, acesta fiind cel mai mare număr de vizitatori în cursul unui an, de la înființarea acestei instituții.”, a transmis conducerea Muzeului Antipa într-un comunicat de presă.

Actualul sistem de salarizare permite mai multe inechități, potrivit documentelor fiscale din martie 2024. De exemplu, un restaurator cu studii de specialitate poate câștiga la fel ca un șofer – aproximativ 5000 de lei. De asemenea, instituțiile din subordinea Ministerului Culturii au salarii mai mici pe același post de specialitate decât cele din subordinea Ministerului Educației.

Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor susține demersul muzeelor care au decis să nu participe la Noaptea Muzeelor: “Noaptea Muzeelor se derulează în afara orelor de program şi se bazează pe participarea voluntară a personalului din instituţiile muzeale, demersul colegilor din domeniu este cu atât mai legitim.”

Premierul Marcel Ciolacu a reacționat azi în conferință de presă : “Și eu sunt nemulțumit de foarte multe lucruri, dar nu mi-a trecut prin cap să boicotez niște copii să viziteze muzeele. in punctul meu de vedere, o să fac un apel la dânșii să își facă serviciul pentru care sunt angajați… Și, prin dialog, deja am început discuțiile cu doamna ministru, cu domnul ministru al Finanțelor (n.red. Marcel Boloș)… Dar la un asemenea șantaj eu nu voi răspunde”.

Lista muzeelor care se retrag de la eveniment este în continuă actualizare.

“Avem un număr de muzee care, deși s-au înscris la Noaptea Muzeelor 2024, se retrag din eveniment în semn de solidaritate cu revendicările angajaților din comunitate. Vă rugăm să ne expediați un email la noaptea_muzeelor@yahoo.com pentru a solicita scoaterea din programul oficial care este deja afișat pe website-ul www.noapteamuzeelor.org.

Astfel, vom putea evita neplăcerile și dezamăgirile justificate pe care le pricinuim publicului, dar și cauzei. Lista finală a acestor muzee retrase din eveniment o vom anunța vineri, 17 mai 2024, din respect pentru publicul nostru.” au transmis organizatorii Nopții Muzeelor.

The post “Noaptea muzeelor” fără marile muzee. Instituțiile de cultură protestează față de inechitățile salariale appeared first on Cultura la dubă.

În premieră, barometrul pune în legătură consumul cultural cu cetățenia democratică, demonstrând că românii expuși frecvent la practici culturale tind să fie mai implicați în viața comunității. 

În ceea ce privește participarea la spectacole de teatru, datele indică o scădere de 9% față de anul 2019, când procentul românilor care spuneau că merg la teatru cel puțin o dată pe an era de 29%. Important de menționat este că în anul 2021, un an al restricțiilor sociale, proporția era de doar 7%, astfel că noul barometru arată, de fapt, o întoarcere treptată la obiceiurile pre-pandemice.

În mod similar, vizionarea filmelor la cinematograf rămâne mai puțin frecventă decât în 2019 – de la 35% cel puțin o dată pe an la 26% –, deși e în creștere cu 12 procente față de 2021.

Și proporția celor care merg în vizită la muzee, galerii sau expoziții de artă cel puțin o dată pe an este cu 8 procente mai mică decât în 2019 (de la 38% la 30%), în ciuda unei creșteri de 6% față de 2021.

INFC atrage atenția că la consumul cultural deficitar contribuie mai multe tipuri de bariere, cum ar fi cele fizice (pentru persoane din grupuri vulnerabile), financiare și geografice (mai ales în mediul rural, unde există puține spații culturale).

Cea mai importantă, spune Carmen Croitoru, directorul general al INFC, rămâne totuși cea de educație. În acest sens, experții INFC propun un „accent mai mare pe alfabetizarea/educaţia culturală, întrucât practicile și gustul de consum se construiesc în timp îndelungat și e nevoie de programe constante din perioada copilăriei până după adolescență”.

