Câțiva reprezentanți ai grupului de lucru au prezentat azi variantă modificată a programei, într-o transmisiune pe YouTube, care nu a fost anunțată în prealabil și care nu a dat posibilitatea jurnaliștilor de a adresa întrebări. Documentul final poate fi consultat AICI.

Din declarațiile făcute de Oana Fotache, coordonatorul științific al grupului de lucru și decana Facultății de Litere din București, reiese că au fost elaborate trei programe diferite – una pentru Trunchiul Comun (TC), care cuprinde toate specializările și se adresează elevilor care studiază cel puțin 3 ore de română, o variantă pentru clase umaniste de filologie și una pentru specialitatea științe sociale.

“A rezultat o programă modernă, care permite profesorului adaptări la profilul clasei. (…) Am privit literatura ca pe o fereastră către lume, punând în evidență legăturile literaturii române cu literatura lumii, punând în evidență temele literare, formele literare și conceptele.

Felul în care apare acum literatura prezentată va continua în următorii ani, în clasa a 10-a cu prezentarea romantismului eminescian, Mihai Eminescu ca figură esențială a literaturii române, urmând ca într-a 10-a, a 11-a și a 12-a să parcurgă toate epocile literare importante, cu temele care ies în evidență, terminând în clasa a 12-a cu generația 2000.

Portugalia, Italia au mai implementat anii trecuți acest model, după o perioadă de construcție de tip tematic. (…)Ceea ce mi se pare important este felul în care prezentăm literatura ca pe un sistem în permanentă evoluție, renunțând la ideea de autori canonici – nu numai vârfurile dau contur literaturii.

Noile programe dau un rol mai mare profesorilor de română, care au la dispoziție 25% din timp pentru activități de tip remedial, pentru performanță acolo unde este cazul.”, a declarat Oana Fotache.

Într-un interviu pentru Cultura la dubă, acordat vineri, 12 decembrie, în ultima zi de dezbatere publică, Oana Fotache anunța că nu intenționează să schimbe structura diacronică a programei, pe care se bazează toți anii de liceu.

“Asupra constructului nu se poate reveni, fiindcă e vorba de o gândire care încorporează un efort de durată al grupului și este contraproductiv acum să schimbăm criteriul la presiunea publică.”, spunea atunci Oana Fotache.

Cel puțin 5 specialiști au ieșit din grupul de lucru săptămâna trecută, după tensiuni mărturisite într-un material publicat de Cultura la dubă. Unii dintre membrii grupului de lucru au povestit, sub anonimat, că draftul programei a fost impus “de la centru” și că propunerile lor nu au fost luate în considerare.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Noua variantă a programei la română păstrează abordarea cronologică a literaturii appeared first on Cultura la dubă.

“Astăzi, 22 decembrie 2025, la exact un an de la invitația de a deveni ministru al Educației și Cercetării (22 decembrie 2024), i-am solicitat premierului eliberarea mea din funcția de ministru al Educației și Cercetării, prin depunerea demisiei la cabinetul acestuia. Recent am primit confirmarea. Deși demisia este un act unilateral, am vrut să fie o plecare amiabilă, așa cum a fost și colaborarea noastră. (…)

Fără să fiu un om politic, am acceptat mandatul de ministru al Educației și Cercetării cu convingerea că, într-un moment dificil pentru țara noastră, datoria față de binele public trebuie să prevaleze asupra oricărei comodități personale sau profesionale. Am încercat, pe durata acestui mandat, să îmi exercit funcția cu rigoare, onestitate și respect față de oameni și de instituțiile statului, făcând ce mi-a stat în putere potrivit rațiunii și binelui comun. Astăzi, consider că această datorie a fost împlinită. (…)

Motivația retragerii mele prin demisie este simplă și nu trebuie construite motivații ascunse în jurul acesteia: niciodată nu am vizat o carieră politică, ci am acceptat temporar funcția de demnitate publică de ministru (în 23 decembrie 2024 și în 23 iunie 2025), pentru a ajuta țara și sistemul nostru de educație-cercetare în situațiile de criză pe care le-au traversat. Iar de data aceasta, decizia mea de retragere este definitivă! (…)

(…) Am amânat decizia față de programa la limba și literatura română, astfel că noului ministru îi va rămâne de adoptat programa, dar am creat contextul închiderii polarizării dezbaterii prin solicitarea către comisia de specialitate de a lua în seamă următoarele (eu aș aproba-o, dacă aș vedea incluse aceste solicitări):

Includerea sugestiilor relevante, chiar dacă vin din școli de gândire diferite;

Flexibilizarea structurii programei, prin focalizarea pe competențe și o listă de referință de autori reprezentativi, care apoi pot să fie personalizate sub forma metodei/logicii de predare și a referințelor literare suplimentare de către profesor, în funcție de clasa pe care o are – întoarcem așadar decizia la profesori și elevi, în cadrul unor repere fundamentale (așa cum am făcut și cu planurile cadru alternative).” – a scris Daniel David pe blogul său.

David a petrecut un an la Ministerul Educației. În tot acest timp, a fost unul dintre cei mai criticați miniștri, luând măsuri drastice precum tăierea burselor elevilor și studenților, comasarea școlilor sau creșterea normei didactice, pe fondul deficitului bugetar. Mii de profesori și elevi i-au cerut demisia în stradă, de la începutul anului școlar până în prezent.

Unul dintre ultimele sale interviuri, în calitate de ministru al Educației, a fost acordat pentru Cultura la dubă, săptămâna trecută. Acesta a vorbit pe larg despre scandalul programei școlare la limba și literatura română, despre problemele cu care s-a confruntat în mandatul său, dar și despre planurile pe 2026.

Interviul poate fi citit AICI sau urmărit video mai jos:

Daniel David va reveni în funcția de rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Daniel David a demisionat de la Ministerul Educației appeared first on Cultura la dubă.

“Literatura este făcută ca să fie citită, nu studiată. Se pare că am pierdut asta din vedere” – Liviu Papadima, teoretician, eseist, critic literar, profesor universitar

33 de specialiști (profesori universitatari, membri ai Academiei Române, reprezentanți ai Ministerului Educației și profesori de liceu) au elaborat noua programă școlară la Limba și Literatura Română, clasa a 9-a. Responsabilitatea lor este uriașă fiindcă ceea au așezat într-un document de doar 13 pagini va avea impact asupra viitoarelor generații de elevi, în următorii 10-15 ani.

Însă, ceea ce se dorea a fi o schimbare a fost considerat de către alți specialiști – profesori universitari, profesori de liceu, scriitori – dar și de către elevi, o întoarcere în urmă cu cel puțin 30 de ani.

Decizia grupului de lucru este ca literatura să fie studiată cronologic. Astfel că, la clasa a 9-a, când adolescenții abia descoperă gustul liceului și al libertății, vor fi nevoiți să studieze autori români de acum câteva secole, cum ar fi  Dinicu Golescu, Ion Neculce sau Ion Ghica.

Dispare studierea literaturii pe teme, așa cum era până acum – jocul, adolescența, iubirea. Dispare recomandarea de a citi doi autori din epoci diferite la aceeași temă.

Draftul noii programe a divizat filologii români în două tabere – pro și contro – iar ministrul Educației, Daniel David, cel care va trebui să semneze aprobarea noii programe, a ales un statut de observator, sub pretextul că lasă specialiștii să se exprime, urmând să ia apoi o decizie.

Un memoriu intitulat Nu programei de ieri pentru elevii de mâine, inițiat de Andrei Terian, teoretician român premiat peste hotare, a fost semnat până acum de peste 3000 de oameni, printre care Mircea Cărtărescu, Radu Vancu, regizori de film, elevi de liceu, profesori.

Un contra-memoriu a apărut ulterior, la inițiativa lui Paul Cernat, Mircea Vasilescu și Cosmin Ciotloș, fiind semnat de alți 100 de oameni de litere, printre care Doina Ruști și Gabriela Adameșteanu.

