Între 11 – 19 octombrie sunt organizate proiecții speciale, urmate de un dialog cu invitați speciali.

Întrebarea cea mai dificilă pe care TÓTEM o ridică spectatorilor este „cum discuți cu un copil despre moarte, mai ales atunci când ea urmează să-i jertfească una din cele mai importante persoane din viață?”.

Răspunsul este unul complex, dificil și frecvent evitat, precum majoritatea provocărilor care scot din zona de confort. Cu toate acestea, e un dialog necesar, așadar August Film propune în zilele următoare o serie de 6 proiecții speciale, în 6 orașe diferite din țară, urmate la final de un dialog constructiv, alături de un psihoterapeut.

Proiecțiile speciale au loc miercuri, 11 octombrie, în București (Cinema City AFI Cotroceni, 19:00, invitat special: Ion Bucur) și Cluj (Cinema Victoria, 20:00, invitat special: Robertina Ciobanu), joi 12 octombrie, în Timișoara (Cinema Victoria, 20:30, invitat special: Ioana Chirilov), sâmbătă 14 octombrie, în Brașov (Cinema City AFI Brașov, 19:00, invitat special Ana-Maria Fekete), duminică 15 octombrie, în Iași (Cinema Ateneu, 15:00, invitat special: Andreea Feraru) și joi 19 octombrie, în Constanța (Cinema Jean Constantin, 19:00, invitat special: Alina Telea). Tot pe 11 octombrie filmul poate fi văzut în rețeaua Cinema City, în  21 de orașe din țară, de la ora 19:00. Biletele sunt puse în vânzare AICI.

The post TÓTEM, propunerea Mexicului la Premiile Oscar, intră de vineri în cinematografe appeared first on Cultura la dubă.

În anii ’50, cinematografia mondială își revenea după Al Doilea Război Mondial, urmând, în mare măsură, rețete de filme care erau testate și ștampilate de Hollywood: Western-uri hipermasculine, eroi demni, mizanscene studiate și montaj meticulos.

“Era de aur” a Hollywood-ului răsuna și în restul lumii. Părea că singurul fel prin care un film poate avea succes este după modelul american.

În 1960, Jean-Luc Godard a făcut filmul À bout de souffle, iar anul a fost marcat întocmai de revoluția pe care a făcut-o filmul regizorului francez.

Încă de la primele proiecții, filmul a zguduit lumea cinematografiei prin montajul aparent brutal, imaginea tremurată și ritmul atipic. Comentariul social pe care filmul l-a adus reprezintă, de fapt, adevărata valoare a sa.

Același lucru poate fi spus și despre următoarele filme ale lui Godard: Une femme est une femme, Les carabiniers, Alphaville, Pierrot le fou sau Masculin féminin sunt filme clasice din cinematografia mondială.

Mai mult decât atât, opera lui Jean-Luc Godard reprezintă o sursă de inspirație pentru cineaștii rebeli, nonconformiștii care, la rândul lor, au schimbat lumea filmului: Brian de Palma, Martin Scorsese, Francis Ford Coppola, Quentin Tarantino, Werner Herzog, Yorgos Lanthimos, Xavier Dolan.

În total, Festivalul de Film de la Cannes a proiectat, de-a lungul timpului, 22 de filme semnate de Jean-Luc Godard. Ironic, în 1968, regizorul a pus umărul la oprirea desfășurării festivalului, alături de cineastul Claude Lelouch, în semn de solidaritate cu protestele studențești din Franța. La fel de ironică este iubirea lui declarată pentru filme americane din “Epoca de Aur” a Hollywood-ului, având în vedere stilistica atât de nonconformistă a filmelor lui.

Jean-Paul Belmondo, Anna Karina, Jean Seberg sau Brigitte Bardot sunt printre super-starurile care s-au remarcat în filmele lui Jean-Luc Godard.

Iar producătorul româno-francez Marin Karmitz a avut șansa de a lucra cu Godard ca asistentul său de regie și ca producător.

The post Moștenirea lui Jean-Luc Godard appeared first on Cultura la dubă.