În ziua publicării investigației Cultura la dubă despre condițiile precare în care sunt depozitate manuscrisele lui George Enescu, bunuri de Tezaur, conducerea Muzeului Național „George Enescu” și o persoană care s-a prezentat drept “reprezentantul legal al Ministerului Culturii, avocat Lidia Chiran” au desfășurat o acțiune de intimidare și hărțuire la adresa autoarei articolului, jurnalista Alexandra Tănăsescu.

Aceasta a fost apelată de managerul Muzeului Enescu, Cristina Andrei, în timpul unei ședințe de urgență a Consiliului de Administrație al instituției, amenințată de avocată cu plângere penală, presată să-și dezvăluie sursele și numită “terorist” de reprezentantul legal al Ministerului Culturii în momentul în care jurnalista a anunțat că discuția este înregistrată.

În contextul intimidărilor agresive și repetate, venite tocmai din partea unor reprezentanți ai unor instituții publice de rang național, menite să descurajeze demersurile jurnalistice, să decredibilizeze sursele și să ne obstrucționeze libertatea de a ne face meseria, redacția Cultura la dubă a decis să publice înregistrarea convorbirii telefonice pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la astfel de derapaje la adresa libertății presei și pentru a arăta presiunile la care sunt supuși jurnaliștii independenți.

Am solicitat scris atât Ministerului Culturii cât și Muzeului Național George Enescu să clarifice calitatea oficială în care s-a aflat avocata Lidia Chiran la ședința Consiliului de Administrație al muzeului, anterior controlului pe care Ministerul Culturii urma să îl efectueze la muzeu, dat fiind că ea însuși s-a prezentat drept “reprezentantul legal al Ministerului Culturii”, dar s-a poziționat în același timp de partea instituției ce urma să fie controlată de minister. Nu am primit niciun răspuns până la ora publicării articolului.

Precizăm, de asemenea, că au fost eliminate fragmente audio în care erau detaliate informații despre localizarea containerelor sau insinuări nominale ale unor ipotetice surse invocate de cei prezenți în ședință, tocmai pentru a le proteja.

***

Apelul telefonic a fost inițiat de managerul general al Muzeului Enescu, Cristina Andrei. Conversația a fost pusă pe speaker în timpul ședinței Consiliului de Administrație al muzeului. Pusă în fața unei astfel de situații inedite, fără să fie anunțată în prealabil care este scopul acestui demers, jurnalista a înregistrat conversația. Managerul muzeului a numit investigația noastră drept “un articol defăimător, cu informații false”, fără să puncteze în vreun moment care sunt informațiile false. “Nu ați avut acceptul nostrul nici să fotografiați și nici să dați în presă asemenea lucruri.”, a spus managerul.

În mijlocul discuției a intervenit la un moment dat o persoană care s-a prezentat drept “reprezentantul Ministerului, avocat Lidia Chiran”. Aceasta a preluat cuvântul și a urmat un șir de întrebări agresive legate de sursele investigației, procesul de lucru al jurnalistului – de la cum ar fi trebuit să adresăm întrebările către muzeu, ce este o informație publică, ce fel de specialiști am contactat.  

Avocata a afirmat că avertizorii de integritate sunt publici (n.r. informație falsă, legea prevede că avertizorii pot rămâne anonimi, ba chiar îi protejează în acest sens), a afirmat că trei surse ar trebui să însemne trei specialiști (nr. din nou o informație falsă, sursele pot fi de orice tip, indiferent de profesia lor) și a acuzat că jurnalista și avertizorii de integritate vor fi responsabili pentru un posibil atac la adresa patrimoniului.

Lidia Chiran, avocată, „reprezentantul legal al Ministerului Culturii”: “Și noi de ce v-am sunat? Notați! Notați că din momentul în care ați publicat un asemenea articol, orice s-ar întâmpla, doamne ferește, cu patrimoniul, vă revine în responsabilitate și o să sfătuiesc consiliul să facă plângere penală, doamnă, pe aspectele astea, pentru că suntem obligați să ne protejăm legal. Considerăm un atac la adresa noastră.

Alexandra Tănăsescu, jurnalistă Cultura la dubă: Îmi permiteți să vorbesc? Vă rog frumos, vă ascult de șapte minute și să știți că această convorbire este înregistrată.

Lidia Chiran, avocată, reprezentantul legal al Ministerului Culturii: Nu aveți voie, nu mi-ați cerut acordul. O să fac plângere penală că m-ați înregistrat.

Alexandra Tănăsescu, jurnalistă Cultura la dubă: Vă înștiințez în acest moment că această conversație…

Lidia Chiran, avocată, reprezentantul legal al Ministerului Culturii: Nu vă dau acordul! Nu vă dau acordul! este o discuție informală, nu aveți voie să mă înregistrați. Dacă veți continua, sunteți în ilegalitate și vă închid telefonul. Nu se poate să vă comportați așa.

Sunteți terorist? Ziarist? Cum să mă înregistrați? Sunt avocat în Baroul București.

Alexandra Tănăsescu, jurnalistă Cultura la dubă: Ați spus că sunteți chiar avocatul Ministerului Culturii, nu?

Lidia Chiran, avocată, reprezentantul legal al Ministerului Culturii: Da, de ce? Vă deranjează?

Alexandra Tănăsescu, jurnalistă Cultura la dubă: Nu, doamna avocat, dumneavoastră tocmai ați amenințat un jurnalist cu trimiterea în judecată și ați comparat…

Lidia Chiran, avocată, reprezentantul legal al Ministerului Culturii: Nu vă dau acordul! Ascultați-mă!

Alexandra Tănăsescu, jurnalistă Cultura la dubă: Nu mă lăsați să vorbesc, eu v-am ascultat. Ați comparat, ați comparat o investigație…

Lidia Chiran, avocată, reprezentantul legal al Ministerului Culturii: Am închis telefonul și vă fac plângere penală că m-ați înregistrat fără acord.”

Pe de altă parte, în postarea de pe pagina oficială în care a anunțat că va trimite o comisie de control la Muzeul Enescu, ca urmare a informațiilor apărute în presă privind condițiile de depozitare a patrimoniului, Ministerul Culturii a mulțumit jurnaliștilor pentru demers.

CINE ESTE AVOCATA LIDIA CHIRAN

Lidia Chiran s-a prezentat în convorbirea telefonică drept „reprezentantul legal al Ministerului Culturii, avocat Lidia Chiran”, iar în cadrul aceleiași discuții a afirmat “noi, consiliul”, ca și cum ar fi membru în Consiliul de Administrație al Muzeului Enescu.

Pe site-ul oficial al muzeului nu sunt publicate numele membrilor consiliului, ci doar funcțiile. Nu apare nicio funcție de avocat sau jurist, ci doar una de reprezentant al Ministerului Culturii (consilier direcția Patrimoniu). Muzeul nu a răspuns ulterior solicitării Cultura la dubă de a preciza componența consiliului.