Deși actul educațional ar trebui să aibă în centrul atenției elevii, aceștia au fost marii absenți ai puținelor dezbateri organizate la nivel instituțional. Nici grupul de lucru, nici ministerul, nici Academia Română nu au considerat necesar ca tinerii să aibă un cuvânt de spus.

Ieri a fost ultima zi dedicată dezbaterii publice pe această temă. După-amiaza, reprezentanți ai celor două tabere au fost invitați la Muzeul Național al Literaturii din București la o întâlnire privată, menită să-i concilieze și să aducă modificări benefice elevilor. În realitate, prea puține lucruri au putut fi negociate.

“Asupra constructului nu se poate reveni, fiindcă e vorba de o gândire care încorporează un efort de durată al grupului și este contraproductiv acum să schimbăm criteriul la presiunea publică.”, a declarat pentru Cultura la dubă Oana Fotache Dubălaru, decana Facultății de Litere din București și coordonatoarea grupului care a conceput programa.

***

Deși gândită ca o întâlnire între prieteni, așezați la cafea, dezbaterea de la Muzeul Literaturii din București a început printr-o separare. Profesorul Liviu Papadima, fost decan al Facultății de Litere și fost prorector al Universității București, Călin Andrei Mihăilescu, scriitor și profesor de literatură comparată și de filosofie la Universitatea din Ontario, Canada, și Florentina Sânmihăian, profesoară la Facultatea de Litere din București și autoare de manuale, s-au așezat de o parte a mesei.

Vizavi au stat criticul literar Paul Cernat, unul dintre susținătorii noii programe, Oana Fotache, decanul Facultății de Litere din București și coordonatorul științific al grupului de lucru care a scris noua programă, Magda Răduță, cadru universitar și membră a grupului de lucru, și Laura Dumitrescu – prodecană a Facultății de Litere.

Dacă primii trei profesori au insistat pe rolul programei, capacitățile reale ale profesorilor din România și nevoile elevilor de azi, de cealaltă parte, importanța așezării în timp a unei opere literare a părut a fi factorul determinant și nenegociabil.

La discuție au fost prezente și câteva profesoare de liceu, profesorul Nicolae I. Nicolae, autor de manuale, și Ioan Cristescu, directorul Muzeului Literaturii.

După prima oră de discuții, în fața unei evidente determinări de a păstra criteriul cronologic în programă, Ionela Neagoe, profesoară de română și directoarea Colegiului Național Gheorghe Lazăr din București, unul dintre cele mai bune licee din țară, s-a ridicat de la masă și și-a anunțat plecarea. Contextul a fost acesta:

Laura Dumitrescu, prodecană Litere: “De ce e important să gândim acest raport între ceea ce se întâmplă în liceu și ceea ce se întâmplă la facultate?

Liviu Papadima: e complet irelevant, mă scuzați!

Laura Dumitrescu, prodecană Litere: Vă dau un exemplu, de fiecare dată întreb studenții din anul I (n.r. de la Litere) când a conceput Homer Iliada și Odiseea? Și am primit acest răspuns: a scris în secolul al 17-lea. Problema este că atunci când le semnalez că e o încadrare greșită și o eroare gravă, ei nu consideră că e o problemă.

De ce să conteze dacă a scris în Antichitate sau în secolul 17? Pentru că importanța factorului timp în raport cu ceea ce înseamnă literatura nu a fost suficient cultivată în acei patru ani de liceu. Iar eu petrec un an și jumătate, dacă nu doi, ca să-i învăț cât de importantă este contextualizarea. Sigur o să-mi spuneți, dar nu toți vin la facultate, nu toți o să devină filologi. Dar raportul acesta cu timpul trebuie să existe!

Există un pericol major atunci când credem că toate obiectele noastre culturale sunt coprezente nouă. Și există, pe de altă parte, un risc major dacă încurajăm lecturi de apropiere sau de identificare. Știți de ce? Pentru că democrația ne învață să acceptăm diversitatea. Și o instituție care se numește școală are responsabilitatea socială în formarea unor cetățeni, nu a unor participanți la un cerc de lectură.

În școală se formează un alt tip de profil, care nu este unic. Și nu cred că trebuie să infantilizăm această perspectivă.

Liviu Papadima: Poți să ne explici, dragă Laura, ce vrei să spui?

Ionela Neagoe, directoare Lazăr: Mă scuzați, eu o să mă retrag. Este clar că asta este direcția și că nu se va schimba nimic. În realitate, noi chiar uităm: copiii sunt altfel! Și hai să nu ne raportăm la liceele bune. Hai să mergem acolo unde ei silabisesc. Cum să-l faci să citească ceva care e departe de el? Cum?? Majoritatea este cea care silabisește. Atenție la ce vă spun, sunteți departe de realitate!

Ce vreau să înțelegeți este că noi ne străduim să inovăm, să facem altfel. Să ajungem mai aproape de ei. Au alte interese. E foarte clar. Hai ajungem cu cartea către ei, să citească, să-și dorească să afle. Așa îi îndepărtăm. Îi îndepărtăm!

Și vă mai spun, e multă materie! E foarte multă materie! Și în loc să-i apropiem, să facem să le fie mai ușor, noi îi îndepărtăm. Vor fi departe de toate astea! Va fi un eșec!”, a spus profesoara de liceu și a părăsit dezbaterea.

Profesorul Nicolae I. Nicolae, autor de manuale în anii 80-90, a subliniat că noua programă este greu de înțeles chiar și pentru un profesor.

Nicolae Nicolae: „Niște specialiști în pedagogie au creat un text de prețiozitate deosebită, rară, dar care a devenit jargon. Vă rog să mă iertați! Jargonul dumneavoastră, eu așa îl citesc, va fi imposibil de tradus la nivelul tuturor profesorilor, oricât de deștepți am fi noi. Nu se poate, trebuie tradus într-un fel!

Liviu Papadima: Literatura este făcută ca să fie citită, nu studiată. Se pare că am pierdut asta din vedere. (…) O programă se face pentru profesorii slabi sau mediocri. Profesorii buni știu ce să facă, indiferent de programă. Dar, mă iertați, în România sunt zeci de mii de profesori. Nu toți sunt foarte buni.

Călin Mihăilescu: Vă rog să ne spuneți – în ce măsură această programă poate fi rafistolată sau nu?

Oana Fotache: Într-o măsură în care, de pildă, s-a vorbit mult despre lipsa scriitoarelor. În epoca asta nu avem decât 3-4 nume. Dacă ăsta e un capăt de țară, se pot adăuga niște nume, de pildă m-am gândit la Maria Rosetti, care scrie cronica de teatru.

(n.r. Liviu Papadima râde)

Călin Mihăilescu: Oana, eu mă refer la lucruri majore.

Oana Fotache: Te referi la modificarea template-ului? Asta nu se poate. Este rezultatul unui grup, care a validat o programă și o comisie națională care a validat o programă. Asta nu decidem noi.

Călin Mihăilescu: Măcar în cadrul acestui template se poate ca libertatea profesorului să fie ghidată, dar nu dogmatic mânată?

Magda Răduță: Cred că se poate trece în nota de prezentare o astfel de informație, în care manualul poate să construiască de la text la context. De exemplu, de la Dacia Literară poți face o lecție despre cenzură.

Liviu Papadima: Magda, tu știi cum se aprobă manualele? Dacă respectă programa, conținutul ei, nu nota de fundamentare.

Magda Răduță: Un autor bun de manuale citește și nota de fundamentare.

Liviu Papadima: Un manual care nu respectă întocmai programa poate fi respins.”

În cele trei ore de discuții, profesorii care militau pentru renunțarea la studierea literaturii cronologic au realizat că nu este, de fapt, loc de negociere. Așa că au insistat ca măcar textul programei să asigure în scris o libertate a profesorului și păstrarea unor teme, ca în vechea programă, astfel încât ei să poată adăuga la ore și alte lecturi decât cele prevăzute acum.

Oana Fotache, coordonatoarea grupului de lucru: “A fost o decizie luată colectiv, colegial, de membrii grupului de lucru. (…) Vom încorpora ceea ce nu contravine construcției de ansamblu.”

