„Eu contez” („I Matter”), debutul în lungmetraj al regizoarei Alina Șerban, a avut marți seara premiera mondială în cadrul competiției Venice Spotlight, dedicată filmelor de public, la cea de-a 83-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Veneția.

Alina Șerban și-a făcut intrarea pe covorul roșu dansând pe muzica interpretată live de o trupă de lăutari. Alături de ea s-au aflat 16 copii de la Casa Iosif, care joacă în filmul său.

Scris și regizat de Alina Șerban, „Eu contez” este o coproducție România (microFILM), Germania (2Pilots Filmproduction) și Belgia (Frakas Productions, Lemming Film), care explorează teme precum depășirea fricii, speranța și acceptarea de sine.

Publicația Screen Daily scrie că interpretarea Denisei Farcaș este “excelentă” și subliniază autenticitatea poveștii filmului, inspirată din viața regizoarei Alina Șerban – “Drama românească despre copii crescuți în centre de plasament este uneori convențională, dar întotdeauna autentică.”, titrează Screen Daily.

Vorbit în română și romani, filmul spune povestea Rebecăi, o tânără romă care este pe cale să părăsească centrul de plasament în care a crescut. Își pune toate speranțele în eliberarea tatălui său din închisoare, convinsă că acesta îi va oferi, în sfârșit, o familie, însă nu bănuiește că drumul spre maturitate va fi mai greu decât și-a imaginat.

„Vedem foarte rar personaje rome care trăiesc experiențe umane complexe, dincolo de stereotipuri. Iar poveștile despre ce înseamnă să fii fată, romă și să fii în sistemul de protecție a copilului sunt aproape inexistente. Prin «Eu contez» mi-am dorit să construiesc o punte către o înțelegere mai profundă a acestor experiențe și să spun, înainte de toate, o poveste despre umanitate. Faptul că acest film își începe drumul la Veneția înseamnă enorm pentru mine.”, a declarat Alina Șerban.

„Eu contez” este rezultatul unui proces de cercetare artistică desfășurat timp de peste patru ani împreună cu tineri din sistemul de protecție socială. În această perioadă, Alina Șerban a realizat alături de ei mai multe scurtmetraje documentare și spectacole de teatru. Universul autentic al filmului s-a construit la intersecția dintre experiența personală a regizoarei și experiențele și vocile acestor tineri.

Din distribuția filmului fac parte Denisa Farcaș, Sorin Mihai, Angelina Pavel, Vanessa Dancea, Raisa Mihai, Juno (Alexandru Stancu), Alina Berzunțeanu și Natalia Călin. Alături de aceștia, în film joacă și 16 copii și tineri rezidenți ai centrelor de plasament Casa Iosif și Casa Sara, din cadrul Ansamblului Social Creștin Măgurele din București.

Festivalul Internațional de Film de la Veneția/ Mostra Internazionale d’Arte Cinematografica se va încheia pe 12 septembrie 2026. „Eu contez” este selectat alături de alte șapte titluri în secțiunea Spotlight, dedicată filmelor de public, caracterizate prin inovație și creativitate în modul în care relaționează cu acesta. Filmul concurează pentru Premiul Publicului oferit de Armani Beauty și Premiul Luigi de Laurentiis pentru Cel mai Bun Debut acordat de un juriu internațional. 

Pentru Alina Șerban, această selecție marchează și o revenire la Festivalul Internațional de Film de la Veneția. În 2023, actrița a fost prezentă în competiția Orizzonti, cu lungmetrajul „Housekeeping for Beginners”, în regia lui Goran Stolevski, iar anul acesta revine la Veneția, de această dată în calitate de regizoare.

Produs de Ada Solomon și Carla Fotea, echipa filmului a fost completată de: Nona Cătușanu (imagine), Letiția Ștefănescu (montaj), Andreea Popa (scenografie), Dana Anghel (costume), Vlaicu Golcea (muzică), Quentin Jacques, Lise Bouchez, Jean Stephane Garbe (sunet).

Câștigătoare a premiului pentru cea mai bună actriță la Premiile Asociației Actorilor din Germania pentru rolul din Gipsy Queen (2019), Alina Șerban este absolventă a prestigioaselor Tisch School of the Arts (New York), Royal Academy of Dramatic Art – RADA (Londra) și UNATC. Alina și-a spus povestea pe larg, într-un interviu intim pentru Cultura la dubă, în 2021.