Interesante sunt și practicile culturale devenite mai frecvente: dacă în 2019, 45% dintre români spuneau că vizitează cel puțin o dată pe an un monument istoric sau un sit arheologic, în 2021 procentul urcase la 49%, iar în 2022 a atins 59%. La mijloc ar fi posibilitatea de a face aceste vizite în aer liber, fără restricții sociale, dar și o apreciere mai mare a românilor pentru patrimoniul local. 

În ceea ce privește lectura de carte, INFC a identificat un consum mai mic pentru formatul tipărit (de la 65% la 56%) și cu 11% mai mare (de la 17% la 28%) pentru formatul digital. Preferința pentru lecturi digitale e relevantă inclusiv pentru biblioteci, care trebuie să se adapteze și să ofere tot mai mult acces la baze de date și publicații online, spune Carmen Croitoru.

Actuala ediție a Barometrului de Consum Cultural analizează de asemenea relația dintre participarea culturală și cetățenia democratică, tradusă, printre altele, prin apartenență, toleranță și încredere socială, dar și prin preocupări civice. Datele arată că experiențele culturale generează comunități și, implicit, un sentiment de apartenență.

Notabil e însă nivelul scăzut de încredere socială al românilor. Dacă 92% dintre ei spun că au multă sau foarte multă încredere în familie, doar 38% au multă sau foarte multă încredere în oamenii din cartierul ori satul în care locuiesc. 84% declară că au puțină sau foarte puțină/deloc încredere în oamenii de altă naționalitate.

Deși petrec mult timp la televizor (70% zilnic, 97% cel puțin o dată pe an), 79% dintre români au puțină sau foarte puțină încredere în știrile difuzate acolo. Cel mai mult se încred în cele distribuite online de cunoscuți (28%). Tinerii între 18 și 35 de ani, care folosesc internetul zilnic în proporție de 94%, tind să prefere știrile distribuite pe rețelele de socializare, dar, per total, au puțină încredere în ele.

80% dintre români recunosc însă importanța presei în bunul mers al societății. Și în acest caz, cu cât cineva participă mai des la activități culturale în spațiul public sau privat, cu atât crește probabilitatea să găsească și să aibă încredere în cel puțin un canal de distribuire a știrilor.

Barometrul de Consum Cultural – ediția 2022 este un sondaj de opinie reprezentativ la nivel național pentru populația majoră. Volumul aproximativ este de 1035 de persoane chestionate aleatoriu, cu o eroare de cel mult +/-3,1%, la un nivel de încredere de 95%.

The post 84% dintre români nu au încredere în oameni de altă naționalitate, arată Barometrul Cultural 2022 appeared first on Cultura la dubă.

În această situație se află numeroase teatre din România, precum și muzee.

Actuala formă a ordonanței a stârnit revolta oamenilor de cultură, care au semnat o petiție intitulată “Opriți distrugerea culturii”.

De asemenea, ordonanța asumată de Marcel Ciolacu presupune și reducerea personalului institutelor naționale de cercetare cu 20%.

În totalitate, este vorba despre 50 de noi măsuri fiscale, care afectează atât o parte dintre bugetari, cât mai ales mediul privat. “Îmi asum în totalitate aceste reforme. (…) Este timpul ca cei care muncesc să primească salarizarea corespunzătoare, să primească sporuri, cei care merg la serviciu de zeci de ani să se joace Solitaire, să caute în altă parte acest mod de a munci. Sunt peste 50 de sporuri. Este incredibil unde a ajuns acest fenomen.”, a declarat premierul Marcel Ciolacu în conferința de presă.