Într-un interviu pentru Cultura la dubă, acordat la finalul acestei dezbateri, decana Facultății de Litere și coordonatoarea grupului de lucru, Oana Fotache, afirmă clar că structura actuală nu va fi modificată, dar că unele recomadări vor fi luate în considerare.

„Doamna decan, în primul rând spuneți-ne, vă rog, cum și când a apărut ideea unei noi programe?

Ideea unei noi programe a apărut în 2020, în mandatul precedent a Ligiei Deca. Atunci a fost alcătuit un grup de lucru care nu s-a întrunit, de fapt niciodată, nu a început lucrul la programe, fiindcă el e condiționat de aprobarea noilor planuri cadru.

Cum știm, timp de cinci ani de zile, generația care a terminat deja liceul și acum anul întâi de facultate sau lucrează, a lucrat fără programe și fără manuale. A fost vorba de niște repere metodologice care s-au alcătuit an de an pentru a da niște conținuturi și niște indicații la clasă cu ce se va studia.

Abia în mandatul ministrului David s-a demarat mai întâi procesul de alcătuire și validarea planurilor cadru, după cum știm a fost o dezbatere publică astă-iarnă, consistentă, amplă, după care grupurile de lucru au fost actualizate la propunerile instituțiilor de profil, la propunerile inspectoratelor. Profesorii înțeleg că s-au înscris pentru asta, au fost selectați de niște comisii și avem o variantă modificată față de cea din 2020 a acestor grupuri de lucru.

Grupurile de lucru, prin forța lucrurilor, fiindcă au fost aprobate pe timpul verii, s-au întrunit la 1 septembrie. Iar noi am lucrat, având mai multe întâlniri și în plen și în formulă aceasta a subgrupurilor la care am recurs, de la 1 septembrie până când am predat programa, adică pe 25 noiembrie.

Cum s-a născut această direcție cronologică a studierii literaturii?

Mai întâi am făcut niște întâlniri de brainstorming, o analiză SWOT a programei, în care fiecare membru al grupului și-a exprimat preferința pentru un criteriu, și-a exprimat așteptările de la programă, analiza actualei programe, iar acest principiu cronologic a prevalat din răspunsurile care s-au primit la consultarea asta demarată în cadrul grupului.

În ce măsură reprezentanții Academiei Române din grupul de lucru au avut un cuvânt important de spus în acest sens?

Aș spune că n-au avut un cuvânt de spus în calitate de reprezentanți ai Academiei, ci de profesori, fiindcă e vorba de doi profesori din facultate, care au predat multă vreme în sistem universitar și care abia după pensionare au devenit membri ai Academiei. Au fost consultați, dar nu au impus nimic.

A fost o decizie luată colectiv, colegial, de membrii grupului de lucru. De aceea a și durat atât de mult elaborarea programei și nu a putut fi, din păcate, finalizat lucrul la clasele a 10-a, a 11-a și a 12-a, deși s-a lucrat în paralel și la aceste clase.

Dar o programă, ca să fie încheiată cu tot ce presupune ea, cu acele activități de învățare, sugestii metodologice, cu competențele generale specifice, conținuturi, concepte, recomandări de autori, toate acestea au luat destul de mult timp. Sigur că nu va mai dura la fel de mult pentru finalizarea celorlalți ani, fiindcă deja cadrul general fiind stabilit, acum se va lucra la lista de conținuturi și la actualizare și extindere. Firește, activitățile de învățare, sugestiile vor suferi niște modificări, pentru că ele merg într-o progresie pe cei patru ani.

În ce măsură există deschiderea să reveniți asupra programei, asupra acestui draft după dezbaterile care au avut loc? Am auzit că la un moment dat ați spus da, există oarecare deschidere să revenim. De exemplu, să atingem această problemă că nu există autoare.

Da, eu chiar am toată deschiderea în sensul ăsta. Eu cred că există autoare în literatura română, ele își găsesc loc în această literatură, din păcate în secolele de început nu sunt atât de multe, din rațiune obiective ale epocii. Avem doar câteva nume pe care le putem invoca. Firește că prezența lor e mult mai consistentă începând chiar de la Junimea, de la Veronica Micle încolo.

Și ne propunem tocmai o reprezentativitate care este cea reală a autoarelor în literatura română. Și o prezență mult mai lărgită față de ce este acum, fiindcă doar Hortensia Papadat-Bengescu apărea la un moment dat în programa de evaluare, nu mai este nici Hortensia Papadar-Bengescu de câțiva ani.

Și revenind la întrebarea inițială, în ce măsură există deschidere să reveniți asupra textului?

Asupra textului, la nivel de multe precizări, îmbunătățiri punctuale, clarificări, există toată deschiderea. Asupra constructului nu se poate reveni, fiindcă e vorba de o gândire care încorporează un efort de durată al grupului și este contraproductiv acum să schimbăm criteriul la presiunea publică. Pentru că niște specialiști au lucrat, și-au exprimat punctul de vedere și a rezultat această programă.

Firește că ea e perfectibilă, de asta a și fost pusă în dezbatere publică trei săptămâni, am primit multe sugestii, am primit feedback, vom încorpora ceea ce nu contravine, totuși, construcției de ansamblu.

S-a vorbit foarte mult în aceste zile despre interesul elevilor de azi, interesul adolescenților și de faptul că această programă, studiată cronologic, i-ar îndepărta de literatură, ei fiind atât de mult conectați la tehnologie, la AI, la tot ceea ce le este contemporan. În ce măsură ați luat în considerare acest profil al adolescentului de azi? În grupul de lucru au fost invitați și reprezentanți a elevilor sau ați avut la bază niște studii despre interesele adolescenților de azi?

Aceste studii mă tem că nu există decât la nivel de percepție a fiecăruia dintre noi, fiindcă nu avem statistici coerente și alcătuite profesionist. Există un profil pe care profesorii la clasă îl constată în realitate, al absolventului de gimnaziu, și un profil dezirabil al absolventului de liceu. Acesta nu trebuie să fie identic cu ceea ce există în realitate, ca personalitate și grupuri de interes. E ceea ce își propune să formeze liceul.

Deci noi vorbim de un profil care trebuie să aducă niște competențe acestor elevi. L-am avut în vedere de la bun început, chiar am pornit de la el, fiindcă scopul învățământului e să formeze niște cetățeni bine instruiți, care să înțeleagă ceea ce citesc, care să citească, sigur, și de plăcere, dar să citească și cărți, autori care să îi ajute să înțeleagă mai bine lumea în care trăiesc, fiindcă literatura are această funcție cognitivă și de reprezentare a lumii.

Ei pot citi și chiar citesc și în afara orelor de școală.

Nu cred că ne dorim să citească doar la școală și doar ce se studiază la școală. Asta nu înseamnă că trebuie să studieze la școală doar ce le place să citească în timpul liber.”, a declarat Oana Fotache pentru Cultura la dubă.

Pe de altă parte, scriitorul și profesorul Călin Andrei Mihăilescu, critică implicarea Academiei Române în elaborarea acestei programe. Doi membri ai Academiei, Mircea Martin (n.r. 85 de ani), președintele secției de Filologie, și Rodica Zafiu (n.r. 67 de ani), membru corespondent al Academiei, au făcut parte din grupul de lucru. Iar președintele Academiei, Ioan Aurel Pop, este unul dintre susținătorii ei.

“Academia Română nu are niciun drept să se implice în măsurile Ministerului Educației. Nu are acest drept. Faptul că Academia a spus că are dreptul ăsta nu e un drept constituțional. Și eu pot să spun că am dreptul să zic că sunt Mircea cel Bătrân. Dar faptul că ministerul Educației, prim-ministrul au acceptat lucrul ăsta este o slăbiciune umană, să spunem, nu știu de ce au făcut-o, interese politice și așa mai departe. Este un lucru blamabil pentru că, totuși, un element de autonomie trebuie să fie păstrat în învățământ.

Această legătură nesănătoasă între învățământ și Academie trebuie ruptă.

Care e vulnerabilitatea pe care o aduce Academia Română, așa cum arată ea astăzi?

