Armoniile complexe, ritmurile sincopate și natura bazată pe improvizație au făcut de multă vreme din jazz unul dintre cele mai populare genuri pentru iubitorii de muzică de toate vârstele. Pentru mulți, jazz-ul este expresia supremă a libertății, căci muzicienii își asumă adesea riscuri și împing limitele a ceea ce este posibil, o provocare palpitantă atât pentru artiști, cât și pentru public.

Jazz-ul are, de asemenea, o istorie profundă, influențată de diferite culturi, iar cei care îl ascultă sunt, de regulă, oameni care apreciază creativitatea, libertatea, dar și tradiția. Toți împărtășesc pasiunea pentru acest gen muzical unic, cu care sunt familiarizați, dar care reușește să fie surprinzător de fiecare dată.

În același spirit, membrii comunității IQOS își dau întâlnire în spațiul familiar oferit de HOME of IQOS, mediul perfect în care să se bucure de produsele cunoscute ale brandului, dar și să se lase surprinși de experiențele pregătite special pentru ei.

De altfel, noul IQOS ILUMA, proaspăt lansat pe piața din România, este unul dintre premiile oferite cu generozitate în provocările gândite anume pentru membrii comunității.

Într-un astfel de context, parteneriatul dintre Jazz in the Park și IQOS devine o consecință firească, mai ales pentru două branduri care susțin prietenia și momentele împreună, totul sub umbrela muzicii de calitate, într-un spațiu încărcat de istorie și natură.

Cea de-a XI-a ediție a Jazz in the Park aduce în fața publicului un line-up variat. Cunoscută publicului din România în special pentru single-ul lor “Scooby Snacks”, Fun Lovin’ Criminals este o trupă din New York, recunoscută pentru amestecul său unic de rock, hip hop și funk, care a găsit inspirație într-o gamă largă de genuri muzicale, printre care se numără soul, jazz și blues. De-a lungul carierei lor, Fun Lovin’ Criminals s-au remarcat prin energia lor contagioasă, simțul lor inedit de umor și spectacolele live, mereu improvizate și pline de viață. Numele formației lor a fost inspirat de un articol al unui jurnalist care i-a numit “Fun Lovin’ Criminals” în timpul primelor lor concerte.

La cei 79 de ani ai săi, Mulatu Astatke urcă pe scena Jazz in the Park după ce a scris istorie în muzica jazz, căreia i-a dăruit un nou gen: ethio jazz. Artistul care a reușit să pună laolaltă dimensiunea funcțională și spirituală a muzicii încă face vizite regulate la Harvard și MIT, unde finanțarea Unesco îi permite să lucreze la crearea de noi versiuni de instrumente etiopiene, cu ajutorul materialelor și tehnologiei moderne. Munca lui încă nu s-a încheiat, iar rezultatele se vor face auzite la Cluj, pe 2 septembrie.

Billy Cobham este considerat de către critici unul dintre cei mai importanți bateriști din istoria muzicii. Numit unul dintre cei mai influenți 25 de toboșari de revista Modern Drummer, muzicianul s-a remarcat pe scena jazz-ului și a fusion-ului în New York încă din anii 1970.

Printre numele anunțate de organizatori, se regăsesc și cele ale lui Alexandru Andrieș sau Ada Milea, dar și artiști de viitor precum Theo Croker, Camilla George sau trupele Klawo, JazzQuarters Trio și DS Project Orchestra, câștigătorii Concursului Internațional Jazz in the Park organizat în luna iunie. În pauzele dintre concerte și nu numai, distracția continuă la spațiul IQOS unde comunitatea se va bucura de prezența unor DJ consacrați. Continuați să urmăriți pagina de Instagram @iqos_ro și veți fi primii care află cine va urca pe scenă și cum puteți să câștigați premiile puse la bătaie.

Material susținut de IQOS.

IQOS nu este lipsit de riscuri. Eliberează nicotină, care provoacă dependență. IQOS este destinat adulților care altfel ar continua să fumeze sau să folosească produse cu nicotină.

The post Home of IQOS, redeschis comunității la Jazz in the Park (P) appeared first on Cultura la dubă.

Anna Hauss a urcat recent pe scena festivalului Jazz in The Park și tot anul acesta a susținut un concert la București. Interpretă și compozitoare de jazz, artista din Berlin a fost nominalizată la Premiile Emmy pentru melodia ‘I Can’t Remember Love’, de pe coloana sonoră a seriei The Queen’s Gambit.

Chiar dacă ploaia a dat bătăi de cap organizatorilor Jazz in the Park, Anna Hauss vorbește cu entuziasm despre zilele petrecute la Cluj, în inima Parcului Etnografic Romulus Vuia.

***

Anna, cum ai descrie experința pe care ai avut-o ca artist invitat să cânte pe scena Jazz in the Park?

A fost o experiență minunată! Chiar dacă a plouat, atmosfera a fost așa de frumoasă și oamenii din echipa festivalului au încercat în permanență să facă situația confortabilă.

Cum ți s-a părut locul de desfășurare, Parcul Etnografic din Cluj?

Mi-a placut mult locul, în special casele vechi, copacii și priveliștea asupra Clujului. Când a ieșit soarele ne-am plimbat prin parc în timpul zilei și ne-am simțit ca într-o vacanță.

Era plin seara, dar tot aveai loc să stai să te relaxezi și să descoperi locuri noi.

Vorbind puțin despre începuturile tale ca muzician, spune-ne, te rog, ce te-a adus aproape de muzică?

Am început să cânt de când eram copil și apoi am compus primele mele cântece când aveam 13 ani. Cam pe atunci am învățat să cânt și la chitară.

Pur și simplu am simțit că mă pot exprima mai bine prin muzică decât prin altceva.

Cum te-a influențat viața în Berlin? Și-a pus cumva amprenta asupra stilului tău muzical?

Să cresc într-un oraș mare precum Berlin m-a ajutat să îmi dezvolt muzică și să găsesc oameni cu care să lucrez. Am fost influențată de acești oameni, dar în același timp am avut ocazia să ascult diferite genuri muzicale în alte locuri, cum ar fi UK sau Statele Unite.

Cum s-a născut colaborarea ta pentru The Queen’s Gambit?

Lucram ca dublură de mână la serial l-am întâlnit pe producătorul William Horberg, care este și el interpret de jazz. L-am invitat la un concert al trupei mele în Berlin și după aceea m-a rugat să scriem împreună un cântec pentru serie.

Cum ți s-a schimbat cariera după nominalizarea la Emmy?

Am primit mai multă atenție, dar în continuare trebuie să continui să lucrez la cariera mea pas cu pas.

Dat fiind că celelalte melodii ale mele sunt destul de diferite față de ‘I Can’t Remember Love’, nu a avut un effect direct asupra muzicii mele, nu a făcut-o mai popular.

Mai ai și alte colaborări în lumea cinemaului?

Nu am mai scris pentru film de atunci, dar e posibil să lucrez din nou cu William Horberg în viitor.

Mi-ar plăcea ca un alt cântec al meu să fie inclus pe coloanal sonoră a unui film sau să scriu special pentru asta.

Ce îți mai place să faci, în afară de muzică?

Îmi place mult să scriu poezii și pe unele dintre ele le transform în cântece. Îmi place să stau în natură, să descopăr locuri noi, mai ales odată cu concertele pe care le am.

Plănuiești să revii să cânți în România?

Da, mi-ar plăcea mult. Am cântat și la București anul acesta și chiar mi-a plăcut atmosfera.