Dat fiindcă că nu este clară calitatea sa oficială la ședința Consiliului de Administrație al Muzeului Național George Enescu, am cerut în scris explicații din partea muzeului și din partea Ministerului Culturii. De asemenea, am solicitat punctul de vedere al ministrului Culturii, Andras Demeter, cu privire la un astfel de comportament din partea reprezentantului legal al Ministerului Culturii.

Nu am primit un răspuns până la ora publicării articolului.

Lidia Chiran este o veche colaboratoare a Ministerului Culturii în dosare importante privind patrimoniul, iar cabinetul său de avocatură încasează constant sume de la Ministerul Culturii și de la Unitatea de Management al Proiectului din cadrul Ministerului Culturii. În ultimii în 8 ani, avocata a încasat 175.000 de euro de la cele două entități, pentru consiliere juridică, reprezentare în instanțe sau elaborare acte juridice, potrivit SICAP (patforma oficială de achiziții publice). Doar în 2025 Lidia Chiran a facturat 30.000 de euro pentru Unitatea de Management al Proiectului din cadrul Ministerului Culturii.

În contractele cu Unitatea de Management al Proiectului a avizat juridic actele privind proiectele cu finanțare de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, adică cele care vizează restaurările monumentelor istorice.

Unul dintre aceste proiecte este exact cel de restaurare a Palatului Cantacuzino – Muzeul Enescu, cu o valoare de 5,5 milioane de euro, în care Ministerul Culturii a constatat că firma de construcții Edinclau a executat doar 25% din lucrări în termenul legal prevăzut pentru șantier – ceea ce a dus apoi la închiderea șantierului și abandonarea monumentului istoric de valoare europeană în condiții precare, precum și prelungirea perioadei în care bunuri de patrimoniu au fost depozitate în containere în aer liber,  după cum Cultura la dubă a prezentat AICI.

Potrivit unui articol publicat de jurnalista Iulia Popovici în Adevărul, în 2015, “Lidia Chiran a fost cea care a semnat, în 2011, alături de directorul Institutului Naţional al Patrimoniului, Kovács Joszef, protocolul prin care Roşia Montană Gold Corporation promitea să dea 70 de milioane de dolari Ministerului Culturii, din care 60 de milioane erau condiţionate de obţinerea autorizaţiei finale pentru începerea proiectului minier (aici, inclusiv fotocopia documentului, cu semnătura Lidiei Chiran). Ministerul Culturii a fost obligat printr-o decizie a justiţiei, la solicitarea ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei, să facă public acest protocol, pe care-l clasase drept secret şi pe care succesorul lui Kovács Joszef, Alexandru Muraru, îl considera, în 2013, ilegal şi abuziv. Tot Al. Muraru declara atunci, pentru Casa Jurnalistului, că: “Pe avocata care a avizat [acest protocol] am concediat-o. Tot ea a spus conducerii să nu facă public protocolul“.

Potrivit aceluiași articol semnat de Iulia Popovici în Adevărul, Lidia Chiran a fost avocata UNATC în celebrul caz al demiterii profesorului Andrei Rus, după ce acesta reclamat public lipsa de transparență a universității. A urmat o perioadă de hărțuire a profesorului prin mai multe demersuri administrative, cercetări și plângere la poliție pe numele lui. Polițiștii au fost chemați inclusiv pentru identificarea studenților și a cadrelor didactice care s-au solidarizat într-un protest cu Andrei Rus.

“Deşi îşi are propriul jurist, UNATC apelează, ca multe alte instituţii publice, şi la asistenţa unui avocat „extern“. Avocata care formulează juridic acuzaţiile la adresa lui Andrei Rus şi plîngerile la poliţie la adresa lui se numeşte Lidia Chiran şi este o specialistă în reprezentarea Ministerului Culturii în diverse contexte.”, scria Iulia Popovici în 2015.

În 2004, Lidia Chiran, pe atunci jurist la Ministerul Culturii și Cultelor, a fost decorată de președintele Ion Iliescu cu Medalia Meritul Cultural Clasa a II-a pentru “Promovarea culturii”.

LEGISLAȚIE INTERNAȚIONALĂ PRIVIND LIBERTATEA PRESEI

În contextul creșterii atacurilor la adresa independenței jurnaliștilor la nivel internațional, Parlamentul European a perfecționat în 2024 legislația europeană, astfel încât protecția jurnaliștilor și a surselor lor să fie sporită împotriva demersurilor de tip SLAPP – „acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice”, menite să descurajeze demersurile jurnalistice.

Libertatea de exprimare este un drept fundamental al omului și un drept prevăzut de Constituția României –  “Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.”

UPDATE: Ulterior publicării articolului, Ministerul Culturii a transmis într-un comunicat de presă că avocata Lidia Chiran nu avea mandat de reprezentare din partea ministerului.

“Referitor la activitatea doamnei avocat Lidia Chiran, aceasta nu a avut mandat de reprezentare din partea Ministerului Culturii. Domnia sa a fost convocată de către conducerea Muzeului Național „George Enescu” pentru acordarea de consultanță, în baza unui contract de asistență juridică încheiat cu muzeul; contract efectuat conform prevederilor legale cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

În ceea ce privește reprezentarea Ministerului Culturii în Consiliul de administrație al muzeului, se impune să precizăm faptul că ea este asigurată de către un membru din cadrul Direcției Patrimoniu Cultural.”, a transmis ministerul.

Ministerul nu a precizat dacă va lua vreo măsură referitoare la falsa poziționare a avocatei în fața presei, în numele ministerului. Reamintim că avocata Lidia Chiran are contracte cu Ministerul Culturii și Unitatea de Management a Proiectului din Ministerul Culturii – potrivit documentelor publice din SEAP a încasat în ultimii 8 ani 175.000 de euro de la cele două entități.

UPDATE 2: Mapping Media Freedom, platforma Centrului European pentru Libertatea Presei și a Mass-Media (ECPMF), care documentează încălcări ale libertății presei și mass-media în toată Europa, a emis o alertă pe numele jurnalistei Cultura la dubă, Alexandra Tănăsescu, victimă a unui caz de intimidare și amenințare din partea a conducerii Muzeului Național George Enescu și a avocatei Lidia Chiran. Cazul este marcat drept o violare a libertății presei.

Centrului European pentru Libertatea Presei și a Mass-Media (ECPMF) oferă sprijin juridic jurnaliștilor incluși pe lista alertelor europene.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post AUDIO „Sunteți terorist? Ziarist?” – Intimidare și hărțuire din partea reprezentantului legal al Ministerului Culturii și a conducerii Muzeului Enescu la adresa jurnalistei Alexandra Tănăsescu, Cultura la dubă appeared first on Cultura la dubă.

