Este un moment decisiv în care oamenii au puterea să schimbe ceva, iar ca să înțelegem mai bine prezentul, e important să cunoaștem măcar trecutul recent. În decembrie s-au împlinit 35 de ani de la Revoluție, iar România se confruntă în continuare cu corupția, o rată mare de sărăcie, abandon școlar, natalitate scăzută și un număr mare de cetățeni care au emigrat.

În cele ce urmează, vă vom prezenta un scurt istoric al tuturor alegerilor prezidențiale din 1990 până în prezent.

***

Primele alegeri libere de după comunism au avut loc în 1990, pentru a certifica democratic voința poporului manifestată prin evenimentele de la 1989, dar fără o Constituție asumată și votată de Parlament în unanimitate.

Pe 20 mai 1990 s-a desfășurat primul scrutin în noua republică; a fost și singura dată când președintele a fost cunoscut după un singur tur – Ion Iliescu (de la FSN) a obținut 85,07% din voturi (peste 12 milioane) în fața lui Radu Câmpeanu (PNL) cu 10,64% (un milion și jumătate) și Ion Rațiu cu 4,29% (peste șase sute de mii de voturi).

Istoria României democrate începe astfel cu o încălcare flagrantă a Punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, care cerea ca nici un fost membru al nomenclaturii Partidului Comunist Român sau al Securității să nu aibă dreptul de a lucra în funcții publice pe o perioadă de 10 ani sau trei legislaturi consecutive. Momentul alegerii lui Iliescu, membru al Comitetului Central al PCR, avea să marcheze decisiv următorii 30 de ani de la Revoluție, care nu au fost așa cum sperau cei care și-au dorit cu adevărat ca România să iasă din comunism.

De notat că până în 2004, alegerile prezidențiale și parlamentare au avut loc în același timp, încercând să mențină o sinergie între instituția prezidențială – parlament – guvern. În 1990 FSN-ul lui Iliescu a luat 67% în Senat și 66% în Camera Deputaților – un total de 354 de parlamentari din 514.

În 1991 a fost votată prin referendum noua Constituție, care îi garanta președintelui un mandat de patru ani, o șansă pentru Ion Iliescu de a avea două mandate, deși la bază a fost și interimar și președinte ales într-o conjunctură delicată pentru politica românească.

Astfel, în 1992 au avut loc alegerile prezidențiale, decise în două tururi – pe 27 septembrie 1992, Ion Iliescu (FDSN), cu 47% și Emil Constantinescu (CDR), cu 31% s-au calificat în turul doi.

În turul doi, pe 11 octombrie, Iliescu l-a învins cu un procentaj de 61,43% – peste 7,3 milioane de voturi pe Constantinescu, care a acumulat doar 38,57% – peste 4,6 milioane de voturi. În Parlament, poziția partidului condus și reprezentat de Iliescu s-a șubrezit după scindarea grupării Petre Roman (FSN), câștigând 166 de poziții în Parlament, urmat de CDR (116) și FSN, care a devenit PD (61).

Pe 3 noiembrie 1996 s-a disputat primul tur al noului scrutin prezidențial, al doilea sub noul format constituțional și Ion Iliescu (PDSR) a câștigat primul tur la o diferență fragilă. Acesta obținut peste 32% din voturi (peste 4 milioane de voturi), puțin peste Emil Constantinescu (CDR), care a primit 28% din voturi (peste 3 milioane și jumătate) și Petre Roman care a reușit un 20% impresionant (cu un milion și jumătate mai puțin decât Constantinescu).

Pe 17 noiembrie 1996, profesorul de geologie al Universității București și-a luat revanșa și a câștigat poziția de președinte, obținând 54,41% din sufragii (cu peste 7 milioane de voturi) în fața lui Iliescu, care a obținut 45,59 (aproape 5,9 milioane de voturi). Alegerea lui Constantinescu a marcat sfârșitul unei epoci complicate – epocă în care timp de treizeci de ani, țara a fost condusă doar de două figuri centrale.

În 2000, s-a înregistrat un curent alarmant deoarece venea după o perioadă de reforme economice încercate de CDR și, evident, o opoziție a PDSR-ului care a reușit să profite această scădere în popularitate a partidelor de dreapta. Același Iliescu a revenit în lupta pentru scaunul de președinte, după ce Constantinescu a anunțat că nu va mai candida. De această dată, rivalul a fost unul mai imprevizibil, în persoana lui Corneliu Vadim Tudor (PRM).

Astfel, pe 26 noiembrie 2000, în primul tur, Ion Iliescu s-a clasat pe primul loc cu 36% (cu 4 milioane de voturi), având un avantaj fragil în fața următorului – CV Tudor cu 28% (cu 3,1 milioane) și apoi Stolojan (de la PNL) care a obținut doar 1,3 milioane de voturi.

Deși Iliescu reprezenta o umbră a vremurilor comuniste pentru o mare parte din populație, perspectiva CV Tudor părea mult mai periculoasă pe termen mediu și lung, fiind o figură extremistă, naționalistă.

În consecință, două săptămâni mai târziu, Iliescu a câștigat în turul doi cu peste 6,69 milioane de voturi – 66,8% în fața lui CV Tudor cu peste 3,3 milioane de voturi – 33,2%.

La fel ca în 1992 și 1996, candidatul prezidențial a fost o locomotivă pentru partid, iar acest lucru s-a evidențiat – PDSR-ul luând 220 de posturi și PRM-ul cu 121 de poziții, urmat de PNL și PD care au avut în total 87 de parlamentari. 

După votarea constituției din 2003 care a fost vitală pentru procesul de integrare în structurile Uniunii Europene, mandatul președintului a fost schimbat ca durată de la patru la cinci ani, fapt care a făcut momentul 2004 unul interesant din multe puncte de vedere.

A fost ultima dată când alegerile parlamentare au avut loc simultan și prima dată când un președinte a fost ales pentru un mandat de cinci ani. Cei doi protagoniști ai acestui moment au fost Adrian Năstase, prim-ministrul României și președintele PSD-ului după alegerea lui Iliescu în 2001 și Traian Băsescu, primarul capitalei din 2000 și reales în vara lui 2004.

Ultimul a devenit candidat al alianței DA (dintre PNL și PD), după retragerea lui Stolojan, lucru care a făcut ca posibila poziție de prim-ministru să fie ocupată de PNL, Băsescu fiind președintele PD între 2000 și 2004.

În primul tur, desfășurat pe 28 noiembrie 2004, Adrian Năstase (PSD+PUR) a obținut aproape 41% (peste 4,2 de milioane de voturi), urmat de Traian Băsescu (Alianța DA) cu aproape 34% (peste 3 milioane și jumătate de voturi) și CV Tudor, care a ajuns la nivelul lui Stolojan din 2000 (puțin peste 10% și puțin peste un milion de voturi).

În turul doi, la fel ca și 1996, s-a produs o rocadă, pe 12 decembrie 2004, Traian Băsescu devenind președinte cu peste 51,2% din voturi (peste 5,1 milioane) în fața lui Adrian Năstase (care nu a reușit să-și însușească un număr mai mare de voturi decât în primul tur) – 4,8 milioane de voturi (48,8%).

Se spune că un moment cheie ar fi fost dezbaterea finală dintre Traian Băsescu și Adrian Năstase, în care Cristian Tudor Popescu i-a adresat lui Năstase o întrebare ce avea să devină memorabilă:

“- Domnule Năstase, sunteți un iubitor și colecționar de artă, de frumos, știe toată lumea lucrul acesta. Eu vreau să vă întreb foarte personal, ce plăcere estetică vă trezește priveliștea unui iepure împușcat, căruia îi curge sângele din bot? sau unei căprioare sfârtecate de glonț? Nu mă pricep la chestiunea asta legată de vânătoare, dar vă întreb ce satisfacție puteți avea să omorâți un animal lipsit de apărare? Vânătoarea nu lasă nicio șansă acelui animal.

– Domnul Popescu, n-am mai fost de multă vreme la vânătoare și mă gândesc foarte serios dacă o să mai merg de acum înainte. Sigur, ar mai fi multe de spus, sunt vânători care v-ar putea răspunde la întrebarea asta, dar răspunsul meu e cel pe care vi l-am dat.”