Conform textului ordonanței,

“Art. XX (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2024, instituțiile publice cu personalitate juridică aflate în coordonarea/subordonarea/autoritatea autorităților publice centrale/județene sau locale își pot desfășura activitatea dacă îndeplinesc următoarele condiții cumulative:

a) Au un număr de peste 50 de posturi aprobate conform legii și efectiv ocupate în structurile organizatorice;

b) Activitățile desfășurate de instituțiile publice nu se suprapun peste sau sunt similare cu alte activități desfășurate de alte instituții publice cu obiect de activitate același sau similar;

(2) Instituțiile publice care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la alin.(1) se pot comasa/desființa/reorganiza/fuziona sau transfera activitatea și personalul încadrat către alte structuri organizatorice inclusiv către structurile organizatorice aflate în coordonarea/autoritatea/subordonarea autorităților publice locale prin modificarea corespunzătoare a numărului de posturi, organigramei și a regulamentelor de organizare și funcționare;

 (3) Prin comasare/desființare/reorganizare/fuzionare sau transfer a activității către alte structuri organizatorice inclusiv către structurile organizatorice aflate în coordonarea/autoritatea/subordonarea autorităților publice locale trebuie să rezulte cel puțin următoarele condiții cumulative:

3 a) o reducere cu cel puțin 15% a numărului de personal proporțional atât pentru funcțiile de conducere cât și pentru funcțiile de execuție; b) o reducere cu cel puțin 15% a cheltuielilor de funcționare, respectiv a cheltuielilor materiale și servicii;

(4) Forma prin care se reorganizează instituțiile publice care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la alin.(1) respectiv: comasare/desființare/reorganizare /fuzionare sau transfer de activitate și număr de personal se aprobă prin hotărâri ale Guvernului României sau după caz prin hotărâri ale autorităților publice locale/județene după caz;

(5) Personalul disponibilizat ca urmare a reorganizării activității instituțiilor publice prevăzute la alin.(1) beneficiază de toate drepturile legale salariale prevăzute de lege;

(6) Conducătorii instituțiilor publice care au în subordine/coordonare/autoritate instituții publice cărora le sunt incidente prevederile alin.(1) au obligația de a aproba noile organigrame, regulamente de organizare și funcționare și să ia alte măsuri prevăzute de lege până la data de 31 decembrie 2023;

 (7) Prin excepție de la prevederile alin.(1) pentru instituțiile publice din domeniul educației, sănătății, asistenței și protecției sociale precum și din alte domenii aprobate prin memorandum în Guvernul României termenul de intrare în vigoare este data de 1 ianuarie 2025.”

Mai multe instituții de cultură din România au mai puțin de 50 de angajați. Printre acestea se numără unele teatre de copii sau teatre ale minorităților, precum și numeroase muzee.

Potrivit semnatarilor petiției, “pierderea statutului juridic al tuturor acestor teatre înseamnă concret desființarea unei treimi din instituțiile de cultură la nivel național.“ Aceștia contestă și articolul care prevede limitarea bugetului acordat instituțiilor de cultură aflate în subordinea autorităților locale la 7,5% din veniturile proprii realizate în anul anterior.

“Începând cu exercițiul bugetar al anului 2024, la elaborarea și aprobarea bugetelor locale, cheltuielile efectuate de autoritățile publice locale aferente capitolului bugetar 67: Cultură, Recreere, Religie și Sport nu pot depăși 7,5% din veniturile proprii realizate în exercițiul bugetar precedent;” (OUG) – “Conform datelor din țară, reducerea sub 7,5% a capitolului bugetar 67, înseamnă concret reducerea bugetului majorității teatrelor din provincie cu 50%. Doar ponderea salariilor din bugetul unui teatru e în medie de 80%. Înjumătățirea efectivă a bugetului înseamnă faliment.” (petiție)  

Petiția a fost inițiată de Vladimir Anton, director artistic al Teatrului Municipal Miercurea Ciuc, și semnată de aproape 10.000 de persoane până la data publicării articolului, printre care numeroși regizori, actori și manageri culturali.

“Noi suntem o breaslă mică, nu putem, nu știm, nu suntem capabili să luptăm cu mai marii noștri care vor să facă un rău ireparabil. Cultura este în pericol, dacă ne iubiți și vă pasă de noi, citiți, dați mai departe și ajutați-ne. Acum avem nevoie de voi.”, a scris actorul Marius Manole pe pagina sa de facebook, îndemnând oamenii să semneze petiția.