Subsemnații, jurnaliști care ne exercităm activitatea având constant în vedere interesul public, condamnăm atacurile repetate și agresive la care sunt supuși colegii noștri din redacția Recorder.

Aceste atacuri vin atât din partea unor instituții ale statului, cât și din partea unor persoane care, la adăpostul unei legitimații de presă, urmăresc sistematic discreditarea muncii acestora și promovarea unor teorii ale conspirației menite să slăbească încrederea publicului în onestitatea, rigoarea și valoarea materialelor de presă realizate de Recorder.

Considerăm că asaltul din ultima săptămână asupra redacției Recorder – materializat prin insinuări, invective și insulte – este, în mod fundamental, un asalt asupra unei întregi profesii.

Rolul central al profesiei de jurnalist este de a-i informa pe cetățeni cu privire la modul în care persoanele care dețin funcții publice își exercită atribuțiile: cu ce nivel de competență, cu ce rezultate și cu câtă integritate.

Funcțiile publice există pentru a servi publicul, iar misiunea jurnalistului este de a-i chestiona constant pe cei aflați în poziții de putere și de decizie în legătură cu modul în care își îndeplinesc responsabilitățile.

Situația actuală este cu atât mai îngrijorătoare cu cât unele dintre cele mai grave atacuri lansate după publicarea documentarului Recorder „Justiție capturată” provin chiar din interiorul autorității judecătorești.

În acest sens, considerăm deosebit de grave acuzațiile făcute la adresa muncii jurnaliștilor Recorder în conferința de presă organizată de Curtea de Apel București (CAB), precum și pe cele din comunicatul Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Conducerea CAB se referă la o investigație de presă acuzând că aceasta ar fi parte dintr-o „campanie de destabilizare a puterii judecătoreşti”, pe care o vede drept o „instigare publică împotriva ordinii constituționale”, în fapt două infracțiuni contra securității naționale prevăzute de art. 368 și art. 397 din Codul Penal.

Mai mult, Liana Arsenie, președinta CAB, a formulat aceeași acuzație gravă și la adresa Televiziunii Române – instituție publică ce a redifuzat documentarul Recorder „Justiție capturată”.

Afirmații din același registru au fost făcute și într-un comunicat de presă dat publicității de Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Aceste atacuri au loc în condițiile în care atât Liana Arsenie, președinta CAB, cât și Lia Savonea, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, au refuzat, în scris, invitațiile la interviu adresate de Recorder înainte de publicarea materialului de presă. Prin refuzul lor, cele două au ales să nu își exprime punctul de vedere cu privire la informațiile prezentate, deși li s-a oferit explicit această posibilitate, iar ulterior au contestat public conținutul documentarului.

Discursul autorității judecătorești la adresa jurnalismului practicat de redacția Recorder – un jurnalism exercitat, și în acest caz, exclusiv în serviciul public – s-a manifestat într-un registru nemaiîntâlnit în întreaga istorie a sistemului judiciar.

Prin ton și conținut, acest discurs se apropie de retorica unor publicații și posturi de televiziune care practică discreditarea sistematică a jurnaliștilor care, cu respectarea standardelor de documentare și verificare a informațiilor, aduc în atenția publicului disfuncționalități majore ale societății.

Remarcăm că o parte din atacul concertat asupra colegilor noștri e lansat și de aceleași surse de falsuri și dezinformare pe care Consiliul Național al Audiovizualului le amendează de ani de zile, dar continuă să fie licențiate ca surse de programe de informare publică.

În aceste condiții, cerem Consiliului Național al Audiovizualului să își respecte rolul de garant fundamental al interesului public și să se autosesizeze în cazul emisiunilor cu conținut dezinformativ care i-au vizat pe colegii noștri de la Recorder în ultimele zile.

Documentarul „Justiție capturată” respectă standardele profesionale internaționale de documentare și verificare a informațiilor, inclusiv principiile privind trasabilitatea surselor publice și protecția surselor anonime.

Este esențial de subliniat că, până în acest moment, la aproape o săptămână de la publicare, niciuna dintre probele pe care Recorder și-a fundamentat documentarul – nicio informație factuală, nicio dată, nicio cifră, niciun nume, nicio cronologie – nu a fost demonstrată ca fiind falsă ori măcar inexactă.

Noi, semnatarii prezentei scrisori deschise, ne solidarizăm cu redacția Recorder și condamnăm ferm atacurile la adresa muncii lor, pe care le considerăm lipsite de temei factual și motivate, în unele cazuri, de interese evidente. Avem, totodată, încredere că publicul este capabil să distingă între jurnalismul realizat în interes public și propaganda menită să conserve o stare de fapt în beneficiul restrâns al celor care profită de acesta.

Invităm, de asemenea, și reprezentanți ai societății civile sau organizații civice, oameni conștienți de importanța societală a jurnalismului în interes public, să ni se alăture și să semneze această scrisoare deschisă.

Formularul în care vă puteți introduce date pentru a deveni semnatari ai scrisorii deschise: [https://tinyurl.com/4mzfen5m]