The post Anna Hauss, artistă nominalizată la Premiile Emmy, impresionantă de experiența Jazz in the Park appeared first on Cultura la dubă.

Cea de-a 10-a ediție Jazz in the Park are loc zilele acestea în Parcul Etnografic „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca și îi așteaptă pe toți iubitorii de muzică jazz până în 4 septembrie.

Festivalul a debutat în 2012 în Parcul Central din Cluj, însă în 2020 pandemia i-a determinat pe organizatori să găsească alt spațiu pentru condițiile speciale impuse.

Așa se face că Jazz in the Park s-a mutat inițial de nevoie în perimetrul bine limitat al Parcului Etnografic. Iar schimbarea a fost una de bun augur, o îmbinare perfectă a muzicii și a publicului Jazz in the Park cu un loc încărcat de istorie, tradiții și o liniște aparte.

Și iată cum anul acesta s-a ajuns la cea de a 3-a ediție în care festivalul are loc în Parcul Etnografic, printre casele de lemn incluse în patrimoniul național. 

Povestea Parcului Etnografic „Romulus Vuia” începe de mai bine de 100 de ani. Potrivit site-ului oficial, înființat în 1929 ca secție a Muzeului Etnografic al Ardealului, Parcul Etnografic devenea primul muzeu în aer liber din România, având o suprafață inițială de 75 de hectare.

Cu totul special este faptul că etnograful Romuls Vuia s-a gândit ca unele case țărănești aduse în muzeu chiar să fie locuite de familii de țărani. Aceștia au ajutat la amenajarea și întreținerea spațiului verde.

În zilele noastre, Parcul Etnografic este o oază de liniște în centrul unui Cluj tot mai aglomerat.

Aici, printre casele vechi de câteva sute de ani, se aude acum muzica jazz, iar locul și atmosfera festivalului impun publicului un anumit respect față de istorie.

Una dintre cele mai importante reguli Jazz in the Park este că participanții nu pot fuma țigări clasice decât în spații special amenajate. În anii trecuți, aceștia au respectat întocmai cerința și au înțeles că o țigară aprinsă poate da foc unui loc istoric.

În acest context, IQOS s-a alăturat anul acesta festivalului de jazz și susține o nouă ediție „smoke-free” a evenimentului.

IQOS își propune să aducă mai aproape de publicul larg și de comunitatea sa mesajul construirii unui viitor fără fum și îi invită pe participanții la Jazz in the Park să se bucure de o experiență relaxantă în comunitate, care respectă, totodată, libertatea și confortul celorlalți.

Scopul inițiativei „smoke-free” este acela de a respecta spațiul muzeal și de a le oferi tuturor participanților la festival o experiență cât mai plăcută de-a lungul celor patru zile.

Astfel, pe întreaga durată a evenimentului, în spațiile comune ale acestuia, utilizatorii de produse pe bază de nicotină pot folosi doar dispozitive care încălzesc tutunul, care nu produc fum și scrum, iar utilizatorii de produse convenționale se pot bucura, de asemenea, de experiența festivalului, în spațiile dedicate, amenajate în câteva zone ale parcului.

În plus, participanții pot petrece timpul dintre concerte în spațiul IQOS, amplasat aproape de una dintre scenele principale ale festivalului, unde se pot bucura de muzica asigurată de membrii echipei de la DJ VRTW, care evoluează în fiecare seară la pupitrul IQOS, dar și de un bar dedicat comunității IQOS.

Spectacolul de lumini și muzică transformă complet două dintre căsuțele de patrimoniu care intră, în fiecare seară, într-o dispută muzicală și vizuală încântătoare. Astfel, cele două case muzicale conversează prin muzică și video-mapping. Repertoriul lor este unul divers și surprinzător. De la rap la techo, de la muzică clasică la reggae, combinațiile sunt multe și fascinante, la fel și experiența vizuală care le însoțește. Iar rezultatul este unul foarte armonios. Spectacolul multimedia poate fi urmărit de utilizatorii IQOS și în această seară, de la ora 20:00, în IQOS Club. Mai multe noutăți de la festival puteți urmări și pe @iqos_ro.

Ce nu poate fi experimentat de la distanță este instalația Synesthesium, prin care IQOS aduce la un loc tehnologia, pasiunea pentru muzică și emoție, și le transformă într-o experiență fascinantă. Undele cerebrale ale unei persoane reacționează în mod unic și total diferit la o piesă față de reacțiile pe care le poate avea orice altă persoană care i se alătură. Instalația Synesthesium își propune să facă vizibile vibrațiile mentale ale celor care interacționează cu muzica din căștile puse la dispoziție în cadrul instalației și să le ilustreze printr-un vizual proiectat pe ecran. Acesta poate deveni un suvenir tipărit sau digital care le va aminti participanților de acest moment unic.  

Pe lângă aceste experiențe din IQOS lounge, participanții își pot personaliza dispozitivul pe loc, prin alegerea unuia dintre cele 6 modele inspirate de atmosfera festivalului. În felul acesta, pot purta cu ei amintirea festivalului până la ediția viitoare.

IQOS vine și în sprijinul utilizatorilor de produse convenționale cărora le oferă posibilitatea de a împrumuta un dispozitiv pe care îl pot folosi pe întreaga durată a festivalului, și pe care, la finalul evenimentului, îl pot achiziționa sau îl pot returna.

Accesul la festivalul Jazz in the Park este permis prin achiziționarea unui bilet, iar accesul în spațiul IQOS  este permis exclusiv persoanelor cu vârsta peste 18 ani.

IQOS nu este lipsit de riscuri. Eliberează nicotină, care provoacă dependență. IQOS este destinat adulților care altfel ar continua să fumeze sau să folosească produse cu nicotină.

Acest material este realizat cu sprijinul IQOS.

The post Toamna a început cu Jazz in the Park, festivalul găzduit de primul muzeu în aer liber din România. O nouă ediție „smoke-free” a festivalului este susținută de IQOS (P) appeared first on Cultura la dubă.

10 ani mai târziu, Jazz in the Park este unul dintre cele mai apreciate festivaluri din țara noastră, având în palmares inclusiv un premiu internațional pentru Cel mai bun festival de mici dimensiuni din Europa la European Festival Awards (2019).

În spatele organizării evenimentului stă o echipă de bază mică, dar închegată datorită prieteniei și bucuriei de a fi împreună.

Unii dintre ei au început să lucreze încă de la prima ediție și au trecut prin diverse funcții, până a ajunge în conducerea festivalului.

Pentru că, așa cum spun ei, Jazz in the Park este în primul rând despre oameni, în cele ce urmează vă prezentăm oamenii care an de an dau viață acestui eveniment, într-un interviu colectiv acordat pentru Cultura la dubă.

“Jazz in the Park este cel mai longeviv proiect din viața mea și în timp, totul a ajuns să se învârtă în jurul lui. E clar lucrul definitoriu din viața mea.”

Alin Vaida, fondator Jazz in the Park

Alin Vaida este numele care se confundă cu Jazz in the Park, pentru oricine a intrat vreodată în contact cu festivalul. Este fondatorul evenimentului și încă de la început a avut rolul de manager. Chiar și așa, nu s-a dat la o parte când a fost nevoie de îndeplinirea oricăror sarcini.

A absolvit Studii Europene, secția Management, și dintotdeauna a fost atras de organizarea de evenimente și de proiecte comunitare.