În 2024, a fost decorată de Președintele României cu Ordinul Meritul Cultural, în grad de Cavaler. Este prima regizoare romă de film și teatru din România și, de peste un deceniu, dezvoltă proiecte artistice dedicate copiilor și tinerilor din medii dezavantajate, precum și comunităților rome.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Alina Șerban, prima regizoare de etnie romă prezentă în selecția oficială a Festivalului de Film de la Veneția appeared first on Cultura la dubă.

Din copilăria mea există niște povești memorabile despre unul dintre concertele Michael Jackson la București. Sora mai mare era adolescentă și a mers la concertul din 1996 alături de o vecină care avea tatăl polițist și le-a ajutat să intre pe stadion.

La televizor erau difuzate imagini cu isteria din jurul lui Michael, iar eu vedeam pentru prima dată o mulțime uriașă și un entuziasm pe care nu știam exact cum să mi-l explic, dar știu că îmi doream să fiu și eu acolo.

Ea s-a întors acasă fără ghiozdan, pe care îl pierduse în mulțime. Dar era cel mai fericit om pentru că fusese la concert. Ceva timp mai încolo a primit o scrisoare de la un soldat, care îi găsise ghiozdanul și se oferise să i-l returneze.

Deși au trecut aproape 30 de ani de atunci, îmi amintesc participarea ei la concertul lui Michael ca fiind unul dintre cele mai tari lucruri pe care le-a făcut, ceva ce mi-aș fi dorit și eu să trăiesc, dar eram prea mică.

Mi-am amintit povestea asta aseară, când mergeam spre stadion cu prietena mea și vorbeam despre scandalul cu Babasha, ce reacții ni s-au părut memorabile, încercam să ne explicăm de ce s-au întâmplat lucrurile așa, cum ar fi fost altfel sau cum va fi la concertul nostru.

Și am realizat atunci: “tu îți dai seama că noi mergem la un concert pe care îl așteptăm de la 20 de ani și, în loc să vorbim despre melodiile preferate, vorbim despre Babasha? Doamne, cât de tare ne-a transformat social media!”

Cum ar fi arătat concertul Coldplay din 12 iunie în mass-media dacă nu existau telefoane mobile sau social media, dacă nu ar fi existat această rostogolire de opinii și comentarii, dacă noi, ca indivizi, nu am fi acumulat atât de multă tensiune și încordare de câțiva ani încoace?

Cam toți oamenii care au mers la aceste concerte au așteptat ore în șir online să prindă bilete, au plătit pentru ele sute de lei. Dintr-un spectacol de două ore, momentul cu maneaua a durat 3 minute. Totuși, a fost singurul lucru despre care s-a vorbit a doua zi. Nu atât despre manea, cât despre reacția agresivă a publicului.

De ce a deranjat, de fapt, atât de tare acel moment?

Oamenii nu au fost agresivi doar prin reacția de moment, ci au vrut să arate clar și răspicat, pe facebook, că au fost indignați, oripilați. Au vrut să fie văzuți indignați. Să nu se asocieze cu o manea, ci să se distanțeze public de ea. Aceștia sunt noii oameni, creați de social media. Ura din online pe care o vedem zilnic în comentarii, crescută pe valul pandemiei, s-a revărsat în viața reală asupra unui tânăr de 22 de ani care nu a făcut niciun rău nimănui.

Și invers. Ce s-a întâmplat în viața reală a provocat un alt val de ură în online, din partea unor oameni care nici măcar nu au participat la eveniment. Dar voiau, într-un fel sau altul, să fie parte din acest scandal.

Cred că subiectul nu este, de fapt, despre rasism, ci despre nevoia de a vărsa frustrările acumulate în viața de zi cu zi. Exact aceeași agresivitate se manifestă și în trafic și în îmbulzeala de la cozi și la locul de muncă și în spitale. Și toate ajung, într-o formă sau alta, postate pe facebook.

În definitiv, și pe 12 și pe 13 iunie am fost aceiași oameni, la același concert. Niște oameni care nu mai au capacitatea de a se detașa de telefoanele mobile și de a se bucura de un moment, fără să își dorească să posteze asta sau fără să zgândăre motive de nemulțumire.