JURNALIȘTI

Emilia Șercan, jurnalistă PressOne

Codruța Simina, jurnalistă Public Record

Mona Dîrțu, jurnalistă PressOne

Ovidiu Vanghele, jurnalist Centrul de Investigații Media

Cătălin Striblea, jurnalist Europa FM

Magda Grădinaru, jurnalist

Vitalie Cojocari, jurnalist Euronews

Ovidiu Mihalcea, data reporter Public Record

Vlad Odobescu, reporter Scena9.ro

Cătălin Doscaș, redactor-șef Buletin de București

Anca Mihai, jurnalistă Public Record

David Leonard Bularca, jurnalist Hotnews

Horațiu Bontea, redactor Factual/Public Record

Răzvan Tîmpescu, jurnalist Factual/Public Record

Carmen Lucuț, jurnalist Factual/Public Record

Iulia Stănoiu, jurnalistă Context.ro

Razvan Robu, jurnalist

Bianca Albu, jurnalistă Public Record

Andreea Pavel, redactor-șef Info Sud-Est

Ioana Moldovan, fotojurnalistă

Gabriel Ion Mateescu, reporter Info Sud-Est

Delia Dascălu, reporter Info Sud-Est

Octav Ganea, fotojurnalist coordonator Inquam Photos

Petruț Iacob, reporter Info Sud-Est

Perju Alexandra, reporter Factual și Public Record

Dan Tapalaga, jurnalist G4Media

Mihai Ghiduc, redactor-șef Mindcraft Stories

Liviu Avram, jurnalist G4Media

Luiza Vasiliu, reporter Drepturi&Strâmbe

Andreea Archip, editoare coordonatoare Școala9

Cătălin Tolontan, coordonator editorial HotNews

Andrei Pungovschi, fotojurnalist

Victor Cozmei, jurnalist HotNews.ro

Ioana Epure, director editorial PressOne

Ramona Ciobanu, redactor Hotnews

Mona Hera, jurnalist HotNews

Raluca Ion, jurnalist HotNews

Daniel Mihailescu, fotoreporter Agence France Presse

Andreea Tudor, reporter Buletin de Bucureşti

Alex Olaru, redactor-șef

Florentina Cernat, jurnalist HotNews

Cătălin Anghel-Dimache, reporter

Alexandra Coșlea, jurnalist HotNews

Mihai Radulescu, jurnalist senior TVR

Claudia Pîrvoiu, jurnalist HotNews

Iulia Roșu, editor Coordonator Snoop.ro

Răzvan Luțac, jurnalist, fondator Snoop

Adrian Mihălțianu, publisher PressOne

Florin Râșteiu, jurnalist Buletin de București

Ionuț Iordăchescu, jurnalist Agenția France-Presse (AFP)

Ramona Ursu, redactor-șef MediaQuality.ro

Alina Zibrițchi, jurnalist PressOne

Octavian Coman, jurnalist independent

Lavinia Niță, jurnalist PressOne

Romana Puiuleț, jurnalist RISE Project

Răzvan Filip, jurnalist PressOne

Ștefania Gheorghe, jurnalistă HotNews

Alexandra Nistor, reporter HotNews

Victor Ilie, reporter Drepturi & Strâmbe

Luiza Popovici, reporter de investigații

Laura Popa, redactor șef PressOne

Cristian Pantazi, jurnalist G4Media

Mihai Munteanu, jurnalist captura.ro

Cristian Lupșa, jurnalist, Asociația Media DOR

Ioana Moldoveanu, reporter

Ioana Vochin, jurnalistă HotNews

Răzvan Chiruță, redactor-șef adjunct Buletin de București

Adelina Mărăcine, jurnalistă

Marius Comper, international editor, NewsNow.co.uk

Cristian Andrei, jurnalist

Sebastian Jucan, jurnalist

Carla Tănasie, jurnalist

Andrada Fiscutean, jurnalist freelancer, asist. univ. la FJSC

Andrei Luca Popescu, jurnalist

Bianca Felseghi, jurnalist PressOne

Georgiana Ilie, senior editor

Cristian Leonte, jurnalist

Adelin Petrișor, jurnalist, Știrile TVR

Denisa Crăciun, jurnalistă StartupCafe.ro

David Manolache, reporter Centrul de Investigatii Media

Cosmin Bumbuț, fotograf Teleleu.eu

Elena Stancu, jurnalistă Teleleu.eu

Paula Căbescu, fact-checker

Paul Radu, director OCCRP

Horia Ghibuțiu, jurnalist, autor

Anatolie Eșanu, jurnalist

Bianca Oanea, jurnalist, News&Spice

Oancea Sebastian, jurnalist www.antifakenews.eu

Radu Ciorniciuc, jurnalist și regizor documentar

Andra Mureșan, reporteră Scena9

Cătălin Hopulele, redactor-șef Ziarul de Iași

Alex Dima, jurnalist ProTV

Sebastian Pricop, jurnalist Hotnews

Florin Ciucaș, redactor-șef Bihoreanul

Lina Vdovîi, regizor, jurnalist independent

Raluca Avram, editor șef eBihoreanul.ro

Alison Mutler, jurnalist, director Universul.net

Sorin Semeniuc, jurnalist G4Media.ro si Ziarul de Iași

Dan Duca, jurnalist Hotnews

Adriana Barbu, jurnalist

Cătălin Stancu, editor Vrancea24.ro

Mirela Neag, redactor Snoop

Ion Mateș, editor foto, HotNews

Tomas Arond, jurnalist

Cristina Radu, reporter Snoop

Andreea Vilcu, jurnalist

Paul Angelescu, jurnalist

Sorana Stănescu, jurnalist Foaia de observație

Vasile Hotea-Fernezan, reporter TVR

Tibi Oprea, data journalist, Termene.ro

Emilian, Isaila, senior editor SpotMedia.ro

Matei Udrea, jurnalist

Raluca Juncu, redactor

Alexandra Tănăsescu, jurnalist Cultura la dubă

Laurențiu Horațiu Mihu, redactor-șef Universul.net

Paula Herlo, jurnalist

Gabriel Bejan, jurnalist HotNews

Marian Voicu, publisher Veridica

Adriana Totorean, jurnalistă

Cătălin Moraru, redactor-șef Monitorul de Botoșani

Alice Iacobescu, jurnalist

Renata Mogîldea, jurnalistă PressOne / Deutsche Welle

Andrei Stan, jurnalist HotNews

Ionuț Sociu, jurnalist

Vlad Ursulean, jurnalist Casa Jurnalistului

Horia Ghibuțiu, jurnalist independent

Stilyan Deyanov, jurnalist și traducător independent

Andreea Pietrosel, jurnalist

Alexandra Clapa, jurnalistă Gen, știri

Loredana Diacu, reporter

Andrada Floria, jurnalistă SmartLiving.ro

Liviana Rotaru Conțelman, publisher

Mira Gomboș, jurnalist Radio România și G4Media

Dan Popa, ziarist

Dragoș Pătraru, jurnalist Starea Nației

Carla Lunguți, jurnalist, Asociația Media DOR

Alina Radu, jurnalist, directoare Ziarul de Gardă

Otilia Cristea, jurnalistă HotNews

Adrian Cochino, jurnalist Hotnews

Andra Matzal, editor Scena9

Alin Olteanu, redactor-șef

Raluca Medeleanu, jurnalist Special Arad

Petrișor Obae, redactor-șef Pagina de Media

Cătălin Gomboș, jurnalist Veridica

Cristina Călin, jurnalist Totul Despre Mame

Ada Constanda, jurnalistă Snoop

SOCIETATE CIVILĂ

Ciprian Ciocan, manager de proiect Alianța „A Patra Putere”

Radu Vancu, scriitor

Zenaida Tătaru, program manager Superscrieri, Fundația Friends For Friends

Liana Ganea, președintă ActiveWatch

Răzvan Martin, coordonator ActiveWatch

Antoaneta Opriș, președinte Asociatia Aurora Media

Pavel Lucescu

Emil Ionescu, profesor universitar

Jonida Mino, membru, Asociatia Reset

Vanesa Panait, copywriter

Tudor Chirilă, artist

Cosmin Popa, cercetator, Institutul de Istorie “Nicolae Iorga”

Irina Eftimie

Raluca Radu, profesor universitar, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București

