Unul dintre cele mai cunoscute cinematografe bucureștene, Cinema București, situat pe Bulevardul Regina Elisabeta, a fost scos la vânzare de o agenție imobiliară pentru suma de 4.9 milioane de euro.

Clădirea este clasată ca monument istoric de clasa B, adică de importanță locală, iar viitorul cumpărător este obligat să păstreze funcționalitatea de cinematograf. În acest sens, există deja un proiect realizat de un studio de arhitectură.

Fiind monument istoric, Ministerul Culturii are drept de preempțiune, adică are prioritate la achiziție. Ministerul nu și-a arătat, însă, cel puțin deocamdată, interesul pentru această clădire, aflată într-o stare avansată de degradare.

Cinema București, aflat aproape de intersecția cu Calea Victoriei, se numea inițial Cinema Trianon, inaugurat în 1925, ca parte dintr-o salbă de săli de cinema de bulevard.

Potrivit studioului de arhitectură Quadratum, clădirea ar putea fi extinsă pe înălțime.

“Restaurarea, reabilitarea şi modernizarea clădirii Cinematografului Bucureşti pune adevărate provocări de ordin tehnic întrucât, pentru o bună funcţionare în conformitate cu normele în vigoare (accesibilitate, protecţie în caz de incendiu), având în vedere şi existenţa unei săli aglomerate, şi pentru asigurarea funcţionalităţii şi viabilităţii economice în operare după implementarea proiectului, sunt necesare lucrări ample de consolidare, dar şi remodelare volumetrică interioară, prin crearea unui subsol suplimentar unde vor exista spaţii tehnice care să deservească construcţia.

Imobilul, cu un procent de ocupare al terenului de 100%, fără a dispune de spaţiu pentru adunarea utilizatorilor de tip foyer, are nevoie de astfel de spaţii suplimentare – iar unica opţiune este cea de creare a unor terase succesive şi extinderea pe înălţime. Având în vedere înălţimea actuală a clădirii, de aproximativ 15.00 ml, flancată de două alte clădiri cu înălţime de aproximativ 22.00 – 25.00 m (Fostul Palat Adevărul – clădire aflată în execuţie – cu funcţiune mixtă de birouri şi spaţii de conferinţe, respectiv Cercul Militar), dar având în vedere şi funcţiunile zonei, crearea unei curţi urbane prin terase succesive, suprapuse a fost gestul firesc în intervenţie.

Un element caracteristic, propus spre conservare şi restaurare este reprezentat de luminătorul istoric, decorat cu un filigran de lemn montat pe plasă, al cărui acoperiş retractabil se deschidea în istoria clădirii, iar balcoanele de la ultimul nivel erau deschise şi cinematograful devenea, similar spaţiilor din vecinătate, o grădină-cinema, un spaţiu hibrid.

Pentru a aduce clădirea în contemporaneitate şi a îi da o nouă viaţă în cadrul efervescenței sociale şi culturale a Cartierului Creativ, proiectul de intervenţie îşi propune în principal reconfigurarea pardoselii din cadrul nivelului principal – actualmente cu o pantă lină, precum şi reconfigurarea scenei cu adiţia unor elemente mobile, ţelul fiind de creare a unui nivel curent mulţi-funcţional, care să poată să găzduiască şi alte tipuri de evenimente, în plus faţă cele de bază – proiecţia filmelor.

Odată cu implementarea proiectului, Cinematograful Bucureşti va fi redat oraşului printr-un nou spaţiu pentru evenimente medii de tip concerte, festivaluri şi conferinţe, într-un cadru impunător, istoric, în inima oraşului, între decoraţiuni eclectice.

Proiectul, urmând cu stricteţe cerinţele de conservare şi restaurare, vine cu adiţii delicate şi pereţi uşori curbaţi, în linie cu volumele balcoanelor – contur şi geometrie care dau caracterul unic spaţiului.” – se arată în descrierea proiectului de reabilitare și modernizare a clădirii.

În prezent, interiorul cinematografului arată ca după război. Agentul imobiliar care a preluat această vânzare a prezentat într-un clip publicat pe social media actuala stare a clădirii:

CINEMA SCALA E DE VÂNZARE PENTRU 5 MILIOANE DE EURO

Și cinematograful Scala a fost scos la vânzare, încă de acum câțiva ani, pentru o sumă asemănătoare cu cea a cinematografului București – 5 milioane de euro. Nici în acest caz autoritățile nu au depus vreo ofertă.

Pe lângă suma necesară pentru achiziție, ar fi nevoie de câteva zeci de milioane de euro pentru consolidare, restaurare și modernizare.

România avea 450 de săli de cinema înainte de 1990. Acum mai are doar 90. La Cluj și la Timișoara au fost restaurate în ultimii ani mai multe cinematografe de artă.

Vedeți AICI care este starea celor mai importante săli din București.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Cinematograful București a fost scos la vânzare pentru 4,9 milioane de euro appeared first on Cultura la dubă.

România se pregătește să găzduiască Summitul European al Patrimoniului, cel mai important eveniment de profil care reunește factorii decisivi în conservarea patrimoniului – arhitecți, miniștri, primari, comisari europeni sau reprezentanți ai societății civile.

Evenimentul va avea loc la București între 6 – 8 octombrie și cuprinde Ceremonia de decernare a Premiilor Europene pentru Patrimoniu, acordate de Comisia Europeană, în cadrul cărora vor fi recompensate și două proiecte din România: Biserica Săsească din Alma Vii și Biserica Sfântului Mihail, Cluj-Napoca.

Prezentă la București, Sneska Quaedvlieg Mihailovic, secretarul general al Europa Nostra, organizația care luptă pentru patrimoniu la nivel european, a vorbit pentru Cultura la dubă despre principalele provocări în acest domeniu și a explicat de ce salvarea patrimoniului a devenit un factor determinat printre soluțiile de combatere a schimbărilor climatice.

***

Doamna secretar general, care sunt principalele obstacole atunci când vorbim despre conservarea patrimoniului construit?

Aș vorbi mai degrabă despre principalele provocări cu care se confruntă societatea noastră, atât cea din România, cât și cea din Europa, în general.