“Pentru toți cei care vorbiți aici despre ce spectacole ați văzut sau vreți să vedeți; pentru cei care cred că e importantă cultura în viața unui popor, vă rog să citiți, poate să semnați, poate să dați mai departe.”, a scris și actrița Rodica Lazăr.

The post Mai multe teatre și muzee ar urma să fie desființate sau comasate, potrivit proiectului de OUG privind noile măsuri fiscale ale guvernului Ciolacu appeared first on Cultura la dubă.

În realitate, unele dintre cele mai importante muzee din România sunt lăsate în paragină de ani de zile și odată cu ele se află în pericol și un patrimoniu de o valoare inestimabilă, care ar putea dispărea pentru totdeauna la un cutremur major sau se degradează din cauza condițiilor improprii în care este ținut.

Iar cele care sunt deschise sau chiar au fost restaurate reușesc cu greu să atragă vizitatori.

Mai jos vă vom prezenta situația în care se află câteva dintre muzeele românești.

***

Muzeul Național de Istorie a României, București

Este cea mai bogată instituție publică din România, după Banca Națională.

Patrimoniul MNIR cuprinde piese arheologice cu o vechime de peste 20.000 de ani, bijuterii antice sau bijuterii cu diamante și pietre prețioase, purtate de reginele României, decorații, haine, tablouri celebre, fotografii de arhivă, cărți rare, hărți sau alte documente istorice care atestă întemeierea României.

MNIR este găzduit de Palatul Poștelor de pe Calea Victoriei, o clădire șubredă, cu o vechime de 120 de ani. Monumentul istoric a intrat în 2002 într-un proces de restaurare, care s-a dovedit a fi începutul unei agonii ce durează deja de 19 ani.

De atunci, MNIR este deschis publicului doar în proporție de 20%. Cea mai mare parte a patrimoniului zace în lăzi, cutii sau alte ambalaje, în camere sigilate, departe de ochii copiilor și ai tinerilor care ar putea să îl vadă și să înțeleagă ceva din istoria noastră.

În prezent, MNIR se află într-un litigiu cu o firmă de arhitectură care câștigase concursul internațional de arhitectură organizat de Ministerul Culturii în 2016, precum și cu Ordinul Arhitecților din România. Despre această poveste, Cultura la dubă a scris pe larg AICI.

Teoretic, România ar putea accesa suma de 120 de milioane de euro de la Banca Europeană pentru Dezvoltare pentru un proiect amplu de restaurare și modernizare, așa cum se dorea din 2016. Practic, acest lucru nu este posibil până când instituția nu va scăpa de procese.

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, Constanța

După Muzeul Național de Istorie de la București, a doua instituție, ca mărime, dedicată trecutului țării noastre se află la Constanța.

Este vorba despre Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, al cărui patrimoniu cuprinde peste 400.000 de obiecte, de la sculpturi antice, statuete din bronz, numismatică și hărți, până la telegrame și reviste. Printre cele mai valoroase piese care pot fi admirate acolo se numără, de exemplu, tezaurul de vase de argint de la Sucidava-Izvoarele.

Clădirea care găzduiește sediul muzeului, o construcție în stil neoromânesc, aflată chiar în Piața Ovidiu, necesită de ani buni lucrări de restaurare, protecție și conservare, fiind foarte degradată.

De altfel, în 2020, Consiliul Județean Constanța a semnat un contract de aproximativ 3 milioane de euro (co-finanțat prin fonduri europene nerambursabile), care ar fi trebuit să rezolve această problemă. El prevedea, printre altele, intervenții la nivelul zidăriei, al bolților și al acoperișului, având un termen de execuție de 24 de luni.

În urmă cu o săptămână, însă, Petre Enciu, vicepreședintele Consiliului Județean Constanța, a anunțat rezilierea contractului de reabilitare, acuzând proiectantul că ar fi avut intenția de a „smulge cât mai mulți bani de la Consiliul Județean Constanța”.

