Robin and the Backstabbers, una dintre cele mai apreciate trupe de rock alternativ din România, va concerta vineri seară, 28 februarie 2025, pentru prima dată la Sala Palatului, alături de AltOrchestra. Evenimentul poartă numele Ritualul Primăverii și marchează 15 ani de existență a trupei, precum și lansarea noului single, cu același titlu.

Biletele sunt disponibile AICI.

Ritualul Primăverii este sunetul Pământului ce se înclină iar spre lumină, trezind pe cine trebuia să stea treaz.” – Andrei Robin Proca, solistul trupei Robin and the Backstabbers.

Concertul va cuprinde 15 dintre cele mai cunoscute melodii ale trupei, cum ar fi Soare cu dinți, Sat după sat, Când te-am cunoscut, Cristina, iar acesta vor fi reorchestrate și interpretate live alături de AltOrchestra.

Membrii trupei sunt Andrei Robin Proca (voce, chitară), Florentin Vasile (chitară), Eugen Nuțescu (chitară bas), Vladimir Proca (baterie), Radu Moldovan (baterie) și Andrei Fântână (clape, saxofon, acordeon, chitară, muzicuță).

“Adunați în 2010 de către solistul și compozitorul Andrei Robin Proca după o călătorie solitară de o săptămână prin Munții Călimani, Robin and the Backstabbers își descriu muzica drept „pop melodramatic”. Nu au ajuns o trupă de coveruri după albumul Graceland al lui Paul Simon, așa cum își imaginau la început, dar au reușit să ia pe sus scena de muzică alternativă din România cu melanjul lor de rock eclectic și versuri moderniste, criptice. De la concertele lor nu pleacă nimeni supărat.” – se arată într-un comunicat de presă.

Concertul va începe de la 19.30 la Sala Palatului. Accesul copiilor sub 7 ani este gratuit, fără loc asigurat, doar însoțit de cel puțin un părinte cu bilet valabil.
Accesul copiilor peste 7 ani se face numai pe baza unui bilet valabil.

Ritualul primăverii va ajunge în mai multe orașe din țară. Detalii AICI.

The post Robin and the Backstabbers celebrează 15 ani de existență cu un concert la Sala Palatului – 28 februarie appeared first on Cultura la dubă.

La doar câteva zile după împlinirea vârstei de 80 de ani, Sir Paul McCartney a susținut la festivalul de la Glastonbury, pe scena principală, în fața a 100.000 de oameni, un concert extraordinar. Pe scenă i s-au alăturat Dave Grohl și Bruce Springsteen.

Având o carieră de peste 60 de ani și sute de melodii în repertoriu, Sir Paul McCartney, fost membru The Beatles, încă reușește să adune mulțimi impresionante la concertele sale. Pe lângă mulțimea spectaculoasă care au urmărit concertul de aproape trei ore de la festivalul Glastonbury, peste patru milioane de oameni au urmărit spectacolul online, în direct, pe pagina de YouTube a festivalului.

Deși concertul nu a început până la 21:30, mulți fani au așteptat de dimineață, pentru a prinde locuri cât mai bune la ceea ce este numit concertul acestei generații. Potrivit The Guardian, Festivalul Glastonbury nu a mai văzut un public atât de numeros din 2013, când The Rolling Stones au fost headlineri. Acestea au fost singurele două concerte cu peste 100.000 de oameni în public din toată istoria de 52 de ani a festivalului Glastonbury.

Prima parte a concertului a stat sub semnul melodiilor mai noi ale britanicului, de pe albume recente. În momentul în care Dave Grohl de la The Foo Fighters i s-a alăturat pe scenă, mulțimea a primit ce aștepta: hit-urile compuse de Paul McCartney. Primul a fost “Live and let Die”, de pe coloana sonoră a filmului omonim din seria James Bond. Apoi, “I Saw Her Standing There” și “Band on The Run”.

Partea cea mai emoționantă a concertului a fost momentul în care Paul McCartney a cântat într-un duet virtual cu John Lennon melodia “I Got a Feeling”, folosindu-se de o tehnologie de separare a vocii, regăsită în spectaculosul documentar “Get Back”.

Apoi, tributul pentru George Harrison în care Paul McCartney a cântat melodia “Something” într-o variantă la ukulele, a adus lacrimi în ochii oamenilor din public.