“Jazz in the Park este copilul meu. Este incredibil să vezi că ceva ce tu ai gândit prinde viață. Iar apoi, sentimentul pe care-l ai în primele 5 minute după ce ai terminat un astfel de eveniment este inegalabil. Aș îndrăzni să zic că pentru acele 5 minute muncesc un an.” – Alin Vaida, fondatorul Jazz in the Park.

Încă de când Jazz in the Park era doar la stadiul de idee, alături de Alin s-a aflat Horea Marc, actualul Stage Manager. A absolvit Academia de Muzică, dar a activat mai mult în domeniul publicității. 

“Inconștiența a fost călăuza noastră la ediția I și îi mulțumim și acum că ne-a fost alături, altfel nu cred că exista Jazz in the Park.”, spune râzând Horea, după 10 ani de festival.

Pentru că în România nu există școli sau cursuri la care poți învăța cum se organizează un festival de muzică, mulți dintre românii care se ocupă azi de asta au descoperit lucrurile din mers, asumându-și diverse riscuri.

Azi ei reușesc să construiască scene și evenimente apreciate la nivel internațional. Este și cazul lui Horea:

„Profesional, voi rămâne toată viața recunoscător Jazz in the Park pentru oportunitățile pe care mi le-a oferit în a mă dezvolta.”

“Acum 10 ani știam probabil sub 10% din ceea ce știu în prezent despre tot ceea ce ține de scenotehnica unui festival.”

Horea Marc, stage manager Jazz in the Park

Emoțional, pentru mine Jazz in the Park reprezintă copilul rebel care îți dă într-una bătăi de cap, dar pe care în același timp il iubești cel mai mult pentru că e altfel.”

Omul responsabil cu comunicarea și promovarea festivalului este Laura Laurențiu. Alături de echipă încă de la prima ediție, Laura a lucrat înainte 12 ani în presă, dar pregătirea sa este în cu totul alt domeniu.

A fost profesoară de chimie și fizică, iar acum lucrează ca PR freelancer.

“Jazz in the Park este combinația asta indestructibilă și aparte între muzică și parc. E greu de replicat și vine la pachet cu o grămadă de emoții.

Muzicile care se ascultă la Jazz in the Park nu-s pre-fabricate, ca să zic așa, ci sunt vii, libere, se desăvârșesc atunci, pe loc, în acel spațiu ancestral.

Laura Laurențiu, communication manager Jazz in the Park

Iar asta face ca experiența de care ai parte să fie personală până la cer și-napoi.

Și mai e ceva: felul în care Jazz in the Park se raportează la locuri și oameni. E în ADN-ul lui să resemnifice spații publice mai puțin băgate în seamă.

A făcut asta cu Parcul Central, care dintr-un parc în care nu aveai voie să stai pe iarbă a devenit unul dintre cele mai populare locuri de evenimente din oraș.

Face același lucru acum cu Parcul Etnografic. Este un festival care schimbă modul în care comunitatea locală se raportează la spațiul public și o face această schimbare cu generozitate și bun simț.”, spune Laura.

Sergiu Țopan era student la Jurnalism în 2013, când a activat ca voluntar la TIFF. Practic, voluntariatul i-a deschis apetitul pentru festivaluri. Așa a ajuns apoi în echipa Jazz in the Park, lucrând apoi câțiva ani și pentru Untold. A trecut prin diverse posturi, iar din 2020 este Social Media Manager.

„Poate sună clișeic, dar comunitatea Jazz in the Park este foarte specială. E o combinație de oameni pasionați de jazz și oameni pasionați de evenimente, colegi din industrie și oameni faini. Ne vedem o dată pe an la Jazz in the Park și e minunat.”

Roxana Tarko coordonează de 5 ani încoace echipa de voluntari Jazz in the Park. A descoperit din propria sa experiență cât de mult te poți dezvolta profesional și uman în cadrul voluntariatelor și i-a plăcut atât de mult încât a făcut din asta o profesie pe care nu o prevăzuse în planurile sale de carieră.

“Am terminat Facultatea de Geografie, Geografia Turismului, dar încă din timpul liceului am fost implicată in diverse proiecte de voluntariat, unele de ele din zona evenimentelor.

Cred că voluntariatul a fost ”jobul” din care am învățat cel mai mult și datorită căruia am decis să lucrez în acest domeniu.”, povestește Roxana.

Pentru cei din echipă, festivalul este în fiecare an plin de provocări și peripeții, dar și de momente amuzante, trăite prin prisma oboselii acumulate.

„Era o zi cu vânt puternic, încercam să strângem tot ce ar putea fi luat de vânt, era o situație ușor tensionată. Din public a venit spre noi un băiat, care a început să ne ajute. Nu cred că avea, pe atunci, mai mult de 11-12 ani. La finalul ediției de anul trecut am descoperit că unul dintre voluntari era chiar el. A fost un sentiment tare fain să văd că nu și-a pierdut dorința de a ajuta și că a ajuns să facă parte din echipă”, povestește Roxana.

„În 2013, tocmai ce am terminat ce aveam de făcut și m-am așezat la o bere. Dinspre Main Stage vine cel mai negru nor pe care l-am văzut vreodată. Am abandonat berea și am fugit la izolat prelungitoare de la frigidere. Când m-am întors mi-am găsit berea plină ochi de la ploaie. Am și o poză să dovedească asta.”, își amintește și Sergiu.

Jazz in the Park va avea loc anul acesta între 1-4 septembrie la Parcul Etnografic din Cluj-Napoca, acolo unde s-a mutat din cauza pandemiei și s-a stabilit pentru că s-a identificat perfect cu locul. Va fi o ediție aniversară, la care vor urca pe scenă The Comet is Coming, Asaf Avidan sau Avishai Cohen Quartet.

Pentru oamenii din echipă va fi un moment de sărbătoare, la capătul a 10 ani de muncă.

„Mă aștept ca, în primul rând, să ne vindecăm noi, echipa, de sechelele pandemiei și să ne regăsim bucuria de a face evenimente. Iar apoi, să se bucure și publicul de muzica pe care am adus-o și de experiența pe care am gândit-o.” – Alin Vaida

„Cel mai mult mi-aș dori ca festivalul să încânte cât mai mult public și să reușim să depașim așteptările tuturor. O dorință mult mai simplă este aceea ca toate zborurile artiștilor să nu aibă întârzieri sau să nu se piardă prea multe instrumente prin aeroporturi.” – Horea Marc

„Mi-ar plăcea să ajungem la cât mai mulți oameni care se pot bucura de patru zile în care totul sună mult mai personal.” – Roxana Tarko

„Vreau să las totul să mă surprindă. Tot timpul am încercat să nu îmi fac așteptări. Astfel totul e super fain.” – Sergiu Țopan

„Aș vrea ca această ediție să ne demonstreze că nu facem rău ce facem și că, indiferent de vremuri, merită să continuăm.” – Laura Laurențiu

The post Jazz in the Park aniversează 10 ani de existență. Descoperiți cine sunt oamenii care construiesc festivalul de jazz de la Cluj appeared first on Cultura la dubă.

Printre aceștie se numără Skalpel (PL), Shay Hazan (IL), Guts (FR), Andi Moisescu (RO), Anna Hauss (DE), Koszika Jazz Folk Duo (RO), Edina & Friends (RO), Alex Cos & Alex Munte Duo (RO), Purple Jam (RO), Sidewalk Troubadours (RO), Yesterdays (RO), Iulian Matei (RO), Bogdan Vaida (RO), Funk You! (RO), precum și artiștii VRTW: Ezirk, Iorga, Bully, UFe, Karak, Puiu, Socol, împreună cu Dodo, The Electors, Lazy Boys (Dubase & Rogvaiv) și DJ Klaus EB.