De asemenea, în cadrul acelei dezbateri, Traian Băsescu a oferit un moment de neuitat: “Ce blestem o fi pe poporul ăsta, de a fi nevoit să aleagă între doi foști comuniști, Adrian Năstase și Băsescu?”

La fel ca în celelalte ocazii, Parlamentul a reflectat același fenomen de sinergie – PSD-ul obținând 189 de poziții, urmat de Alianța DA cu 161. Cei din urmă au reușit să-și creeze o coaliție care a susținut un guvern timp de patru ani, alături de UDMR și minoritățile naționale (care au avut în total 10 senatori și 40 de deputați). 

În 2009, Traian Băsescu (PDL) a candidat pentru un al doilea mandat consecutiv la Palatul Cotroceni și a avut cea mai dificilă situație din istoria tuturor câștigătorilor acestor alegeri.

În primul rând, venea pe valul unor nemulțumiri privind relația cu prim-ministrul Tăriceanu și desincronizarea cu alegerile parlamentare – care a produs un rezultat de compromis (colaborarea forțată între PSD și PDL) cu Boc ca prim-ministru, urmată apoi de o serie de crize și moțiuni de cenzură.

De asemenea, același Băsescu a fost suspendat de Parlament în 2007, fiind salvat de votul populației și rămânând în funcție. În acest timp, din partea PSD-ului venea noul lider al partidului – Mircea Geoană, al doilea om în stat, din poziția de președinte al Senatului din 2008 și fost ministru de Externe și ambasador al României în SUA (actualmente secretarul general adjunct al NATO).

Pe fondul acelei situații, pe 22 noiembrie 2009, a avut loc primul tur al alegerilor prezidențiale, câștigat de Băsescu cu 32% (peste 3,1 milioane de voturi), urmat de Geoană cu 31% (peste 3 milioane de voturi) și Crin Antonescu – PNL (cu peste 20% și aproape 1,95 de milioane de voturi).

PNL a intrat apoi într-o alianță neobișnuită cu PSD, iar ceilalți candidați și-au afirmat suportul lor și al partidelor lor pentru Geoană.

În acest context, pe 6 decembrie 2009, s-a desfășurat turul doi: Geoană a fost anunțat câștigător de sondajele de exit-poll de la ora 21, dar după numărarea voturilor în totalitate, salvat de votul Diasporei,  Băsescu a fost desemnat câștigător.

Acesta a câștigat la o diferență de aproape 70,100 de voturi, obținând și el, ca și Geoană peste 5,2 de milioane de voturi. Astfel, Băsescu a devenit primul președinte al României care a fost reales și prin realegerea lui l-a egalat pe Ion Iliescu ca și durată / longevitate – 10 ani.

Momentul memorabil al acelui tur a fost întrebarea lui Băsescu către Geoană, în cadrul dezbaterii finale:

“Geoană: Mie nu mai îmi place de domnul Vântu, după cum văd că nici dumneavoastră…

Băsescu: Nici azi-noapte nu v-a plăcut întâlnirea cu domnul Vântu? Azi-noapte, când a aflat că e arestat domnul Popa Nicolae, cel cu FNI-ul, nu v-a chemat de urgență?

Geoană: domnul Băsescu….am avut aseară o întâlnire cu domnul Vântu, așa cum ați avut dumneavoastră zeci de întâlniri în anii în care erați apropiați…

Băsescu: domnul Geoană, haideți să fim rezonabili. Azi-noapte, care a fost problema?”

În 2014, s-a repetat într-o oarecare măsură episodul 2004, în care un primar de oraș important a avut de înfruntat prim-ministrul în funcție al partidului de guvernământ. Este vorba de Klaus Iohannis (primarul Sibiului din 2000 până în acel an, președintele PNL în același an) și Victor Ponta (prim-ministrul României din 2012 și președintele PSD din 2010).

Pe 2 noiembrie 2014, Ponta a reușit să obțină 40% cu peste 3,8 milioane de voturi, cu un milion mai mult decât Iohannis, care s-a calificat astfel în turul doi.

Ca și în 2004 (și în 1996), în turul doi desfășurat pe 16 noiembrie 2014, s-a produs o rocadă care l-a propulsat pe Iohannis drept câștigător cu 54,43 în fața lui Ponta cu 45,56%, diferența dintre cei doi fiind de 2,2 milioane de voturi, multe venite în urma scandalului din diaspora, când mii de români au stat ore în șir la coadă la secțiile de votare, fără a li se acorda dreptul de a vota, organizarea defectuoasă intrând în responsabilitatea Ministerului de Externe al guvernului PSD.

De asemenea, prezența la vot a fost cea mai mare din 1996 încoace, cu peste 64% din populație prezentă la scrutin.

După acest episod, Iohannis a devenit primul președinte român de etnie minoritară, venind din etnia germană a saxonilor transilvăneni (stabiliți în provincie în secolul XII).

Pe 10 noiembrie 2019, primul tur s-a disputat între președintele Iohannis, un prim-ministru demis al unui guvern susținut de un partid în scădere populară – Viorica Dăncilă, candidatul USR Dan Barna, actorul Mircea Diaconu, un filosof – Theodor Paleologu și binecunoscutul Kelemen Hunor de la UDMR.

Klaus Iohannis, a ieșit pe primul loc în primul tur, înaintea Vioricăi Dăncilă. Al doilea tur a fost câștigat de Iohannis, cu puțin peste 200.000 de voturi mai multe decât în 2014. Acesta a obținut 66% din sufragii, în timp ce candidatul PSD a obținut 34%, cel mai slab scor înregistrat vreodată în istoria acestui partid la alegerile prezidențiale.

Dar ultimul mandat de președinte al lui Klaus Iohannis a fost marcat de o strânsă alianță chiar cu cei pe care îi critica în campania electorală – PSD.

Alegeri prezidențiale 2024

Alegerile din 2024 au avut loc pe 24 noiembrie, iar înainte de turul 2, au fost anulate de Curtea Constituțională. În primul tur, Călin Georgescu obținuse 22,94%, iar Elena Lasconi 19,14%.

Atunci, CCR a luat această decizie în unanimitate, ca urmare a declasificării documentelor prezentate în ședința CSAT, considerând că procesul electoral „a fost viciat pe toată durata desfășurării lui și în toate etapele de multiple neregularități și încălcări ale legislației electorale care au distorsionat caracterul liber și corect al votului exprimat de cetățeni și egalitatea de șanse a competitorilor electorali, au afectat caracterul transparent și echitabil al campaniei electorale și au nesocotit reglementările legale referitoare la finanțarea acesteia”.

Alegeri prezidențiale 2025

_{După turul I al alegerilor prezidențiale 2025, George Simion s-a clasat pe primul loc, cu 40.96%, iar Nicușor Dan pe locul al doilea, cu 20,99%. Cei doi vor fi pe buletinele de vot pe 18 mai, când românii decid care dintre ei va conduce România în următorii 5 ani.}

_{George Simion este reprezentantul mișcării suveraniste din România, iar ideologul lui Putin, Alexander Dulghin a declarat ieri într-un interviu că victoria lui George Simion este a lui Călin Georgescu și că liderul AUR ar fi deschis relației cu Rusia. Simion l-ar numit pe Călin Georgescu premier.}

_{De cealaltă parte, Nicușor Dan militează pentru continuarea căii euro-atlantice a României și l-ar numi pe Ilie Bolojan premier.}

Important de știut:

Secțiile de votare din diaspora vor fi deschise timp de 3 zile trei zile:

• Vineri, 16 mai 2025, între 7.00 și 21.00, orele locale;
• Sâmbătă, 17 mai 2025, între 7.00 și 21.00, orele locale;
• Duminică, 18 mai 2025, între 7.00, ora locală, și 21.00, ora locală a României, dar nu mai târziu de ora 21.00, ora României. Există posibilitatea de prelungire a programului pentru încă trei ore pentru alegătorii care se află la sediul secției de votare la ora de închidere a secției respective, precum și pentru cei care se află la rând în afara sediului secției de votare.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Istoria alegerilor prezidențiale din ultimii 35 de ani: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Klaus Iohannis appeared first on Cultura la dubă.

Până acum, PNL a cheltuit pe panourile răspândite prin toată țara 2 milioane de euro și, potrivit snoop.ro, până la finalul anului, va cheltui 4 milioane de euro, cu pretextul promovării acestei cărți, în afara campaniei electorale.