A urmat intrarea lui Bruce Springsteen pe scenă, în fața unui public deja extaziat. Peste 100.000 de oameni au cântat în cor versurile de la “Hey Jude”, într-un final spectaculos al unui concert unic.

The post Concert istoric susținut de Sir Paul McCartney la Glastonbury, la vârsta de 80 de ani appeared first on Cultura la dubă.

Vama la apus

Trupa Vama a deschis stațiunea Vama Veche în seara de 23 aprilie, în lumina albăstruie de după apus, cu un concert electric, într-un decor aparent simplu, dar muncit până la ultimul detaliu. Scenografa Irina Moscu și Teatrul de Stat din Constanța au umplut plaja de simboluri și amintiri cu puternic impact vizual.

Show-ul transmis exclusiv online a început cu Tudor Chirilă cântând celebrele versuri “Se poate să fie zi, se poate să fie noapte, se poate să fie vară, la fel cum iarnă poate fi.”

Un debut de concert care răscolea profund toate amintirile și dorul de sentimentul de libertate pe care cândva doar Vama ni-l putea da.

Chiar atunci, în fața ochilor săi s-au dezvăluit în toată splendoarea lor doi delfini, semn că natura rămane, de fapt, cel mai frumos decor al acestei lumi.

Pe plajă, un foc de tabără aprindea spiritul Vămii, altădată plină, acum goală și parcă mai frumoasă ca oricând. Oamenii de acasă au privit spectacolul de la malul mării din fața ecranelor, așa cum ne-am obișnuit de un an încoace.

Cântând Copilul care aleargă către mare Tudor Chirilă a alergat pe plajă, către o Dacia 1300, care stătea în nisip cu farurile aprinse și a dansat în fața ei. Era un moment care amintea de concertul Vama Veche din 1997, când fanii de pe plaja Vama Veche au aprins farurile mașinilor pentru a ilumina cântarea trupei. O amintire despre care Tudor Chirilă a spus că rămâne adevărata “Vama Veche” din memoria sa.

Acum publicul era acasă, în fața laptopurilor. În timp ce concertul rula pe ecranele oamenilor de acasă, aceștia trimiteau mii de comentarii live pe platforma de livestreaming și pe pagina de Facebook a trupei Vama, cu mesaje emoționante, fotografii și filmulețe cu ei cum urmăresc spectacolul de la malul mării.

Fiecare a trăit povestea Vama deschide Vama cu propriile emoții, gânduri, stări, amintiri. Vama înseamnă câte ceva pentru fiecare dintre noi, cei care am fost acolo vreodată, pe plaja din Vama Veche.

Vama s-a schimbat, nu mai e ce a fost – spun mulți. Și așa este. S-a schimbat. Dar trupa Vama a reușit să readucă spiritul Vămii de altădată. Vama a deschis Vama pe o plajă aproape pustie. Muzica nu s-a auzit pe plajă. Ci doar la cei care au avut bilete la transmisia exclusiv online a show-ului. Echipa de producție a trăit o poveste, oamenii de acasă au trăit altă poveste. Fiecare a văzut, a auzit și a simțit altfel.

Câțiva turiști s-au adunat după garduri să vadă ce se întâmplă pe plajă. Unii dintre ei chiar erau fani înfocați care au venit special pentru eveniment. Două tinere au ajuns în Vamă tocmai din Iași, pentru a vedea trupa live, dar și pe ecranele telefoanelor, în același timp. Aveau bilete la evenimentul online, dar și-au dorit să vadă tot chiar de la malul mării.

Și ca ele au fost mai fost grupuri de tineri din alte orașe. Unii au cântat versurile și au încercat să se simtă ca la un concert ,,normal”, dar era atât de departe de normalitate.

Majoritatea celor prezenți pe plajă au mărturisit că și-ar fi dorit libertatea de altădată, și-ar fi dorit să audă muzica live, și-ar fi dorit să se bucure de un concert, de trupa lor preferată, de emoțiile live, trăite într-o mulțime. Concertul a trezit și bucurie și nostalgie.