Iar trupa care ne-a adunat pe toți acolo este modificată în egală măsură de social media. E cumva ironic cât de mult vorbește prin marketing despre salvarea planetei și egalitatea dintre oameni și cât de puțin cuprinde mesajele astea din punct de vedere artistic, în profunzimea versurilor.

E la fel de ironic că au implementat un sistem cu pahare reutilizabile, dar pe care ți le schimbau la fiecare băutură nouă cumpărată, fără să știm ce se întâmplă cu cele deja folosite, fără să ni se explice de ce nu putem reumple paharul nostru și ni se dă altul de fiecare dată. Oare erau spălate între folosiri? Dacă da, nu implica asta un consum mai mare de apă?

Ni s-au livrat pe ecrane niște mesaje simpliste și directe – be human, spread love, be kind, we are all human, etc. Ne fac ele mai buni după aceste concerte? Nu.

Totuși, trebuie să admitem că noi toți am ales să fim acolo și știam că mergem la un spectacol cu de toate, nu doar la un concert. Coldplay livrează o muzică frumoasă, emoționantă, animată pe alocuri, simplă. Ne face superficiali muzica Coldplay? Nu. Dacă ești superficial, ești superficial oricum în viața ta, acasă, la muncă, în autobuz. Nu muzica pe care o asculți te definește. Cu siguranță oamenii care au mers la aceste concerte ascultă și Coldplay și Nina Simone și Metallica și Inna și Adi Minune și Radiohead.

Suntem un cumul de muzici și de trăiri, problema e că social media ne-a apropiat, mai mult decât era cazul, de extreme.

Acum câțiva ani am mers la un concert Morrissey la Sala Palatului. Era unul dintre artiștii mei preferați în liceu și mă bucuram că îl pot vedea la București, chiar dacă la mulți ani distanță. În timpul concertului a proiectat imagini cu animale măcelărite, încercând să ne transmită cât de greșit este să mâncăm carne și la ce suferință sunt supuse animalele. Am mers la Morrisey pentru asta? Nu. Mi-aș fi dorit să nu văd acele imagini și să mă bucur de muzică și atât. Dar am înțeles că unii artiști nu livrează doar muzică, ci și politică, mesaje civice sau marketing.

Ei nu urcă pe scenă să facă ce vrem noi, ci ce vor ei. Ține de noi dacă după aia vrem să le mai ascultăm muzica, dacă mesajele umbresc arta sau dacă arta rămâne indiferent ce ar face artistul.

Chris Martin a avut aseară un discurs fake, asumat ca fiind fake. Pe fiecare stadion spune “sunteți cel mai bun public pe care l-am văzut vreodată, vă iubim!”. Nimic nu a sunat mai fals decât “orice ați face, noi vă vom iubi. Noi iubim toți oamenii”. Îl iubește Chris Martin pe Putin? Nu. Ar fi ținut același discurs în Rusia? Nu, e firesc.

Dar același Chris Martin a avut inteligența de a se interesa un pic de contextul românesc, iar când a invitat trei fani pe scenă, a spus „asta e pentru prietenii voștri, cei 65 care au murit în incendiul din clubul Colectiv. Hai să facem asta pentru ei.”

Momentul m-a emoționat teribil. Nici nu mă interesează că scopul a fost intenționat de a ne atinge o coardă vulnerabilă. Mă interesează că din acel moment eu am văzut lucrurile așa: în memoria noastră, Colectiv, un loc un oamenii s-au adunat pentru muzică, este despre moarte.

Concertul ăsta Coldplay, unde ne-am adunat azi tot pentru muzică, trebuie să fie despre viață. Și e ok că oamenii au sărit să atingă baloanele ca niște copii, e ok că ne-am bucurat la luminițe și la melodiile vechi, Fix You, Yellow sau The Scientist.

De aceea am mers la concert. Să ne bucurăm. De aceea mergem la fiecare concert. Să ne reamintim să fim vulnerabili, umani, să lăsăm garda jos.

Hai să ridicăm garda când este cazul. Și avem suficiente motive să o facem în societatea românească.

