Cu un timbru aparte al vocii, pe care îl puteți recunoaște ușor în reportajele Știrilor Pro Tv sau ale emisiunii România, te iubesc, Paula Herlo a reușit să își creeze o imagine de jurnalist puternic, credibil, de care politicienii corupți au început să fugă.

Munca sa a fost apreciată cu premii naționale și internaționale, printre care, cel mai important este Premiul Emmy, acordat în 2007 pentru campania “Tu știi ce mai face copilul tău?”.

A reușit să schimbe Legea Adopțiilor, în urma campaniei “Vreau și eu părinți”, iar de mai mulți ani este președinte onorific al Asociației “Dăruiește Viață”, contribuind decisiv la promovarea cauzei #NoiFacemUnSpital, alături de colegul său de la România, te iubesc, Alex Dima.

Iar în toamna anului trecut a devenit și mai cunoscută, după ce l-a determinat pe Marian Oprișan să facă celebra afirmație “mama mea sunt eu”.

După rezultatul alegerilor locale, care ne-a oferit supriza detronării lui Marian Oprișan de la conducerea Consiliului Județean Vrancea, după 20 de ani, am stat de vorbă cu Paula despre influența și puterea presei în România.

Paula, cum crezi că a influențat presa rezultatele alegerilor locale de anul acesta?

Nu pot să spun exact cum și cât a influențat presa rezultatele, însă, ceea ce imi este foarte clar e că prin reportajele pe care le-am făcut eu și colegii mei de la România, te iubesc și în campania Yes la vot și în cadrul campaniei Județe la stăpân, le-am arătat oamenilor o realitate despre care nu se vorbește, fiindcă mare parte din presa locală depinde de autorități.

Și atunci noi, în campania Județe la stăpân le-am arătat niște aspecte pe care ei nu le cunoșteau.

Acum nu știu dacă asta a avut un rol sau nu în decizia pe care ei au luat-o în fața buletinelor de vot, dar noi ne-am făcut meseria și dacă asta a dus mai multă lumină în decizia pe care cineva a luat-o, e foarte bine.

Am văzut de multe ori în reportajele voastre că oamenilor le este frică să vorbească despre problemele din localitățile lor. Crezi că dacă văd un astfel de reportaj la televizor, prind curaj?

Da. Uite, eu am fost în campania Județe la stăpân în Vaslui, Vrancea și Călărași. Cel mai greu mi-a fost să găsesc oameni să vorbească în Vrancea. Oamenii erau absolut terorizați, nu voia nimeni să vorbească nimic. Era o lege a tăcerii.

Și după ce am difuzat reportajul, am primit zeci de mesaje cu tot felul de situații, de dovezi. Oamenii credeau că un astfel de reportaj nici nu are cum să ajungă pe post. Ei au impresia că acești baroni locali au atât de multă putere, încât pot opri orice, inclusiv un reportaj la România, te iubesc, ceea ce e imposibil.

Sau poate mulți dintre ei încercaseră să ajungă la presă cu diverse probleme și nu au reușit, fiindcă da, există și o presă controlată de acești baroni. Și nu mai aveau speranță.

Ție ți-a fost în vreun moment teamă?

Nu. Deloc.

Dar au încercat cei aflați atunci la putere să pună presiune asupra ta cumva?

E mult spus.

“Marian Oprișan m-a sunat de mai multe ori. O singură dată am vorbit la telefon, pentru că deja telefoanele pe care le-am primit după aceea nu mai aveau sens. “

Paula Herlo, jurnalist

Când m-a sunat prima dată am răspuns, tonul a fost unul destul de ferm, îmi dădea de înțeles că e pe poziție de forță și că mă va da în judecată.

Asta după ce a apărut materialul?

Nu, după ce a apărut promo-ul în care s-a văzut. A zis că dacă am impresia că va privi ca un spectator cum este denigrat, mă înșel. Și zic “Ok, și ce vreți acum, mă amenințați sau cum?” – “Nu, dar nu mi-aș permite”.

A fost o discuție în care mi-a dat de înțeles că sunt manipulată și că presa face jocurile cuiva, așa cum el era obișnuit.

Ce am dat eu în reportaj au fost lucruri demonstrabile factual. Situația era mult mai gravă, dar oamenii s-au temut să vorbească.

Cum a fost pentru tine celebra întâlnire cu Marian Oprișan, în care a spus “mama mea sunt eu” și te-a luat și de mână.

Da, am mers de mână câțiva metri, nu am înțeles de ce, mă și bușise râsul.

Asistasem la spectacolul Vrancea eroică, pentru care se plătiseră o grămadă de bani. Cei din jurul lui Marian Oprișan nu înțelegeau ce caut eu acolo, fuseseră foarte amabili, chiar mi-au pus un scaun în față, am avut loc VIP.

Iar când s-a terminat, l-am abordat, cum facem noi. Am mers la pas. Domnul Oprișan alerga după domnul Tăriceanu, prezent și el la eveniment. După spectacol, domnul Tăriceanu s-a dus repede la mașină și domnul Oprișan se ținea după el.