Paul Alexandru

Razvan Petri, co-președinte, Centrul pentru Democrație și Bună Guvernare

Ana Maria Bugneriu, directoare executivă Fundația Comunitară Sibiu

Marian Rădună, președinte, Asociația Mea (Mediu, Educație și Activism)

Dana Deac, Președinte Asociația EduCOD

Ana Mocanu, directoare executivă Funky Citizens

Dragoș Stanca, inițiator, Ethical Media Alliance

Alexandra Cantor, directoare executivă Fundația Friends for Friends

Bogdan Oprea, directorul Departamentului de Jurnalism, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București

ORGANIZAȚII

Alianța „A Patra Putere”

ActiveWatch

Centrul pentru Jurnalism Independent

Funky Citizens

Fundația Friends For Friends

Ethical Media Alliance

Grupul pentru Dialog Social

Redacția Snoop

Centrul de Investigații Media

Starea Nației

Fundația Comunitară Sibiu

Asociația Reset

Asociația Mea (Mediu, Educație și Activism)

Asociația EduCOD

Redacția Ziarul de Iași

Asociația Media DOR

Redacția Ziarul de Gardă

The post Atacurile împotriva Recorder sunt un asalt asupra întregii profesii appeared first on Cultura la dubă.

Evenimentul va avea loc 14 – 17 octombrie 2021, în Pavilion 32, la Goethe-Institut București.

Dacă sunteți pasionați de jurnalism și vreți să descoperiți metodele de lucru ale presei de calitate, Goethe-Institut București vă propune să vă înscrieți la workshop-ul Media Incubator – dedicat persoanelor care doresc să lucreze ca jurnaliști.

Participarea este gratuită și deschisă oricărei persoane stabilită în România, însă prioritate vor avea studenții sau absolvenții unei școli de jurnalism.

Goethe-Institut București va asigura transportul și cazarea persoanelor din afara Bucureștiului.
Tot ce trebuie să faceți este să trimiteți o scurtă biografie, în care să vă prezentați și o scrisoare de motivație prin care să ne spuneți de ce doriți să participați la eveniment (maximum 1000 de cuvinte). Ambele documente trebuie trimise la adresa mediaincubator2021@gmail.com

Exprimarea corectă în limba română și cunoștințe bune de limba engleză sunt condiții obligatorii de participare!
După perioada de înscrieri, care are loc între 1 – 31 august 2021, un juriu stabilit de organizatori va selecta 10 participanți. Selecția va fi anunțată pe 15 septembrie 2021.

Într-o lume în care fenomenul fake-news se răspândește și dăunează tot mai mult societăților în care trăim, jurnalismul curat, de calitate, este cu atât mai valoros și trebuie protejat.

În Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Macedonia de Nord și România, Goethe-Institut, în colaborare cu partenerii săi locali, dorește să susțină jurnalismul responsabil și sensibil din punct de vedere social prin intermediul proiectului MEDIA INCUBATOR.

Proiectul MEDIA INCUBATOR este un program de formare pe mai mulți ani care sprijină studenții și jurnaliștii aspiranți care doresc să se concentreze pe reportajul social și pe subiectele legate de combaterea sărăciei, egalitatea de șanse și minoritățile.

Goethe-Institut București își propune să încurajeze jurnalismul adevărat și, mai mult decât atât, să aducă în discuție rolul și statutul femeii jurnalist, de la modul în care aceasta este privită și abordată în timpul activității sale de către persoane publice sau de către public, la discriminări salariale sau implicarea în subiecte ce reflectă abuzuri la care sunt supuse femeile.

De asemenea, Goethe-Institut dorește să susțină viitorii tineri jurnaliști și să îi pună pe aceștia în contact direct cu jurnaliști români și germani consacrați.

Printre invitații de marcă ai evenimentului se numără Paula Herlo, jurnalist România, te iubesc, Alex Nedea, jurnalist Recorder, Diana Oncioiu, jurnalist Dela0.ro, Ramona Avramescu, jurnalist TVR, Răzvan Luțac, jurnalist Libertatea și Gazeta Sporturilor, Andreea Brașovean, jurnalist Digi24 sau Medana Weident, jurnalist Deutsche Welle.

Jurnalismul politic, jurnalismul de investigație, relația cu sursele, documentarea subiectelor sau tehnicile de scriere sunt doar câteva dintre subiectele care vor fi abordate de invitați.

MEDIA INCUBATOR București este organizat de Goethe-Institut București și curatoriat de Alexandra Tănăsescu, redactor șef și fondatoarea platformei de jurnalism independent Cultura la dubă – www.culturaladuba.ro.

The post Open Call pentru tineri care vor să devină jurnaliști – Media Incubator 2021 appeared first on Cultura la dubă.

Ei sunt jurnaliștii care de mai bine de trei săptămâni încoace, aproape zilnic ne aduc informații despre ce se întâmplă cu răspândirea noului Coronavirus în România, cum ne putem proteja, cum ne putem testa, ce măsuri iau autoritățile de la o zi la alta și așa mai departe.

Ei sunt cei pe care ar trebui să îi urmărim cu toții înainte să dăm crezare haosului informatic din online, pentru că ei verifică și transmit informații pentru cele mai mari televiziuni din România: PRO TV, TVR, Antena 1, DIGI 24. Iar ca să reușească asta, fac sacrificii pe care oamenii din fața televizorului nu le cunosc.

În plus, asistăm la o creștere importantă a audienței televiziunilor, semn că televiziunea rămâne o sursă esențială de informare, în special într-o situație de criză. Ceea ce face cu atât mai importantă munca acestor oameni.

Greutatea subiectului Coronavirus a căzut în principal pe jurnaliștii care se ocupau și până acum de domeniul sănătății. Dar i-a atins și pe corespondenții din provincie, care au fost nevoiți să filmeze în focarele de infecție din punctele de trecere a frontierei, când mii de români s-au întors de peste hotare și au fost trimiși în carantină. Apoi, s-a confirmat că unii dintre aceia erau purtători de COVID 19. Desigur, alături de reporteri sunt totdeauna și operatorii, care nu se văd și nu se aud, dar fac sacrificii similare.

Am reușit să stăm de vorbă cu câteva dintre figurile reprezentative care ne-au informat în toată această perioadă și care au fost, la propriu, cel mai aproape de COVID 19, riscându-și propria sănătate. Ele sunt Liliana Curea, reporter PRO TV, Diana Dumitrașcu, reporter TVR, Carla Tănasie, reporter DIGI 24 și Anderka Iancea, reporter PRO TV Timișoara.

Ce a fost cel mai greu pentru voi, ca jurnaliști, în această perioadă?

Liliana Curea: Mi se pare că timpul trece mult mai repede: sunt multe de făcut pe timpul zilei – să obții informații din timp, să le transcrii în știri, să le montezi, să ieși la live, să nu uiți un carton, o hartă.