Piese celebre despre mare și nu numai, de la Vama și Vama Veche, precum 17 ani”, ,,Nu am chef azi”, ,,Fata în boxeri”, ,,Omul plajei”, ,,Perfect fără tine”, ,,Vara asta”, ,,Fericire”, dar și ultimul single Vama – ,,Fuli Bon Bon” au răsunat din laptopurile și telefoanele fanilor care au urmărit online concertul.

Focul aprins pe plajă a fost un tribut adus lui Traian Bălănescu, unul dintre fondatorii trupei Vama Veche, alături de care s-au scris piese și albume istorice.

,,Este un om al cărui aport la trupa Vama Veche a fost absolut covârșitor, special” a spus Tudor Chirilă despre fostul său coleg.

Tudor Chirilă a cântat Ana, în jurul focului, însoțit de Eugen Caminschi cu chitara, în memoria lui Traian, care a murit în august 2020, chiar în Fetești, localitate atât de legată de istoriile, poveștile și cântecele lor.

Traian Bălănescu avea doar 51 de ani când a părăsit lumea aceasta, în care cel mai mult a iubit marea, muzica și libertatea.

Eugen: “Lui Traian îi plăcea foarte mult să vină aici în Vama Veche, era unul dintre locurile lui preferate.” Tudor: “Da, era. Vama Veche era locul lui, el era… omul… plajei. Traian era multe dintre cântecele noastre.”

Finalul a fost un Epilog în ploaie. Tudor Chirilă a început să cânte și s-a retras în duba de transmisie, pentru un final total neprevăzut, pe versurile cântate de mii și mii de ori despre dragoste. ,,A fost live acting și live directing on the go așa. N-a fost planificată intrarea în dubă, în duba de montaj. Mi s-a părut cea mai bună încheiere. N-au fost planificate foarte multe drumuri, dansuri” a spus Tudor Chirilă după concert.

Vama la răsărit

Vama s-a trezit apoi la răsărit, așa cum se întâmpla după fiecare noapte de bucurie.

De data aceasta, cei peste 3.000 de fani Vama au urmărit de acasă cum răsare soarele din mare, cu un concert Vama acustic pe fundal.

Cântarea din zori a debutat cu ,,Calul din Marlboro” și Tudor Chirilă cântând la clarinet. De altfel, clarinetul a fost instrumentul care l-a apropiat pe Tudor Chirilă de muzică.

Timp de mai bine de jumătate de oră, trupa a cântat melodii din istoria ambelor trupe – Vama Veche și Vama.

Înainte de răsărit, pescarii au pornit cu barca în larg, iar în timpul concertului au revenit spre mal. Pe nisip, un câine a defilat în fața scenei și s-a împrietenit cu camera de filmat. Elementele de decor de la apus au fost reașezate împrejurul trupei, iar scena a fost demontată.

,,Undeva în Vamă”, ,,Victoria ta”, ,,18 ani”, ,,VST”, ,,Vino să visăm sub apă” au făcut parte din playlist-ul care a însuflețit dimineața de sâmbătă, 24 aprilie, pe plaja pustie.

Fanii care au avut, însă, bilete s-au trezit de la prima oră și au urmărit online răsăritul alături de trupa preferată. Și de data aceasta oamenii au lăsat mii de mesaje emoționante, poze și filmulețe cu ei cum se uită la concert de acasă.

Concertul a fost o adevărată gură de oxigen pentru echipa de proiect. Pe lângă cei 5 membri ai trupei Vama, evenimentul a reunit încă 40 de oameni care au lucrat la imagine, sunet, producție, regie, scenografie, design, organizare, comunicare și nu numai.

Peste 3.000 de fani au urmărit live cele două concerte, care au fost filmate cu 5 camere de la sol și o dronă.

Dincolo de performanța artistică, evenimentul a fost un mesaj puternic despre dreptul la normalitate. Ca să putem face față vremurilor pe care le trăim, avem nevoie de astfel de reconectări cu sinele, iar când adunările cu prietenii au devenit aproape imposibile, atunci refugiul în muzică devine vital.

Concertele mai pot fi vizionate până pe 4 mai, într-o perioadă a anului în care probabil mulți dintre noi am fi fugit spre mare și spre noi înșine.

The post Vama în Vama Veche și un apăsător dor de normalitate appeared first on Cultura la dubă.

