Afișul oficial al actualei ediții de la Cannes cuprinde o scenă din filmul Thelma & Louise, din 1991, cu Geena Davis și Susan Sarandon. La dezvăluirea imaginii, festivalul a transmis: “Aceste două luptătoare de neuitat au răsturnat ordinea stabilită și au spulberat câteva stereotipuri cinematografice și politice; au întruchipat libertatea absolută și o prietenie neclintită; au arătat calea spre emancipare atunci când aceasta devenea vitală. A ne aminti astăzi de acest lucru înseamnă să celebrăm progresul realizat, fără a ignora ceea ce mai rămâne de făcut.”

Paul Laverty, scenaristul a două filme câștigătoare de Palme d’Or, I, Daniel Blake (2016, regia Ken Loach) și The Wind That Shakes the Barley (2006, regia Ken Loach), membru al juriului de la Cannes, a transmis la conferința de presă susținută ieri:

“Festivalul de Film de la Cannes și are un poster minunat absolut, absolut iconic, strălucitor. Nu este fascinant să vezi pe cineva ca Susan Sarandon? ea, Javier Bardem, Mark Ruffalo au fost puși pe lista neagră din cauza opiniilor lor împotriva uciderii femeilor și copiilor din Gaza. Rușine oamenilor de la Hollywood care fac asta. Așadar, respectul și solidaritatea mea totală față de ei. Sunt cei mai buni dintre noi și mult noroc lor. Și sper doar să nu fim bombardați acum pentru că avem acest poster la Cannes.”

Susan Sarandon este una dintre cele mai puternice voci de la Hollywood care militează pentru încetarea atacurilor asupra Gazei și acordarea de ajutoare umanitare palestinienilor. Aceasta s-a îmbarcat în demersul umanitar Global Sumud Flotilla, oprit pe parcurs de forțele israeliene.

Actrița câștigătoare a unui premiu Oscar și numeroase alte premii de prestigiu a declarat că a fost concediată și exclusă din proiecte de la Hollywood ca urmare a poziționării sale față de războiul din Palestina.

“În prima lună noiembrie am fost concediată de agenția mea, specific pentru că am protestat și am vorbit deschis despre Gaza, pentru a cere un armistițiu. Și a devenit imposibil pentru mine să fiu chiar și la televizor. Nu am putut face niciun film major. Orice legat de Hollywood. Am găsit agenți, în cele din urmă, în Anglia și în Italia. Și am lucrat acolo. Am făcut un film în Italia și am jucat într-o piesă la Old Vic timp de câteva luni. Dar acestui regizor italian care tocmai m-a angajat i s-a spus să nu mă angajeze. Așa că asta este încă recent. El nu a ascultat. În acest moment, mă specializez în filme mici cu regizori care nu au regizat niciodată. Sunt filme independente din Europa. Așa că acesta este principalul motiv pentru care nu am lucrat atât de mult.” a declarat Susan Sarandon.

Paul Laverty s-a poziționat, de asemenea, împotriva giganților din tehnologie și a modului de răspândire a inteligenței artificiale:

“Este vorba despre concentrarea puterii. Cine deține aceste mari corporații, oameni ca (Peter) Thiel, știi, care nu are multe lucruri pozitive de spus despre demnitatea umană, nu-i pasă de egalitate. Nu-i pasă cine are acces. Trebuie să ne uităm la primul lucru și să vedem cine îl deține, pentru că ei decid. Ei decid asupra algoritmilor care ne afectează viețile în cel mai profund mod.

Și ceea ce mi se pare absolut incredibil este că ei o fac. Și apoi presupun că restul lumii va urma și va înghiți asta, indiferent de consecințe. Privește întreaga criză acum în fabricile de date, afectând sustenabilitatea, apa, afectând populațiile, și cred că oamenii încep să-și dea seama că nu ar trebui să lăsăm acești tech bros, miliardari, care sunt în mare parte libertarieni de dreapta, să dicteze cum ne trăim viețile.

Care este efectul asupra lucrătorilor dincolo de artiști, lucrătorii obișnuiți din societate și copiii noștri? Așadar, trebuie să examinăm cine îl deține. Și trebuie să o facem transparent. E mult prea important să-l lăsăm pe seama acestor tipi.” – a declarat Laverty.