De multe ori am avut impresia că ‘’s-au scos din program’’ cele 2 ore dintre 17 și 19. Iar noaptea sunt prea puține ore de la mizeul nopții până când sună telefonul să o iau de la capăt.

A! Și să nu rămân fără baterie la telefon, asta a fost extrem de greu!

Diana Dumitrașcu: Tot ce se întâmplă e ceva nou pentru mine ca reporter, nu am mai trăit o pandemie. Așa că, în primul rând mi-a fost greu să mă obișnuiesc eu cu toată situația asta. Să stau la distanță de oameni, să fiu mai atentă, să nu-mi lipsească dezinfectantul, să nu am voie să pun piciorul în redacție, să mă ocup de un domeniu relativ nou pentru mine.

Am fost împărțiți pe echipe și lucrăm în ture, unii pe teren, alții în redacție. Subiectele, filmările au fost distribuite în așa fel încât și efortul să fie dozat. Eu, Madalina Samoilă, Andreea Anghel, Marius Popescu, Adelin Petrișor, Dragoș Porojnicu, Cătălin Deacu și Alex Costache suntem cei 8 “detașați” pe teren în următoarea perioadă. Dar facem echipă bună și sper că rezultatul se vede la televizor.

Carla Tănasie: Când sunt evenimente de o amploare atât de mare și de o gravitate la fel de mare, către presa vin foarte multe informații din multe părți .

Nu pot să spun că este greu, dar principalul lucru pe care trebuie să îl facă reporterul este să nu pice în capcana acestor informații, care de multe ori sunt false. Trebuie să se asigure că informația finală, care ajunge la televizor este cea corectă. E un fel echilibristică pe care trebuie să o facem. Până acum, am reușit să nu pic în capcana fake news.

Și mai e ceva: este greu să vezi atât de multă suferință.

Anderka Iancea: Fără îndoială, să reușesc să fac față oboselii. Săptămâna trecută a fost săptămâna mea de “urgență”, cum o numim, asta însemnă că lucram aproape non-stop.

A fost un maraton cu: nu pierde informații, sună, răspunde la telefoane, filmări și scris. La fiecare oră îmi repetam în gând “hai că mai poți puțin”. E obositor, dar nu imposibil.

“Îmi e teamă în fiecare zi să nu fiu nevoită să anunț persoane decedate. Am mai trecut prin asta, la Colectiv, și nu mai vreau. A început atunci o numărătoare care foarte greu s-a mai oprit, cu un preț uriaș.”

Diana Dumitrașcu, jurnalist TVR

Când apucați să dormiți, să mâncați?

Liliana Curea: În ultimele zile am reușit să adorm înainte de 1 noaptea, ceea ce timp de două săptamani de la apariția primului caz nu prea s-a întâmplat.

În plus, nu mai vin pentru live-urile de dimineață, așa că nu a mai fost nevoie să mă trezesc la 6:00 – 6:30. Mă mai trezește telefonul și peste noapte, dar na, riscul meseriei.

De mancat…pe unde am apucat. În unele zile singura masă a fost cea de seară, când ajungeam acasă (nu prea s-a întâmplat să fie înainte de 20, dar a fost și în apropiere de miezul nopții).

În rest, în mașină, așteptând câte ceva pe la vreun spital (de cele mai multe ori Balș), pe la minister și, în ultimele zile, de când nu mai ies atât de des pe teren, în redacție. Mi s-a spus că am slăbit, dar asta nu-i neapărat un lucru rău. (zâmbește)

Diana Dumitrașcu: Eu cred că am fost programată genetic să mănânc puțin (exceptând dulciurile) și să dorm puțin. În timp, am remarcat că organismul meu are o capacitate mare de rezistență la maratoane jurnalistice. Sper să nu mă lase tocmai acum.

Carla Tănasie: În această perioadă stau foarte mult la serviciu. Îmi calculez orele de somn pentru a face față și a doua zi. E principala preocupare când ajung acasă, să îmi calculez la cât să adorm cel mai târziu și la ce oră să mă trezesc să nu fiu foarte obosită a doua zi.

Până acum am reușit. Cu mâncarea… mai puțin. Am slăbit 4 kg în două săptămâni. E un lucru pe care oricum mi-l doream, dar preferam să nu fie din astfel de motive.

Anderka Iancea: Săptămâna trecută nu știu dacă am dormit 10 ore. Îmi ardeau ochii de la oboseală, dar cu suc de portocale am învins! Într-o seară am ațipit câteva minute în mașină, în fața spitalului.  A fost cel mai bun pui de somn.

V-a fost teamă în vreun moment?

Liliana Curea: De ce să-mi fie, că o să mă îmbolnăvesc? Eu cred că cei mai mulți dintre noi vom face până la urmă infecția asta. Ideea e să nu facem toți în același timp.

Sincer, mi-e teamă mai mult de situația care este în Italia, fiindcă am o parte a familiei acolo.

Diana Dumitrașcu: Îmi e teamă în fiecare zi să nu fiu nevoită să anunț persoane decedate. Am mai trecut prin asta, la Colectiv, și nu mai vreau. A început atunci o numărătoare care foarte greu s-a mai oprit, cu un preț uriaș…

Ca să nu numeri morții trebuie să nu faci greșeli. Ca să nu facem greșeli trebuie să înțelegem că este momentul să fim serioși și responsabili.

Și îmi e teamă de cei inconștienți, cei care mint că nu au fost plecați, cei care sar gardurile spitalelor, scuipă medicii sau care dau petreceri pe ascuns cu zeci de persoane.

Umblă oricum moartea printre noi. Mor oameni în spitale, pe șosele, mor oameni apărând păduri sau mor copii care au gustat doar câteva luni de viață.

Dacă în perioada asta luăm totul în glumă e ca și cum am invita moartea cu noi pe canapea.

Carla Tănasie: Mi-a fost teamă de două lucruri și încă îmi este. Îmi e teamă să nu gafez din cauza oboselii și al doilea lucru care mă înspăimântă este gândul ca cineva din familie să se infecteze cu acest virus. Chiar dacă știu că infectarea nu înseamnă neaparat moarte, am aceasta teamă.

Anderka Iancea: Fiecare filmare e un risc în aceste momente.

Eram cu George, colegul meu cameraman și m-au sunat colegii că trebuie să plecăm la vamă. Am dat muzica tare și ne-am dus. Nu avem timp să ne gândim în momentul acela la ce se întâmpla acolo, dar eram amandoi tensionați. Am glumit pe drum, tipic nouă, dar ca oricui, și nouă ne era frică să nu ne îmbolnăvim.

“Trebuie să luptăm cu toții pentru a trece cu bine peste această perioadă și, indiferent de probleme, autoritățile să fie sincere.”