Schimbarea climatică este o provocare uriașă, neînțeleasă complet încă. Din acest moment, schimbările climatice nu sunt ceva ce se va întâmpla în 10 sau 50 de ani, ci pot fi deja văzute, le-ați văzut și în România, impactul caniculei care a fost vara această.

Apoi este provocarea reprezentată de dezvoltările imobiliare, de presiunea pusă de dezvoltatori în special în marile orașe, cum ar fi București.

Interesul dezvoltatorilor imobiliari e și la munte acum, vor să facă blocuri la munte.

Asta este tot din cauza schimbărilor climatice, fiindcă oamenii vor dori să se refugieze la munte, să fugă de caniculă. De aceea dezvoltatorii se orientează deja și către zonele de munte.

De asemenea, ne confruntăm cu fenomenul migrației, cu un război foarte aproape de noi, toate acestea fac societatea foarte instabilă.

Este nevoie ca societatea să se organizeze, să răspundă la aceste provocări, să găsească o soluție.

Patrimoniul cultural este un liant al societății și contribuie la înlăturarea acestor nesiguranțe.  Patrimoniul este ceva ce aduce comunitatea laolaltă, este ancora care stabilește o barcă pe ape plutitoare, este o ancoră în timp și în spațiu, conectează trecutul de viitor.

Viitorul nu e ceva ce poate fi oprit, dar e important ca el să fie conectat la tradiții, la rădăcini, iar acestea se reflectă și în arhitectură.

Să ne pese de patrimoniul cultural este parte din apărarea drepturilor umane și a legii. Fără lege nu putem proteja patrimoniul. Iar lupta pentru protejarea patrimoniului este și pentru drepturile omului. Patrimoniul nu este doar despre niște cărămizi și mortar. Este povestea noastră.

Patrimoniul are nevoie de oameni care să îl apere și asta face societatea civilă în România. Sunteți oameni curajoși, ați arătat asta în multe ocazii.

De exemplu, campania fenomenală de apărare a sitului de la Roșie Montană, care a fost una atât de apărare a patrimoniului cultural, cât și una de protejare a mediului, a devenit apoi o campanie pentru apărarea drepturilor omului și pentru apărarea democrației.

Este un exemplu de luptă câștigată datorită unei acțiuni de masă. Oamenii pot schimba ceva când se adună laolaltă.

Vorbeam zilele trecute cu mai mulți arhitecți prezenți la Bienala de Arhitectură de la Timișoara și am regăsit o idee comună la ei, aceea că ar trebui să ne concentrăm pe clădirile deja existente, multe dintre ele goale, neutilizate și să ne oprim din a construi, fiindcă industria de construcții este unul dintre cei mai mari poluatori. Deci protejarea patrimoniului a devenit și o cauză pentru mediu în zilele noastre?

Da, așa este, industria de construcții emite cantități mari de CO2, fiind unul dintre cei mai mari poluatori. Mă bucur că la Bienala de la Timișoara s-a vorbit despre asta.

Ar trebui să existe o decizie de stopare a contrucțiilor noi, cele mai multe dintre ele folosesc materiale nesustenabile și clădirile în sine devin nesustenabile. Blocurile acestea vor deveni pur și simplu de nelocuit.

Se construiește așa din cauza mafiei imobiliare, a spălării de bani, nu doar aici, ci și în restul lumii.

În același timp aveți clădiri deja existente, de la clădiri foarte vechi la clădiri industriale, fabrici, care ar putea fi readuse la viață în mod extraordinar de către arhitecți, designeri. Avem multe exemple de cazuri în care astfel de clădiri au fost readaptate și date în folosință. Pe asta ar trebui să ne concentrăm – pe regenerare. Regenerarea cartierelor deja existente în orașe. Rezultatul poate fi uimitor.

Este ceva ce noi promovăm foarte mult. Nu doar că suntem în pericol din cauza schimbării climatice, dar patrimoniul cultural este parte din soluție.

Dacă nu salvăm planeta, nu vom putea salva patrimoniul, dar investind în patrimoniu este o formă prin care putem contribui la salvarea planetei.

Există și problema costurilor ridicate în proiecte de restaurare. Mulți proprietari de case vechi spun că nu au bani să le restaureze, condițiile sunt foarte stricte, și preferă să le lase să se degradeze, uneori le și “ajută” cu incendii, pentru a cădea într-un final și a vinde terenul dezvoltatorilor imobiliari. Pe de altă parte, poate societatea nu este de acord ca un privat să primească bani publici pentru a-și restaura casa sa. Care ar fi soluția de mijloc?

Acesta este o problemă reală. Cumva, anumite facilități fiscale ar trebui să existe dacă luăm în considerare faptul că un oraș este de interes public, nu doar de interes privat. Este de interes public ca un oraș să își păstreze caracterul arhitectural, să atragă turiști, investitori.

Sunt dovezi de orașe istorice bine conservate care atrag mediul de afaceri. De exemplu Amsterdam are un studiu în acest sens, care arată că datorită caracterului istoric bine conservat au venit foarte mulți investitori.

Valoarea unei clădiri istorice nu este dată doar de clădirea în sine, ci și de statutul ei în contextul orașului. Iar valoarea nu este doar economică și istorică, este și socială, este valoroasă pentru mediu, după cum spuneam mai devreme.

În acești sens, oamenii trebuie educați, ajutați să înțeleagă că sprijinirea unui proprietar privat prin fonduri publice sau facilități fiscale, în acest context, servește interesului public.

De asemenea, e importantă investiția în mentenanță, în România nu s-a investit în mentenanță și acum aveți probleme mult mai mari în restaurare. Când întreții regulat o clădire veche, cu investiții din când în când, este mai ușor să o conservi.

Dar când ai o clădire complet abandonate, atunci și investițiile trebuie să fie majore.

Ce părere aveți despre intervențiile moderne asupra clădirilor istorice? Avem chiar în centrul Bucureștiului câteva exemple de case – monumente istorice care au fost restaurate, dar în spatele lor s-au ridicat blocuri uriașe care, cel puțin vizual, le sufocă. Ce credeți despre asta?

Trebuie să găsim o balanță. Intervențiile moderne nu sunt tot timpul rele. Trebuie să găsești o cale în care să protejezi, dar să poți adăuga ceva viabil pentru viitor.