„Am ajuns la forma finală de festival și sunt foarte optimist de ce-a ieșit. Este probabil cel mai complex lineup pe care l-am realizat până acum. De asemenea, vom folosi în festival fiecare colțișor din Parcul Etnografic. Publicul să se aștepte la un eveniment simplu, frumos, îngrijit și relaxant.”, a spus Alin Vaida, directorul festivalului.

Jazz in the Park va avea loc între 1-4 septembrie în Parcul Etnografic din Cluj-Napoca. Programul pe zile arată astfel:

Joi, 1 septembrie

The Comet is Coming, Mircea Tiberian Trio, Shay Hazan, Trigon, Bogdan Vaida, Răzvan Petrache Trio,
Andrei Petrache Trio, Dodo, Ezrik și Iorga

Vineri, 2 septembrie

Yussef Dayes, Erik Truffaz Quartet, Amadou&Mariam, Luiza Zan Duo, Marta Popovici, Anna
Hauss, Jazzbois, Purple Jam, Sidewalk Troubadours, Guts, The Electors și Bully

Sâmbătă, 3 septembrie

Asaf Avidan, Avishai Cohen Quartet, Skalpel, Apifera, Mădălina Pavăl Orchestra, Ganna, 7th
Sense, Alex Cos & Alex Munte Duo, Zaharenco, Funk You!, Lazy Boys, UFe și Karak

Duminică, 4 septembrie

Dhafer Youssef, Roberto Fonseca Trio, Teodora Enache-Brody, Elena Mîndru Quartet, London Afrobeat Collective,
Blazzaj, Koszika Jazz Folk Duo, Edina & Friends, Maria Șimandi, Andi Moisescu, Iulian Matei, DJ
Klaus EB , Puiu și Socol

SCENE și BILETE
Toți acești artiști vor concerta pe cele cinci scene ale festivalului, din care patru – Church Stage, Backyard Stage, Young Stage și Vinyl Stage – se găsesc în perimetrul Parcului Etnografic, iar cea de-a patra – Night Stage – se află în exterior, în imediata apropiere a intrării laterale în Parc.

Accesul la festival se face pe baza biletelor și abonamentelor puse în vânzare online pe iabilet.ro, pe iabilet.ro/retea și pe www.jazzinthepark.ro.
Pentru ca publicul să se poată bucura la maximum de experiența Jazz in the Park așa cum și-o doresc organizatorii, capacitatea Parcului Etnografic a fost limitată la 5.000 persoane. Copiii sub 14 ani pot intra gratuit, dar trebuie să fie însoțiți de minimum un adult posesor al unui abonament sau al unui bilet valabil pentru ziua respectivă.

The post Asaf Avidan, Avishai Cohen Quartet, The Comet is coming și alte 50 de trupe vor cânta la Jazz in the Park appeared first on Cultura la dubă.

Lor li se adaugă Zaharenco (RO), Andrei Petrache Trio (RO), 7th SENSE (RO), Răzvan Cipca Trio(RO) și Maria Șimandi Project (RO), cinci trupe tinere de jazz care sunt parte a proiectului Pure Jazz pe care Jazz in the Park l-a susținut de-a lungul anului din dorința de a pune umărul la dezvoltarea scenei românești de jazz.

„Acest al doilea val de artiști anunțați e ceva mai tehnic. Roberto Fonseca revine la Cluj după ce multă lume ni l-a cerut, Avishai Cohen este în premieră locală, iar Mircea Tiberian e un nume pe care toate festivalurile de jazz din România ar trebui să-l aibă măcar o dată.

De asemenea, avem o artistă din Ucraina, anume Ganna. Pe lângă ei, avem multe alte nume bune, în special multe trupe românești tinere, cărora suntem onorați că le-am putut crea un cadru în care să se exprime, poate unii în premieră la noi în oraș. 

Mai urmează un anunț în august, însă deja lineupul prinde un contur destul de special. Sperăm să vă placă tuturor”, a spus Alin Vaida, directorul festivalului.

Trompetistul israelian Avishai Cohen va aduce în prim plan albumul “Naked Truth”. Rezultat al meditației și reflecției declanșate de pandemia de coronavirus, “Naked Truth” presupune o muzică încărcată de vulnerabilitate și emoție, ale cărei pasaje se schimbă subtil cu fiecare nou instrument și motiv muzical.

Cohen va fi însoțit pe scenă de pianistul Yonathan Avishai, bassistul Barak Mori și bateristul Ziv Ravitz, pentru un moment muzical în care detaliile mici și delicate sunt cele care fac cu adevărat diferența. 

O Cubă fără frontiere va ocupa scena festivalului prin muzica lui Roberto Fonseca, un artist care s-a dovedit a fi, în repetate rânduri, o sursă continuă de creativitate și pricepere, construind punți între cultura afro-cubaneză și genurile muzicale diverse în care aceasta s-ar putea regăsi.

Cunoscut pentru particularitatea muzicii sale și numit adesea „Herbie Hancock al Cubei”, Roberto Fonseca are talentul de a îmbina jazzul cu nenumărate influențe, de la muzica clasică până la rap, funk, reggaeton și muzică electronică, într-un caleidoscop muzical viu și dinamic.

Unul dintre personajele cu evoluția cea mai complexă și spectaculoasă din muzica românească a ultimelor decenii, Mircea Tiberian va veni la Jazz in the Park într-o formulă nouă, „Acousmatics”, alături de contrabasistul american Chris Dahlgren și bateristul și compozitorul german Tilo Weber.

Numele generic al concertului și al celor care participă la el a fost dat de Mircea Tiberian pornind de la distincția făcută în școala lui Pitagora între mathematikoi – cei care se ocupau cu aspectele științifice ale realității şi akousmatikoi – cei care încercau să se apropie de adevăr prin inspirație, lăsând realitatea să vină către ei. Ȋntâlnirea celor trei muzicieni este o ocazie pentru public de a fi părtaş la o performanţă intensă şi plină de originalitate, o adevărată mostră de autenticitate muzicală.

GANNA este ansamblul berlinez al cântăreței ucrainene Ganna Gryniva. Muzica lor leagă lumi pe cât diferite, pe atât de complementare, construind un teritoriu nou, aflat la întâlnirea dintre jazz și muzică folclorică. Inspirați de călătoriile de cercetare muzicală făcute în diferitele zone ale Ucrainei, membrii GANNA îi invită pe ascultători să pătrundă cu încredere pe acest tărâm care îmbină istorii de demult, tradiții muzicale și povești rescrise într-un limbaj nemaiîntâlnit. 

Elena Mîndru este una dintre cele mai titrate și premiate voci din generația română de tineri muzicieni de jazz. Plecată de pe băncile Academiei de Muzică din Cluj, ea trăiește și profesează în Finlanda, fiind în prezent doctorandă în cadrul Departamentului de Jazz al Sibelius Academy din Helsinki, unde studiază spectrografia și estetica sunetului vocii de jazz. În cadrul festivalului, Elena va interpreta piese de pe cel mai recent album al său, „Hope”, care includ mesaje despre nevoia acută a umanității de a redescoperi naturalețea și unicitatea ființei, în ciuda provocărilor contemporane. 

Mădălina Pavăl cântă muzică lumească. Stilul său muzical se află la intersecția fină între clasic și tradițional, viu și acustic, așa cum s-a conturat pe albumul său de debut, „Oamenii se fac dor”, lansat în 2019. În 2022, Mădălina Pavăl Live Orchestra a lansat albumul ROIESC, un demers atent curatoriat de producătorul și artistul Alexei Turcan, care își propune să antreneze în jurul său o dezbatere despre amprenta culturală și tot ceea ce ne reprezintă. 