Regizorul Park Chan-wook prezidează juriul din care mai fac parte Demi Moore, Chloé Zhao, Stellan Skarsgård, Ruth Negga, Laura Wandel, Diego Céspedes, Isaach De Bankolé și Paul Laverty.

România e reprezentată la această ediție de Fjord, cel mai nou lungmetraj regizat de Cristian Mungiu – în Competiția Oficială (Palme d’Or); Jurnalul unei cameriste, regia Radu Jude – în secțiunea Quinzaine des Cineastes; Atlasul Universului, regia Paul Negoescu – în secțiunea Ecrans Juniors și Titanic Ocean, regia Konstantina Kotzamani – în secțiunea Un Certain Regard.

În competiția oficială vor fi prezenți cineaști de renume, precum Pedro Almodovar, László Nemes, Paweł Pawlikowski, Asghar Farhadi sau Andrei Zviagintsev.

Considerat cel mai important eveniment cinematografic din lume, Festivalul de Film de la Cannes are loc anul acesta între 12 și 23 mai.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Scenaristul Paul Laverty, membru al juriului la Cannes: “Rușine celor de la Hollywood, i-au pus pe lista neagră pe Susan Sarandon, Mark Ruffalo și Javier Bardem pentru că s-au poziționat împotriva uciderii copiilor și femeilor din Gaza” appeared first on Cultura la dubă.

Rusia a fost exclusă de la Bienala de la Veneția după declanșarea războiului din Ucraina, la edițiile din 2022 și 2024. Dar a revenit la ediția de anul acesta.

Iar Israel nu a fost reprezentată în 2024, la un an de la declanșarea războiului din Gaza, după ce artiștii desemnați de Israel au refuzat să deschidă pavilionul pentru că Israel nu înceta atacurile asupra Palestinei.

Bienala va începe pe 9 mai, iar președintele Bienalei, Pietrangelo Buttafuoco, a anunțat că, în urma primirii demisiei juriului, ceremonia de decernare a premiilor va fi mutată de pe 9 mai pe 22 noiembrie. De asemenea, că în absența unui juriu, cei doi Lei de Aur, pentru cel mai bun artist și pentru cel mai bun pavilion, vor fi acordați în urma unui vot al vizitatorilor.

***

Pe 23 aprilie, același juriu scria: “Ca membri ai juriului, avem totodată o responsabilitate față de rolul istoric al Bienalei drept o platformă care leagă arta de urgențele timpului său. Recunoaștem relația complexă dintre practica artistică și reprezentarea statului-națiune care constituie o structură centrală a Bienalei de la Veneția, în special modul în care această relație leagă lucrările artiștilor de acțiunile statului pe care îl reprezintă. La această ediție a Bienalei, dorim să ne exprimăm intenția – să ne manifestăm angajamentul față de apărarea drepturilor omului și față de spiritul proiectului curatorial al lui Koyo Kouoh. Prin urmare, acest juriu se va abține să ia în considerare țările ale căror conducători sunt momentan acuzați de crime împotriva umanității de către Curtea Penală Internațională.

În acest demers, ne solidarizăm cu declarația curatorială a lui Koyo Kouoh:

Refuzând spectacolul ororii, a venit timpul să ascultăm tonalitățile minore, să ne acordăm sotto voce la șoapte, la frecvențele joase; să găsim oazele, insulele, unde demnitatea tuturor ființelor vii este protejată.”

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Juriul internațional al Bienalei de la Veneția a demisionat în unanimitate appeared first on Cultura la dubă.

“În inima mea e o mare durere de luni încoace. Vin din Israel și locuiesc acolo. Îmi iubesc țara, e casa mea. Dar ceea ce se întâmplă acum este atroce și îngrozitor, pe o scară inimaginabilă…

(întrerupt din sală: “politica…”)

E ok, puteți pleca dacă nu vreți politică. Politica e parte din viață! zi de zi, zi de zi! Știu că mulți dintre noi se simt complet fără speranță acum. Palestinieni nevinovați sunt uciși cu miile, dislocați din nou și din nou, fără spitale, fără școli, fără să știe când vor lua următoarea masă. Ostatici israelieni sunt ținuți în condiții inumane de doi ani, iar deținuți politici se sting în închisorile israeliene. Israelieni, evrei și palestinieni…

(întrerupt din sală: “fuck off!”)