Dar asta trebuie făcut cu respect, proporțiile dintre partea istorică și partea nouă ar trebui să fie în echilibru. Am văzut și eu exemple în care parterul e istoric și deasupra este o clădire oribilă, grotescă, relația dintre cele două este îngrozitoare.

Știu și cazuri în care, totuși, astfel de intervenții au fost făcute de arhitecți cu mare respect față de clădirea istorică. Este o chestiune de calitate și la Summitul de la București vom insista pe acest aspect, al calității, promovând bune practici.

Ce credeți despre patrimoniul construit din România? De-a lungul timpului au fost mai multe proiecte românești premiate de Europa Nostra. Aveți câteva monumente românești preferate?

Oh, România are un patrimoniu extrem de bogat și de divers. Eu știu doar o mică parte. Am fost în orașe istorice ca Sighișoara, Sibiu, anul trecut la Timișoara, care chiar a fost o mare descoperire.

Frumusețea Timișoarei, existența multiculturalității are un farmec extraordinar și cred că acolo ați reușit să aveți grijă de acele locuri.

De asemenea, în București aș vrea să petrec mai mult timp. Clădirea mea preferată este Ateneul Român, este un diamant, este superb din afară și din interior, e cea mai frumoasă sală de concerte din Europa.

Aveți și bisericile fortificate care sunt cu totul speciale.

Am fost azi și la Piscu să văd muzeul, este absolut minunat! Arhitectura verde a clădirii, povestea ceramicii și olăritului.

Cred că generația tânără e din ce în ce mai conștientă de frumusețea patrimoniului, atât a celui construit, cât și a celui intangibil.

Potențialul a ceea ce aveți este uriaș, dar oamenii sunt cel mai important patrimoniu, fără ei nu puteți să salvați ceea ce aveți de salvat. Și este al vostru, dar este și al nostru, este parte importantă din Europa, de valoare europeană.

***

Europa Nostra este vocea europeană a societății civile care se angajează să protejeze și să promoveze patrimoniul cultural și natural. Este o federație pan-europeană de ONG-uri din domeniul patrimoniului, susținută de o rețea largă de organisme publice, companii private și persoane fizice, acoperind peste 40 de țări. Este cea mai mare și cea mai reprezentativă rețea de patrimoniu din Europa, menținând relații strânse cu Uniunea Europeană, Consiliul Europei, UNESCO și alte organisme internaționale. Fondată în 1963, Europa Nostra și-a sărbătorit anul trecut cea de-a 60-a aniversare.

Europa Nostra militează pentru salvarea monumentelor, siturilor și peisajelor europene aflate în pericol de dispariție, în special prin intermediul Programului 7 Most Endangered. Rețeaua celebrează și diseminează excelența prin intermediul Premiilor Europene pentru Patrimoniu / Premiilor Europa Nostra.

Europa Nostra contribuie, în mod activ, la definirea și punerea în aplicare a strategiilor și politicilor europene legate de patrimoniu printr-un dialog participativ cu instituțiile europene și prin coordonarea Alianței Europene a Patrimoniului. 

Europa Nostra a condus consorțiul european selectat de Comisia Europeană pentru a gestiona proiectul pilot European Heritage Hub(2023-2025). Este, de asemenea, partener oficial al inițiativei Noul Bauhaus European, dezvoltată de Comisia Europeană și este unul dintre principalii membri și susținători europeni ai Rețelei Patrimoniului Climatic.

The post Secretarul General al Europa Nostra, interviu pentru Cultura la dubă: “Lupta pentru protejarea patrimoniului este și lupta pentru drepturile omului, pentru mediu.” appeared first on Cultura la dubă.

În noiembrie 2023, fotografii cu Bojdeuca lui Ion Creangă, publicate de Președintele Consiliului Județean Iași, Costel Alexe, au devenit virale și au stârnit critici în spațiul public, pe motiv că lucrările de restaurare ar fi modificat casa originală, folosindu-se materiale de construcții moderne, care nu mai păstrau autenticitatea monumentului istoric.

După ce știrea a fost preluată în presă, ministrul Culturii, Raluca Turcan, a trimis Corpul de Control și reprezentanți ai Comisiei Monumentelor Istorice pentru a face verificări.

Potrivit concluziilor raportului Corpului de Control, obținute de Cultura la dubă, atât Corpul de Control cât și Comisia Monumentelor Istorice au susținut că lucrările au fost efectuate respectându-se avizele obținute anterior: “Din punct de vedere arhitectural, Bojdeuca și-a păstrat autenticitatea amplasamentului.”

Pe de altă parte, raportul admite că “din punct de vedere structural și constructiv, Bojdeuca a pierdut autenticitatea”, indicând drept cauze nu lucrările recente, ci cele efectuate în diferite perioade din trecut, în special în perioada comunistă.

De asemenea, specialiștii ministerului Culturii indică nereguli privind amenajarea grădinii, vizibile în orice fotografii înainte și după, dar nu obligă în niciun fel instituția responsabilă – Consiliul Județean Iași – să refacă spațiile verzi.

“Lucrările cuprinse în proiectul Reabilitarea ansamblului Muzeal Ion Creangă au fost necesare, oportune, s-au regăsit așa cum apare justificat în prezentul raport prin identificarea lor în teren de către membrii Comisiei, cu excepția amenajării spațiilor verzi.” – se arată în concluziile raportului.

Comisia Ministerului Culturii susține că proiectul din 2023 a păstrat modificările efectuate în anii ’80, cele care au modificat ireversibil Bojdeuca.

Potrivit Prof. arh. Dan Marin, “Restaurarea putea fi o oportunitate de a îndrepta erorile din anii ’80.” – noiembrie 2023, Hotnews. Acesta susține că amfiteatrul din fața casei afectează vizibil farmecul Bojdeucii:

„Eu cred că problema acestui loc este că, felul în care arată acum, cu acel masiv de piatră, distorsionează complet cadrul/ambientul/contextul pe care ar trebui să-l aibă această casă, care era o locuință semirurală, într-o zonă bogat plantată a Iașului patriarhal și trebuia să rămână cât mai aproape de această situație inițială.