Alcătuită din Nitai Hershkovits (clape), Amir Bresler (tobe), Yonatan Albalak (chitară bas) și Yuval Havkin (producător), cunoscut în industrie drept Rejoicer, Apifera clădește, prin structurile, armoniile și aranjamentele muzicale organice, un univers ambiental, cu influențe electro-jazz. Tendința înspre peisajele sonore formate la granița dintre muzică și zgomot este sugerată chiar prin numele trupei, care își are originea în numele orhideii Apifera ale cărei flori imită trupul albinelor căutătoare de polen.

Accesul la festival se face pe baza biletelor și abonamentelor puse în vânzare online pe iabilet.ro, pe iabilet.ro/retea și pe www.jazzinthepark.ro. Copiii sub 14 ani pot intra gratuit, dar trebuie să fie însoțiți de minimum un adult posesor al unui bilet individual sau al unui abonament valabil pentru ziua respectivă. Mai multe informații despre bilete se găsesc aici.

The post 13 noi artiști confirmați la Jazz in the Park 2022 appeared first on Cultura la dubă.

De câtiva ani, Clujul a devenit orașul marilor festivaluri. Câteva zeci de zile din vară, orașul se umple cu turiști veniți la TIFF, Untold, Electric Castle sau Jazz in the Park, hotelurile și terasele sunt pline și devine o adevărată provocare să găsești un loc de cazare în perioadele respective.

Chiar organizatorii evenimentelor majore vin în sprijinul publicului și oferă cazări inedite. De exemplu, Untold a pus la dispoziție încă din luna martie, câteva mii de locuri de cazare în căminele studențești.

Și tot campusurile universitare au devenit locuri de proiecții de film în timpul TIFF.

În același timp, Clujul s-a dezvoltat enorm din punct de vedere imobiliar datorită industriei IT, care a creat mii de locuri de muncă, datorită serviciilor medicale sau a numărului mare de studenți străini.

Clasamentele oferite de firmele de imobiliare arată că în Cluj-Napoca sunt cele mai mari prețuri la chirii, iar cererea continuă să crească, în ciuda ștachetei ridicate.

Dezvoltarea imobiliară haotică se manifestă, însă, și în acest oraș, o spune chiar președintele Ordinului Arhitecților Transilvania, arhitecta Daniela Maier.

Cum s-a schimbat Cluj-Napoca de-a lungul anilor, dar și rol au evenimentele culturale în construirea și prezervarea identității orașului, aflați din interviul de mai jos.

***

Vorbind puțin despre istoria arhitecturală a Clujului, puteți să ne descrieți cum arăta în perioada interbelică?

Dacă vorbim despre imaginea spațiului construit este una, dacă vorbim din punct de vedere al comunităților, este cu totul și cu totul altceva.

În perioada interbelică aveam un anumit număr de studenți, acum am ajuns să avem peste 100.000 de studenți, un număr mult mai mare.

Cartierele s-au dezvoltat, am trecut prin perioada arhitecturii socialiste, pe care o cunoaștem cu toții, cu plusurile și minusurile evidente.

Putem să ne gândim la Cluj ca la un oraș care a avut concursuri de arhitectură și urbanism în perioada interbelică, discutam despre Cluj – oraș verde – în acea perioadă, în care s-a structurat Parcul Central, s-au construit acele zone care acum sunt nucleul activităților culturale din oraș.

Trecem apoi în perioada socialistă, în care doream să atragem cât mai mulți oameni, era acel concurs cu câte locuințe face fiecare localitate, care impune un anumit tip de dezvoltare.

Și asta a dus peste tot la lipsa de identitate a spațiilor. Nu mai conta că ești în Cluj, în Baia Mare sau în București, aveai aproape același tip spații, ceea ce ducea la ruperea rădăcinilor. Iar când îți rupi rădăcinile, îți pierzi identitatea.

Din fericire, în Cluj nu s-a distrus zona centrală, cum s-a întâmplat în alte localități. Au fost anumiți arhitecți care au avut șansa să facă pe anumite zone ale Clujului ceva mai bun. De exemplu, cartierul Mănăștur, atât de criticat, devine un exemplu de bună practică, în comparație cu noile dezvoltări imobiliare.

Pentru că atunci când se făceau dezvoltări pe suprafețe atât de mari, aveai șansa să ai o anumită distanță între imobile, să ai zone verzi, tot felul de facilități care acum nu mai sunt suficiente sau nu mai sunt deloc oferite.

Acum, noile dezvoltări imobiliare nu se discută pe sute de hectare, ci pe parcele care au o formă de teren arabil.

Și cartierul Mănăștur ce are special? De ce ar fi un exemplu pozitiv?

Sunt anumite zone care pot fi considerate exemple pozitive. Avem o anumită distanță între imobile și nu se mai poate construi între ele, distanța e mult mai mare acolo decât este în cartierele noi.

Există Cinematograful Dacia din Mănăștur, renovat acum câțiva ani, care a fost gândit de la bun început drept un nucleu cultural în inima cartierului. Și în Grigorescu era la fel, la Fortuna.

Erau și zone sportive tot în cartiere.

După ’90, din păcate, au venit mulți dezvoltatori care nu au mai ținut cont de aceste aspecte, nu le-a păsat că distrug imaginea unui loc.

Unul dintre cele mai bune exemple e cartierul Andrei Mureșanu, dar noile construcții distrug foarte mult din ceea ce a însemnat cartierul în copilăria mea.

Noile construcții sunt mai rele decât cele din perioada comunistă?

Nu neapărat construcțiile în sine, ci faptul că ele au fost amplasate pe parcele mult mai mici. Parcele de teren arabil situate în afara orașului pe atunci, foarte lungi. Ele permit o dezvoltare până la limita maxima admisă de regulamentele urbanistice. Asta înseamnă fără ventilație naturală la anumite funcțiuni din imobile, foarte aproape de linia de proprietate, fără prea multe spații verzi.

S-a construit la limita admisă ca să se folosească cât mai mult din terenul pe care un anumit beneficiar îl are la dispoziție.

Această haiducie, care a venit pe un fond de dorință de a câștiga bani, de a te muta la oraș, nu a făcut foarte mult bine mediului construit.

Nu doar specialiștii sunt responsabili, ci și oamenii care au acceptat situația. Când eu accept să îmi dau mâna cu vecinul, peste geam, sau să nu am cel puțin o baie cu ventilație naturală sau să nu am bucătăria ventilată natural, atunci se vor construi în continuare. Cât timp aceste lucruri se vând, vor mai fi construite.

E o anumită limită a legislației, iar aceste lucruri nu sunt impuse prin lege.

Dar ce posibilități au oamenii care vor să se stabilească în Cluj, fie cu chirie sau să cumpere, dacă este atât de aglomerat orașul, dacă noile clădiri au atât de multe dezavantaje, care ar fi soluțiile?

E greu să răspund la întrebarea asta. Ceea ce pot să spun este că există încă multe localități în jurul Clujului, conectate prin transport public într-un mod eficient – Gherla, Dej – sunt la 40 – 20 de km. Ai legături cu autobuzul din jumătate în jumătate de oră.

Ajungi mai repede din acele orașe, care au toate dotările, în Cluj, decât din Florești în anumite zile. De exemplu, dimineața când duci copilul la școală.