E foarte mult de spus și e de spus de multă vreme ce se întâmplă acolo, unde sunt și oameni remarcabili, extraordinary. În același timp sunt 300 și ceva la o populație de 18 milioane.

În timp ce Academia Franceză a avut întotdeauna 40 de membri, în timp ce academiile din țările serioase au un număr limitat. Ce vedem la noi nu este cel mai curat peisaj din punct de vedere moral.  

În mod normal, academia unei țări este un for de cunoaștere, nu un for ideologic.

Putem să-i spunem altfel, dar academie nu este.”, a declarat Călin Mihăilescu pentru Cultura la dubă.

Consiliul Național al Elevilor: “O reformă autentică nu poate fi construită în spatele ușilor închise, ci doar prin dialog, colaborare și asumarea responsabilității comune pentru viitorul sistemului nostru educațional”

Consiliul Național al Elevilor a transmis zilele trecute un comunicat de presă în care a criticat noua programă și ignorarea nevoilor reale ale elevilor de azi. Liceenii cer Ministerului Educației:

• Elaborarea și adoptarea unor programe școlare cu adevărat orientate spre reformă, fundamentate pe principii pedagogice moderne și pe valorile europene ale educației, care să funcționeze ca instrumente vii și adaptabile pentru creșterea calității actului educațional, ci nu ca simple conținuturi necesare pe hârtie;

• Integrarea consecventă în noul curriculum a competențelor esențiale ale educației secolului XXI: gândirea critică, literația media, creativitatea, competențele socio-emoționale și capacitatea de argumentare, susținute prin acces real la literatură contemporană și resurse didactice relevante;
• Actualizarea profundă a conținuturilor, astfel încât programele să reflecte realitățile și provocările lumii în care trăim astăzi: tehnologie, etică digitală, fake news, identitate, diversitate culturală, funcționarea instituțiilor democratice și rolul comunicării în societatea actuală, în locul unei abordări exclusiv istorico-literare, cu relevanță limitată pentru profilul actual al elevului;
• Instituționalizarea unei consultări reale cu elevii în procesul de elaborare a noului curriculum, prin mecanisme clare și transparente.

Ministrul Educației, Daniel David, ar urma să semneze săptămâna viitoare ordinul prin care va aproba forma finală a programei pentru clasa a 9-a.

Programele la Limba și Literatura Română pentru clasele a 10-a, a 11-a și a 12-a vor fi elaborate de același grup și au ca dată de finalizare ianuarie 2026.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Ultimele ore ale unei dezbateri eșuate. Programa la limba română, aproape de neclintit: “Este contraproductiv acum să schimbăm criteriul la presiunea publică.” appeared first on Cultura la dubă.

Dacă până acum la literatură era recomandată, printre clasici, studierea unor scriitori precum Mircea Cărtărescu, Ana Blandiana, Gabriela Adameșteanu, Simona Popescu sau Horia Roman Patapievici, aceștia au dispărut complet de pe lista autorilor recomandați în noua programă. Mai mult decât atât, pe noua listă nu se află nicio scriitoare.

***

Potrivit noii programe școalare, lista de autori recomandați la literatură este următoarea: Ion Neculce, Anton Pann, Dinicu Golescu, I. Codru-Drăgușanu, Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Ion Ghica, Radu Ionescu, Nicolae Filimon, I. L. Caragiale, Ion Creangă, Ioan Slavici; Niccolò Machiavelli, Montesquieu, Molière, Alphonse de Lamartine, Stendhal.

Aceștia ar trebui studiați odată cu conceptele: basmul cult, basmul popular, biografia, comicul, contextul, cronica, cultura populară, cultura scrisă, identitatea individuală/colectivă, Iluminismul, instituția culturală, istoria națională, legenda istorică, legenda populară, literatura, memorialul de călătorie, mitul, nuvela realistă, nuvela romantică, oralitatea, portretul, premodern(itatea), Realismul, Renașterea, romanul, Romantismul, Școala Ardeleană, Umanismul.

Din grupul de lucru care a elaborat noua programă au făcut parte 33 de profesori și intelectuali – profesori de liceu, profesori universitari, membri ai Academiei Române (Rodica Zafiu, Mircea Martin), precum și reprezentanți ai Ministerului Educației. Lista autorilor este scrisă sub formă de recomandare, nu este obligatorie.

Tot în noua programă se arată că:

“La finalul fiecărui an școlar, se recomandă activități de sistematizare și de evaluare sumativă, în cadrul cărora elevii vor elabora proiecte cu tema „Oameni ai timpului lor”. Prin acestea, vor fi prezentate personalități definitorii pentru epoca respectivă, evidențiind evenimentele biografice esențiale care au influențat dezvoltarea culturii române/a societății românești. Elevii vor alege un autor dintre cei reprezentativi pentru epocile studiate, de exemplu, Dimitrie Cantemir, Ion Budai-Deleanu, Ion Heliade-Rădulescu, Nicolae Bălcescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, C.A. Rosetti, Vasile Alecsandri, I.L. Caragiale, Ion Creangă etc.”

Deși literatura română a dat și autoare importante, precum Nina Cassian, Angela Marinescu, Nora Iuga, Gabriela Adameșteanu sau Ana Blandiana, nici una dintre acestea nu se regăsește pe lista autorilor recomandați. Ana Blandiana e singurul nume care apare menționat scurt în noua programă, la capitolul „de ce scriu” – problematica scrisului și a responsabilității celui/celei care scrie (de ex., „Predoslovie adecă voroava cătră cititoriul” din Letopisețul de la Aron vodă încoace de Miron Costin; „Domnul Sarsailă autorul” de Ioan Heliade Rădulescu; fragmente din: scrisorile lui M. Blecher către Geo Bogza; fragmente Jurnal. 1935–1944, de Mihail Sebastian; Cititul și scrisul de Nicolae Manolescu; Mai-mult-ca-trecutul. Jurnal 31 august 1988-12 decembrie 1989 de Ana Blandiana).

În nota de prezentare a noii programe, grupul de lucru susține că “în formarea intelectuală și culturală a elevilor de liceu, disciplina Limba și literatura română ocupă locul esențial prin capacitatea de a dezvolta înțelegerea fenomenelor lingvistice și literare într-un cadru cultural mai larg și în evoluția lor istorică. Totodată, disciplina cultivă conștiința identitară, dezvoltă gândirea critică și conferă atributele necesare raportării reflexive la societate și la lumea din jur.”

Lista de autori recomandați a fost mult simplificată față de programa anterioară, scrisă în 2009. Până acum, recomandarea era ca la fiecare temă să fie studiați doi autori din epoci diferite. Iată lista din vechea programă:

1. Ficţiunea literară

• pentru tema Adolescenţa: M. Eminescu, Fiind băiet păduri cutreieram; Ionel
  Teodoreanu, La Medeleni; Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop; o povestire
  de Radu Cosaşu din ciclul Supravieţuiri; J. D. Salinger, De veghe în lanul de secară,
  Alain-Fournier, Cărarea pierdută, William Golding, Împăratul muştelor etc.
• pentru tema Joc şi joacă: Ion Creangă, Amintiri din copilărie; Nina Cassian, Poezii în
  limba spargă; Tudor Arghezi, Prefaţă la Ţara piticilor, Mircea Cărtărescu, Orbitor;
  Simona Popescu, Exuvii, J.W.Goethe, Poezie şi adevăr, Mark Twain, Tom Sawyer,
  Lewis Caroll, Alice în ţara minunilor, Italo Calvino, Baronul din copaci etc.
• pentru tema Familia: Ion Creangă, Amintiri din copilărie; Ioan Slavici, Mara, Duiliu
  Zamfirescu, Viaţa la ţară, Hortensia Papadat-Bengescu, Concert din muzică de
  Bach, Marin Preda, Moromeţii; Fănuş Neagu, Vară buimacă, Honoré de Balzac,
  Moş Goriot, John Steinbeck, La răsărit de Eden etc.
• pentru tema Şcoala: C. Negruzzi, Cum am învăţat româneşte; Ion Ghica, Şcoala acum 50 de
  ani; I. L. Caragiale, Bacalaureat, Triumful talentului, Un pedagog de şcoală nouă; D. R.
  Popescu, Leul albastru; Ioan Groşan, Marea amărăciune; Radu Petrescu, Ocheanul întors,
  James Joyce, Portretul artistului în tinereţe, Branislav Nuşici, Anii de şcoală etc.
• pentru tema Iubirea: G. Galaction, De la noi la Cladova; G. Ibrăileanu, Adela; Mircea
  Eliade, Maitreyi; Radu Petrescu, Matei Iliescu; Mircea Cărtărescu, Travesti;
  Shakespeare, Romeo şi Julieta; poezii de M. Eminescu (Dorinţa, Floare albastră,
  Sara pe deal etc.), G. Coşbuc (Mânioasă, Nu te-ai priceput, Rea de plată etc.),
  Lucian Blaga (Nu-mi presimţi, Lumina raiului, Izvorul nopţii etc.), Tudor Arghezi
  (Creion, Morgenstimmung etc.), poezii de Ion Minulescu, Nichita Stănescu
  (Adolescenţi pe mare etc.), Mircea Cărtărescu (Când ai nevoie de dragoste, Poema
  chiuvetei, Mica elegie etc.), Cântarea cântărilor, William Shakespeare, Romeo şi
  Julieta, Octavio Paz, Dubla flacără etc.
  Limba şi literatura română – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 14
• pentru tema Scene din viaţa de ieri şi de azi: Ion Ghica, O călătorie de la Bucureşti
  la Iaşi înainte de 1848; V. Alecsandri, Balta Albă, Istoria unui galbân; Ion Marin
  Sadoveanu, Sfârşit de veac în Bucureşti, G. Călinescu, Cartea nunţii; Gabriela
  Adameşteanu, Dimineaţa pierdută; Silviu Angelescu, Calpuzanii; proză scurtă de
  Mircea Nedelciu, Cristian Teodorescu; Victor Hugo, Mizerabilii, Honoré de Balzac,
  Iluzii pierdute, Jack London, Martin Eden etc.
• pentru tema Aventură, călătorie: Calistrat Hogaş, Pe drumuri de munte; Panait
  Istrati, Chira Chiralina; Jean Bart, Europolis; M. Sadoveanu, Zodia cancerului sau
  Vremea Ducăi-Vodă; Radu Tudoran, Toate pânzele sus; Miguel de Cervantes
  Saavedra, Don Quijote, Alexandre Dumas – tatăl, Cei trei muschetari; Herman
  Melville, Moby Dick, E. Hemingway, Bătrânul şi marea etc.
• pentru tema Lumi fantastice: Mihai Eminescu, Sărmanul Dionis, I. L. Caragiale, La
  Hanul lui Mânjoală, Kir Ianulea, Calul Dracului, Mircea Eliade, 12.000 de capete
  de vite; Ov. S. Crohmălniceanu, Istorii insolite; V. Voiculescu, Şarpele Aliodor;
  povestiri de Vladimir Colin (Broasca etc.), poezii de Leonid Dimov; Jules Verne,
  20.000 de leghe sub mări; H. G. Wells, Oul de cristal; Dino Buzzati, Secretul
  pădurii bătrâne; Michael Ende, Povestea fără sfârşit; Stanislaw Lem, Solaris etc.
• pentru tema Confruntări etice şi civice*: Ioan Slavici, Moara cu noroc; Liviu
  Rebreanu, Pădurea spânzuraţilor; Augustin Buzura, Vocile nopţii; poezii de Ana
  Blandiana, Mircea Dinescu, Ileana Mălăncioiu; Milan Kundera, Gluma etc.
• pentru tema Personalităţi, exemple, modele*: Mănăstirea Argeşului; N. Bălcescu,
  Românii supt Mihai-Voievod Viteazul; M. Eminescu, Andrei Mureşanu; M.
  Sadoveanu, Fraţii Jderi; G. Călinescu, Bietul Ioanid; Eugene Ionesco, Regele
  moare; P. B. Shelley, Prometeu dezlănţuit etc.

1. Ficţiune şi realitate

• pentru tema Adolescenţa: un text despre psihologia adolescenţei; un fragment de
  jurnal intim (de exemplu, Titu Maiorescu etc); Mircea Eliade, Memorii; Simone de
  Beauvoir, Aventurile unei fete cuminţi etc.
• pentru tema Joc şi joacă: descrierea unui joc pentru calculator (text publicitar);
  funcţiile jocului (text ştiinţific); L. Blaga, Hronicul şi cântecul vârstelor; Goethe,
  Poezie şi adevăr; V. Nabokov, Vorbeşte, memorie! etc.
• pentru tema Familia: un text legislativ privitor la familie; un reportaj despre situaţii
  de familie; Marin Preda, Viaţa ca o pradă etc.
  Limba şi literatura română – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 15
• pentru tema Şcoala: un discurs oratoric pe tema învăţământului (Maiorescu, Delavrancea
  etc.); un raport despre starea învăţământului; un fragment din legislaţia educaţională;
  Cătălin Bursaci, Prima carte, ultima carte; Radu Petrescu, Ocheanul întors etc.
• pentru tema Iubirea: un text ştiinţific despre psihologia adolescentului; o scrisoare
  de dragoste (Eminescu către Veronica Micle etc.); un eseu despre dragoste (Ortega y
  Gasset, Octavio Paz etc.), un fragment din Cântarea cântărilor, un fragment de
  jurnal sau de memorii etc.
• pentru tema Scene din viaţa de ieri şi de azi: un document de epocă; un text
  istoriografic; un fragment de memorii sau de jurnal; un text publicistic din trecut sau
  din actualitate etc.
• pentru tema Aventură, călătorie: un text documentar despre exploratori celebri; un
  itinerar de călătorie; un eseu despre călătorie (Octavian Paler, Ana Blandiana etc.);
  un reportaj despre un eveniment aventuros etc.
• pentru tema Lumi fantastice: un text ştiinţific despre fenomene “paranormale”; o
  mărturie despre extratereştri; un eseu despre fantastic etc.
• pentru tema Confruntări etice şi civice*: un text eseistic (N. Steinhardt, Jurnalul
  fericirii; Andrei Pleşu, Minima moralia; H. R. Patapievici, Cerul văzut prin lentilă
  etc.); un discurs oratoric laic (Delavrancea, Cicero, Shakespeare, Antoniu şi
  Cleopatra etc.) sau religios; o polemică jurnalistică pe probleme etice etc.
• pentru tema Personalităţi, exemple, modele*: un portret din G. Călinescu, Istoria
  literaturii române…; I. L. Caragiale, În Nirvana; M. Sadoveanu, Anii de ucenicie;
  un fragment de biografie sau de istorie romanţată etc.

1. Literatură şi alte arte: literatură şi cinematografie

• ecranizări după opere de Ion Creangă, Ioan Slavici, I. L. Caragiale, Liviu Rebreanu,
  Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Marin Preda, Geo Bogza, William Shakespeare,
  Franz Kafka, Stanislaw Lem ş.a.

Mircea Cărtărescu: “Întoarceți-vă la alfabetul chirilic, la curata limbă românească a lui Glad, Gelu și Menumorut!“

Mircea Cărtărescu, cel mai cunoscut și premiat autor român în viață, pe care mulți dintre noi l-am descoperit chiar în manualul de clasa a lX-a, a reacționat în această seară într-o postare ironică pe facebook:

“Au înnebunit moderniștii! Un comando de dadaiști și integraliști inconștienți au venit cu o nouă programă pentru clasa a noua de liceu, în care autori tineri și încă nevalidați de critică precum Ion Neculce, Ioan Codru Drăgușanu sau Dinicu Golescu, experimentaliști stricători de limbă, uzurpă locul cuvenit clasicilor venerați și iubiți de elevi, Pitarul Hristache, Macarie, Eftimie și Azarie, ca să enumerăm doar câțiva. Unde sunt faimoasele Pripeale? Unde e Palia de la Orăștie? Unde sunt Învățăturile lui Neagoe Basarab? În numele decenței și-al bunului simț, încetați cu aceste provocări! Întoarceți-vă la alfabetul chirilic, la curata limbă românească a lui Glad, Gelu și Menumorut! Lăsați-i pe triștii cronicari să se citească unii pe alții!”