Trebuia păstrat cât mai mult din acest context, deci, în niciun caz dacă a apărut acest amfiteatru în anii 80, el nu trebuia amplificat, vegetația trebuia păstrată și intensificată, ca ea să pară o casă în grădină, așa cum a fost inițial.

În momentul de față această casă a ajuns de fapt anexa acestui amfiteatru de piatră sau a acestei terase pietruite. Deci elementul mineral este dominant asupra celui vegetal, ceea ce schimbă complet atmosfera în care această casă ar trebui să existe. Restaurarea putea fi o oportunitate de a îndrepta erorile din anii 80.”

Pe de altă parte, vizitatorii Bojdeucii se arată încântați de ceea ce găsesc acolo. Cartea de oaspeți este plină de sute de mesaje de felicitare lăsate de vizitatorii români.

The post “Bojdeuca lui Creangă a fost restaurată respectând avizele”, a constatat Corpul de Control al Ministerului Culturii appeared first on Cultura la dubă.

Pentru început, au fost luate măsuri speciale în privința traficului în zonă, astfel încât tramvaiul 21 va circula pe o singură linie, în ambele sensuri, fiind montat un macaz de schimbare a sensului.

“Operațiunile pe care le începem acum presupun, printre altele, punerea în siguranță a fațadei principale și a calcanului dinspre strada Paleologu – care reprezenta un pericol public major de prăbușire, sprijinirea elementelor interioare, susținerea bolților din cărămidă de la subsol și parter, îndepărtarea tonelor de gunoaie și moloz etc.

Până să ajungem la deschiderea propriu-zisă a șantierului s-au făcut expertizele tehnice, s-au aprobat indicatorii tehnico-economici, s-a obținut autorizația de construire, s-a montat un macaz pe traseul liniei tramvaiului 21 – care trece prin fața Hanului pentru a se putea circula pe un singur fir, Administrația Municipală a Clădirilor cu Risc Seismic a încheiat cu Trustul de Clădiri Municipale București contractul pentru execuția lucrărilor și sperăm că în 16 luni lucrările de punere în siguranță să se finalizeze.

Concomitent, la nivelul PMB lucrăm la constituirea unui grup interdisciplinar de specialiști de la OAR, de la Primăria Capitalei, din AMCCRS și chiar cu un ONG din Bulgaria care e foarte interesat de istoria acestui loc, pentru definirea unei teme de proiectare. Ulterior, pe baza acesteia vom organiza un concurs de soluții pentru a stabili funcțiunea viitoare a monumentului.”, a anunțat Nicușor Dan.

Clădirea a fost ridicată în 1859, la cererea fraților Solacoglu, negustori de origine turcă din Bulgaria. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ea a fost afectată de un incendiu, dar a continuat să fie locuită până în anii ’80, când, potrivit Historia, a fost în pericol de demolare.

În anii 1990, hanul a intrat în administrația Capitalei și a fost inclus în Planul Național de Restaurare pentru reabilitatea centrului istoric. Lucrările nu au început, însă, niciodată.

În 2003, monumentul a fost retrocedat urmașilor familiilor Solacolu. Aceștia erau obligați prin lege să îl protejeze, dar au declarat în repetate rânduri că lucrările necesare sunt foarte complexe și nu au fonduri suficiente pentru ele. Drept urmare, hanul a continuat să se degradeze, iar în 2010 acoperișul s-a prăbușit.

Mai multe despre istoria locului AICI.

The post Încep lucrările de punere în siguranță a Hanulului Solacolu appeared first on Cultura la dubă.

Ministrul Culturii, Raluca Turcan, a solicitat Corpului de control verificarea legalității avizului pentru intervenția realizată asupra monumentului istoric „Bojdeuca scriitorului Ion Creangă”, iar Comisia Națională a Monumentelor Istorice și Institutul Național pentru Patrimoniu vor fi solicitate să se pronunțe asupra calității intervenției, prin analizarea proiectului și prin deplasare la fața locului.

Conform Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cu modificările și completările ulterioare, articolul 23, alin. (1), intervențiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza și cu respectarea avizului emis de către Ministerul Culturii sau, după caz, de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii.

De asemenea, în conformitate cu Regulamentul de Organizare și Funcționare al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, pentru monumentele clasate în grupa B, atribuțiile de avizare în cazul monumentului istoric „Bojdeuca scriitorului Ion Creangă” sunt ale serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii – Direcția Județeană de Cultură Iași – prin Comisia Zonală a Monumentelor Istorice nr 5. DJC Iași care are, de asemenea, responsabilitatea urmăririi lucrărilor în conformitate cu avizele emise.

În urmă cu câteva zile, Costel Alexe (PNL) a anunțat că lucrările de restaurare a Bojdeucii lui Ion Creangă au fost finalizate și a publicat primele imagini cu noul aspect al casei memoriale. Acestea au stârnit mii de comentarii critice pe pagina de facebook a politicianului PNL.

Din imagini se poate observa că pereții au fost îndreptați, ca la o clădire modernă, iar noul parchet înlocuiește pardoseala originală care, potrivit, documentelor istorice, era din lut. De asemenea, grădina și scările au fost complet modificate. Dacă scările originale aveau o balustradă din lemn, acum aceasta este din metal vopsit în alb.

Detalii AICI.

The post Comisia Monumentelor Istorice și Corpul de Control al Ministerului Culturii vor verifica legalitatea lucrărilor la Bojdeuca lui Creangă appeared first on Cultura la dubă.

Din imagini se poate observa că pereții au fost îndreptați, ca la o clădire modernă, iar noul parchet înlocuiește pardoseala originală care, potrivit, documentelor istorice, era din lut. De asemenea, grădina și scările au fost complet modificate. Dacă scările originale aveau o balustradă din lemn, acum aceasta este din metal vopsit în alb.

“Călător pe meridiane culturale”, așa s-a numit proiectul prin care am reabilitat întreg ansamblul muzeal cu fonduri europene, printr-un parteneriat implementat împreună cu Primăria Fălești Și Consiliul Raional Fălești din Republica Moldova. Prin acest proiect, am efectuat lucrări de restaurare și securizare a bojdeucii, lucrări de reabilitare și modernizare a clădirii muzeului, refacerea amfiteatrului și circulațiilor pietonale, reamenajarea spațiului verde și refacerea sistemului de iluminat.