O să mă lăsați să termin și apoi puteți să mă blestemați toată viața. Nicio problemă! Nicio problemă! (aplauze)

Israelieni, evrei și palestinieni…nu putem opri asta singuri. Vă rog, vă implor pe toți să faceți tot ce e în puterea voastră pentru a opri aceasta nebunie. Orice mică acțiune contează, în timp ce guvernele ezită și așteaptă. Nu mai putem lăsa asta să continue! Fiecare clipă care trece pune în pericol milioane de oameni. Vă mulțumesc!”, a spus Ilan Volkov.

BBC Proms este unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică clasică din lume și se desfășoară în această perioadă la Londra, în paralel cu Festivalul Internațional George Enescu de la București. La un alt concert de la BBC Proms, un grup de activiști pro Palestina au afișat bannere și au cerut oprirea genocidului.

BBC nu a difuzat niciunul dintre aceste momente. Totuși, BBC a preluat ieri știrea care a făcut înconjurul lumii: o comisie de anchetă a ONU a stabilit că Israel comite genocid în Gaza și a cerut ca toate statele membre ONU să oprească livrarea de armament către Israel.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Dirijorul israelian Ilan Volkov pe scena BBC Proms: “Ce se întâmplă acum în Gaza este atroce, îngrozitor. Palestinieni nevinovați sunt uciși cu miile, dislocați din nou și din nou, fără să știe când vor mânca.” appeared first on Cultura la dubă.

Președintele juriului este regizorul american Alexander Payne, iar ceilalți membri sunt: regizorul francez Stéphane Brizé, regizoarea italiană Maura Delpero, regizorul iranian Mohammad Rasoulof, actrița braziliană Fernanda Torres și actrița chineză Zhao Tao. Aceștia au fost prezenți pe covorul roșu, în deschiderea festivalului.

Anul acesta, România e prezentă la Veneția prin filmul lui Mihai Mincan, Dinți de lapte, în competiția Orizzonti, unde regizorul a mai fost prezent în 2022 cu primul său lungmetraj de ficțiune „Spre Nord”, care a câștigat premiul Bisato D’oro, acordat de asociația criticilor independenți.

La conferința de presă organizată ieri, jurnaliștii prezenți au pus accentul pe întrebări legate de Gaza și reacția cineaștilor la genocid. Întrebat despre subiectul Gaza, președintele juriului Alexander Payne, a evitat să se poziționeze, spunând că este “nepregătit”, răspunsul său făcând deja înconjurul presei internaționale.

“-Cineaștii italieni au semnat o scrisoare prin care semnalează ceea ce se întâmplă în Gaza și cer industriei de film și festivalului o poziționare fermă prin care să condamne genocidul comis de Israel în Gaza. La Cannes s-a întâmplat ceva similar, iar Juliette Binoche, președinta juriului, a semnat, de asemenea. Care este punctul dumneavoastră de vedere cu privire la asta?

– Sincer să fiu, mă simt puțin nepregătit pentru întrebarea aceasta. Sunt aici să jurizez și să vorbesc despre cinema. Sunt sigur că opiniile mele politice sunt în acord cu ale multora dintre voi. Dar am nevoie de puțin timp de gândire.”, a răspuns Alexander Payne.

Festivalul s-a deschis aseară cu premiera filmului lui Paolo Sorrentino, La Grazia, aflat în competiția principală, avându-l în rol principal pe celebrul actor Toni Servillo.

Competiția oficială cuprinde nume de cineaști extraordinari, cu cele mai noi filme ale lor: Frankenstein, de Guillermo del Toro, Le Mage du Kremlin, de Olivier Assayas, Father, Mother, Sister, Brother, de Jim Jarmusch, Bugonia, de Yorgos Lanthimos, Orphan, de Laszalo Nemes sau No Other Choice, de Park Chan-wook.