Nu muzica este bătălia pe care trebuie să o ducem. Muzica ne ajută să supraviețuim.

Spre finalul concertului, a fost un moment în care pe ecrane erau surprinși oameni din public, iar Chris Martin, la chitară, improviza versuri despre ei. Printre aceștia, au apărut câțiva copii fericiți, având acea inocență care ne lipsește nouă. Versul despre ei a fost “Romania, you will get better.”

The post Nu muzica este bătălia pe care trebuie să o ducem. Muzica ne ajută să supraviețuim. appeared first on Cultura la dubă.

Chris Martin a folosit întâmplarea pentru a întări un mesaj de toleranță și acceptare a tuturor oamenilor și, cu umorul specific britanicilor, a cerut publicului să huiduie cât poate de tare, detensionând atmosfera și primind aplauzele întregului stadion.

“În primă fază, am fost șocat. M-am simțit trist și vinovat că poate am făcut ceva greșit. Apoi m-am pus în pat și am încercat să dorm și am realizat că voi sunteți fanii noștri și că nu e ceva ce ați putea face care să ne facă nefericiți. Călătorim prin toată lumea și poate nu înțelegem prin ce a trecut fiecare dintre voi sau prin ce a trecut cultura voastră, dar știm că iubim toți oamenii în mod egal, iar asta înseamnă inclusiv pe toți românii.

Ieri a fost frumos pentru că am realizat că orice ar fi, noi tot vă iubim și tot ne vom întoarce în România pentru că ne place aici. Apoi s-a întâmplat că am cântat azi, iar voi sunteți cel mai bun public pe care l-am văzut vreodată. Dar aș vrea să schimb ceva. Ieri au huiduit niște oameni, dar huiduielile nu au fost așa puternice. Așa că aș vrea ca voi să huiduiți mai tare pentru 5 secunde…așa, ăsta e cel mai bun huiduit pe care l-am avut până acum.

Acum, având în minte că sunteți cel mai bun public din lume, voi alege pe câțiva dintre voi care vor urca pe scenă, alături de mine.”

Solistul a invitat pe scenă trei fani și a dedicat momentul victimelor de la Colectiv. “Asta e pentru cei 65 de prieteni ai voștri. Au pierit în incendiul din clubul Colectiv. Vom cânta asta pentru ei.”, a spus acesta înainte de a interpreta melodia “Everglow”.

Momentul intrării lui Babasha pe scenă a fost pregătit din nou cu apel la toleranță. Tânărul de 22 de ani a fost chemat pe scenă cu apelativul “fratele nostru” și a fost îmbrățișat de Chris Martin. De această dată, Babasha a fost aplaudat de tot stadionul.

Intrarea lui Babasha pe scenă a coincis și cu începutul ploii pe Arena Națională.

La concert au participat peste 80.000 de oameni.

The post Al doilea concert Coldplay la București, lecție de toleranță în aplauzele publicului. Babasha a urcat din nou pe scenă appeared first on Cultura la dubă.

Decizia a fost anunțată azi de primarul Timișoarei, Nicolae Robu, și este cel puțin una controversată.

Abia după ce a luat decizia, Nicolae Robu s-a gândit să facă o consultare publică pe Facebook, întrebând publicul, într-un sondaj online, dacă este sau nu de acord.

Până la acest moment, din 20.200 de voturi, 59% dintre oameni au susținut decizia, iar 41% au votat “Lăsați manelele în pace”.

“Ieri am interzis interpretarea/difuzarea de manele în aer liber pe domeniul public în Timișoara, precum și dedicațiile conexe. Evident, iubitorii genului și dedicațiilor binecunoscute aferente își pot continua delectarea pe proprietăți private, respectiv în spații publice închise, fără a-i obliga și pe neiubitori să fie parte la spectacolul lor.
Dv ce părere aveți pe această temă?”

Nicolae Robu, primarul Timișoarei

Orașul de pe Bega va fi peste 2 ani Capitala Culturală Europeană și va găzdui sute de evenimente culturale și cateva sute de mii de turiști străini, fiind al doilea oraș din România care va avea această sarcină, după Sibiu, în 2007.

The post Timișoara, Capitala Culturală Europeană 2021, interzice manelele în spațiul public appeared first on Cultura la dubă.