Mă bucur că am încheiat cu succes etapa lucrărilor și că am reușit să conservăm farmecul unic al bojdeucii.”, a declarat Costel Alexe, președintele Consiliului Județean Iași.

Lucrările aveau nevoie de aviz de la Ministerul Culturii și era necesar să fie supervizate de specialiștii ministerului în patrimoniu, prin Direcția de Cultură Iași. Ministerul Culturii este condus de Raluca Turcan, colegă de partid la PNL cu Costel Alexe. Până în acest moment, aceasta nu a oferit un punct de vedere.

De cealaltă parte, senatorul USR de Iași, Marius Bodea, cere o anchetă în acest caz.

“Schingiuirea memoriei și o oroare marca Costel Alexe. Bojdeuca lui Ion Creangă din Țicău, redată în folosință după ce s-a intervenit cu materiale de la magazinele de bricolaj, a încetat să mai existe. Nu doar legi s-au încălcat aici, ci s-a călcat efectiv istoria în picioare. Proporțiile clădirii originale nu mai există, iar întreg ansamblul din jur, de un kitsch înfiorător, decontextualizează grosolan spațiul în care și-a petrecut ani din viață marele scriitor. Bojdeuca ni se arată astăzi mutilată, fiind reabilitată parcă pe baza standardelor dictate de construcția vilelor baronilor locali moderni.

Dacă recepția finală a fost deja realizată, dacă proiectul arhitectural a fost aprobat și execuția este fidelă (monstruozitatea de azi), atunci totul are datele unei fraude. A fost fraudată istoria și a fost tratată în bătaie de joc orice regulă de patrimoniu. Avem nevoie urgentă de o anchetă care să stabilească circuitul de avizare în vederea reabilitării bojdeucii lui Ion Creangă. Este echivalentul cu a pune termopane și pereți de rigips tuturor caselor din Muzeul Satului!

Totul în România pare că a devenit o butaforie. Avem o Comisie Națională a Monumentelor Istorice care trebuie să se pronunțe. Solicit experților în patrimoniu, Ordinului Arhitecților, să facă un pas în față și să își exprime punctul de vedere. Ministerul Culturii are o responsabilitate directă și el, prin Direcția Județeană pentru Cultură Iași, fără avizele căreia lucrările nu puteau demara.“, a declarat acesta.

Lucrările de restaurare au fost realizate de firma Iașicon, care deține monopol pe restaurarea clădirilor de patrimoniu din Iași, muzee sau biserici. Iașicon a câștigat aproape toate licitațiile pe acest segment, organizate de CJ Iași. Printre lucrările executate se numără Cetatea Neamțului, Palatul Culturii din Iași, Muzeul Unirii din Iași, Palatul Cuza din Ruginoasa, Biserica Armeană din Iași, Palatul Copiilor din Iași, Teatrul Național Vasile Alexandri din Iași.

Bojdeuca lui Creangă este prima casă memorială din România transformată în muzeu încă din 1918 și este clasată pe lista monumentelor istorice.

The post Înainte și după restaurare. Bojdeuca lui Ion Creangă a fost “modernizată” de Consiliul Județean Iași appeared first on Cultura la dubă.

În ultimii 20 de ani clădirea fusese lăsată în paragină și ajunsese un focar de infecție în mijlocul capitalei. În mandatul său, Gabriela Firea a renovat fațada, dar structura clădirii a rămas șubredă.

Actualul proiect, depus de Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic (AMCCRS), presupune consolidarea seismică și renovarea energetică moderată a clădirii. Perioada de implementare este de 3 ani și 4 luni de la semnarea contractului de finanțare.

Blocul Rosenthal a fost construit după planurile lui Radu Dudescu, la acea vreme arhitectul șef al Băncii Naționale a României.

Timp de 30 de ani a găzduit “Casa de Pensiuni, Împrumuturi și Ajutoare” a angajaților BNR. Din anul 1968, a fost sediul Băncii Române de Comerț Exterior. După 1999, imobilul nu a mai avut vreo utilitate publică.

Imobilul a fost printre primele din București care avea prăvăliile retrase de la bulevard și care a permis trecătorilor să circule pe sub coloane. Numele l-a căpătat de la magazinul cu porțelanuri de lux Rosenthal, pe locul căruia a fost ridicată clădirea.

Potrivit primarului Nicușor Dan, după consolidare, imobilul va fi folosit drept clădire administrativă.

The post Blocul Rosenthal de pe Calea Victoriei va fi restaurat prin PNRR. Lucrările vor costa 8 milioane de euro appeared first on Cultura la dubă.

Cunoscutul imobil de pe Bulevardul Dacia din București etichetat drept “Casa Nottara” a fost vândut la o licitație organizată de Romania Sotheby’s International Realty. Prețul de pornire a fost de 650.000 de euro, însă casa de licitații nu a făcut publică suma finală de achiziționare, fiind invocată clauza de confidențialitate.

Clădirea este clasată ca monument istoric de importanță locală și a aparținut familiei Nottara. Aici a fost găzduit până acum 6 ani și Muzeul Nottara.

Imobilul a fost construit în 1931, în stil funcțional Art Deco, în plină perioadă modernistă în arhitectura bucureșteană, de către arhitectul Victor Ștefănescu. Clădirea are o suprafață de 678 de metri pătrați, 18 camere și 11 băi.

Pentru finanțarea construcției, Sindicatul Artiştilor Dramatici şi Lirici a strâns bani de la colegii actori ai lui Constantin Nottara și a donat o sumă importantă pentru ridicarea casei actorului.

Acesta nu a apucat să mai trăiască în casă decât 4 ani. A murit în 1935, iar imobilul a rămas fiului său, compozitoul Constantin C. Nottara (1890 – 1951). A fost unul dintre membrii fondatori ai Societății Compozitorilor Români, iar în anul 1929 a fondat Orchestra Municipiului București.

Din anul 1956 până în 2016 aici a funcționat Muzeul Memorial C.I și C.C. Nottara, fiind expuse piese de mobilier originale ale familiei, fotografii, tablouri și obiecte care au aparținut celor doi artiști.

The post Casa actorului Constantin Nottara a fost vândută la licitație appeared first on Cultura la dubă.