Dinți de lapte, regia Mihai Mincan

„Dinți de lapte”/ ”Milk Teeth” va avea premiera mondială în competiția Orizzonti a Festivalului Internațional de Film de la Veneția. Acțiunea filmului „Dinți de lapte”/ ”Milk Teeth” se petrece la sfârșitul anului 1989. Într-un cartier al unui mic oraș de provincie, o fetiță este trimisă de către părinții ei să ducă la gunoi o găleată plină cu coji de nucă. Este Săptămâna Mare și mama ei se pregătește să facă un cozonac. Copila își salută prietenii aflați în fața blocului, le spune că vine și ea imediat la joacă cu ei, apoi dispare fără urmă. Nimeni nu știe, dar dispariția ei nu este întâmplătoare. În zonă sunt zeci de copii pierduți fără urmă. Numele și destinele lor fac parte dintr-o realitate ținută sub tăcere de regimul politic. 

„Am crescut cu multe filme americane. Au fost primele mele repere în materie de cinema, am încercat să învăț din ele ce și cât se poate spune, folosind un anumit fel de a povesti prin imagini. Ani mai târziu, am aflat că multe dintre aceste filme avuseseră primele lor proiecții la TIFF. Le mulțumesc celor din Toronto că au avut încredere într-un film dintr-o țară mică, fără cinematografe. ”, spune regizorul Mihai Mincan.

Protagonista filmului, actrița Emma Ioana Mogoș, debutează într-un rol principal în filmul lui Mihai Mincan cu forță și sensibilitate. Emma joacă rolul Mariei, o fetiță de 10 ani, ultima persoană care o vede pe sora ei, înainte ca aceasta să dispară. De-a lungul următoarelor luni, Maria devine martoră tăcută la toate evenimentele ce urmează: ancheta cinică a Miliției, căutările disperate ale părinților, dispariția universului în care copilărise până atunci. Treptat, fata realizează că un mister înfricoșător o amenință din întunericul care acoperă tot ce este în jur. 

Din distribuția filmului mai fac parte: Marina Palii, Igor Babiac, István Téglás, Victor-Ioan Rogobete, Lara Maria Alexandra Comănescu, Maia-Victoria Boboc, Albert Ciută, Karina-Ziana Gherasim, Tudor Morar, Mihaela Rădescu, Ada Lupu, Cătălin Filip, Luca-David Cărăvan, Ingrid-Maria Tirintică.

Festivalul de la Veneția se desfășoară în perioada 27 august – 6 septembrie 2025.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Cristian Mungiu, în juriul Festivalului de la Veneția, alături de Alexander Payne, Mohammad Rasoulof, Fernanda Torres appeared first on Cultura la dubă.

Acesta a cântat aproximativ o oră și jumătate în arabă, engleză și franceză și a vorbit despre genocidul din Gaza.

Născut la Ierusalim și crescut în Gaza, Saint Levant, acum în vârstă de 24 de ani, a povestit pe scenă că bunicul său a fost dat afară din casă în 1948. A susținut un discurs care a impresionat mulțimea de aproximativ 20.000 de oameni, fiind aplaudat. Publicul a scandat “Free Palestine!”.

“Vorbeam zilele acestea cu bunicul și mi-a spus: Marwan, voi sunteți generația care va produce o schimbare, fiindcă acum toată lumea este conștientă de genocidul care se întâmplă în Gaza. Acesta nu este un război, nu este un conflict, acesta este un genocid. Este foarte foarte important să îl numim așa cum este. Opresorul, regimul israelian, folosește media pentru a ne portretizează drept niște barbari, sălbatici, ca și cum noi ne-am născut să ucidem israelieni, ca și cum noi nu avem viața noastră, pasiuni, interese. Dar eu sunt aici să vă spun că palestinienii sunt oameni frumoși, suntem oameni de onoare, suntem darnici, suntem empatici. Suntem tot ceea ce ei spun că nu suntem și mai mult de atât.

Nu suntem așa cum spun ei la televiziuni. Sunt deja 100 de ani! 100 de ani de când desfășoară acest război psihologic și încearcă să ne picteze în această lumină.

Dar uitați-vă la voi! Uitați cât de mulți oameni sunteți aici. Este incredibil! E uimitor! Vă mulțumesc atât de mult!