Acolo sunt case de vânzare, la prețuri mici, cu terenuri. Sunt niște spații care oferă mult mai multă calitate locuirii decât pot oferi noile dezvoltări imobiliare din Cluj.

Dacă eu aș fi nevoită să mă mut acum în Cluj, aș investiga aceste variante înainte să dau de 5 ori mai mult pe un apartament în Cluj.

Vorbind despre turiști și cei care vin ocazional la Cluj, pentru ei care sunt variantele de cazare? Mă refer mai ales la perioadele aglomerate din vară, din timpul marilor festivaluri – TIFF, Untold.

E foarte complicat, dacă nu ai făcut din timp rezervări, dacă nu ai prieteni în oraș.

Am prieteni care fac schimburi de locuințe, asta e o soluție. Nu toți clujenii care sunt în oraș vor să stea pe perioada festivalurilor și atunci își oferă locuințele la închiriat.

Ați observat în ultimii ani, după dezvoltarea festivalurilor, că a crescut și numărul de hoteluri sau pensiuni construite sau nu mai este spațiu nici pentru ele?

Cred că nu doar datorită festivalurilor s-a întâmplat acest lucru, ci și datorită turismului medical. Sunt foarte mulți oameni care vin pentru tratamente și servicii medicale, iar asta se întâmplă pe tot parcursul anului, nu doar în cele 20 de zile de festivaluri.

Și atunci, trebuie gândite toate nevoile turiștilor pe tot parcursul anului. Avem și partea de studenți, industria IT.

Am văzut că și campusurile universitare au început să fie folosite în timpul festivalurilor, atât ca locuri de cazare, cât și ca spații de eveniment.

Cu siguranță ele sunt o soluție foarte bună pentru cazări temporare pe timpul verii. Iar parteneriatele care se leagă între festivaluri și universități mi se par un foarte bun exemplu de bună practică.

Este păcat să rămână spațiile acelea libere și e un lucru bun ca spațiile semi-publice ale acestor campusuri să fie puse în valoare prin evenimente culturale.

Ați vorbit mai devreme despre ceva foarte important – identitatea orașului. Cum stă Clujul la acest capitol? Mă refer în special la restaurarea monumentelor istorice.

Se restaurează tot mai mult, iar spațiile simbol ale Clujului se completează cu diverse zone care conturează identitatea – zona Gării, zona Grădina Botanică, USAMV, la Facultatea de Geografie a fost prima grădină botanică a Clujului. Iar festivalurile scot în evidență această identitate, prin evenimentele organizate acolo.

Am observat că s-a dezvoltat foarte mult și afacerea Airbnb, sunt multe apartamente vechi care au fost renovate și puse la dispoziția turiștilor. Cât de sigure sunt aceste clădiri din centru, din punct de vedere seismic?

În Cluj nu avem această problemă a riscului seismic, care e destul de gravă în București. Și, dincolo de asta, apartamentele renovate în zona centrală sunt, în general, în clădiri reabilitate.

Cum vedeți rolul evenimentelor culturale în identitatea orașului? Vă rog acum să ne răspundeți ca locuitor, nu ca architect. Știu că sunt mulți clujeni care se bucură de festivaluri, iată TIFF a adus titlul de Cluj – oraș UNESCO al filmului, dar sunt și locuitori deranjați de zarva din timpul festivalurilor.

Este foarte bine că se întâmplă lucrurile așa. Poate că sub pălăria bunicilor mei sau a unor oameni mai în vârstă, aș putea să găsesc lucruri care să mă deranjeze, dar sunt doar detalii. Toți oamenii pe care îi cunosc, de diferite vârste – fiul meu, părinții mei, bunicii, prietenii – înțeleg că acest lucru trebuie să existe pentru dezvoltarea orașului.

Cred că e o unealtă foarte bună de a stabili un anumit standard de calitate. Sigur, se fac și greșeli la această scară, dar nu sunt greșeli iremediabile, ele pot fi corectate. Iar oamenii care nu sunt pentru aceste evenimente, de obicei pleacă din Cluj pentru 3-4 zile și își închiriază apartamentele.

Dar sunt cazuri izolate.

Sincer, cred că festivalurile sunt intervenții foarte bune de dezvoltare a orașului și cred că se mai poate lucra la eleganța prin care aceste strategii se dezvoltă.

Am ajuns la un nivel cu aceste evenimente în care nu mai contează doar banii, ci felul în care ele ajută la dezvoltarea identității orașului.

The post Cum s-a dezvoltat Cluj-Napoca din punct de vedere urbanistic și cum contribuie festivalurile la identitatea orașului. Interviu cu președintele OAR Transilvania appeared first on Cultura la dubă.

Aceasta va fi prima ediție fără restricții, după doi ani în care Jazz in the Park s-a desfășurat în variante restrânse.

The Comet is Coming (UK), Dhafer Youssef (TN), Asaf Avidan (IL), Amadou et Mariam (ML), Yussef Dayes (UK), Erik Truffaz Quartet (CH), Teodora Enache-Brody (RO), London Afrobeat Collective (UK), Trigon (MD), Luiza Zan (RO), Blazzaj (RO), Jazzbois (HU) și Marta Popovici (RO) vor concerta la Cluj în septembrie.

Pentru prima dată în România, The Comet is Coming, trupa britanică formată din King Shabaka (saxofon), Danalogue (clape) și Betamax (tobe), este genul de trio instrumental care are darul de a scoate publicul din zona de confort și a-l duce pe un tărâm muzical pe care nu l-a explorat până acum.

Tot din Marea Britanie va veni la Jazz in the Park și Yussef Dayes, un maestru al jam session-urilor. Energie în formă pură, Yussef Dayes este acel tip de artist care-i pune pe oameni în situația de a se descifra și descoperi pe ei înșiși atunci când îl ascultă.

Tehnica lui impecabilă de mânuire a tobelor și a percuției în general transformă orice concert într-un spectacol și asigură o întreagă călătorie printr-o grămadă de stiluri muzicale, de la beaturi funky la hip-hop, broken beat, modern jazz sau drum&bass.

Erik Truffaz Quartet va dovedi pe scena festivalului clujean că jazzul nu are granițe și că fuziunea acestuia cu muzica electronică și rockul îi conferă o nouă dimensiune.

Cunoscut pentru lejeritatea cu care depășește barierele muzicale și cu care încorporează diferite stiluri în muzica sa, francezul Erik Truffaz este considerat unul dintre cei mai faimoși trompetiști europeni din toate timpurile.

O premieră în România va fi și concertul artiștilor Amadou et Mariam din Mali. Când drumurile lui Mariam Doumbia (voce) și Amadou Bagayoko (chitară și voce) s-au încrucișat la Institutul pentru tineri nevăzători din Bamako, cei doi împărtășeau nu doar o condiție medicală, ci și dragostea pentru muzică. Povestea inspiratoare a acestui cuplu de nevăzători a trecut dincolo de propria lor țară. De la lansarea albumului lor de debut ’’Sou Ni Tilé’’, Amadou et Mariam au făcut turnee peste tot în lume, au lucrat cu artiști de calibru precum Manu Chao, U2, Stevie Wonder, Blur sau Coldplay, ajungând să fie nominalizați inclusiv la Grammy cu albumul ’’Welcome to Mali’’.

Cel care a eliberat instrumentul indian oud de rolul său tradițional și l-a adus în jazz, cântărețul tunisian Dhafer Youssef vine pentru a doua oară la Jazz in the Park.