Radu Vancu: “Dacă vrem să-i dezgustăm pe copiii noștri de literatură, cronicarii & literatura veche sunt rețeta perfectă.”

“Până și pe vremea mea, acum o jumătate de mileniu, când eram în clasa a noua, cronicarii erau plictiseala absolută. Nimeni nu-i citea, atunci când îi citea, altfel decât cu silă ironică & exasperată.

Dacă vrem să-i dezgustăm pe copiii noștri de literatură, cronicarii & literatura veche sunt rețeta perfectă. Vor crește convinși că literatura e o artă defunctă, care nu poate interesa pe nimeni care vrea să înțeleagă lumea contemporană, cu temele ei atât de pasionante: AI, străpungerile din științele minții & științele naturale, editarea genetică, încălzirea globală, singurătatea anxiogenă a rețelelor etc.

Clasa a noua era, pentru profesorul de română, cea mai permisivă: avea pentru un an libertatea de a le aduce copiilor scriitori contemporani, care să le arate că literatura e și despre toate temele contemporane, y compris cele enumerate mai sus (& multe altele pe lângă ele). Că ea vorbește hipnotic despre bucuriile & spaimele lumii contemporane.

Că literatura le poate fi un aliat în lumea asta nouă. Un aliat de la care pot învăța. Și care le poate aduce plăcere & bucurie, în cel puțin la fel de multă măsură ca și jocurile & rețelele.

Acum, posibilitatea asta s-a închis. O minte birocratică înfiorător de închisă face ca literatura să fie, pentru copiii noștri, ceva înfiorător de anacronic. Și de lipsit de orice relevanță. Și de separat de orice formă de plăcere.”, a reacționat și scriitorul Radu Vancu.

Liviu Papadima: “Trei decenii întoarcere din drum”

Liviu Papadima, profesor universitar la Facultatea de Litere din București și teoretician al literaturii române, scrie pe contributors.ro:

“Actualul proiect readuce, nu ezit să o spun, studiul literaturii în liceu cu trei decenii în urmă. Poate chiar cu mai mult.

Ce am citit în actualul proiect de programă seamănă foarte tare cu ce a trebuit eu să învăț ca licean la română, la mijlocul anilor ’70 din secolul trecut, sau cu ce am fost nevoit să predau, ca profesor stagiar, la începutul anilor ’80: pe o coloană vertebrală de istorie literară, agățate elemente de teoria genurilor și de biobibliografii ale ”celebrităților” culturii noastre. Asta, evident, începând cu clasa a IX-a, cea mai anostă dintre toate, o bună conductoare a mesajului ”Copii, băgați-vă mințile în cap! A început Liceul!”

Regret, nu am fost capabil nici la 15 ani și nu sunt în stare nici la 68 să îmi bag mințile în cap. Îmi repugnă în continuare credința că un model de ”școală bună” sunt liceele militare, în care adolescenții rebeli învață să își sugrume puseele anarhice pentru a îmbrăca cu onoare uniforma de soldat. Am un respect nețărmurit pentru oștenii antrenați să facă față pe câmpul de luptă, tocmai pentru ca datorită lor noi ceilalți, ”civilii”, să ne putem păstra libertățile de care suntem atașați.”

Programa școlară este pusă în dezbatere publică. Ea poate fi consultată AICI.

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Niciun autor în viață nu a fost inclus în noua programă școlară la Limba și Literatura Română pentru clasa a lX-a. Sunt recomandați Dinicu Golescu, Neculce sau Ion Ghica appeared first on Cultura la dubă.

Educația teatrală va fi studiată obligatoriu la liceu, în clasa a Xl-a, în cadrul disciplinei Arte, alături de celelalte două componente, Educația Muzicală și Educația Vizuală, potrivit Ordinului de ministru nr. 4.350/2025 privind aprobarea planurilor-cadru pentru învățământul liceal cu frecvență zi. Astfel, pe parcursul anului școlar, disciplina Arte va fi împărțită în mod egal la cele trei componente, fiecare profesor păstrând specialitatea sa.

Introducerea educației teatrale în școli a fost cerută și promovată printr-o serie de demersuri de către UNATC.

“În februarie 2025, UNATC a inițiat o amplă campanie publică sub titlul „Susține și tu Educația Teatrală și disciplina ARTE!”, un demers strategic desfășurat în parteneriat cu toate universitățile și facultățile din România care includ programe de Teatru și Artele Spectacolului, reunite în cadrul Consorțiului ARTE.

Campania a susținut activ includerea Educației Teatrale în cadrul noii discipline obligatorii „Arte”, alături de Educația Muzicală și Educația Vizuală, asigurând astfel recunoașterea egală a celor trei componente artistice în învățământul liceal. Totodată, această includere creează premisele necesare pentru ca absolvenții facultăților de profil să poată accede la titularizare în învățământul preuniversitar, în condițiile prevăzute de lege. Predarea noțiunilor de Teatru și Artele Spectacolului va reveni exclusiv specialiștilor formați în acest domeniu.

Campania inițiată de UNATC a generat un val larg de sprijin, adunând în jurul său studenți, profesori, elevi de liceu, părinți, dar și numeroase personalități publice.

La evenimentul de deschidere a anului universitar 2020-2021, desfășurat la Ateneul Român, a fost anunțată introducerea disciplinei teatru ca materie opțională în școli. Ministerul Educației a aprobat ca elevii să studieze la clasele a III-a și a IV-a disciplina „Eu și scena”, la clasele a VI-a și a VII-a disciplina „Teatrul și noi”, la clasele a X-a și a XI-a disciplina „Laboratorul de teatru”.

Din registrul prezenței teatrului în comunitate, UNATC are în desfășurare importante proiecte pilot anuale, cu impact semnificativ.

UNATC Junior este un proiect demarat în toamna anului 2016 de către studenții și profesorii din cadrul Master Pedagogie Teatrală, Facultatea de Teatru, UNATC, cu finanțare din partea Ministerului Educației, prin Fondul de Dezvoltare Instituțională (CNFIS-FDI-2016-0117). Scopul proiectului UNATC Junior este promovarea utilizării metodelor specifice teatrului în învățământul preuniversitar, precum și susținerea necesității implementării teatrului în orele de dezvoltare personală din programa școlară.

„Caravana UNATC pentru diaspora și românii de pretutindeni”, constituie un program organizat începând cu anul 2022, de către Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L. Caragiale”, sub patronajul Administrației Prezidențiale și sprijinit de către Ministerul Educației din România. Proiectul Caravana UNATC pentru Diaspora Românii de Pretutindeni este dezvoltat sub forma unei platforme itinerante de practică studențească, incluziune socială și promovare artistică a limbii și culturii române în comunitățile românești din străinătate – cu precădere în școli și licee unde învață elevi români.

Din anul 2024, proiectul itinerant „Teatru pentru BAC” este realizat de Masteratul de Pedagogie teatrală (UNATC București, Departamentul de Actorie) pentru a sprijini elevii de liceu, care urmează să susțină examenul de Bacalaureat, prin dramatizarea și punerea în scenă a textelor care fac parte din programa obligatorie, plecând de la premisa că teatrul poate îmbunătăți literația prin stimularea gândirii critice. Proiectul se desfășoară și în prezent și are un impact semnificativ în rândul elevilor de liceu. Spectacolele de teatru sunt prezentate în licee din județe din toată țara, precum: Harghita, Vrancea, Constanța, Prahova, Neamț, Maramureș, Brăila, Cluj-Napoca, Sibiu, Curtea de Argeș etc.