În același material jurnalistic, Rareș Bogdan, prim-vicepreședintele PNL, a declarat: „Faptul că vorbim despre o carte pe mine mă bucură. După mult timp, de la Cățeluș cu părul creț și Capra cu trei iezi, unii vor mai ține, în sfârșit, mâna pe o carte”.

Dacă PNL alocă 4 milioane de euro cărții lui Nicolae Ciucă, prin comparație, Raluca Turcan, ministru PNL al Culturii, a alocat anul acesta doar 600.000 de euro pentru achiziția de carte nouă pentru toate bibliotecile publice din țară, România având aproximativ 8500 de biblioteci naționale.  

Cultura la dubă a cerut un punct de vedere de la directorul general al Grupului Editorial RAO, Ovidiu Enculescu. RAO a mai publicat în trecut și volumele lui Dan Voiculescu și Adrian Năstase, după ieșirea acestora din închisoare, precum și cărți semnate de foștii directori ai SRI, Virgil Măgureanu și George Maior.

“În primul rând, vă rog să ne spuneți cum s-a născut această colaborare, dintre fostul premier Ciucă, în calitate de autor, și Editura RAO?

A apărut foarte simplu. O persoană din stafful dânsului mi-a pus întrebarea dacă sunt de acord să public această carte, o carte. I-am spus să vedem despre ce carte e vorba și, de ce nu?

Despre ce este, mai exact, această carte? Cum vi s-a părut dumneavoastră, ca editor de carte, oportunitatea de a publica volumul?

Cum mi s-a părut, ca editor de carte? Foarte interesant, pentru că orice tip de informație furnizată de un om care la un moment dat a contat în istoria țării noastre, prin funcție, prin poziție, prin acțiuni, merită să fie ascultat, să își scrie gândurile, amintirile, memoriile în legătură cu o etapă sau alta, iar acest lucru poate fi de interes pentru publicul românesc și pentru istoriografie, în general.

Cartea este scrisă chiar de către Nicolae Ciucă sau de către un editor care a gestionat volumul?

Cartea e scrisă, semnată, de domnul Ciucă.

În ce stadiu se află procesul de publicare?

Încă se mai lucrează la text. În principal, autorul vrea să mai lucreze puțin la text.

Alte informații despre volum ne puteți da? Câte pagini va avea, care va fi costul lui?

Până când nu este gata, e greu să spun că va avea 200-300-400 de pagini.

Dar puteți să ne spuneți cât avea când ați primit primul draft?

N-aș putea să vă spun, nu știu, știu editorii care s-au ocupat.

Ați avut în minte exemplul lui Klaus Iohannis, care a lansat cartea sa imediat după ce a devenit președinte? V-ați gândit că ați putea repeta scenariul?

Orice editor pe lumea asta își dorește un succes. Evident că dacă discutăm despre o persoană publică, se mizează inclusiv pe notorietatea persoanei, pe potențiala atractivitate a poveștii pentru publicul nostru.

În linii mari, ați putea să ne spuneți, totuși, despre ce e vorba?

Să avem puțină răbdare. Pe scurt, e povestea domnului Ciucă.

Din copilărie până în prezent?

Nu cred că e din copilărie până în prezent. Pasajele pe care le-am văzut eu sunt legate în special de participarea în teatrele de război.

Dar aș vrea să adaug ceva.

Țara este în campanie, noi nu suntem în nicio campanie, ca editură. Ca editură suntem în campanie de supraviețuire, ca toate editurile din România. Dar este puțin păcat că acest obiect, de care noi ne ocupăm de peste 30 de ani, ajunge să fie o miză într-un război care e ca o furtună într-un pahar cu apă. Azi se pornește, mâine se termină alegerile și se uită.

Impactul asupra publicului s-ar putea să fie rău, în sensul ca obiectul carte să nu cumva să fie pus la zid degeaba. Mă refer strict la obiectul carte, care e păcat să fie terfelit. Orice carte.

Nu terfelim noi, jurnaliștii, o carte. Este vorba despre o cheltuială a banilor publici pe o campanie de partid pentru promovarea cărții unui politician.

Asta chiar nu aș putea să comentez eu.

O ultimă întrebare. În mod normal, potrivit politicii editoriale RAO, o persoană care vrea să publice o carte, trebuie să autosusțină financiar tipărirea cărții sau editura, dacă este vorba despre un volum cu valoare literară, preia aceste cheltuieli și își asumă lansarea?

Ambele situații sunt posibile. Dacă o editură își dorește un anumit volum, și-l asumă, cheltuiește, face o investiție și speră să recupereze investiția.

Presupun că asta se întâmplă cu autorii consacrați sau cu potential literar, nu?

Nu numai literar, ci și potențial comercial.

Și în acest caz cum se va întâmpla?

Lucrurile nu sunt încă stabilite.”

Cultura la dubă a solicitat un punct de vedere și din partea Asociației Editorilor din România, dar conducerea organizației nu a dorit să comenteze.

În 2017, când la Târgul de Carte Gaudeamus au fost lansate la RAO cărțile foștilor deținuți Dan Voiculescu și Adrian Năstase, mai mulți editori și-au exprimat dezacordul față de publicarea volumelor respective și lansarea lor la cel mai important târg de carte din România. Humanitas, Lidia Bodea, a demisionat din Comitetul Director al Asociației Editorilor din România în semn de protest.

La Bookfest 2024, în plină campanie electorală, Sebastian Burduja, candidatul PNL la Primăria Capitalei, a lansat la Editura Litera volumul Planul pentru București. Spre finalul târgului, cartea era oferită vizitatorilor gratuit și a fost zărită la câteva coșuri de gunoi.

România este în continuare pe ultimul loc din Uniunea Europeană la consumul de carte. Potrivit datelor transmise de INS în 2024, 11 milioane de români nu au citit nicio carte în ultimul an. Printre motive invocate sunt lipsa de timp sau de interes pentru lectură.

The post Directorul Editurii RAO despre publicarea cărții lui Nicolae Ciucă: “O persoană din stafful dânsului m-a întrebat dacă sunt de acord să public această carte. I-am spus să vedem despre ce e vorba și, de ce nu?” appeared first on Cultura la dubă.

Decizia completează articolul 21 din Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. De-a lungul timpului, mai multe ONG-uri au militat pentru accesul persoanelor cu dizabilități la cultură, fie că vorbim despre muzee sau instituții de spectacole.

Primele schimbări s-au văzut în mediul privat, când la mai multe concerte pe scenă au fost prezenți traducători în limbajul mimico-gestual.

Și la Muzeul Național de Artă al României au fost implementate diverse măsuri pentru accesul vizitatorilor cu dizabilități, cum ar fi descrieri audio ale unor tablouri, parfumuri specifice florilor dintr-o pictură ori picturi recreate în machete tactile.

Cultura la dubă v-a spus povestea celei care a fondat Asociația Supereroi printre noi – Ruxandra Mateescu, una dintre cele mai puternice voci care au cerut de-a lungul anilor acces pentru persoanele cu handicap la evenimentele culturale.

The post Instituțiile de spectacole trebuie să creeze cel puțin o producție anuală accesibilă persoanelor cu dizabilități appeared first on Cultura la dubă.

Alina Șerban a devenit aseară prima femeie romă decorată de președintele României. Actriță, scenaristă și regizoare, Alina Șerban a primit Ordinul Meritul Cultural în rang de Cavaler pentru contribuția artistică, dar și pentru angajamentul său în prezentarea identității romilor și combaterea rasismului și xenofobiei.

Evenimentul a avut loc aseară, la Teatrul Național București, locul unde Alina Șerban a stabilit o nouă premieră istorică, în 2022, fiind prima regizoare de etnie romă invitată să monteze un spectacol la TNB – Cel mai bun copil din lume.

Alina Șerban are 36 de ani și s-a născut la București într-un mediu vulnerabil. Ca adult, a avut curajul să își spună povestea și să transmită prin artă lupta sa împotriva discriminării romilor.

Are un titlu de cea mai bună actriță a Germaniei, acordat în 2020 de Uniunea Actorilor din Germania, pentru rolul Ali, din filmul Gipsy Queen. A studiat actoria la New York și la Royal Academy of Dramatic Arts din Londra, dar în spatele său stă o poveste, așa cum spune și ea, “plină de durere”.