Parcul Carol I, cunoscut în trecut drept Parcul Libertății, va intra într-un amplu proces de reabilitare care va dura 3 ani. Consiliul General al Primăriei Capitalei a aprobat azi Documentaţia de Avizare a Lucrărilor de Intervenţie (DALI) şi suma necesară a fost alocată din bugetul local – 47.627.248,87 lei.

De proiectul de reabilitare se va ocupa Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement. Potrivit unui comunicat transmis de PMB, vor fi revitalizate plantația de arbori și spațiile verzi, vor fi reabilitate aleile, podurile și scările, consolidate malurile lacului şi reabilitat debarcaderul.

De asemenea, vor fi refăcute instalaţiile şi reţelele de iluminat public şi monumental, terenul de sport, locurile de joacă şi va fi înlocuit mobilierul urban.

Momentan Primăria Capitalei nu a transmis când urmează să fie demarat proiectul și nici dacă parcul va fi complet închis pe durata lucrărilor.

ISTORIC

Povestea Parcului Carol I începe acum mai bine de 100 de ani. A fost inaugurat în 1906, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de domnie a regelui Carol I și 25 de ani de la proclamarea Regatului României.

Proiectul arhitectural și peisagistic a fost realizat de arhitectul peisagist elvețian Eduard Redont.

La vremea respectivă au fost plantați 4.000 de arbori mari, 6.000 de coniferi și peste 48.000 de arbuști.

Parcul Carol I cuprinde azi și o serie de monumente istorice. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt Mausoleul, Fântâna Cantacuzino și Fântâna Zodiac, aflată chiar la intrarea principală în parc.

Mausoleul a fost inaugurat în perioada comunistă, 1963, după planurile arhitecților Horia Maicu și Vasile Cucu. Din anul 1991 au fost depuse acolo osemintele ostașilor căzuți în al doilea Război Mondial, aduse din Mausoleul de la Mărășești. Monumentul a fost închinat în cinstea memoriei Eroului Necunoscut.

Restaurarea Fântânii Cantacuzino, anunțată recent de PMB, reprezintă un proiect separat. Primarul Nicușor Dan a anunțat că vor fi restaurate bazinul și corpul fântanii și va fi reparată instalația de apă.

Fântâna George Grigorie Cantacuzino este un monument neoclasic, construit de arhitectul Al. Freiwald și sculptorul Karl Storck în anul 1870, la inițiativa primarului de atunci, Gheorghe Grigore Cantacuzino.

The post Parcul Carol I, monument istoric, va fi reabilitat de Primăria Capitalei appeared first on Cultura la dubă.

Pe Strada Vasile Alecsandri nr. 16 din București dăinuiește de peste 100 de ani o bijuterie arhitecturală și totodată este expusă laolaltă colecția impresionantă de artă a uneia dintre cele mai importante familii de artiști din istoria României – Storck.

Din păcate, la fel ca cele mai multe monumente istorice din România, acesta se afla într-o stare avansată de degradare, iar responsabilitatea este împărțită între moștenitorii familiei, proprietari ai casei, și Primăria Capitalei, cea care gestionează Muzeul Storck printr-un contract de comodat.

Viața familiei de artiști Storck în acest imobil, clasat acum ca monument istoric de categorie A, a stat sub deviza ”să muncești, să muncești și iar să muncești”, crez înscris deasupra ușii din holul casei.

În acest cămin, pictorița Cecilia Cuțescu-Storck și sculptorul Frederic Storck și-au amenajat propriile ateliere în care au lucrat cu pasiune și devotament mai bine de patru decenii.

Numele Storck înglobează o dinastie de artiști care a îmbogățit timp de peste un secol patrimoniul de artă românească, fiind deschizători de drumuri și formatori a zeci de generații de artiști români.

Astăzi, pe casa familiei Storck din București se observă semnele trecerii timpului după o lungă perioadă în care asupra imobilului nu s-a intervenit cu lucrări de consolidare, reabilitare și restaurare.

Semnele procesului de degradare a clădirii sunt vizibile încă de la intrarea în curte. Tencuiala este crăpată și desprinsă, în anumite porțiuni toate straturile care acoperă cărămida au căzut, iar elementele decorative exterioare sculptate de Frederic Storck sunt și ele crăpate. În interior, pereții sunt afectați de infiltrații, iar picturile murale realizate de Cecilia Cuțescu-Storck trebuie restaurate și conservate în condiții propice.

„Părerea mea este că nu mai putem aștepta prea mult. Trebuie să se intervină. Nu ne mai putem permite să pierdem o lună în zadar.”, spune acum istoricul Adrian Majuru, cel care conduce destinele muzeelor din subordinea Primăriei Capitalei de peste 8 ani.

Deși degradarea este vizibilă de ani buni, abia acum autoritățile recunosc public nevoia urgentă de a interveni.

Muzeul funcționează datorită unui contract de comodat încheiat între Muzeul Municipiului București și moștenitori, nepoții soților Cecilia și Frederic Storck, Alvaro și Alexandru Botez, care au oferit imobilul pentru expunerea și conservarea colecției.

Contactat de Cultura la dubă, Alvaro Botez a declarat că, potrivit contractului, Primăria Municipiului București este responsabilă de întreținerea imobilului:

„Lucrurile sunt stabilite de contractul de comodat și în contractul de comodat era clar că Municipiul București restaurează totul, în schimbul faptului că i-am dat dreptul să stea în clădire.”

Alvaro Botez, unul dintre moștenitori

“Prin contractul de comodat noi am acordat acest drept să expună colecția, în schimb el se obliga să acopere toate cheltuielile necesare.

Acest contract a fost făcut prima oară de bunica mea care a donat casa primăriei, în 1954, cu aceeași convenție: o întrețineți și eu vă pun casa la dispoziție.

Lucrările făcute de bunica mea, de soțul ei și de alți membri din familie care erau artiști, le-a donat statului definitiv. Statul nu avea unde să expună colecția și atunci s-a convenit să le expună în casă, cu obligația de a întreține casa.

Același contract s-a refăcut de mai multe ori și ultima oară l-am făcut noi ca proprietari.