Oricine a fost vreodată la un concert în Expirat știe vuietul de dinainte, vânzoleala reîntâlnirilor pline de zâmbete, coada de la bar sau sunetul berilor desfăcute și al sticlelor ciocnite. Încă ne răsună în amintiri.

Dar am mers în seara de 3 februarie la concertul The Mono Jacks în Expirat și totul a fost diferit.

“Eu în seara asta m-am speriat când am chemat uber-ul să mă aducă încoace. În momentul în care l-am deschis, prima sugestie pe care mi-a dat-o a fost Expirat. Deci, undeva în profilul meu de utilizator, ieșitul seara din casă se întâmpla de multe ori aici.” ne povestește Doru Trăscău, solistul The Mono Jacks, înainte de concert.

Am ajuns la eveniment cu o jumătate de oră înainte de a începe, gândindu-ne că oricum nu începe niciodată la fix.

Pe vremuri era plin de oameni în fața clubului, ieșiți la fumat sau așteptând pe cineva. Acum era gol.

Am intrat în sală și din câteva priviri am găsit membrii trupei, tehnicienii lor, câțiva apropiați și barmanii. Acesta era publicul. Vreo 15 persoane cu totul.

Pe Doru l-am găsit stând la una dintre cele 6-7 mese care reprezentau 30% din Expirat, gradul de ocupare permis de lege în prezent. Dintre acelea, o masă era ocupată cu mixerul de sunet, iar la a o a doua erau laptopuri pregătite pentru transmisia online.

Așadar, atunci când vă gândiți că “s-a dat liber la evenimente culturale” sau la baruri și restaurante, să aveți în minte acest decor gol, în care 30% cuprinde doar câțiva oameni.

În aceste condiții, e lesne de înțeles de ce pentru mulți artiști singura forma de supraviețuire, artistică și financiară, sunt evenimentele online.

Și nu este o soluție ieftină. Iată ce spune Codruț Dumitrescu, managerul Overground Music și al trupei:

”Costurile cele mai mari  în cazul unui concert online sunt echipamentele de filmare și operatorii, urmate apoi de cheltuielile aferente platformei de streaming.

“Fiecare minut de live streaming costă, la fel și suportul tehnic. În cazul unui concert obișnuit, cu public în carne și oase, aceste cheltuieli nu există.”

Codruț Dumitrescu, managerul trupei

De aceea, pentru ca un concert online să poată fi sustenabil e nevoie să se vândă suficient de multe bilete, astfel încât aceste costuri adiționale să poată fi acoperite. E un alt model de business față de concertele ”tradiționale”, e prima noastră experiență de acest gen și avem o mulțime de lucruri de învățat de pe urma ei.”

În cazul de față, trupa The Mono Jacks a ales să celebreze 1 an de la lansarea albului Gloria printr-un concert transmis online, la care fanii au avut acces contra-cost, plătind minimum 35 de lei, dar cu posibilitatea de a dona și mai mult, dacă doreau să susțină artiștii.

Doru ne vorbește despre ce înseamnă susținerea pe care a primit-o în pandemie.

“Noi am simțit în perioada asta că sunt foarte mulți oameni care ne iubesc și ne ajută. Asta e chestia care m-a topit.

De aici de la mine, e clar că tabloul nu se vede foarte roz pentru nimeni, dar îmi dau seama că avem o mână de oameni care ne susțin, am realizat asta anul trecut și este cu adevărat extraordinar. Așa cum sigur aveți și voi, v-am tot urmărit și felicitări pentru tot ce faceți la Cultura la dubă, mă bucur mult că rezistați în perioada asta în care e greu pentru toată lumea.

Până la urmă, despre asta e vorba, că avem niște comunități reale și că ne unesc lucruri care contează cu adevărat.“

Doru Trăscău, solist The Mono Jacks

Discuția e întreruptă de câteva ori de oamenii de la tehnic, care pun la punct fiecare detaliu, pentru ca transmisiunea să funcționeze perfect. Și concertul chiar urmează să înceapă la 9 fix.

Pentru The Mono Jacks nu e primul concert online. Primele au fost în starea de urgență din primăvara trecută. Doru ne povestește cum a trăit aceste concerte fără public.

“Pentru mine a fost o frustrare maximă. Eu am cântat în fața unui perete de când m-am apucat de cântat. Dar acela e un spațiu pe care mi-l creez din cu totul și cu totul alte considerente. E firesc, asta face orice artist, indiferent de arta pe care o face.