La 16 ani, mama sa a intrat la închisoare, tatăl a murit, iar ea a ajuns într-un centru instituționalizat, unde a simțit din plin ce înseamnă abandonul și violența. Toate acestea au fost relatate într-un interviu emoționant pentru Cultura la dubă, în 2021.

Alina Șerban a regizat scurtmetrajele Eu contez și Scrisoare de iertare, iar anul trecut a participat la mai multe festivaluri importante cu filmul Housekeeping for Beginners, în care joacă alături de Anamaria Marinca. Iar în luna decembrie 2023 a fost una dintre prezentatoarele Premiilor Academiei Europene de Film, alături de nume importante ale cinematografiei europene, precum actrița germană Sandra Hüller. 

The post Alina Șerban, prima femeie romă decorată de președintele României appeared first on Cultura la dubă.

Preşedintele Klaus Iohannis a semnat azi decretul pentru promulgarea legii care introduce studierea istoriei evreilor şi Holocaustul ca disciplină şcolară obligatorie în învăţământul liceal din România, transmite Ambasada Germaniei în România.

Iniţiativa legislativă le aparţine deputaţilor Silviu Vexler, din partea comunităţii evreieşti, şi Ovidiu Ganţ, din partea minorităţii germane.

“Ambasada Germaniei salută această iniţiativă şi consideră introducerea acestei discipline şcolare un prim pas pentru a transmite mai departe cunoştinţele despre Holocaust şi istoria evreilor, cu precădere tinerei generaţii.” – transmite instituția într-un comunicat de presă.

Ambasadorul Dr. Peer Gebauer: „Aceasta este o iniţiativă foarte importantă. Numai dacă suntem conştienţi de ororile Holocaustului putem acţiona împotriva uitării. Este esenţial să implicăm elevii pentru a menţine vie memoria şi pentru a combate antisemitismul, discursul urii şi intoleranţa.

Am învăţat în Germania că o abordare deschisă şi permanentă a acestui subiect dureros stimulează şi înţelegerea reciprocă şi toleranţa. Mă bucur în special de faptul că această iniţiativă legislativă a fost introdusă împreună de deputatul comunităţii evreieşti şi cel al minorităţii germane. Acest lucru ne arată încă o dată cât este de strânsă şi bazată pe încredere prietenia dintre cele două minorităţi.”

Dr. Felix Klein, Însărcinatul Guvernului Federal pentru viața evreiască din Germania și lupta împotriva antisemitismului: „Combaterea antisemitismului reprezintă totodată şi strădania de a repovesti mereu trecutul şi de a menţine vie memoria. Margot Friedländer, supravieţuitoare a Holocaustului, a spus-o foarte elocvent: «Ce-a fost, nu mai poate fi schimbat, însă nu trebuie să se mai repete. Fiindcă nu vreau ca voi să treceţi vreodată prin ceea ce am trecut noi.»

Pe cale de consecinţă, a povesti despre anii întunecaţi ai Holocaustului este mai ales în interesul generaţiilor viitoare. De aceea salut în mod expres faptul că, în curând, în România, se va preda la şcoală despre Holocaust. Tinerii sunt cei care, prin întrebările lor, prin curiozitatea şi deschiderea lor duc lecţiile trecutului în viitor.”

Programa școlară, manualele şi materialele didactice pentru disciplina „Istoria Evreilor. Holocaustul” vor fi elaborate de Ministerul Educaţiei, în colaborare cu Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”.

Au fost invitate să participe la acest proces de dezvoltare şi implementare şi alte organizaţii naţionale şi internaţionale, care se ocupă cu studierea Holocaustului. Administraţia prezidenţială, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Culturii, Departamentul pentru Relaţii Interetnice şi Secretariatul de stat pentru Culte vor fi, de asemenea, consultate şi implicate în acest demers.

Legea prevede şi premiul naţional “Constantin Karadja”, numit după diplomatul româno-suedez şi „Drept între popoare”, căruia îi este atribuită salvarea a mii de evrei în perioada Holocaustului. Premiul se acordă pentru merite deosebite în protejarea memoriei victimelor Holocaustului şi combaterea antisemitismului.

The post Istoria evreilor și a Holocaustului devine disciplină obligatorie la liceu appeared first on Cultura la dubă.

Actorul Marius Manole a anunțat în urmă cu scurt timp că a decis să returneze medalia cu care a fost decorat de către președintele Klaus Iohannis în 2016, Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler.

Decizia sa vine ca urmare a alianței politice dintre PSD și PNL. Manole susține că președintele României face acum cel mai mare rău acestei țări.

Anunțul a fost publicat pe pagina sa de facebook. Redăm mai jos textul integral al actorului:

“Am decis să înapoiez decorația Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, cu care am fost decorat în 2016 la Palatul Cotroceni, din partea Președintelui României. L-am votat pe președinte și țin minte noaptea în care a fost ales.

Ce mare bucurie era pe străzi că în sfârșit PSD-ul nu mai putea face rău acestei țări. Urma să avem un președinte care ține cu țara. Ghinion. Nu l-am avut.

Am stat în Piața Victoriei în frig, în ploaie pentru a apara justiția și democrația. Când a plecat Dragnea iarăși am crezut că am învins. Ghinion, propriul nostru președinte urma să ne facă cel mai mare rău. Omul în care am crezut, pentru care am luptat.

Acum PSD intră în Guvern pe ușa din față, pe covorul roșu. Deasemenea, VREA SA PREIA ȘI SEFIA COMISIEI JURIDICE DIN CAMERA DEPUTAȚILOR, cu alte cuvinte să refacă comisia Nicolicea& Iordache, de această dată chiar cu PNL. Totul sub oblăduirea președintelui Iohannis. Halucinant, nu?

Nu aș fi crezut că într-o zi va trebui să protestez din nou, chiar dacă datele sunt acum altele. Președintele României pentru mine este un trădător. Returnez, așadar, decorația primită, mâine la ora 10:00 la Palatul Cotroceni.

Sunt mândru de realizările mele și publicul nu poate fi mințit cu decorații venite din partea celor care nu iubesc țara. Oricum în ultimii ani Cultura nu a reprezentat o prioritate pentru administrația țării.

ps. Plec să joc în seara asta RICHARD3, să mai spui Shakespeare nu e actual…”

The post Marius Manole returnează decorația primită de la Klaus Iohannis. “Pentru mine este un trădător.” appeared first on Cultura la dubă.

La doar câteva zile de la izbucnirea pandemiei în martie 2020, Unteatru a fost prima instituție de cultură din România care a anunțat că va transmite teatru online. Vestea a ajuns atunci la zeci de mii de români, care au urmărit ulterior spectacolele jucate live de actori.

Tot în 2020 Unteatru a împlinit 10 ani de existență, pe care i-a sărbătorit vara aceasta cu 10 zile de teatru în aer liber. În acești ani, deși din punct de vedere financiar a fost mereu la limita supraviețuirii, activitatea Unteatru a excelența, recunoscută de UNITER sau de Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu.

Săptămâna trecută, munca echipei Unteatru a fost apreciată de președintele Klaus Iohannis, prin Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, distincția acordată nu la propunerea ministrului Culturii, ci la propunerea consilierilor președintelui. Astfel, Unteatru a devenit primul teatru independent din țara noastră decorat de președintele României.

Însă, dincolo de bucuria recunoașterii activității lor, fondatorii teatrului, Andreea și Andrei Grosu se zbat, la fel ca toți operatorii din sectorul cultural privat, să găsească soluții pentru a continua să existe.

Spun că guvernul s-a mișcat “lent, spre deloc” pentru a ajuta cultura să iasă din criză și, în timp ce așteaptă concretizarea promisiunilor primite, reușesc să supraviețuiască datorită sponsorizărilor private, dar mai ales datorită publicului.

Au fondat o platformă de teatru online, unde românii din toate colțurile lumii privesc, contra-cost, spectacolele lor.

Despre problemele cu care se confruntă, dar și despre posibile soluții și așteptări, am stat de vorbă cu Andreea și Andrei Grosu, regizori de teatru și fondatorii Unteatru.

Care este statusul vostru? Cum supraviețuiți după primul an al pandemiei?