De data aceasta, cu cel mai nou proiect al său: Digital Africa. Compozițiile lui Dhafer Youssef pentru acest proiect sunt influențate de muzica africană pe care o asculta când era mai tânăr, dar și de modul original de a cânta la kora al lui Ballaké Sissoko, care se conectează impecabil la stilul ritmic și tiparele oudului. Deasupra acestora, tonurile electrice ale chitarei lui Eivind Aarset dau întregul sens titlului proiectului.

Ediția aniversară Jazz in the Park îl va aduce pe scenele din Etnografic și pe muzicianul israelian Asaf Avidan, unul dintre cei mai reprezentativi artiști ai noului val, care va susține un concert în cadrul turneului de promovare al ultimului său album – ’’Anagnorisis’’.

Iubitorii jazzului îi vor putea asculta și pe London Afrobeat Collective, colectivul de nouă artiști din Anglia, Italia, Franța, Congo, Argentina și Noua Zeelandă, Jazzbois, trei muzicieni din Budapesta care combină jazzul cu hip hopul, și pe Trigon, o trupă din Moldova de peste Prut, pregătită să ofere o adevărată experiență culturală de jazz cu influențe moldovenești, mioritice.

Jazz in the Park a primit în 2019 titlul de Europe’s Best Small Festival. Odată cu aniversarea de 10 ani, festivalul va fi promovat sub mesajul: Jazz in the Park. Sounds personal.

’’Mi se ridică părul pe mână când mă gândesc că facem Jazz in the Park de 10 ani. O călătorie excelentă, care nu a încetat să ne surprindă. La fel ca-n fiecare an, facem tot ce ne stă în putere să livrăm cea mai bună ediție de până acum.

Avem un lineup din care nu trebuie ratat niciun concert. Avem un loc de eveniment care va eleva experiența publicului. Avem un entuziasm pe care sperăm să vi-l transmitem tuturor până în septembrie. Nu vrem să fim nici cel mai tare festival, nici cel mai mare.

Vrem doar să trăim împreună clipa și să ne creăm amintiri frumoase. Vrem să sfidăm ultimii ani cu naivitatea că un festival poate schimba în bine lumea în care trăim’’, a spus Alin Vaida, directorul executiv al Jazz in the Park.

BILETE

Accesul la festival se face pe baza biletelor și abonamentelor puse în vânzare online pe iabilet.ro, pe iabilet.ro/retea și pe www.jazzinthepark.ro.

În perioada 13 aprilie-15 mai, prețul abonamentelor pentru cele patru zile de festival este de 350 lei. Pentru ca publicul să se poată bucura la maximum de experiența Jazz in the Park așa cum și-o doresc organizatorii, capacitatea Parcului Etnografic a fost limitată la 8.000 persoane.

Copiii sub 7 ani pot intra gratuit, dar trebuie să fie însoțiți de minimum un adult posesor al unui bilet individual sau al unui abonament valabil pentru ziua respectivă. Accesul copiilor între 7 și 14 ani este permis în baza unui bilet valabil și doar dacă sunt însoțiți de un adult. Mai multe informații despre bilete se găsesc aici.

DESPRE JAZZ IN THE PARK

Jazz in the Park este un festival de jazz contemporan fondat în 2013 și care a adus până acum la Cluj peste 300 de concerte de jazz cu artiști de pe aproape toate continentele, devenind foarte repede unul dintre cele mai importante festivaluri europene de gen. Pe scenele lui au concertat artiști precum Marcus Miller, Judith Hill, Ghost Note, Richard Bona, Bill Laurance, Dhafer Youssef, Robert Glasper, Nouvelle Vague sau Hindi Zahra.

În 2019, Jazz in the Park a câștigat trofeul categoriei ’’Best Small European Festival’’ la cea de-a XI-a ediție a prestigioasei competiții European Festival Awards, devenind astfel primul festival de jazz din Europa (și implicit din România) care a obținut o distincție la acest eveniment. Din 2018, festivalul Jazz in the Park este membru al European Jazz Network. 

The post The Comet is Coming, Asaf Avidan și Dhafer Youssef, primii artiști anunțați la Jazz in the Park 2022 appeared first on Cultura la dubă.

Cu Luiza Zan am realizat primul interviu în martie 2021, la exact un an distanță de la declanșarea stării de urgență în România.

„Mă prăbușeam lângă calorifer, plângând. Nu a fost doar depresie, ci o disperare cruntă.”, spunea atunci artista.

În primele zile din septembrie am regăsit-o la cântând, strălucind și zâmbind pe scena festivalului Jazz in the Park de la Cluj.

Luiza Zan, una dintre cele mai cunoscute interprete de jazz din țara noastră, se deschidea în martie într-o discuție intimă, despre stările depresive prin care a trecut din cauza izolării și a anulării proiectelor sale artistice. Și dădea tonul unei serii de interviuri pe care Cultura la dubă a realizat-o cu mai mulți artiști români, despre vulnerabilități emoționale.

Între timp, Luiza Zan și actorul Istvan Teglas au dezvoltat online un grup de sprijin terapeutic pentru artiști.

Timp de 6 luni, la ședințele de terapie au participat săptămânal artiști români care au vorbit despre anxietăți și stări depresive cu colegi de breaslă și, cel mai important, cu doi psihologi și un psihiatru implicați pro-bono în acest demers.

„Am vrut doar să ajutăm oameni care treceau prin ce treceam noi. Și am ajuns să facem mai mult de atât. Sunt foarte foarte norocoasă să fiu parte dintr-un proiect care chiar are efecte.”

O dată pe săptămână, grupul se întâlnea online. În cele mai aglomerate zile au participat 22 de artiști, dar nucleul constant a fost format din 13 persoane care au respectat cu strictețe programul ședințelor și au găsit beneficii după aceste întâlniri.

Interesant este că participanții au găsit curajul de a se destăinui în fața unor colegi de breaslă, într-un domeniu artistic deseori încărcat cu frustrări, invidii sau nedreptăți.

Însă Luiza spune că tocmai faptul că făceau parte din același domeniu i-a ajutat să se înțeleagă reciproc.

„Între noi nu am avut niciun motiv de teamă, pentru că am stabilit de la început regulile de confidențialitate. Nimeni nu vorbește cu nimeni despre ceea ce ni se întâmplă.

Noi am pornit de la ideea că nimeni nu ne înțelege și a fost extrem de util să vorbim noi între noi.

Am reușit să găsim înțelegere în oameni care treceau prin același lucru și să fațetăm diferit problemele.

Ne-am văzut pe noi înșine schimbându-ne. Am văzut cât de mult contează terapia în general, dar terapia de grup a fost cheia succesului pentru noi.

Am vorbit mai puțin despre întâmplări personale, cât despre stări, emoții, sursa depresiei noastre. Depresia e o boală complicată și cauzele nu se limitează la niște întâmplări punctuale, intime.

Dacă vrem să ne vindecăm și să găsim miezul problemei, trebuie să ne deschidem.”

După o pauză de vacanță, artiștii au reluat toamna aceasta discuțiile. Din păcate, vremurile pe care le trăim contribuie la incertitudinile pe care le trăiesc, iar pandemia poate căpăta forme nebănuite de nimeni.

Pentru mulți dintre artiști, vara aceasta a fost o gură de oxigen, de speranță. Marile și mici festivaluri de muzică, teatru sau film au avut loc, iar pentru ei asta a însemnat activitate, manifestare artistică, socializare și, bineînțeles, o sursă de venit.

Luiza, de exemplu, a avut șansa de a cânta la festivalul Anonimul, în deschiderea filmului Respect, despre viața Arethei Franklin, sau la Jazz in the Park, printre artiști internaționali foarte cunoscuți.