În sfârșit lumea se trezește în fața acestui genocid și noi vom fi generația care va vedea Palestina liberă și copiii noștri vor putea rezerva un bilet de la București la Ierusalim!

Aș vrea să mai spun ceva. Știu că în fiecare zi avem probleme, se strică mașina în drum spre sala de sport, poate banana pe care ai mâncat-o nu a fost bună, toți avem probleme, dar eu v-aș spune să ne oprim o clipă și să fim recunoscători pentru aceste probleme pentru că frații și surorile noastre din Gaza nu se confruntă doar cu genocidul, ci cu înfometarea. De trei luni încoace, acești oameni mor de foame. Israelienii au blocat accesul presei, nu vor ca lumea să știe ce e acolo. Dar eu sunt aici și vă spun, pentru că încă am prieteni acolo. Acești oameni vor cădea și vor intra în cărțile de istorie. Free Palestine!”

Saint Levant a locuit în Gaza până în 2007. Împreună cu familia sa a plecat apoi în Iordania. Iar din 2018 locuiește la Los Angeles, unde a absolvit Universitatea Santa Barbara.

Originile sale sunt multiculturale, mama sa fiind jumătate algeriană, jumătate franțuzoaică, iar tatăl jumătate palestinian, jumătate sârb. Asta se reflectă și în muzică sa, cântând în arabă, franceză și engleză.

Recent, el a încheiat un parteneriat cu lanțul de cosmetice Huda Beauty, care a lansat un ulei de buze cu numele piesei sale Kalamantina, iar în urma lui a donat 200.000 de euro organizației Medici fără Frontiere pentru îngrijirea răniților din Gaza. Toate încasările din vânzarea produsului vor fi, de altfel, donate în același scop.

Saint Levant a mulțumit publicului din România pentru afișarea steagurilor Palestinei și a transmis: “Copiii noștri vor fi liberi să alerge pe plajele din Gaza!”

Urmărește discursul său și momente din timpul concertului pe Instagram Cultura la dubă.

CONCERT Together for Palestine pe 17 septembrie la Londra

Mai mulți artiști britanici și palestinieni vor susține cel mai mare concert pentru Palestina pe 17 septembrie, pe stadionul Wembley din Londra. Printre aceștia se numără Damon Albarn, solistul trupelor Blur și Gorillaz, Bastille, Jamie XX, Cat Burns sau Hot Chip. Evenimentul este organizat de muzicianul Brian Eno, alături de producătorii Khaled Ziada, fondatorul London Palestine film festival și Tracey Seaward, producătorul de film care a produs și ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice din 2012.

COMUNICAT U2 pro Palestina

Un alt mesaj important pentru încetarea genocidului pe care Israel îl comite în Gaza a venit ieri de la trupa U2. Cei 4 membri U2 au transmis ieri un amplu comunicat de presă pe această temă.

„Toată lumea este de mult timp îngrozită de ceea ce se întâmplă în Gaza, dar blocarea ajutorului umanitar şi planurile actuale de preluare militară a oraşului Gaza au dus conflictul într-un teritoriu necunoscut… vrem ca publicul nostru să ştie care este poziţia fiecăruia dintre noi”, a declarat trupa.

Bono, solistul trupei U2, a comparat imaginile din Gaza cu foametea din Etiopia din 1985: „Când pierderea în masă a vieţilor necombatanţilor pare atât de calculată… în special moartea copiilor, atunci «răul» nu este un adjectiv hiperbolic”. Acesta a condamnat atacul Hamas din 7 octombrie 2023 asupra israelienilor, însă a transmis că genocidul nu poate fi folosit drept răzbunare și că guvernul israelianul nu are justificare pentru asta.

Chitaristul The Edge i-a adresat trei întrebări premierului israelian Benjamin Netanyahu: „Credeţi cu adevărat că o astfel de devastare poate avea loc fără a acumula ruşine generaţională? Dacă respingeţi soluţia celor două state… Care este viziunea dvs. politică? Pur şi simplu un conflict perpetuu?”.

Basistul Adam Clayton a spus: „Criza umanitară din Gaza pare o răzbunare asupra unei populaţii civile care nu este responsabilă pentru atacul criminal al Hamas.”