Enciu a explicat că va fi demarată o nouă licitație pentru desemnarea altui constructor, dar este clar că va mai fi nevoie de câțiva ani buni pentru ca lucrările atât de necesare să fie realizate. Până atunci, procesul de degradare va continua, lăsând urme adânci asupra muzeului.

Muzeul Național George Enescu, București

Situat chiar în inima capitalei, la Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei, Muzeul Național George Enescu se află într-o stare avansată de degradare. Situația durează de peste 13 ani și se agravează de la o zi la alta.

Palatul și casa memorială din spatele lui ar fi trebuit să intre în renovare cu fonduri europene încă din anul 2008. Banca Europeană pentru Dezvoltare urma să dea 6 milioane de euro pentru restaurare, dar condiția era ca și statul român să contribuie cu 1,6 milioane de euro. Nu a făcut-o, așa că România a pierdut finanțarea respectivă.

Între timp, Casa Memorială George Enescu a fost închisă vizitării, după ce scările de la intrare deveniseră un pericol public.

În interiorul palatului, obiecte care au aparținut marelui muzician stau între pereții degradați din cauza infiltrațiilor. Iar pe bolta de la intrare au crescut buruieni.

Palatul Cantacuzino este monument istoric de importanță națională și a fost clasat inclusiv în Patrimoniul European.

Conform Ministerului Culturii, lucrările de restaurare ar urma să înceapă anul acesta. Același răspuns l-am primit în fiecare an, de 7 ani încoace. Tot de la Banca Europeană pentru Dezvoltare există acum suma de 8 milioane de euro pentru acest proiect.

Muzeul Theodor Aman, București

Este prima casă-atelier din București, clasată ca monument istoric. A fost ridicată în anul 1868, chiar după schițele pictorului Theodor Aman, care s-a ocupat inclusiv de decorațiile exterioare și interioare, precum și de mobilier.

Vreme de 10 ani, muzeul a fost închis pentru o restaurare care ar fi trebuit să dureze un an. A fost redeschis în 2013, însă în doar câțiva ani, clădirea a început să se degradeze cu o rapiditate dramatică. Au căzut ornamente exterioare, iar tencuiala se desprinde de la o zi la alta.

Muzeul Theodor Aman face parte din grupul caselor memoriale din București, aflate în subordinea Primăriei Capitalei și manageriate de Muzeul Municipiului București. În noiembrie 2019, conducerea instituției ne transmitea că așteaptă aprobarea bugetului de la Primăria Capitalei.

Situația nu doar că nu s-a schimbat, ci s-a agravat de la acel moment și până în prezent.

Casa Aman este situată pe strada C.A. Rosetti din București, fiind și una dintre ultimele locuințe de secol 19 rămase întregi în capitală.

În interiorul ei se află 196 de picturi, 400 de desene şi gravuri şi 50 de plăci de gravură, precum și mobilierul original, sculptat de Theodor Aman.

Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck, București

Este una dintre cele mai frumoase case ale Bucureștiului de altădată, construită între 1911 și 1913, clasată azi ca monument istoric. Muzeul spune povestea uneia dintre cele mai importante familii de artiști din România, familia Storck.

Sculptorul Karl Storck a fost primul profesor de sculptură al Şcolii de Belle-Arte înfiinţate de Theodor Aman. Este autorul primei sculpturi monumentale din Bucureşti, care se păstrează și astăzi – Spătarul Mihail Cantacuzino.

Carol Storck, fiul lui Karl Storck, a sculptat trei dintre alegoriile care decorează Palatul de Justiţie din Bucureşti şi monumentul “Gen. Dr. Carol Davila”, aflat în faţa Facultăţii de Medicină din Bucureşti.

Frederic Storck, al doilea fiu al lui Karl Storck, a fost profesor la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti. S-a căsătorit cu Cecilia Cuțescu, prima femeie profesor într-o academie de arte, de stat, din Europa. Cei doi au locuit în casa care poate fi vizitată azi pe Strada Vasile Alecsandri din capitală.