Dintr-o dată, eu eram într-un spațiu similar și trebuia să pretind că peretele acela este cineva.

Peste noapte, ajungi să faci de toate. Ești crainic TV, operator TV, luminist, sunetist și cântăreț. Le faci pe toate, pentru că nu ai altă posibilitate. Ești dintr-o dată one man show. E bizar, pe de o parte nu vrei să faci chestia asta, pe de altă parte, nu ai altă opțiune.

Asta a fost cea mai grea misiune în prima parte, până când am făcut pace cu problema asta.

Mi-a dat foarte mare încredere prima noastră incursiune în ceea ce înseamnă un concert digital pentru că ne-am simțit foarte bine. Noi nu ne văzuserăm de două luni de zile.

Am ajuns în punctul în care eram în sală doi câte doi. Chiar dacă eram în aceeași clădire, doi erau la subsol, doi erau la etaj. Ca să nu ne fie dor de colegii noștri, ne-am pus poze cu John(tobe) și cu Cristi(bass), le-am lipit lângă noi în sală.

Nici măcar sala noastră de repetiții, care e foarte frumoasă și pe care o îndrăgim mult, nu mai era la fel. În loc să fie plină, era ocupată doar de doi dintre noi. Era bizar.

Drept urmare, deși chestia asta nu a fost deloc așa cum ne-am fi dorit, după concert eu îmi aduc aminte că am plecat bucuros. Aveam nevoie de asta.“

Cu bucurie vorbește acum și despre șansa de a cânta din nou cu colegii săi, chiar dacă în fața unei săli aproape goale.

Îl întrebăm pe Doru dacă, totuși, nu i se pare nedrept când vede aglomerație în mall-uri sau la adunări religioase, în timp ce ei sunt nevoiți să cânte fără public.

M-a consumat foarte tare la început. Acum mă consumă mai puțin pentru că îmi dau seama că aș fi ca un copil care plânge că i s-a dărâmat construcția de lego.

Tough luck. Ar fi inutil să-mi duc energia în direcția asta. Asta nu înseamnă că-mi place, că mă obișnuiesc. Mă adaptez.

Pe la 20:55, cineva ne anunță ”Mai sunt 5 minute”. E momentul ca Doru să urce pe scenă. În scurt timp, sala se umple de primele acorduri de la ”Gloria”, piesa care a dat și numele albumului. La finalul ei, Doru simte nevoia să facă o precizare pentru cei de acasă: ”Dacă auziți aplauze, să știți că avem câțiva susținători aici cu noi în sală.”

Trupa își cântă piesele de parcă i-ar avea pe toți cei care se uită de acasă în fața lor.

În paralel, pe platforma de live streaming sunt zeci de comentarii: “Prezenți din Timișoara!”, “Brașov, prezent!”, “Londra, prezentă!”, “Polonia, prezent!”, “Salutări de la Cluj!”, “Salutări din Olanda!”, “Și din Belgia!”, “Germania, prezent!”, “Constanța e cu ochii pe voi.”, “Salutări de la Iași!”, “Cine e la bar ?! Îmi aduci o apă, pls? că nu ajung până acolo. Ok și un shot de “jager” ca să nu mai fac încă 1 drum.”, “Se aude până în Munchen!”.

Între melodii, Doru mai transmite câte un mesaj pentru cei de acasă. Le vorbește și lor despre cât de importantă a fost susținerea pe care au primit-o anul trecut.

 ”Am văzut oameni care și-au cumpărat de 3 ori același tricou și sunt sigur că au făcut-o ca să simtă că ne ajută într-un fel. Și oameni care aveau albumul nostru și l-au cumpărat încă o dată din același motiv. Da, e foarte greu, dar pe bune că e mult mai mișto când știm că voi ne sunteți alături.”

Doru Trăscău, un muzician matur, se emoționează până la lacrimi, deși în fața lui nu e publicul de altădată. Iubirea pentru muzică se exprimă și așa, nu prin versuri, nu prin acorduri, ci prin respirația tăiată. Și este mai puternică decât muzica însăși, fiindcă în ea stă, de fapt, căldura oamenilor care și-au reamintit să fie umani.