Carla Tănasie, jurnalist DIGI24

Anderka, practic tu ai fost foarte aproape de pericol, când ai filmat la vamă, printre românii care s-au întors din Italia. Cum te-ai protejat?

Anderka Iancea: Mască și mănuși, kitul din zilele astea. Am încercat, pe cât posibil, să stăm cât mai puțin printre sutele de oameni care erau în momentul acela în vamă. La final ne-am dezinfectat, spălat obsesiv pe mâini. Am curățat și buretele microfonului.

Ce te-a marcat cel mai tare, la filmările din vamă?

Anderka Iancea: Cei care veneau spuneau că trebuie să se întoarcă în țară, că aici sunt acasă, că nu au ce să mai facă acolo.

În cap imi venea numai tonul disperat al maică-mii “Vai! Păi și noi ce ne facem?!” și ei lucrează în Austria de ani de zile și au rămas acolo, dar există o spaimă. Cel mai probabil ăsta a fost și primul gând al acestor oameni.

Sunt oameni simpli care lucrează, unii și fără acte, în țările afectate de virus și s-au văzut într-o situație disperată. De aceea, e important să fim cu toții raționali și să ne gândim și la ceilalți. Să nu luăm decizii pripite în momentele ca acesta.

În Timișoara au fost multe cazuri, dar și multe vindecări. Cum se explică reușita medicilor de acolo?

Anderka Iancea: Da, sunt 22 de vindecați în momentul acesta. În continuare ajung pacienți din județele învecinate și din Timiș.

Medicii spun că schema de tratament care conține retrovirale, se pare, este eficientă. Toți pacienții externați sunt tineri care nu au alte afecțiuni serioase, iar asta a contribuit la însănătoșirea lor.

Echipa medicală de aici este extraordinară, am zis asta de sute de ori și o mai zic.

“Cu cât stăm mai departe unii de alții acum, cu atât va fi mai plăcut să ne revedem peste câteva săptămâni, fără a povesti cum a fost internarea în spital și, mai ales, fără a plânge după cineva drag.”

Liliana Curea, jurnalist PRO TV

V-ați fi dorit în aceste momente să aveți o un job care să vă permită să lucrați de acasă?

Liliana Curea: În niciun caz! Chiar și faptul că nu mai pot ieși din redacție prea mult mi se pare destul de greu. Dar asta e situația, iar decizia este una bună.

Diana Dumitrașcu: Să știi că nici nu mi-am pus problema asta. Deși nu e o perioadă bună pentru a vorbi despre “viruși”, meseria asta e contagioasă. Adică eu nu mă pot închipui făcând altceva.

Mi-aș dori, în schimb, să nu mă îmbolnăvesc în perioada asta din cauza unor persoane inconștiente care cred că toată planeta asta are chef de glume.

Rolul tuturor jurnaliștilor, de televiziune, de radio, de presă scrisă sau online este esențial mai ales în momente de criză.

Carla Tănasie: Nu. Fac ceea ce mi-am dorit întotdeauna. Îmi place. Chiar dacă e un job obositor, care nu te mai lasă să ai viață personală, îți dă multă adrenalină care te ține în viață și te face să nu renunți.

Iar reacțiile oamenilor care se uită la televizor, ale colegilor sau chiar ale șefilor sunt confirmarea că trebuie să continui.

Anderka Iancea: Nu. Vreau să știu și să înțeleg ce se întâmplă în momentele astea și să arăt și altora.

Cum a fost/este comunicarea cu autoritățile?

Liliana Curea: Au fost momente și momente. Este o perioadă grea pentru toată lumea, însă am reușit să obțin ce am avut nevoie în cele mai multe cazuri.

Romania are printre cele mai puține cazuri de infecție cu noul coronavirus, ceea ce înseamnă că s-au luat decizii bune până acum. Vom vedea ce va urma.

Diana Dumitrașcu: Am comunicat foarte bine cu oficialii din prima linie a factorilor decidenți, cu reprezentanții ministerului Sănătății.

E drept că în această situație și ei au mare nevoie de noi dacă vor ca mesajele lor să ajungă la cât mai mulți oameni, așa că am întâlnit o deschidere foarte mare.

Ce n-am reușit să deschid încă e ușa DSP-ului. Nu am mai întâlnit o instituție publică atât de reticentă la a comunica cu presa.

Carla Tănasie: La început a fost o comunicare greoaie.

Nu înțelegeau că jurnaliștii mai au și surse și află informații înainte ca ele să devină oficiale. Toată lumea este obosită și gradul de înțelegere este mai mare în această perioadă. Trebuie să luptăm cu toții pentru a trece cu bine peste această perioadă și indiferent de probleme, autoritățile să fie sincere.

Ce mesaj ați avea pentru oamenii care se uită la voi, la știri?

Carla Tănasie: Le mulțumesc in primul rând pentru că mă urmăresc. Am primit foarte multe mesaje în această perioadă de la oameni care mă întrebau dacă mai am casă, pentru că mă văd non-stop la televizor.

Le-am răspuns tuturor la mesaje sau cel puțin asta încerc și o parte din informațiile pe care le-am primit au devenit știri. Împreună facem o echipă bună. Reacțiile oamenilor sunt cea mai buna răsplată.

Diana Dumitrașcu: Nu e de glumă. Dacă era de glumă, nu pierdea nimeni oameni. Și sunt destule țări care au pierdut mii de vieți. Stați acasă! O să fie bine, dar e nevoie de răbdare și multă seriozitate.

Liliana Curea: Să asculte sfaturile pe care autoritățile le transmit prin vocea noastră, a jurnaliștilor.

Știu că poate fi neplăcut să stai închis în casă, însă, din pacate, trecem printr-o perioadă foarte dificilă. Iar greul încă n-a venit.

Cu cât stăm mai departe unii de alții acum, cu atât va fi mai plăcut să ne revedem peste câteva săptămâni, fără a povesti cum a fost internarea în spital și, mai ales, fără a plânge după cineva drag.

Și încă un lucru: să se informeze doar din surse care transmit corect informația. Când au aparut primele suspiciuni în Romania, câteva zile am pierdut timp important doar pentru a dezminți toate fake news-urile care erau pe rețele de socializare sau în alte medii de informare.

Ne-am consumat noi, jurnaliștii, nervii, dar și medicii care ne răspundeau la telefon și care, evident, aveau lucruri mai importante de făcut.

Stați în casă și o să fim cu toții bine!

The post Jurnaliștii din linia 1 appeared first on Cultura la dubă.

De data aceasta, cartea “ne FACEM BINE”, publicată la Editura Humanitas, vorbește despre exemple demne de urmat, arătate în trecut la România, te iubesc, povești despre români care au reușit să schimbe ceva în comunități mici sau chiar la nivel național.