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Prezența artistului palestinian Saint Levant la Summer Well, întâmpinată cu urale și scandări pro Palestina appeared first on Cultura la dubă.

Aceasta a completat: “Asta să fie un avertisment pentru toate universitățile și instituțiile academice din țară”.

Harvard numește această decizie “ilegală” și lucrează la combaterea ei – scrie BBC.

Aproape 7000 de studenți străini au fost admiși doar anul trecut la Harvard, asta însemnând 27,2% din total.

În aprilie, administrația Trump amenințase cu această decizie, dacă Harvard nu va lua măsuri suplimentare pentru combaterea antisemitismului.
În realitate, Trump a interzis încă de la începutul mandatului protestele studențești pro Palestina.

Decizia vine azi, după ce azi-noapte doi oficiali ai Ambasadei Israelului au fost împușcați mortal la ieșirea din Muzeul Evreiesc din Washington. Ucigașul s-a predat după aceea și, în timp ce era încătușat, a strigat “Free, Free Palestine”.

_{*știre în curs de actualizare}

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Trump interzice Universității Harvard să mai admită studenți străini appeared first on Cultura la dubă.

Potrivit Asociației Bibliotecarilor din Ucraina, printre instituțiile culturale prinse în încleștarea trupelor se numără și o serie de biblioteci din Kiev, Charnikiv, Sumy sau din regiunea Lugansk. Multe librării au fost și ele lăsate în urmă când proprietarii lor s-au refugiat.

Între timp, cele rămase în picioare au devenit adăpost pentru oamenii plecați din calea bombelor sau puncte de coordonare pentru voluntari. Încă se citește între pereții lor, copiii încă ascultă povești. Dar e greu de imaginat că vor fi liniștite prea curând.

Cu ocazia Zilei Internaționale a Cărții, facem însă un pas înapoi în istoria recentă și căutăm exemple care ne arată că, din molozul lăsat în urmă de războaie, cultura și frumosul pot renaște – atât timp cât în jurul lor se adună comunități.

***
Biblioteca Universității din Mosul (Irak) 

În 2014, Biblioteca Universității din Mosul a fost bombardată de militanți ai Statului Islamic, care încercau să preia controlul asupra orașului. Cel puțin nouă rachete au lovit clădirea, transformând-o într-un morman de praf și fiare contorsionate.

Sub bătaia lor, aproximativ 85% din colecția bibliotecii – a doua cea mai mare din țară – s-a pierdut. Între 8.000 și 10.000 de cărți și manuscrise au fost complet distruse. Lor li s-au adăugat alte câteva mii de cărți de drept, sociologie, filosofie sau literatură arse intenționat în restul orașului.

Teroriștii Statului Islamic erau angajați atunci în ceea ce UNESCO avea să numească o „distrugere sistematică a patrimoniului”, menită să „elimine diversitatea culturală” care alcătuia esența statului irakian. 

Un apel lansat de bloggerul Mosul Eye (care și-a dezvăluit ulterior identitatea de istoric) a făcut însă ca peste 50 de studenți și absolvenți ai Universității din Mosul să se adune la locul dezastrului și să salveze ce mai putea fi salvat din cenușă. Zile la rândul au scos la suprafață mii de volume, cu toate că în vestul orașului războiul continua. 

Printre ruine a avut loc chiar și un festival de artă, The Mosul Eye Festival, la care au fost expuse fotografii și artiștii locali au cântat muzică live, vrând să atragă atenția asupra situației în care se afla instituția.

Într-un sfârșit, în luna februarie a acestui an, biblioteca și-a redeschis porțile. Ajutorul venit din partea Programului de Dezvoltare al Națiunilor Unite, donațiile de carte din întreaga lume, dar mai ales determinarea comunității locale i-au permis să redevină un „far al cunoașterii” care se mândrește chiar și cu un nou slogan: „Cuvântul imposibil nu există în dicționarul nostru”. 