El fugea după Tăriceanu, eu după el.

Și mergând așa la pas am apucat să îi pun câteva întrebări despre starea județului, despre infrastructură, că nu a făcut nimic pentru el.

La un moment dat, i-am pus acea întrebare despre declarația de avere a lui Nicușor Constantinescu, în care apărea mama lui Marian Oprișan, în calitate de co-proprietar pe un teren.

Și atunci mi-a dat acea replică – “mama mea sunt eu” – sincer, nu mă așteptam, mi-a venit din nou să râd.

“Habar nu am dacă el a conștientizat ce a zis, cert este că după ce a bubuit, în Vrancea deja e un slogan, toată lumea când se referă la el spune “mama mea sunt eu”.

Tu te-ai așteptat la rezultatul ăsta, să pice Marian Oprișan?

Era o stare de nervozitate încă de când am filmat acolo, anul trecut. Nu a fost o surpriză pentru mine. Oamenii se cam săturaseră. Cumva se obișnuiseră să nu se întâmple nimic, dar se săturaseră de puterea asta pe care și-o însușiseră și cei din jurul lui, Marian Oprișan nu e singur.

Dar să nu ne îmbătăm cu apă rece, Marian Oprișan este încă foarte puternic în Vrancea. El a luat acum 30 și ceva de primării, PNL are 20 și ceva. El va controla, PNL nu are majoritate, chiar dacă dă președintele Consiliului Județean.

Ok, a căzut din funcția de președinte, dar el este un om care va conduce, fiindcă asta a făcut de peste 20 de ani, asta își dorește, lucrurile nu cred că se vor schimba foarte mult în Vrancea în următorii 4 ani.

Și un alt aspect. Noi am fost și la Vaslui, unde lucrurile sunt și mai grave, județul e și mai sărac, Buzatu e din 96 în funcție și a rămas în funcție.

De fapt, în județele astea rezultatul alegerilor îl stabilesc primarii.

“Dacă ai o armată de primari, n-ai nicio problemă să mai iei un mandat de președinte de Consiliu Județean. Chiar dacă tu nu ai făcut mai nimic pentru județul ăla.”

Oamenii merg la vot și votează ce li s-a spus.

Cât de mult crezi că mai contează puterea televiziunii în zilele noastre?

Contează foarte mult. Și o să îți spun și de ce. Prin campania făcută de colegul nostru, Rareș Năstase și de colegii de la Știrile Pro tv și Marketing, Yes la vot, am avut o prezență la vot, la Europarlamentare, de peste 50%.

Eu nu zic că doar datorită acestei campanii, dar ea a influențat mult rezultatul prezenței la vot.

Cred că oamenii au nevoie să se uite la modele, iar modelele prezentate de Rareș și de Camelia Donțu, de la Știrile Pro tv, le-au arătat oamenilor ce înseamnă, de fapt, Uniunea Europeană, fondurile europene.

E adevărat că la momentul acela se ieșise și pe un val negativ, împotriva PSD s-a ieșit la vot, dar campania a contat mult.

Dar crezi și în puterea negativă, de manipulare?

Absolut.

Cum te simți tu ca jurnalist, când depui atât de mult efort pentru reportajele, anchetele tale și vezi că în alte părți practic se demontează adevărul?

Noi am muncit de 12 ani la emisiunea asta, România, te iubesc, care este un brand credibil. Nu o spunem noi, o spun și cercetările care se fac în piața de media și premiile pe care le-am luat.

Și atunci, nu m-am lovit de reacții de genul “ah, voi cu televizorul, care mințiți”. Nu, oamenii știu că dacă le spunem că suntem de la România, te iubesc, nu vom denatura adevărul.

Dar e frustrant pentru un jurnalist de la România, te iubesc, să fie pus în aceeași oală cu cei care manipulează.

Ai primit vreodată propunerea de a face pasul spre politică?

Da.

Și crezi că ai mai multă putere ca jurnalist, de a schimba lucrurile, decât dacă ai ocupa o funcție publică?

Sentimentul meu e că am mai multă putere ca jurnalist, da. Pe de altă parte, nu simt chestia asta cu politica, îmi place foarte mult meseria pe care o fac și cred că pot schimba mai multe din postura de jurnalist.

Cum ai descrie tu starea generală a presei din România, cu bune și cu rele?

Ultimii ani au adus niște produse jurnalistice pe piață de care eu sunt foarte mândră.

Mă uit cu mare drag la reportajele Recorder, la anchetele Rise Project, la Centrul de Investigații Media, la Să fie lumină, la Dela0.ro, la Decât o revistă, care publică reportaje și povești senzaționale, de asemenea mă uit cu respect la ce face Cătălin Tolontan și echipa lui.

Dacă tinerii jurnaliști vor să învețe meserie, eu zic să se uite către genul ăsta, de publicații independente, care au arătat că se poate face presă de calitate, la cel mai înalt nivel, în România.

The post Paula Herlo, “România, te iubesc”: “Am primit propunerea de a intra în politică. Dar cred că pot schimba mai multe ca jurnalist.” appeared first on Cultura la dubă.