UNATC își reafirmă angajamentul față de promovarea educației prin artă ca pilon esențial al dezvoltării umane și sociale. Vom continua să sprijinim inițiativele care contribuie la consolidarea unei educații culturale de calitate, accesibilă și relevantă pentru tânăra generație. Introducerea Educației Teatrale în învățământul liceal reprezintă un pas important în această direcție.”, se arată într-un comunicat transmis de UNATC.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Educația teatrală va fi studiată obligatoriu la clasa a Xl-a, indiferent de profil appeared first on Cultura la dubă.

Am cunoscut-o în iarna lui 2017, pe când Gabriela Firea închidea școlile din capitală din cauza zăpezii. Pe atunci, Cristina Tunegaru a fost singura voce venită dinspre catedră, care critica decizia primarului, spunând că pauza afectează elevii și procesul de învățare.

Câteva luni după acea declarație anti-primar, Cristina Tunegaru a fost dată afară de la școala din Sectorul 3, unde preda, deși profesoara era extrem de apreciată de elevi și părinți.

Cristina Tunegaru a obținut apoi nota 10 la examenul de titularizare și a avut oferte de angajare de la școli private. Însă a ales să meargă să predea copiilor dintr-o zonă defavorizată, la o școală din comuna Petrăchioaia, unde face naveta de la București, 25 de kilometri.

În primele 3 luni de pandemie, a predat elevilor din întreaga Românie online, din proprie inițiativă, iar sute de mii de copii au urmărit cursurile sale. 300 dintre ei făceau temele pe caiet și îi trimiteau fotografii cu ele pe mail, pentru a fi corectate.

Cu câteva zile înainte de începutul noului an școlar, în cea mai tulburătoare perioadă pe care o trăiesc actualele generații de elevi, am vrut să vedem ce are de spus această voce tânără care, deși este profesoară în România, nu simbolizează profesorii români, ci speranța de schimbare.

Cum vi se pare decizia de întoarcere la școală și libertatea pe care o au școlile, de a alege dacă și cum fac cursurile?

Trebuie să ne întoarcem la școală și ideea de a merge la școală fizic este foarte bună și mă gândesc aici mai ales la copiii aceia vulnerabili.

Sunt foarte mulți copii în țara asta care trăiesc între muchia dintre a veni la școală și abandon.

Pentru copiii aceștia, orice săptămână petrecută departe de școală este groaznică. Pentru ei, școala poate fi singura salvare de a ieși din mediul sărăciei. Și, de multe ori, școala îi sprijină în feluri nebănuite. La școală poate au un asistent medical, un profesor care îi poate sfătui în anumite privințe, un diriginte care îi poate ajuta.

Eu am lucrat în mediul rural și profesorul, mai ales dirigintele din rural, nu este ca cel din urban. Are deseori rolul de asistent medical, părinte, are foarte multe funcții. Și mulți copii se bazează pe școală mai mult decât am crede noi.

Pentru ei, depărtarea de școală e catastrofală.

Sunt convinsă că în ultimele luni, mulți dintre ei nu au avut acces la orele online, nu au comunicat cu colegii și cu profesorii lor, iar mulți se vor îndepărta de școală pentru totdeauna. Și nu se vor mai întoarce la școală.

De aceea, cred că revenirea la școală, acolo unde pot fi respectate normele, e o necesitate.

Și să știți că astfel de copii nu există doar în rural. O să vedeți și în București astfel de copii, care trăiesc aceste drame.

“Copiilor le-au fost promise tablete. Și încă sunt 900.000 de copii care nu au acces la învățarea online.”

Cristina Tunegaru, profesoară

Dar, realist vorbind, există și o problemă de infrastructură. Sunt clase cu 30-35 de elevi, unde nu este posibilă distanțarea. Nu există spații să vină pe mai multe ture elevii. În aceste condiții, părinții se tem.

Da, așa este. Avem mari probleme de insfrastructură. Și tehnică, digitală. Nu avem laptopuri, nu avem conexiune la internet. Sunt școli în care există un singur laptop la o cancelarie și acel laptop e împărțit între profesori.

Fiecare îl ia câte 10 minute să facă ceva, să printeze ceva.

Pe de altă parte, nu avem spații și știam lucrurile acestea. Cele mai multe clase din București au cel puțin 30 de copii.

Copiii aceștia învață în 30-40 de metri pătrați. Nu este posibilă distanțarea. Dacă aceste școli trec pe sistemul hibrid, întrebarea mea este: aceste școli sunt pregătite să predea online?

Eu am susținut ore online din martie până în iunie, când elevii au dat Evaluarea Națională.

A fost foarte greu, aveam în față niște provocări pe care nu le cunoșteam, nu le anticipasem niciodată.

Am filmat în mansardă și am descoperit lucruri la care nu mă gândeam: cum bate lumina pe tablă, e important să nu strălucească, fiindcă nu se va vedea pe video. A trebuit să acopăr lumina naturală, să aduc veioze, apoi să se audă bine.

“Au fost la un moment dat sute de mii de copii care mi-au urmărit transmisiunile live, dar am lucrat și prin mailuri. Eu le dădeam teme și ei îmi trimiteau pe mail. Copii de peste tot din România.”

Dar pe dumneavoastră v-a învățat cineva să faceți asta, ați fost la niște cursuri de perfecționare de predare online?

Am învățat singură și pentru că nu m-am descurcat, am apelat la cineva care să mă ajute, un specialist IT, să mă ajute să fac și streaming. Iar eu nu sunt străină de facebook, de Google classroom. Și tot am avut nevoie de ajutor.

Iar în școlile noastre e o mare problemă cu resursa umană. În școlile noastre, în ultimii 10 ani, nu s-au făcut decât tăieri de posturi, s-au tăiat posturi în toate domeniile.

Sunt școli care nu au decât un secretar și personal de curățenie.

O auzeam zilele trecute pe doamna ministru (Monica Anisie) spunând că acolo unde profesorii au nevoie de ajutor, îi ajută bibliotecara, laborantul. În multe școli nu mai există posturile astea. Nu există informatician, nu există laborant.

Chiar și la personalul de curățenie e o problemă. Ar trebui ca atunci când e schimbul între turele elevilor, să se dezinfecteze toate clasele. Sunt școli unde nu există decât o persoană, un om care ar trebui să dezinfecteze 8-10 clase care au învățat de dimineață.

E o muncă imposibilă, nu poți să dezinfectezi cu adevărat tot acest spațiu. Am fi avut timp în toate aceste luni să facem angajările necesare.

Cum vi se pare că s-a pregătit Ministerul Educației pentru acest an școlar?

Ministerul nu a reacționat deloc înțelept, mai degrabă mi s-a părut că lucrurile sunt tergiversate, cu speranța că pandemia o să treacă și o să ne putem întoarce la școală ca înainte.

Pandemia nu a trecut și suntem în continuare cu un număr de infectări mare.

Ministerul Educației a avut timp 6 luni să găsească niște soluții. Era nevoie de un pic de efort și de finanțare. Se pot găsi soluții de substanță, care să modifice sistemul, astfel încât să ne asigurăm că se face educație de calitate și în condiții de siguranță.

Puteți să ne dați niște exemple?

De exemplu, puteam să împărțim copiii în clase, astfel încât să nu mai avem 30 și ceva de copii. Oricum nu poți să faci educație de calitate într-o clasă cu peste 30 de copii.

Păi și cum să îi împarți dacă nu există spații?

Spațiile școlare sunt administrate de consiliile locale și dacă exista semnalul acesta din partea Ministerului Educației din timp, adică ministerul să ceară primarilor să găsească spații pentru școli, că primăriile au spații, ar fi avut timp la dispoziție câteva luni să transforme aceste spații în spații școlare, dar era nevoie de finanțare.

Am fi angajat profesori și avem profesori care își doresc să lucreze. Sunt profesori care nu au obținut posturi anul acesta, deși au 8 la titularizare, iar 8 nu e o notă chiar mică.

Ar fi trebuit luate decizii din timp, să nu ajungem acum, în septembrie, cu școli care nu au catedre acoperite.

Dar toate aceste lucruri se obțin cu finanțare, nu poți să schimbi ceva fără finanțare.

Mai e și povestea cu tabletele. Copiilor le-au fost promise tablete. Și încă sunt 900.000 de copii care nu au acces la învățarea online.