Andrei: Așteptăm în continuare. Cred că toată lumea a fost luată pe nepregătite, unii s-au mișcat repede, alții mai puțin repede și nici nu s-a știut unde o să se ajungă cu acest virus.

În martie s-au închis teatrele, apoi aveai voie să faci în exterior, după aia nu ai mai putut nici în exterior fiindcă a venit vremea rea, s-au deschis teatrele, apoi iar s-au închis.

Totul e de la o zi la alta, nu știm evoluția pandemiei. Și atunci, noi suntem în așteptare. Să putem să jucăm cu public, când o să scadă numărul de cazuri sub 3 la 1000.

Între timp, ne-am orientat către o colaborare cu un teatru instituționalizat din București și o să jucăm acolo, fiindcă în sala noastră de teatru nu o sa avem voie cu foarte mulți oameni. Atunci, când o să se dea drumul, vom juca într-o sală unde încap mai mulți spectatori.

Separat, când o să ne permită vremea, o să jucăm afară.

În plus, avem platforma care funcționează – cinematic.unteatru.ro, unde facem un termen pe care l-am învățat, mai nou – content cât mai mult, de calitate.

În ce sens, aveți spectacole special făcute pentru platformă?

Avem spectacole special făcute pentru platformă, o să avem și alte spectacole noi și vom continua cu această platformă și după ce lucrurile vor reveni la normal.

Pentru că am avut surpriza plăcută de a avea cerere din alte orașe din țară și din alte țări, de a vedea spectacolele noastre. Foarte mulți oameni din afara Bucureștiului s-au uitat lunile astea.

Pe lângă măsurile luate de voi, ce alte forme de sprijin ați avut, ca să supraviețuiți financiar?

Am avut niște sponsorizări la începutul trecerii noastre în online, am avut niște sponsorizări și la Zilele Unteatru. Am avut și proiecte depuse la formele de finanțare care existau și înainte (AFCN) și am încercat să ne susținem din ele. Ca într-un an normal, am continuat să scriem proiecte și să încercăm să le câștigăm.

Și bani de la stat pentru criză?

Bani pentru criză nu au venit. Am aplicat pentru acele granturi, ne-am înregistrat în acel registru și așteptăm să vedem ce se întâmplă. Din ce am înțeles, proiectul e acum la Ministerul Economiei, nu știm foarte multe lucruri.

Ați aplicat pentru procentul din încasările din bilete, din 2019?

Încă nu se știe formula. Noi, momentan, ne-am înregistrat în acel registru. Știam că proiectul de lege era așa, ca cei afectați de pandemie să ia un procent din încasările pe 2019. Dacă ăsta va fi proiectul, e ok. Dacă va fi altul, o să ne înscriem la altul.

Teatrul independent nu are un cod CAEN. Există ONG-uri care au spații, SRL-uri. Noi pentru că suntem și bar, separat de sala de teatru, a trebuit să avem și un SRL ca să putem vinde alcool. Și atunci noi am aplicat și pentru acel grant pentru IMM-uri și așteptăm răspuns să vedem dacă ne calificăm.

Noi am fost închiși și ca teatru și ca bar.

Actorii cu care colaborați cum s-au descurcat în timpul ăsta?

Actorii care sunt angajați la teatre de stat au rămas angajați acolo, actorii independenți neangajați au avut acea indemnizație și, din păcate, cred că ei au fost cel mai afectați, fiindcă nu au mai avut spectacole și au stat doar cu acea indemnizație, care nu e neapărat un lucru rău.

Andreea: Dar care reprezintă o sumă foarte mică față de ce câștigau ei lunar. Nu prea poți să te întreții. Asta e problema.

Noi vorbeam despre problemele teatrului independent și anterior crizei. Principala nemulțumire era că nu aveți această identitate juridică, cum spuneai și tu, un cod CAEN. Rămâne în continuare aceasta cea mai mare problemă sau acum a apărut altceva, în acest context?

Andreea: S-au adunat.

Andrei: Rămâne această problemă, că nu există o formă legală clară, în care să putem să funcționăm cu toții. Și, în continuare, cea mai mare problemă este o continuitate a finanțărilor.

Din ce știm noi, în alte țări există o continuitate a finanțării. Dacă ai demonstrat 3-5 ani, 10 ani, că faci proiecte, devine foarte ușor să te poți baza pe un buget anual, pe care știi că îl poți accesa, prin concurs. Nu e o problemă, scriem în continuare proiecte. Dar una e să scrii proiect pentru un spectacol și alta e să poți să scrii pentru o stagiune, pentru două stagiuni.

Și, în funcție de asta, plătești chiria, plătești onorariile. Ai un plan.

Practic, acum puteți aplica la concursurile AFCN, la concursurile ministerului, de Ziua Culturii sau alte ocazii.

Da, mai sunt primăriile, care mai au din când în când call-uri.

Și nu există un buget pe termen lung, pe care să vă puteți baza.

Exact.

Dar, dacă ar exista o astfel de susținere pentru teatrele independente, voi v-ați mai putea numi independenți? Ce dă titulatura asta de independent?

Andreea: Aici e o discuție pe care o avem de foarte mult timp. S-ar putea să ne fi și încurcat cu titulatura asta de independenți. De fapt, noi suntem un teatru privat. Asta suntem. Ne-am auto-finanțat atâția ani, până au apărut aceste concursuri și știm foarte bine că nu apar în fiecare an. Sunt proiecte pe care le iei și proiecte pe care le pierzi.

Atunci, am fost nevoiți să ne auto-finanțăm. Suntem un teatru privat și independența e financiară. De fapt, despre asta e vorba.

“Asta ne desparte de o instituție de teatru de stat. Nu avem bugetele lor, asta e marea diferență.”

Andreea Grosu, co-fondatoare Unteatru

Am spus de multe ori că nu ne-ar deranja să aparținem, să fim sub Ministerul Culturii, absolut deloc, dacă asta ar însemna că ne putem produce spectacolele, că ne putem păstra libertatea de opinie și libertatea de a alege proiectele pe care le facem.

Andrei: Independența vine și din ce facem. Noi suntem regizori, montăm și la Teatrul Radu Stanca din Sibiu și la TNB și la Odeon. Noi suntem independenți și în proiectele pe care le facem.

La noi la teatru independența vine și din faptul că ne putem alege o echipă care se poate schimba în fiecare an. Noi nu am ales asta, avem o echipă constantă, dar așa a fost să fie.

Andreea: Independența a fost sinonimă cu singurătatea, atunci când am început. Oamenii au început să ne spună independenți. Nu a fost o chestie de protest vizavi de instituțiile de stat, lucrăm cu ele și ne face plăcere, lucrăm cu actori angajați acolo.

Ok, asta e relația cu ministerul. Cu Primăria ați avut vreodată discuții avansate, pentru a deveni un teatru al Primăriei?

Andrei: Nu, nu am avut discuții avansate cu Primăria, am avut call de proiecte când a fost. Cu ministerul am încercat să avem cele mai multe discuții, nu numai noi, cât și celelalte teatre independente.

Andreea: Acum avem o mare speranță cu Primăria Capitalei (nr. Nicușor Dan). Sperăm să putem avea un dialog.

Andrei: Am tot avut discuții pe zoom cu autoritățile, anul trecut. La una dintre ele, Tompa Gabor parcă a venit cu o idee. A dat un exemplu dintr-o țară și a zis că ar fi o variantă ca în anumite orașe sau sectoare, dacă nu există un teatru municipal, să putem deveni un teatru al primăriei.

Deci voi ați fi deschiși să se întâmple asta, dar așteptați deschidere și din partea autorităților?

Andrei: Cred că toată lumea ar trebui să fie deschisă.

Andreea: Dacă asta presupune doar obținerea unor fonduri pentru producții și plata actorilor, nu știu cine ar spune nu. Dacă implică și ale lucruri, spui nu. Adică dacă începi să fii constrâns. Compromisuri sub nicio formă.

De ce ați ajuns, de la bun început, să faceți asta separat? De ce nu v-ați îndreptat, ca regizori, către teatre de stat?

Andrei: Noi am făcut asta în paralel.

Andreea: A fost un feeling pur și simplu, să facem ceva al nostru. Probabil nu ni se părea suficient ce făceam în teatre de stat. E ceva ce simți. Am simțit că trebuie să spunem ceva în libertatea noastră.