Timp de 50 de ani, sub regimul comunist, casa a fost întreținută foarte bine. Primăria a găsit formalitate cu același contract să o refacă. Cam până în anul 2010 a fost bine întreținută. Ei au început niște lucrări, extrem de greu, și le-au lăsat și casa e în situația respectivă.”

Pe de altă parte, Adrian Majuru susține că acest statut juridic nu a permis alocarea de bani publici pentru intervenții de consolidare, reabilitare sau restaurare asupra imobilului.

„Investiția, care presupune nu numai o sumă foarte mare de bani, dar și intervenție pe o clădire, o poți face legal dacă această clădire este în proprietate publică.

E o clădire clasată monument istoric și orice intervenție, chiar și reparație, nu investiție, trebuie să fie făcută în baza unei autorizații de construcție eliberată și în regim de urgență.”

Adrian Majuru, managerul Muzeului Municipiului București

Statutul juridic al clădirii, clasată ca monument istoric, s-ar putea schimba, însă, până la finalul acestui an. Alexandru Botez a înștiințat PMB în decembrie 2021 că doreşte să vândă cota de 1/2 din imobil, iar fratele său, Alvaro Botez, a hotărât să doneze jumătatea care îi aparține.

Într-o scrisoare de oportunitate adresată Direcției Cultură, Învățământ și Turism din cadrul Primăriei Municipiului București în aceeași lună, semnată de managerul Muzeului Municipiului București, sunt enumerate principalele motive pentru care Municipiul București ar trebui să își exercite dreptul de preemțiune asupra imobilului:

Consiliul General al Municipiului București a aprobat în luna iunie a acestui an prin hotărâre începerea demersurilor legale privind achiziționarea de către Municipiul București a părții de imobil care aparține lui Alexandru Botez.

Potrivit răspunsului oferit de PMB la solicitarea Cultura la dubă, proprietarii au agreat deja modul de împărțire a imobilului, iar Direcția de Cultură, Învățământ și Turism așteaptă primirea partajului și a ofertei de donație pentru a iniția demersurile pentru achiziționare și pentru a accepta donația.

Dacă Primăria Municipiului București și vânzătorul ajung la un acord asupra prețului de achiziționare, ca urmare a unui raport de expertiză și a unei negocieri, clădirea Muzeului Cecilia Cuțescu-Storck și Frederic Storck va ajunge în proprietatea statului.

Dar chiar și din acel punct, va mai trece ceva timp. E nevoie de un studiu de specialitate care se evalueze nevoile de intervenție asupra clădirii și să estimeze costurile. Apoi PMB trebuie să aloce fonduri pentru restaurare și să ofere, prin licitație, contractul unei firme specializate.

Managerul muzeului este de părere că aprobarea în Consiliul General a costurilor de cumpărare s-ar putea întâmpla în această toamnă.

Elaborarea documentației necesare pentru eliberarea unei autorizații de construcție, necesară pentru demararea lucrărilor, este un proces care mai durează cel puțin un an.

„Timp în care, din punctul meu de vedere, muzeul trebuie pus în conservare. Asta înseamnă că trebuie să îl eliberezi de patrimoniu și să îl pregătești pentru șantierul de restaurare, reabilitare și consolidare în această perioadă.”

“Un astfel de șantier pe o astfel de clădire, dacă este prin PNRR și cu fonduri europene, durează până la 2 ani”, susține managerul Adrian Majuru.

”Templu al ardorii înfrigurate de lucru”

Casa situată pe strada Vasile Alecsandri din București, la numărul 16, este poate cel mai important proiect al soților Cecilia Cuțescu Storck și Frederic Storck. Aici, cei doi artiști și-au amenajat propriile ateliere de pictură și de sculptură, iar în jurul lor spațiile de locuit.

De-a lungul vieții soților Storck, această casă a fost atât un spațiu al creației și al întâlnirilor dedicate promovării artei, cât și al luptei pentru emanciparea femeilor.

Îndârjirea cu care Cecilia crede în posibilitatea afirmării potențialului feminin în sfere ale societății dominate de bărbați o ajută să devină prima femeie din Europa care a predat într-o academie superioară de artă, la un institut de stat, odată cu preluarea catedrei de arte decorative din cadrul Școlii de Belle-Arte fondată de Theodor Aman în 1864.

„Atelierele noastre au primit și înalte fețe bisericești în trecere prin țară, profesori universitari din Paris și din Bratislava, care se osteneau pentru a cunoaște mai bine năzuințele neamului nostru și vorbeau apoi în scris despre artiști, ca de exemplu în revista L`Europe centrale.

Câte ore pline de duh nu s-au petrecut aci unde toți se complăceau în a vorbi despre diferite concepții de artă, civilizația popoarelor sau despre arta populară și în special despre darurile țărăncii române și contribuția ei în expozițiile din străinătate”, povestește Cecilia Cuțescu – Storck în autobiografia „Fresca unei vieți”.

Casa a fost ridicată între anii 1911 și 1913 după planurile arhitectului Alexandre Clavel, realizate în apropiată colaborare cu cei doi artiști.

Călătoriile și perioadele de pregătire petrecute de aceștia în țări precum Franța, Germania, Italia, Spania, Portugalia și Grecia – Cecilia a studiat din 1897 la Damen-Akademie din München, apoi la Paris, la École des Beaux-Arts şi la Academia Julian, iar Frederic la München – s-au transpus la nivelul casei prin elemente arhitecturale și decorative inspirate din curentele artistice internaționale, precum tavanul în stil maur, capitelul de bronz al monolitul de marmură verde, o reducție a unui capitel al bazilicii San Marco din Veneția, sau culoarea casei, roșu pompeian, întâlnită în atelierele mai multor artiști din Munchen pe care cei doi le-au vizitat, cât și în pinacoteca acestui oraș.

Fațadele casei au fost decorate cu ornamente și basoreliefuri cu teme biblice sculptate de Frederic Storck.

„Am găsit în acest templu al ardorii mele înfrigurate de lucru hrana sufletească și spirituală și, din această dărnicie a naturii față de mine, am vrut întotdeauna să împărtășesc și altor tineri artiști și elevi din darurile de preț care îmi animau viața.