Nu s-a întâmplat nimic pentru sprijinul acestor copii. Ceea ce văd eu acum este tot un discurs construit la timpul viitor: vom aduce tablete, vom angaja medici, vom face…dar nu e nimic concret, care să se întâmple acum.

În plus, la clasa a 8-a, copiii vor veni la școală și nu vor avea manuale de Limba Română, care este materie de examen. Ei învață după programe școlare noi.

“Eu aș vrea, într-o lume ideală, să avem profesori capabili să construiască activități de învățare fără să avem nevoie de manual.”

Este generația care în fiecare an a avut manuale noi, după noua programă…

Exact.

Pare incredibil că de atâția ani vorbim în fiecare an despre lipsa manualelor, a fost și acel experiment al lui Liviu Pop cu Editura Didactică, apoi s-au întors la editurile private și tot nu s-a rezolvat aceasta problemă. Cine credeți că este responsabil?

E foarte greu să spun cine e vinovatul. Este clar că sistemul acesta nu funcționează și trebuie să facem cumva să aducem manualele pe băncile copiilor.

Generația aceasta e o generație chinuită. Uneori au primit manual în semestrul al II-lea.

Și nu este vorba doar despre manual. Eu aș vrea, într-o lume ideală, să avem profesori capabili să construiască activități de învățare fără să avem nevoie de manual.

Noi am schimbat programele în 2017 și am început pregătirea profesorilor după noile programe abia în toamna lui 2019.

În primii 2 ani profesorii nu au știut să predea după aceste programe.

Cum ați predat copiilor online, în pandemie?

Eu am făcut ore pentru toți copiii interesați de pregătirea pentru Evaluarea Națională la clasa a 8-a.

Au venit copii de peste tot, din orașe, din sate, din Iași, Constanța, Timișoara, de oriunde.

Câți utilizatori v-au urmărit online?

Îmi e greu să spun. Au fost la un moment dat sute de mii care mi-au urmărit transmisiunile live, dar am lucrat și prin mailuri.

Eu le dădeam teme și ei îmi trimiteau pe mail. Copii de peste tot din România. Aveam și copii de clasa a 6-a care se pregăteau cu copii de clasa a 8-a.

Ei făceau temele pe caiet, îmi trimiteau poză, eu le corectam, unii voiau și notă. Eu le dădeam un feedback, ce e bine, ce ar putea să îmbunătățească. Și aveam la un moment dat peste 300 de copii cu care comunicam pe mail și era foarte greu.

De ce ați făcut asta, cursuri din proprie inițiativă pentru oricine a fost dornic să învețe?

Am făcut asta pentru că mi-am dat seama că mulți copii de clasa a 8-a nu au primit sprijin din partea școlii, iar pe ei îi aștepta un examen. Am fost profund atinsă și emoționată când mi-au spus “vă mulțumim că nu ne abandonați”.

Și atunci am decis să fac lucrul acesta până la Evaluarea Națională.

Ca profesor, cum vi s-a părut reacția lor la predarea online și cum a decurs, efectiv, predarea?

Ei au fost foarte interesați, foarte activi. Primeam întrebări, îmi dădeau și propuneri. Nu am predat noțiuni noi, fiindcă programa a fost redusă, dar am recapitulat, am consolidat și am lucrat pe exerciții.

Sigur, în cele 3 luni nu pot să acopăr chiar toate subiectele, dar m-am concentrat pe subiectele de care aveau ei nevoie.

Cum credeți că va fi revenirea la școală pentru elevi, după o pauză atât de lungă?

Mulți copii își doresc să revină la școală și le e dor de mediul acela. Le e dor de discuțiile cu profesorii, cu colegii. Pentru ei, școala nu e doar un mediu de învățare, ci e și un mediu de socializare.

Pauza aceasta a însemnat pentru mulți copii o conștientizare a rolului școlii în viața lor.

Iar pentru copiii aceia vulnerabili, chiar și o pauză de câteva săptămâni are efecte dramatice.

Cum credeți că i-a afectat această pauză pe copiii care au o capacitate mai lentă de învățare, care rămân în urma colegilor lor la clasă?

Aici e o discuție complexă și mă bucur că ai adus vorba despre copiii care au cerințe educaționale speciale. Ei sunt tratați nedrept în școala românească. Ei trebuie să învețe după o programă școlară diferită. Profesorii trebuie să adapteze predarea nevoilor lor.

Doar că profesorii noștri nu sunt învățați sau nu au răbdarea să lucreze cu acești copii.

Profesorii refuză să se adapteze și le cer acestor copii aceleași lucruri ca și celorlalți și ajung să îi treacă clasa doar pentru că au nevoie de un număr de copii la clasă sau din milă, dar nu pentru că i-ar ajuta pe acești copii cu adevărat.

Și de ce credeți că profesorii fac asta?

Pe de o parte, pentru că nu sunt pregătiți, pentru că formarea noastră este lamentabilă. În universități nu se face o formare reală a profesorilor.

Iar pe de altă parte, profesorii ar trebui să creeze planificări speciale pentru acești copii și noi știm că profesorul român preferă să facă mai puține eforturi, este încărcat și de birocrație, iar copilul rămâne pe ultimul loc. Nu e pe lista de priorități, e undeva în urmă. Mai degrabă sunt rapoartele pentru director, pentru inspectorat.

“Mă tem că vor fi și acum profesori care vor refuza să fie înregistrați. Deci orele pot fi realizate în sistem hibrid doar dacă profesorul își dă acordul.”

Revenind la începutul școlii, ce le-ați spune părinților care se tem să își trimită copiii la școală, din cauza virusului?

Fiecare decizie ar trebui să fie a familiei, fiindcă depinde de la caz la caz. Părinții știu cel mai bine dacă acasă e un bunic bolnav, care poate fi pus în pericol, știe situația familiei. Este normal ca decizia să fie la ei. Dacă familia nu își poate sau nu vrea să își asume riscul îmbolnăvirii, atunci familia poate să ceară învățare la distanță, să existe posibilitatea ca profesorii să țină orele online sau la clasă, dar să fie filmate și pentru cei de acasă, adică sistemul hibrid.

Ministerul spune că dacă lipsește cel puțin un elev de la clasă, profesorul este obligat să țină ora și online.

Aici obligația e un cuvânt foarte puternic. Dacă citim ghidul acela pe care l-a trimis Ministerul Educației, profesorul nu e obligat, ci trebuie să își dea acordul. Și apare o discuție mai veche, sunt unii profesori care nu vor ca orele lor să fie filmate.

Eu mă tem că vor fi și acum profesori care vor refuza să fie înregistrați. Deci orele pot fi realizate în sistem hibrid doar dacă profesorul își dă acordul.

Păi și cum rămâne cu dreptul elevului la educație?

Exact. Cele două se ciocnesc, nu știu cum vor fi rezolvate aceste situații.

Mai mult, ideea secretizării orelor merge mai departe. Ora înregistrată nu poate fi urmărită decât de copil, în intimitatea camerei sale, părintele nu are voie. Dacă dorește să urmărească ora, trebuie să ceară acordul profesorului și acordul celorlalți părinți din clasă.

Și atunci, ideea aceasta de învățământ are o problemă dincolo de aspectul material.

Mă gândesc în mod special zilele acestea la bobocii de clasa pregătitoare, care vor merge pentru prima data la școală în anul pandemiei, cu măștile pe față. De ce e importantă prima zi de școală în viața unui copil și de ce ar fi bine să meargă luni la școală?

E important fiindcă e prima dată când intră în sistemul acesta instituționalizat, e prima dată când își vor vedea colegii, învățătoarea și cred că e important să vină la școală acum.

Cu toții ne amintim cu bucurie de prima zi de școală și e o zi care rămâne în memoria noastră.

E un eveniment important pe care îl vor ține minte și e important să decidem cum vor ține ei minte această zi.

The post “Școala poate fi singura salvare pentru mulți copii. E important să decidem cum acești copii vor ține minte prima zi de școală.” – Cristina Tunegaru, profesoară appeared first on Cultura la dubă.