Andrei: Aici nici noi și nici ceilalalți regizori care au făcut spectacole aici nu au trebuit să susțină un proiect. Au avut ușile deschise și libertate.

Voi sunteți regizori. Cum ați învățat toate aspectele care țin de legislație, de business?

Andrei: Din mers.

Andreea: Eu nu știu cum e cu facturile, încă. Andrei a învățat toate lucrurile astea .

Andrei: Am avut marele noroc de a avea aici, la Unteatru, o echipă excelentă. Dacă e ceva ce a făcut ca teatrul ăsta să mai fie după primul an de pandemie, au fost oamenii de aici, oamenii pe care nu îi vedeți.

Și vorbim de fix o mână de oameni.

Andreea: Am vândut bilete singuri, am deschis, am închis.

Ați și servit la bar?

Da, normal. Amândoi. Și noi și actorii. Absolut toată lumea.

“Aici toată lumea face sau a făcut de toate. Toți au făcut lumini în spectacol. Dacă omul de la lumini nu putea veni într-o zi, făcea luminile cineva care nu avea nicio treabă cu asta.”

Andrei Grosu, co-fondator Unteatru

Cum vine, în acest context și în contextul crizei, decorația președintelui? Ce înseamnă pentru voi?

Andreea: Ne-am bucurat pentru că știm că distincția asta vine pentru o echipă, tot ce înseamnă Unteatru, nu e pentru noi, Andrei și Andreea. Sunt 10 ani de muncă, 10 ani de așteptare, care continuă și acum.

Și vine cumva cu speranța că ceva se va schimba.

Andrei: Și sperăm să putem avea din ce în ce mai mult dialog din acest moment. E o decorație din partea unei comunități în care, timp de 10 ani de zile, noi am încercat să facem niște lucruri.

“În 10 ani, de foarte multe ori ne-am gândit să ne oprim sau să plecăm, nu numai noi doi. Mai mulți de aici.”

Andrei Grosu, co-fondator Unteatru

Andreea: Au fost momente în care am vrut să renunțăm, dar apoi venea ceva, cum ar fi bucuria unui spectacol, sau momente intime din cadrul echipei, apoi Premiul de Excelență de la Uniter, premiu la Sibiu, acum Ordinul președintelui.

Sunt lucruri care te trag de mânecă și te mai țin un pic în joc, te fac să crezi că e bine ceea ce faci. E o formă de recunoaștere.

“Primim medalia nu pentru anul ăsta, ci pentru 10 ani de muncă.”

Andreea Grosu, co-fondatoare Unteatru

Andrei: E o formă de recunoaștere care nu cred că are de ce să fie politizată într-un fel, pentru că noi am primit ceva din partea statului.

Dar credeți că ar fi fost mai de folos să primiți acea formă juridică de funcționare a teatrului?

Andreea: Sunt lucruri diferite și pe asta nu putem s-o primim din partea președintelui.

Altcineva ne-o poate oferi și am cerut-o și o așteptăm.

Apropo de așteptarea asta, spuneați că ați avut multe discuții cu autoritățile și colegii de breaslă. Ce vi s-a promis?

Andrei: Concret, este acel registru în care ne-am înscris și așteptăm să vedem ce se întâmplă cu schema de ajutor.

Înainte de apariția acelei promisiuni, aici la Unteatru am decis că trebuie să facem ceva. Am făcut Ș.a.m.d., un performance care a durat 8 zile, în care toți artiștii Unteatru au venit și au făcut câte ceva non-stop.

A fost forma noastră de protest.

Andreea: A fost felul nostru de a spune: suntem aici, existăm și mergem mai departe până se va întâmpla ceva și pentru noi, nu ne oprim.

Și ne-am oprit în ziua în care ministrul Culturii a anunțat că se va face ceva pentru sectorul cultural independent.

Per total, cum vi se pare că a reacționat guvernul la ceea ce s-a întâmplat în sectorul cultural, în criză?

Andrei: Lent.

Andreea: Lent, spre deloc. Am înțeles că era probabil ultima lor grijă. Înțeleg că nu suntem o prioritate, dar vorbești de oameni, de comunitate, de o valoare pe care nu trebuie să o pierzi. Sunt teatre care au dispărut la propriu și asta e o pierdere uriașă.

Andrei: Noi avem experiența de a merge la toți secretarii de stat sau aproape toți, poate am ratat unul. Și de fiecare dată o luăm cu povestea cum e cu teatrul independent, ce înseamnă teatru independent sau privat, ce nevoi avem și ce ar putea să se întâmple bine.

Andreea: Așteptăm momentul ăla în care noi o să intrăm într-un birou și cineva o să spună: Bună ziua, teatru independent! Știu care e situația voastră, știu cine sunteți, știu ce nevoi aveți și am propunerea asta.

Asta ar fi ceva normal.

Atunci când s-a negociat guvernul probabil ați văzut că nu a vrut nimeni Cultura. Și aș vrea să vă întreb cum mai găsiți motivația să continuați, când devine din ce în ce mai clar că pentru guvern, cultura nu prea contează?

Andrei: Norocul nostru e că suntem doi și că renunțăm pe rând. (râde)

The post Fondatorii Unteatru: “Înțelegem că nu suntem o prioritate, dar sunt teatre care au dispărut la propriu și asta e o pierdere uriașă.” appeared first on Cultura la dubă.

Au fost decorate atât persoane fizice, cât și asociații și instituții publice de cultură.

Asociația Monumentum, inițiatoarea programului Ambulanța pentru monumente, a primit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, după ce anul trecut Ambulanța pentru monumente a câștigat Premiul Publicului în cadrul Premiilor Europene pentru Patrimoniu, acordate de Comisia Europeană.

Distincția a fost primită de către arhitectul Eugen Vaida, cel care a pus bazele asociației. Inițiativa se bucură și de susținerea Prințului Charles, cunoscut iubitor al tradițiilor și peisajelor românești.

Proiectul Ambulanța pentru Monumente a fost inițiat în anul 2016 și își propune să pună în siguranță obiective de patrimoniu aflate într-o stare avansată de degradare sau de precolaps.

Regizoarea și scriitoarea Chris Simion a primit Medalia „Meritul Cultural”, Clasa a III-a, pentru „Promovarea culturii”. Aceasta luptă de câțiva ani pentru construția unui teatru, la Grivița 53, doar din donații. În acest sens a regizat mai multe spectacole de teatru, pentru strângere de fonduri. Scriitorul francez Pascal Bruckner este președintele onorific al proiectului.

Chris Simion este și fondatoarea Festivalului de teatru Undercloud.

Ioana Ciocan, curatoare de artă, vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România și directorul general al pavilionului privat de artă Art Safari, a fost decorată cu Medalia „Meritul Cultural”, Clasa a III-a, categoria Arte Plastice, pentru promovarea culturii.

Asociația Unteatru, fondatoarea teatrului privat Unteatru din București, a primit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, devenind astfel primul teatru independent din România decorat de președinte.

Tot din mediul privat vin și directorul librăriilor Cărturești, Șerban Radu, decorat de Klaus Iohannis cu Medalia „Meritul Cultural”, Clasa a III-a și Erwin Kessler, directorul MARe – Muzeul de Artă Recentă.

Pe de altă parte, săptămâna aceasta, regizorul filmului Colectiv (propunerea României la Premiile Oscar), Alexander Nanau, a refuzat distincția președintelui, subiect despre care Cultura la dubă a scris aici.

Iată aici lista completă a decorațiilor conferite pe 15 ianuarie, cu ocazia Zilei Culturii Naționale:

• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor, Categoria B – „Muzica”, Filarmonicii de Stat Sibiu;
• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor, Categoria D – „Arta spectacolului”, Teatrului de Comedie București, Teatrului Național „Mihai Eminescu” Timișoara, Teatrului Național de Operetă și Balet „Oleg Danovski“ Constanța și Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian“ București;
• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer, Categoria D – „Arta spectacolului”, Operei Comice pentru Copii București;
• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, Categoria D – „Arta spectacolului”, Asociației „UNTEATRU”;
• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor, Categoria E – „Patrimoniul cultural național”, Muzeului Național de Artă al României.
• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, Categoria E – „Patrimoniul cultural național”, Asociației Monumentum și Asociației Mioritics;
• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer, Categoria F – „Promovarea culturii”, Centrului Național de Artă „Tinerimea Română”.
• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, Categoria F – „Promovarea culturii”, Centrului Cultural Clujean.

• Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer domnului Ștefănescu Alexandru, scriitor, critic literar.

• Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Ofițer domnului Pânzaru Mihai (PIM), grafician.

• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, Categoria A – „Literatura”, domnului Feldman Radu Alexandru, scriitor, și domnului Pantea Aurel, scriitor, critic literar.
• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, Categoria H – „Cercetarea științifică”, domnului Borțun Dumitru, profesor universitar.

• Medalia „Meritul Cultural”, Clasa a III-a, Categoria C – „Artele plastice”, doamnei Ciocan Ioana, curator independent, director general al Pavilionului de Artă București – Art Safari.
• Medalia „Meritul Cultural”, Clasa a III-a, Categoria F – „Promovarea culturii”, doamnei Vulcu Codruța, fondatorul și directorul festivalului ARTmania Sibiu și Vicepreședinte al Asociației Română a Organizatorilor de Concerte și Evenimente Culturale; doamnei Simion-Mercurian Chris, scriitor și regizor; domnului Radu Șerban, director general Cărturești; domnului Kessler Erwin, istoric de artă, curator, filosof, director al MARe – Muzeul de Artă Recentă.”

The post Chris Simion, Ioana Ciocan, Asociația Monumentum sau directorul librăriilor Cărturești – printre cei decorați de Klaus Iohannis, de Ziua Culturii appeared first on Cultura la dubă.

De Ziua Culturii Naționale, peste 150 de oameni importanți din domeniul cultural seamnează o scrisoare deschisă adresată președintelui Klaus Iohannis și premierului Florin Cîțu, prin care contestă reacțiile publice ale ministrului Culturii, Bogdan Gheorghiu, afișate în ultimele zile și le cer conducătorilor țării să reacționeze la criza din sectorul cultural.

Scrisoarea este inițiată de regizorii Alexandru Solomon și Florin Iepan, iar printre semnatari se numără producătoarea Ada Solomon, actorul Victor Rebengiuc, regizorul Radu Jude, producătorul și regizorul Tudor Giurgiu, actrița Ana Ularu sau directorul de imagine Marius Panduru.

Ministrul Culturii a declarat ieri că schema de ajutor de stat de 100 de milioane de euro a fost trimisă la Ministerul Economiei și că misiunea Ministerului Culturii este încheiată. Mai mult, acesta a susținut că nu își dorește ca ministerul pe care îl conduce să preia schema de ajutor pentru producătorii de film străini, pentru care România are deja o datorie de zeci de milioane de euro.

Redăm mai jos scrisoarea publică:

“Domnule Președinte Klaus Iohannis,

Domnule Prim-Ministru Florin Cîțu,     

Sectorul cultural din România trece prin cea mai gravă criză din existența sa.

De la începutul pandemiei, Ministerul Culturii nu a reușit să pună în practică o politică de sprijinire a culturii și a industriilor creative. Nu s-a făcut nimic substanțial în sprijinul lucrătorilor, creatorilor și a companiilor din domeniu.

Mii de oameni își văd amenințate ocupația, teatrele, galeriile și trupele independente sunt în pericol existențial, festivalurile de toate genurile sunt anulate, la Centrul Național al Cinematografiei nu s-a mai organizat niciun concurs de proiecte, producția de film s-a prăbușit, iar cinematografele sunt în pragul falimentului.

Ce face Ministrul Culturii, domnul Bogdan Gheorghiu, în acest context? Mai întâi, încearcă să-l discrediteze pe regizorul Alexander Nanau care – pe 12 ianuarie – a tras un semnal de alarmă, refuzând să primească o distincție oferită de către Președintele României, domnul Klaus Iohannis. Ministrul scoate din raft dosarele cu finanțările obținute de filmul domnului Nanau începând cu anul 2016, ca și cum ar fi vorba de sume acordate prin grația domnului Gheorghiu, iar petentul și-ar fi pierdut astfel dreptul de a protesta. Atacă un om care contribuie la prestigiul internațional al culturii române și implicit al României, dar evită fondul problemei… Apoi înșiră o listă de fonduri alocate culturii în 2020, dintre care majoritatea funcționează chinuit de ani de zile, ca și cum ar fi vorba de formule de sprijin pe care Ministerul le-a creat în contextul pandemiei.

A doua zi, pe 14 ianuarie, domnul Ministru continuă să manipuleze opinia publică și declară că Ministerul Culturii și-a încheiat misiunea, trimițând către alte ministere o propunere de ajutor pentru domeniul de care se ocupă. Restul nu mai e treaba dumnealui. Continuă, spunând că nu vrea să preia de la Ministerul Economiei o schemă de ajutor pentru cinematografie, pentru că aceasta l-ar obliga să ia bani de la teatre. Ori schema în cauză se bazează pe un buget propriu deja alocat. E greu de spus cât e vorba de incompetență și în ce măsură este minciună.

Faptul că Ministrul Culturii s-a descalificat total este evident.

Mai grav este că ne confruntăm cu o atitudine care compromite nu doar credibilitatea celor care gestionează destinele unui întreg sector care aduce beneficii importante, inclusiv financiare, statului român, dar și credibilitatea celor care ne guvernează în ansamblu.

Cu ocazia Zilei Culturii Naționale, nu ne dorim medalii și festivități. Ne dorim, în schimb, în fruntea Ministerului Culturii oameni competenți, care nu îi disprețuiesc pe cei care lucrează în domeniu și care pricep problemele cu care aceștia se confruntă.

Așteptăm o reacție publică din partea Președinției și a Guvernului României în ceea ce privește importanța pe care o acordă culturii și o strategie coerentă, funcțională de salvare a domeniului cultural în perioada de criză pe care o traversăm.

Dar, în primul rând, cerem ca Ministrul Culturii să își ceară public scuze pentru că a manipulat intenționat opinia publică, din poziția de ministru al unui stat european.

Nu putem accepta să fim reprezentați de către un om politic care compromite misiunea Ministerului Culturii și mecanismele sale.  