Am stat de vorbă cu jurnalistul Rareș Năstase, pentru a afla, mai exact, cum putem face bine în România și cum au găsit ei resurse pentru a-și păstra speranța, după zeci de reportaje care arătau corupția la nivel înalt, indolența și impostura din țara noastră.

Rareș, binele despre care vorbiți în noua voastră carte, “ne FACEM BINE”, se referă mai degrabă la un bine colectiv, național, sau la un bine individual, să fim mai bine ca oameni, ca cetățeni, fiecare în felul lui?

Binele îmbracă forma unor oameni. Oameni care fac lucruri uimitoare, care se implica și fac bine. Care adună lângă ei alți oameni și îi conving să fie buni, la rândul lor, și tot așa se propagă binele. Dar este și despre oameni valoroși, care excelează în diverse domenii și ne fac pe toți mai buni, mai bogați, mai însemnați, mai apreciați.

E un festival al binelui la care trebuie să participăm cât mai mulți. E despre binele făcut mai mult împreună.

Cum putem să ne facem bine? Care sunt remediile pentru România?

Părinții mei îmi spuneau, în copilărie, să fiu mereu în preajma unor oameni de la care am de învățat. Eu simt că de la toți cei despre care am scris în carte am avut de învățat lucruri importante. Faptul că i-am cunoscut și le-am aflat și prezentat povestea m-a îmbogățit.

Și cred că de la toți cei care apar în această carte, noi toți avem de învățat. Sunt modele și consider că ei trebuie să ne fie reperele în societate. Si zic eu că din asta vine salvarea, cred că într-o lume în care spunem des și vedem că e inversată piramida valorilor, avem nevoie de repere solide, de oameni care fac bine, împrăștie fapte bune și ne fac bine pe toți, în societatea românească.

“Nu poți, de exemplu, să pretinzi edililor să își facă treaba bine în oraș și să adune mizeria de pe străzi, cât timp tu arunci chiștoacele pe jos, de la geamul mașinii.”

Rareș Năstase, jurnalist

În drumul spre acest bine, cât de mult stă în puterile noastre să facem o schimbare și cât de mult ține de autorități?

Ține și de noi, iar pentru asta trebuie schimbate mentalități în România.

Drumul spre bine trebuie să aibă o fundație, care constă și în educație, cei 7 ani de acasă, dar și în dorința și voința de a face lucrurile corect, cinstit, cu onoare. Cu implicare.

Cred că trebuie să fim mai sinceri cu noi înșine, să ne întrebăm dacă nu stă mai mult în puterea noastră să schimbăm mediul în care trăim în bine, în mai bine.
Nu poți, de exemplu, să pretinzi edililor să își facă treaba bine în oraș și să adune mizeria de pe străzi, cât timp tu arunci chiștoacele pe jos, de la geamul mașinii.
Nu poți să ceri o schimbare dacă tu tolerezi sau încurajezi un anumit comportament și perpetuezi un fenomen.
Binele începe de la noi toți.

În presă, România, te iubesc a fost tot timpul un reper jurnalistic, un demers care a încercat să arate neregulile, dar și modelele demne de urmat. Din păcate, însă, există unele televiziuni din România folosite doar pentru a manipula politic masele. Este frustrant pentru voi, ca jurnaliști, să vedeți că în timpul ce voi arătați impostura și abuzurile, pe de altă parte, acel rău este prezentat ca fiind „bun”, la alte posturi?

Am încrederea că telespectatorii, cel puțin telespectatorii noștri știu unde este binele. Vor înțelege unde există un abuz, unde s-a greșit, furat.
De multe ori e și simplu de arătat și demonstrat pentru că îi afectează direct pe oameni și abuzul și greșeala și ignoranța și impostura și incompetența.
E drept și că trăim în era fake-new, iar oamenii trebuie să fie atenți de unde se informează.
Contează să vii în fața lor cu dovezi, cu argumente, să mergi să ceri răspunsuri de la autorități și să îi arăți pe responsabilii care se ascund și se feresc să dea explicații.

“Optimismul vine din faptul că avem libertatea să punem întrebări.”

Ați prezentat cazuri în care românii au reușit prin initiative individuale să facă bine, cum ar fi proiectele Magicamp, Casa Share sau Școala din Ciugud. Credeți că o șansă pentru România ar fi ca cei care au demonstrat că pot schimba ceva la nivel de mici colectivități, să ajungă în funcții publice de conducere?

Trebuie să fie modele, trebuie ca exemplul lor să fie urmat. Trebuie să găsim în societate oamenii care fac bine și să îi punem în valoare. Unii se simt excelent acolo unde sunt și binele lor va crește dacă sunt încurajați, susținuți, promovați.

Care crezi că este cel mai mare rău pentru România, în prezent?

Să menținem răsturnată piramida valorilor și să permitem superficialitatea, autosuficiența generalizată, impostura și incompetența. Să dăm deoparte meritocrația și acea gândire pentru munca bine facută, astea sunt pericole tot mai mari în societatea de azi. Și trebuie să ne pese mai mult.

Cum ai făcut ultima dată bine?

Am ajutat doi oameni să acționeze împreună, pentru a face un bine semenilor lor.

Cum ai reușit în toți acești ani să îți păstrezi optimismul după atâtea situații revoltătoare pe care le-ai filmat și documentat?

Optimismul vine din faptul că avem libertatea să punem întrebări, că putem să scoatem la lumină nereguli, derapaje, interese. Dar vine și de la oamenii care pot și fac și găsesc soluții. Ei ne arată că avem o șansă.

Ce sfat ai pentru oamenii simpli, pentru cetățenii care se simt de multe ori neputincioși?

Să înteleagă că puterea e totuși la ei, la noi toți. Si că, uniti, pot face mai mult. Pe scara de bloc, pe strada lor, în comuna lor, în orașul și țara lor. Si să fie insistenți. Să nu renunțe ușor.

În curând se vor împlini 30 de ani de la Revoluție. Cum ți se pare că arată România azi, la 30 de ani distanță de la căderea comunismului?

La 30 de ani, țara mi se pare ca o mașină care circulă pe șosea cu frâna de mână trasă. Înaintează, face zgomot, pufăie, se mai poticnește, îi mai cad tablele de pe ea, mai apare o cârpeală, un remediu, o mai împingi și înaintează.

Se vede evoluția, dar ce bine ar fi fost dacă nu avea frâna aia de mână trasă. Unde mai pui că atâtea alte “mașini” trec în viteză pe lângă ea. Mașina asta trebuie să intre la o revizie serioasă si de noi toti depinde dacă îi lăsăm frâna jos.

The post Rareș Năstase, jurnalist “România, te iubesc”: “Țara noastră e ca o mașină care circulă cu frâna de mână trasă.” appeared first on Cultura la dubă.