Ca și soțul meu, de la care elevii găseau oricând un sfat și o înviorare, mă simțeam mulțumită să le pot da și eu un imbold și încurajare pentru munca grea a picturii.“

Ce fericită eram în atelier, refugiul nobil al aspirațiilor mele sfinte! De câte ori mă întorceam descurajată din contactul cu semenii mei, în armonia celor patru ziduri, despărțite de restul casei printr-o draperie grea, găseam alinarea și liniștea necesară eforturilor pentru creații viitoare.”

Cecilia Cuțescu-Storck, „Fresca unei vieți” 

În această casă, Cecilia Cuțescu-Storck, autoarea picturilor murale de dimensiuni și compoziții impresionante ”Istoria negoțului românesc” din Aula Academiei de Studii Economice din București și ”Apologia artelor românești” de pe plafonul Sălii Tronului a Palatului Regal, a creat primele sale lucrări pe perete, care au marcat debutul unei noi etape artistice.

„În 1914, am făcut prima încercare de a picta pe zid. Nu sperasem să am comenzi, mi-am pictat acasă, pereții holului. Aspiram să creez în interior o atmosferă de liniște, de armonie, de seninătate care trebuia să reiasă din alegerea motivelor și din interpretarea lor.

Am imaginat de-a lungul pereților ființe meditative, în atitudini ritmate, pe un fundal de trunchiuri de arbori, care își întîlneau ramurile formînd motivul plafonului, într-un arabesc de crengi, frunze și păsări.

Coloritul plafonului mai intens către margini și mai palid către centru trecea de la verdele închis al ficușilor (planta mea preferată), la tonurile gălbui ale frunzelor de salcîm și ale lămîilor” – Cecilia Cuțescu-Storck, „Fresca unei vieți”

Pe peretele din atelierul său, despărțite de o fântână sculptată în piatră de către Frederic Storck, modelată după ușa bisericii Colțea, Cecilia a pictat două mari panouri decorative intitulate “Dragostea pământească” și ”Dragostea spirituală”.

Tot aici a primit de mai multe ori vizita bunului său prieten Constantin Brâncuși.

În contrast cu atelierul Ceciliei, spațiul în care Frederic Storck și-a desfășurat o parte din activitatea de sculptor este simplu, lipsit de decorațiuni. Atelierele, așa cum observă Cecilia Cuțescu – Storck, sunt oglinzile sufletești ale acestor artiști.

„Atelierele soțului meu sunt mai sobre, așa cum se cuvine sculpturii. În ele te concentrezi și, nemaicerând nimic vieții, o pornești razna pe câmpiile elizee ale inspirației… Atelierul meu e vrăjit, e cald cum e și sufletul meu însetat de marea bucurie a vieții.” – Cecilia Cuțescu-Storck, Fresca unei vieți

Frederic Storck a avut o intensă activitate de sculptor, participând permanent la expoziții organizate în țară și în străinătate. Totodată, a continuat activitatea tatălui său, Karl Storck, primul profesor de sculptură al Școlii de Belle-Arte.

Din 1906 și până în 1937 a predat modelajul și desenul în cadrul acestei instituții, formând viitoarele generații de artiști. Colecționar de numismatică, Frederic Storck a fost și fondator al Societății Numismatice Române.

„Pe neașteptate, ici și colo, apăreau, ca o surpriză artistică de mare preț, un grup de bronz sau de marmură, operele soțului meu.

În salon, pe o masă lungă în stil arhaic italienesc, învelită cu un brocardino roșu, pe care îl adusesem din Veneția, expusesem o parte din statuetele sale: „Abundența”, cu brațele pline de rod dăruindu-le lumii, „Adolescența”, ideală în puritatea și seninătatea tulburătoare a formelor ei etc. O serie întreagă de lucrări mari și mici destăinuiau talentul, știința neîntrecută și vrednicia conștiincioasă a soțului meu.”- Cecilia Cuțescu-Storck, „Fresca unei vieți”

Susținătoare și promotoare a drepturilor cetățenești ale femeilor într-o perioadă în care femeia ”era oprită de a lua parte la viața publică, nu avea nici un drept civil, i se impuneau numai anumite sfere de activitate, o anumită școală și educație”, Cecilia a găzduit în atelierul său „Asociația pentru emanciparea civilă și politică a femeii române”, înființată la Iași în 1918.

„La București, Asociația a luat ființă în atelierul meu. Aci s-au petrecut întrunirile preliminare, aci ne înflăcăram feministele din acele vremuri eroice, în ale căror suflete ardea lumina orbitoare a ideilor de libertate și de dreptate și pentru femei.”

Cecilia Cuțescu – Storck, „Fresca unei vieți”

Tot în acest spațiu, Cecilia Cuțescu-Storck a oferit lecții de pictură Principesei Ileana, fiica Reginei Maria și a Regelui Ferdinand I.

„Ce alai era în stradă când apărea trăsura regală și ce zarvă, ce curiozitate între copii mei, care nu se mai săturau să o privească când urca treptele casei, surâzătoare, și apărea în atelier, cu o simplicitate rară, printre tovarășele ei de lucru. (…) Eram uimită cum progresa de repede și ce desene serioase reușea să facă.

Se înțelege de la sine ce întrecere se făcuse între toate elevele atelierului și mă bucuram că în aceste ființe fragede se putea zămisli atâta patimă.” – Cecilia Cuțescu Storck, Fresca unei vieți

Din atmosfera de efervescență artistică care a caracterizat decenii întregi casa soților Storck ne-a rămas astăzi un muzeu care găzduiește un patrimoniu valoros de pictură, sculptură, artă grafică și artă decorativă.

Alături de opera celor doi soți sunt expuse și sculpturi realizate de Carol Storck, fratele lui Frederic, și de Karl, tatăl celor doi. În patrimoniul muzeului există și o colecție de sculptură religioasă, care a aparținut familiei Storck, o colecție de artă populară și opere de artă ale artiștilor contemporani lui Frederic și Cecilia.

Pe proprietatea familiei Storck se află și o grădină în centrul căreia Cecilia Cuțescu-Storck a plantat un salcâm japonez, care poate fi văzut și astăzi.

The post Casa Storck, monument istoric de importanță națională, între degradare și șansa de a supraviețui appeared first on Cultura la dubă.