15 ianuarie 2021

Semnează

  Florin Iepan – cineast Andrei Ujică – cineast Alexandru Solomon – cineast Mona Nicoară – cineastă Monica Lăzurean-Gorgan – cineastă Andrei Dăscălescu – cineast Raluca Durbacă – cineastă Andrei Rus – critic de film, director artistic festival de film Radu Popescu, regizor, dramaturg, director Bucharest Fringe și Teatrul Apropo Beatrice Popescu – manager cultural Laura Căpățână – cineastă Gabriel Spahiu – actor Ada Solomon -producător de film Cosmin Manolescu – coregraf, manager cultural Alexandra Gulea – cineastă Andra Popescu – producător de film  Alina Ușurelu – artist visual, manager cultural Ilinca Manolache – actrita Daniel Popa – actor Radu Vancu -scriitor Raya Al Souliman – regizor Alex Călin – actor Gianina Cărbunariu – regizor, dramaturg Adriana Moca – actriță, manager cultural Adina Pintilie – cineast, curator Andrei Tănăsescu – curator, selecționer festivaluri Anamaria Pravicencu – artistă, manager cultural Alex Tocilescu – scriitor Victor Rebengiuc Mariana Mihuț Roxana Stroe – regizor Gabriela Forfotă – cineastă Bogdan Theodor Olteanu – regizor Oana Stoica – critic de teatru Alexandru Radu – cineast Cinty Ionescu – designer video Elena Vlădăreanu, scriitoare Dana Bunescu – cineast Cristina Haneș – cineastă Claudiu Mitcu – cineast  Luminița Marcu, scriitoare Adrian Buz, scriitor Alina Manolache, regizoare Ionuț Niculae, actor Alina Grigore – actor, regizor Paul Negoescu – cineast Ana Drăghici – cineastă Gabriela Suciu – producator si distribuitor de film Adrian Pădurețu – director imagine Eugen Erhan – designer Alina Tofan – actriță/performer Ioana Țurcan – cineast Andrei Gorzo – critic de film Monica Felea – distribuitor de film Ștefan Bradea – distribuitor de film Bogdan Răileanu – scriitor Oana Popa – actriță Radu Apostol – regizor, Centrul de Teatru Educațional Replika  Viorel Cojanu  – actor, Centrul de Teatru Educațional Replika  Dan Nuțu – producător Aristoteles Workshop Cătălin Cristuțiu – cineast Toma Danila – actor si regizor  Nora Agapi – cineast  Eliza Zdru – cineastă Cecilia Ștefănescu – scriitoare, cineastă Irina Trocan – critic de film Ileana Cecanu – distribuitor de film, organizator festival Marian Crisan, cineast Tudor Pojoni – cineast István Téglás, actor Victor Morozov – critic de film Flavia Dima, critic și curator de cinema Carmen Tofeni – cineastă  Roxana Gamarț – manager cultural, curator Marius Olteanu – regizor Cosmin Bumbuț – fotograf Igor Cobileanski – regizor, scenarist Laurențiu Brătan – critic de film Ligia Soare – traducător audiovizual, organizator festival Radu Stancu – producător de film Patrick Brăila – cineast Dan Samoilă – artist vizual Alexandra Bălășoiu – coregraf Paula Oneț – cineast Andrei Crețulescu – cineast Codruța Crețulescu – producător de film Levente Kozma – artist, manager cultural Radu Jude – regizor dr. Marius Panduru – operator Andra Petrescu – critic de film Ioan Maxim – manager cultural Gabriela Filippi- istoric de film Diana Rotaru – compozitor Cătălin Neagoe – director de producție Anamaria Antoci – producător de film Anca  Damian – producator si regizor Ana Ularu – actor Marghidan Liviu – cineast Andra Bărbuică – cineast Andreea Cristina Borțun – regizoare, scenaristă Maria Mora – performer, producător cultural Ioan Andrei-Ionescu – actor Gabi Albu – arhitect, scenograf Diana Smeu – critic de film Mihai Calin – actor Florentina Bratfanof – casting director Irina Malcea-Cândea – producător de film Tudor Giurgiu – regizor, producător Dan Angelescu – manager cultural, curator Miki Braniște – manager cultural, curator Raluca Răcean Gorgos – cineastă Radu Gorgos – cineast Angela Nita – agentie licentieri muzica film Mihaela Constantinescu, manager cultural, cineast Andra Tarara – cineastă,  Geo Doba – regizoare, scenarista Adrian Lăcătuș – scriitor, profesor de literatură Clara Trăistaru – manager cultural Apostol Daniela – cineast Raluca Munteanu – arhitect Livia Rădulescu – producător, manager cultural Vlad Petri – cineast Călin Boto – critic de film Roxana Ardelean – cineast Oana Maria Babes – cineast Iulia Lumânare – actriță, scenaristă Peter Kerek – regizor Ana Lungu – cineasta Catalina Simion-Calin – cineasta Bogdan Balla – cineast Constantin Dogioiu- actor Bogdan Iancu – antropolog Iulia Verdeș – actor Cristian Batran – cineast Cătălin Olaru – critic de film Cristian Pascariu – regizor, scenarist Ana Maria Sandu – scriitoare, jurnalistă Adrian Pîrvu – cineast Marcela Motoc – actor Svetlana Cârstean – scriitoare, manager cultural Matei Câlția – galerist Tudor Elian – arhitect și curator Ilinka Mihăilescu – distribuitor de film, organizator festival Karin Budrugeac – PR cultura Bogdan Zamfir – actor Liviu Săndulescu – cineast Mircea Sorin Albuțiu – fotograf și autor de film Florin Serban – regizor Ozana Nicolau – regizoare, manager cultural  Gratiela Amelia Ene-actor, pedagog teatral Cosmina Stratan – actriță Sarra Tsorakidis – regizoare Ruxandra Ghițescu -regizoare, scenaristă Andrei Cristea – actor păpușar  ·         Anelise Sălan- cineastă ·         Vivi Dragan Vasile-cineast”

The post Peste 150 de regizori, actori, producători de film îi cer ministrului culturii să își ceară scuze public appeared first on Cultura la dubă.

O petiție semnată de 4000 de oameni, prin care se cere reformarea Institutului Cultural Român, a fost înaintată către Administrația Prezidențială. Scrisoarea deschisă, semnată de scriitorii Mircea Cărtărescu și Radu Vancu, este adresată președintelui Klaus Iohannis.

Cei doi autori cer președintelui să repună ICR sub administrația sa și să o scoată de sub administrația Ministerului de Externe și a ambasadelor.

Aceștia vorbesc despre politizarea institutelor culturale române de peste hotare și susțin că “din 2012, ICR-urile din lume s-au umplut de rubedenii, relații politice, soți și soții, în deplină opacitate.”

Redăm mai jos scrisoarea semnată de Mircea Cărtărescu și Radu Vancu:

“Domnule președinte Klaus Iohannis,

Știm că înțelegeți exact importanța culturii în dezvoltarea unei societăti. Numele dumneavoastră s-a legat de prima capitală culturală europeană din România. Tocmai ați realizat majoritatea care ar putea mișca lucrurile  reacționând la dorința de schimbare a societătii românești, revoltată de impasul în care o conduce o clasă politică depășită.

(Fraza în italice e actualizată în 2020. Varianta ei inițială din 2015 suna astfel: Tocmai ați încredințat mandatul de premier unui tehnocrat, reacționând la dorința de schimbare a societătii românești, revoltată de impasul în care o conduce o clasă politică depășită.)

În opinia noastră, două sunt cele mai performante instituții create în România de după 1989. Prima este DNA. A doua, Institutul Cultural Român. Sub conducerea lui Horia-Roman Patapievici, ICR a fost între 2005 și 2012 o instituție modernă, deschisă, respectată la nivel european. A pus literatura română pe hartă, prin programe care făceau să apară în fiecare săptămană, undeva în lume, o traducere din literatura română. A adus uriașe servicii filmului, muzicii, artelor vizuale.

În 2012, această instituție performantă a fost decapitată și ulterior demolată. Supus algoritmului politic, ICR s-a golit de profesioniști și s-a umplut de sinecuriști. Cei care au nimicit ICR sunt aceiași politicieni pe care azi societatea românească îi respinge la unison.

Vă cerem să redați prestigiul și importanța acestei instituții, scoțând-o de sub mutilanta tutelă politică.
Iată, pe scurt, cum credem că pot fi ele recuperate.

1) Ne dorim un ICR revenit sub tutela neutră politic a președinției. Adică un ICR independent, cu management profesionist, selectat transparent, cu obiective clare. Concursurile pentru ocuparea posturilor la filialele din străinătate s-au sistat în 2008. Din 2012, ICR-urile din lume s-au umplut de rubedenii, relații politice, soți și soții, în deplină opacitate.

2) Nu mai vrem un ICR anexă a ambasadelor: valoarea acestei instituții stă în capacitatea ei de a fi o platformă de dialog cultural, de a oferi o tribună internațională mediului cultural românesc, în pluralism, nu în aliniere. Dorim un ICR integrat, în care filialele din străinătate să fie cu adevărat parte a structurii sale, iar resursa umană să nu se risipească din lipsa unei perspective de carieră.

3) Vedem un ICR capabil să atragă fonduri europene, să genereze venituri proprii. Debirocratizat, centrat pe politici de interes public, nu pe conivențe de gașcă. În care 70% din buget să meargă spre programe în străinătate, și nu spre funcționarea aparatului administrativ.

4) Un ICR în care banul public să nu mai fie intersectat forțat cu interese ce nu au nimic de a face cu sectoarele culturale și creative.

5) Un ICR a cărui expertiză să poată fi transferată, ca model, în vecinătatea noastră imediată.

6) Dorim un ICR care să profeseze o viziune largă a culturii, axată pe artă contemporană, nu unul paseist și dirijist. Unul axat pe coproducție internațională a culturii și contacte între profesioniști, nu o instituție sufocată de lipsă de viziune și proastă administrare.

Ne dorim toate acestea pentru ICR. Și pentru România.

Domnule președinte, credem că a sosit clipa să înapoiați ICR celor ce sunt în mod simbolic proprietarii săi: profesioniștii culturii, creatorii și, în primul rând, contribuabilul român.

Cu speranță,

Mircea Cărtărescu

Radu Vancu”

The post “Scoateți ICR de sub mutilanta tutelă politică” – petiție inițiată de Mircea Cărtărescu și Radu Vancu pentru reformarea Institutului Cultural Român appeared first on Cultura la dubă.