„Sunt super norocoasă că am fost invitată la Jazz in the Park. E o bijuterie a culturii românești festivalul Jazz in the Park. Clujul nu e un oraș unde jazzul să fie la el acasă. Iar dacă festivalul acesta va deveni motorul interior al căutătorului de muzică, e posibil să se extindă jazzul și în baruri, cafenele.

Selecția artistică a festivalului e foarte eclectică, nu se merge pe un anumit stil, îmbracă multe culori. Mă bucur foarte tare că anul acesta a venit Jose James, e genul meu de muzică.”

Pe lângă concerte, a mai fost implicată în proiecte de teatru sau film, ori în cauze sociale. Terapia, activitatea și faptul că s-a mutat într-o casă la țară au ajutat-o să se ridice și să accepte vremurile pe care le trăim.

„Dacă la început refuzam să accept ce se întâmplă, după aia am acceptat, apoi m-am așteptat la ce era mai rău și a venit ce era mai rău, când m-am îmbolnăvit de Covid.

Am trecut prin cel mai rău moment, iar când a trecut, am învățat să nu mă mai aștept la nimic.

Ce o fi o fi, cu bune, cu rele, și moartea îmi e prietenă. Artistul din mine și omul din mine suntem deschiși la orice.”

La momentul întâlnirii noastre de la Jazz in the Park, în prima săptămână din septembrie, românii se bucurau încă de ultimele zile de concediu și de măsuri relaxate. Pe atunci erau 1000 de cazuri noi pe zi. Azi, o lună mai târziu, avem peste 12.000 de cazuri noi pe zi.

Între timp, accesul în sălile de spectacol este permis doar pentru cei vaccinați (nu și pentru cei testați), la o capacitate de 50% din suprafața spațiului.La un an de la promisiunea ministrului Culturii, sectorul cultural nu a primit încă nicio schemă de ajutor, iar mulți artiști și tehnicieni au părăsit țara.

„Colegi de-ai mei, muzicieni, efectiv fac economie la mâncare. Și știu artiști care au rămas pe drumuri, dorm pe cartoane.

Da, fiecare s-a descurcat cum a putut, dar ar fi fost corect din partea statului român să ofere suportul pe care l-au oferit alte popoare, un suport real, nu niște rămășițe de bani. Inclusiv un suport moral.

Acea indemnizație a ajutat foarte mult, nu o spun cu ironie, dar cadrul legal sub care s-a acordat indemnizația a fost foarte nesigur. Am avut colegi internați în spital și nu li s-au decontat cheltuielile. Deși noi ne plătim contribuțiile sociale, nu a fost asigurat lucrul pentru care noi am plătit.”

Criza care a lovit în special independenții din sectorul cultural a lăsat urme adânci și continuă să fie imprevizibilă, într-o țară care lasă cultura la urma priorităților.

„Financiar nu mai putem gândi la fel ca înainte de pandemie, indiferent câți bani câștigăm acum, trebuie să ne gândim că n-avem voie să cheltuim nimic.

Se știe că la un moment dat, dacă e să se închidă ceva, cultura e prima care suferă.”

La primul interviu am întrebat-o pe Luiza Zan dacă regretă că nu a părăsit România atunci când a avut ocazia. Spunea că, dincolo de probleme acestei țări, România o inspiră din punct de vedere artistic.

În ciuda dificultăților, răspunsul a rămas asemănător și 6 luni mai târziu.

“Eu cel mai mult creez în tren. Nu găsim în străinătate un tren cu care să faci 16 ore, poate în Rusia, dar în Rusia nu îmi place. (râde)

În Elveția, m-am urcat în tren și în câteva minute nu am apucat să îmi scot pixul și caietul de muzică și am ajuns.

Serios, îmi place la nebunie să călătoresc cu trenul în România. Și natura mă inspiră enorm. În Deltă aș putea să mor.

Nu mă interesează atât de mult sărăcia când vine vorba de creație muzicală.

Ca om, da, mi-aș fi dorit să pot să îmi cresc copiii într-o țară civilizată, într-o țară în care să nu existe așa de mare problemă cu homofobia sau cu alte feluri de fobii.

Dar alegerile se fac la momentul potrivit. Am prieteni care au plecat din țară definitiv anul trecut. Sunt profesori și se descurcă foarte bine.

Însă o carieră muzicală nu poate fi construită de pe o zi pe alta.”

Luiza Zan a lansat anul trecut albumul Night and Day, alături de Big Bandul Radio. Albumul se găsește în librării, însă nu a avut parte de un concert de lansare, din cauza pandemiei. Iar concertul de la Jazz in the Park a fost ultimul programat pe anul acesta.  

Între timp, însă, Luiza care plângea lângă calorifer la începutul stării de urgență, cu ajutorul familiei, al prietenilor și al terapiei, a găsit resurse nebănuite de a o lua de la capăt.

Azi, pe 1 octombrie, începe o nouă etapă din viața sa – studiile de doctorat în muzică.  

The post Luiza Zan: “Refuzam să accept ce se întâmplă. Apoi am învățat să nu mă mai aștept la nimic.” appeared first on Cultura la dubă.

Desfășurat între 2-5 septembrie, evenimentul a adus la Cluj-Napoca 170 de artiști din 37 de trupe de pe trei continente: Europa, Africa și America. Recordul de audiență a fost înregistrat de concertul artistei africane Fatoumata Diawara, care sâmbătă, 4 septembrie, a adunat în fața scenei din Parcul Național Etnografic ’’Romulus Vuia’’ mai bine de 3.400 de persoane.

’’Ediția din acest an a fost probabil cea mai grea de până acum, din cauza presiunii psihologice pe care am avut-o dat fiind situația în care ne aflăm. Însă, trăind acest festival, ne-am dat seama, atât eu, cât și colegii mei, că asta ne e menirea și că viața trebuie să meargă înainte. A fost o victorie de moral pentru noi.

Am avut niște artiști minunați și un public înțelegător. De reținut este și faptul că nu am forțat nota cu nimic în acest an. Miza noastră nu a fost să avem cât de multă lume se poate, ci mai degrabă să facem un festival pe care să-l putem controla cu ușurință, iar participanții să se simtă în siguranță și confortabil.

Simt că ne-am regăsit curajul de odinioară și deja începem să ne gândim la anul viitor, în care sperăm să avem mai multă claritate și stabilitate cu privire la ce se poate face și la ce nu’’, a spus Alin Vaida, directorul festivalului Jazz in the Park. 

Organizat până acum în Parcul Central din Cluj-Napoca, festivalul a fost mutat anul acesta în alte trei zone ale orașului – Parcul Național Etnografic ’’Romulus Vuia’’, Iulius Parc și Campusul USAMV, pentru a se putea respecta condițiile impuse de autorități pe timp de pandemie.

Accesul în cele trei spații de festival a respectat regulile impuse de autorități și a fost permis doar celor care prezentau una dintre următoarele dovezi: certificat de vaccinare, test negativ antigen (nu mai vechi de 48 ore), test PCR Real Time (nu mai vechi de 72 de ore) sau adeverința că au trecut prin boală, emisă cu 15-180 de zile înainte. 230 de persoane s-au testat în cele trei puncte de testare deschise la intrarea în fiecare zonă a festivalului – Iulius Parc, Campusul USAMV și Parcul Etnografic. Nicio persoană nu a fost depistată pozitiv.

The post 19.000 de oameni au participat la cele 4 zile de Jazz in The Park, la Cluj appeared first on Cultura la dubă.