Din păcate, clădirea se află într-o stare deplorabilă. Pereții sunt șubreziți, iar ornamentele exterioare distruse. În spatele clădirii se află și o superbă grădină, amenajată cândva chiar de Cecilia Cuțescu Storck. În centrul ei este plantat de către aceasta un salcâm japonez, vechi de 100 de ani.

Interiorul casei este pictat chiar de către pictoriță, iar pereții – opere de artă sunt și ei într-o stare avansată de degradare și necesită restaurare.

În prezent, muzeul funcţionează în baza unui contract de comodat dintre Primăria Capitalei și moștenitorii familiei, dar acesta este și pretextul pentru care clădirea a fost lăsată în paragină. Moștenitorii au această așteptare de la autoritatea locală, însă reprezentanții primăriei susțin că nu pot investi într-o proprietate care nu le aparține.

Muzeul de Istorie Naturală, Iași

Este cel mai vechi muzeu de științe naturale din țară, iar în interiorul său se aflau peste 300.000 de exemplare rare de insecte, moluște, reptile, păsări, minerale și plante, dar și un elefant cu numele de Elefantul Gaba. Acesta a fost cumpărat de domnitorul Mihail Sturdza de la un circ italian.

Într-una din sălile muzeului s-a desfășurat, în 1859, ceremonia de numire a lui Alexandru Ioan Cuza drept domnitor al Moldovei.

Clădirea prezenta un risc seismic de gradul I încă din anii ’90, iar în 2013 a fost complet închisă, la mijloc fiind și un litigiu privind dreptul de proprietate. Din 2015, ea a intrat în subordinea Primăriei Iași, cu promisiunea că va fi restaurată.

Abia în februarie 2019, primarul Mihai Chirica a semnat contractul de finanțare a proiectului. Suma alocată ajunge la 2,8 milioane de euro.

Exponatele, cu excepția Elefantului Gaba, au fost mutate la Muzeul Municipal Regina Maria din Iași.

În urmă cu câteva zile, primarul Mihai Chirica preciza pe pagina sa de Facebook că fațada muzeului este finalizată în proporție de 90%, consolidarea, 100%, iar jumătate din lucrările interioare sunt gata. În plus, acesta afirma că până la sfârșitul anului va fi gata tot proiectul.  

Muzeul Național de Artă Contemporană, București

Accesul la Muzeul Național de Artă Contemporană, găzduit de Palatul Parlamentului, oferă o imagine dezolantă, care șochează orice vizitator încă dinainte de a pătrunde în interiorul clădirii. Aleea din fața muzeului are pavajul distrus, iar situația există de câțiva ani de zile.

Pe vreme ploioasă, în fața instituției de artă contemporană se formează bălți care cu greu pot fi evitate de pietoni. Iar mașinile fac deseori pană de cauciuc.

Conducerea muzeului susține că a încercat să găsească sprijin la toți miniștrii culturii, însă dincolo de promisiuni, nu s-a realizat nimic. Decizia stă în pixul președintelui Camerei Deputaților.

Prezenți în iunie 2020 la MNAC, vicepremierul Raluca Turcan și ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, au dat vina pe moștenirea PSD și au promis că vor rezolva problema imediat ce conducerea Camerei Deputaților va reveni PNL.

“Am văzut partea de infrastructură, lasă de dorit și am luat chiar niște detalii despre cine e responsabil, cum s-ar putea face niște investiții și nouă nu ne place să facem angajamente, ci să facem lucrurile concret. Așadar, să lăsăm timpul să demonstreze dacă le rezolvăm sau nu.”, a declarat atunci vicepremierul Raluca Turcan.

Între timp, conducerea Camerei Deputaților a fost preluată chiar de șeful liberalilor, Ludovic Orban. Pentru Muzeul Național de Artă Contemporană în continuare nu s-a făcut nimic.

The post Starea muzeelor din România. O radiografie ce arată fracturi dureroase. appeared first on Cultura la dubă.