Librăria Samir Mansour (Fâșia Gaza)

Tot luna februarie a anului 2022 a adus și redeschiderea uneia dintre cele mai mari librării din Fâșia Gaza, Samir Mansour Bookshop. Timp de mai bine de două decenii, aceasta fusese un punct important de întâlnire pentru intelectuali, studenți și elevi, fiind recunoscută inclusiv pentru faptul că avea cea mai mare colecție de cărți în limba engleză din regiune. 

Pe 18 mai 2021, însă, a fost puternic lovită de rachete lansate de trupele israeliene în cadrul celui mai recent război israeliano-palestinian. Cele 100.000 de cărți de pe rafturi și, odată cu ele, amintirile strânse de fondatorul librăriei, Samir Mansour, s-au împrăștiat pe străzi.

Potrivit The Guardian, forțele israeliene au spus atunci că librăria nu ar fi reprezentat o țintă, dar că în clădirea care o adăpostea ar fi fost produse arme pentru gruparea Hamas. Pagubele s-au ridicat la circa 700.000 de dolari. „Atunci am înțeles sensul cuvântului durere, ce înseamnă să pierzi tot ce ai iubit”, a declarat Samir Mansour pentru Al Jazeera. 

În ajutor i-au sărit câțiva activiști, care au lansat o campanie online de strângere de fonduri. Mii de oameni au răspuns inițiativei donând mai bine de 250.000 de dolari, și 100.000 de volume, strânse din Egipt până în Marea Britanie, și-au croit drum către Fâșia Gaza. „Nu m-am așteptat la o asemenea susținere. A fost ceva dincolo de imaginația mea și mai mult decât minunat”, a răspuns Mansour.

Noul sediu al librăriei sale, inaugurat la doar nouă luni de la bombardament, are acum două etaje și se întinde pe 1.000 de metri pătrați. E un spațiu luminos, divers, în care cititori de toate vârstele sunt așteptați să bea un ceai și să răsfoiască pagini de poveste. 

Biblioteca Națională din Sarajevo (Bosnia și Herțegovina)

Biblioteca Națională a Bosniei și Herțegovinei a ars în noaptea dintre 25 și 26 august 1992. Orașul în care se afla, Sarajevo, era sub asediu de aproape cinci luni – și urma să mai fie pentru mai bine de trei ani, în cadrul unui război violent, care a contribuit la destrămarea Iugoslaviei. 

Forțele adverse pro-sârbe trăseseră asupra caselor. Nu ar fi avut niciun motiv să transforme și biblioteca în țintă, pentru că aceasta nu servea niciun scop militar, dar, chiar și așa, au îndreptat tunurile asupra ei și i-au dat foc. 

În câteva ore, din clădirea inaugurată în 1896, care fusese martora izbucnirii Primului Război Mondial (arhiducele austriac Franz Ferdinand tocmai plecase de la o recepție organizată în incinta ei când a fost asasinat), au mai rămas doar zidurile exterioare. Arabescurile sale impresionante au ars.

Circa două milioane de cărți, manuscrise și documente vechi, unele din Imperiul Otoman sau cel Austro-Ungar, s-au făcut scrum. 80% din întreaga colecție. Iar bosniacii au simțit că istoria le este atacată, că însăși conviețuirea pașnică dintre musulmani, evrei și creștini e pusă sub semnul întrebării.

La scurt timp după incendiu, violoncelistul Vedran Smailović, care începuse să cânte „Adagio în G Minor” printre ruinele din Sarajevo, a cântat și în clădirea distrusă a bibliotecii. Era în egală măsură un gest de sfidare față de trupele care continuau să tragă și un îndemn la pace, la frumos.

A fost nevoie de 22 de ani și o investiție de circa 18 milioane de euro pentru ca Biblioteca Națională a Bosniei și Herțegovinei să fie refăcută așa cum era descrisă în documentele originale. În primăvara lui 2014, ea și-a primit din nou cititorii, găzduind și biblioteci universitare, și un muzeu dedicat propriei istorii. 

***

Când bombardamentele din Ucraina vor înceta, unele muzee, teatre, biblioteci sau librării se vor dovedi a fi pierdute pentru totdeauna. Altele vor avea nevoie de ani întregi de muncă pentru a-și redeschide porțile. Dar o vor face. Istoria ne oferă atâtea exemple.

The post După război, cărțile rămân appeared first on Cultura la dubă.