În live stream, secțiunea de comentarii e plină de încurajări și mesaje de prin toate colțurile lumii. Fanii sunt recunoscători că au ocazia să asculte trupa live, chiar și din fața unui monitor.

”Avantajul acestor concerte online e că ne adună pe toți într-un singur loc. Chiar dacă suntem la mii de kilometri unii de ceilalți.”

Doru Trăscău

Mulți spectatori spun că sunt foarte încântați de calitatea transmisiunii.

Pe de altă parte, pe lângă măști și distanțare, pandemia ne-a agravat dependența de telefon. Fie din automatizare, din nevoia de a scrie pentru job sau din dorința de a ne arăta bucuria că suntem din nou la un concert, toți cei aflați în sală ne verificăm telefoanele, filmăm sau postăm story-uri.

Experiența completă a unui concert de altădată încă nu e posibilă și nu știm dacă va mai fi vreodată ca înainte.

Cert e că tehnologia ne-a pătruns în vieți mai profund ca oricând, cu bune și cu rele. Fără ea, nu ar fi fost posibil un astfel de eveniment.

La finalul concertului, membrii trupei se relaxează și încep să citească mesajele de la fani. Răspund cu glume și par fericiți.

Apoi ne grăbim cu toții să plecăm spre case, fiindcă peste doar 20 de minute intră în vigoare interdicția de a fi pe stradă fără un motiv justificat. Într-o lume ideală, să poți să îți faci meseria cu bucurie, chiar și după ora 23.00, ar trebui să fie o justificare destul de bună.

Cu toate acestea, deși lumea noastră e departe de a fi normală, nu ideală, devenim din ce în ce mai conștienți de ceea ce avem, nu de ceea ce nu avem. Sau chiar conștienți de ceea ce putem face, fie și în condiții vitrege.

Acum, poate mai mult ca oricând, are o însemnătate aparte versul melodiei Un sfert de secundă: “E multă putere în neputință“.

The post “E multă putere în neputință”. Comunitățile mici salvează arta pe care statul o ignoră. appeared first on Cultura la dubă.

Concertul byron de joi seara, ora 20:00, va putea fi urmărit gratuit pe pagina de Facebook Qreator.

Până acum, concertele susținute de The Mono Jacks sau de Vița de Vie, în cadrul aceluiași proiect, s-au bucurat de zeci de mii de spectatori online.

Home Together Edition, seria de evenimente live a Qreator by IQOS, aduce bucurie iubitorilor de rock alternativ din România și, în același timp, susține artiștii români, care se confruntă cu o perioadă dificilă după anularea concertelor.

Trupa byron s-a înființat în 2006 și până acum a lansat 7 albume de studio și trei DVD-uri live. Membrii trupei sunt obișnuiți să cânte atât pe scene mari de festival, în fața a mii de spectatori, cât și unplugged neamplificat, pentru o mână de oameni. Au filmat un concert în Salina Turda (la 100 de metri adâncime) pentru că era o provocare de neratat și au compus coloana sonoră pentru serialul original, produs în România, „Rămâi cu mine”.

Cel mai recent material, „Nouă”, lansat în 2019, este un album despre România, dedicat nouă. Un carusel muzical cu 12 piese despre emigranți, dar și despre noi, cei rămași acasă. Un album despre inconștientul colectiv, despre tăceri și mersul nostru zilnic pe ață.

Trupa este formată din 6fingers (clape, chitară, voce), Dan Georgescu (chitară), Laszlo Demeter (bass), Ovidiu Cristian (tobe) și inconfundabila voce a lui Dan Byron, solistul care cântă și la chitară și flaut.

Printre hiturile lor se numără „Cu capul în nori”, „Încet încet” sau „Granița-n raniță”.

Ultimul single, „Cântec de leagăn”, lansat chiar iarna trecută, când s-au împlinit 30 de ani de la Revoluție, s-a bucurat și de un videoclip emoționant.

Qreator – Home Together Edition găzduiește artiști români în fiecare săptămână, într-o serie de evenimente online, pe Facebook Qreator. Te încurajăm să te conectezi și să rămâi acasă!

The post Trupa byron susține joi, ora 20:00, un concert live pentru fanii izolați în case appeared first on Cultura la dubă.