În mijlocul unei crize financiare care afectează întreaga țară, dar mai ales categoriile vulnerabile, precum sectorul cultural, și în contextul unui an electoral care a divizat mai mult ca oricând societatea românească, Festivalul Național de Teatru a început aseară mai curajos ca oricând, în Sala Mare a Teatrului Național București.

În spectacolul “Gro(o)ve”, gândit pentru a fi jucat o singură dată, regizorul Radu Afrim a adus pe scenă nu doar unele dintre cele mai frumoase voci feminine românești și actori-dansatori fantastici, conduși de coregrafa Andreea Gavriliu, ci și imagini cu tragicul război din Ucraina, fragmente din micro-universul muncitorilor străini mutați în România, mesaje anti-fasciste și îndemnuri la iubire. 

Folclorul românesc, confiscat pe nedrept și folosit ca armă politică de partidele extremiste AUR, POT și SOS, a redevenit aseară liber, autentic și curajos, iubit de oamenii din sală, indiferent de opțiunile lor politice. 

Dacă anul trecut deschiderea a fost marcată de un discurs steril și politicianist susținut de Raluca Turcan, pe atunci ministrul Culturii, de data aceasta niciun politician nu a mai avut loc pe scenă. Președintele UNITER, Dragoș Buhagiar, a îndemnat la unitate de breaslă în fața ordonanței care periclitează activitatea în sectorul cultural. 

“Societatea românească e într-un moment extrem de periculos. Este timpul să ne adunăm și să tragem toți în aceeași direcție.”, a spus Buhagiar. 

***

Cu Sala Mare a Teatrului Național arhiplină, ocupată, ce-i drept, de numeroși invitați (artiști, manageri culturali, politicieni, sponsori, jurnaliști) și mai puțin de simpli spectatori, Festivalul Național de Teatru a arătat aseară cu totul diferit de edițiile anterioare. Pentru a repara cât de cât injustiția modului în care au fost distribuite biletele, regizorul Radu Afrim a încercat, așa cum o face mereu, să ocupe fiecare scaun rămas liber, cu studenții care așteptau afară șansa de a-i vedea spectacolul, cu atât mai mult cu cât vorbim despre un show jucat o singură dată.

Timp de aproximativ două ore, nu am văzut un spectacol de teatru, ci un performance multidisciplinar care a reunit cu forță și totodată cu sensibilitate, muzicieni de jazz, 5 interprete cu timbre vocale diferite, actori, dansatori, proiecții video și un univers sonor care aducea din când în când, printre noi, fragmente din natură. 

Actorii Marius Manole și Flavia Giurgiu, apropiați colaboratori ai lui Radu Afrim, au deschis spectacolul și ne-au invitat în universul unui bar în care cu toții își îneacă amarul pe momente muzicale de jazz, etno-jazz și folclor românesc sau maghiar. 

Cunoscuta interpretă și compozitoare de jazz Luiza Zan a revenit la TNB într-o nouă colaborare cu Radu Afrim, după celebrul spectacol de neuitat – Năpasta, prezent în FNT acum 12 ani. 

Corina Sîrghi ne-a arătat că, pe lângă vocea sa minunată, poate fi și o actriță extrem de carismatică – sărutul său cu actorul Ștefan Iancu (care apare doar pentru acest moment în spectacol) a fost unul dintre highlighturile spectacolului.

Ioana Milculescu, cunoscută pentru colaborarea cu grupul Subcarpați, a cărei poveste am spus-o pe Cultura la dubă, a adus cu timbrul său apăsător sobrietatea specifică doinei românești autentice. 

Fruszina Szabo, actrița Teatrului Național Târgu-Mureș pe care o vom vedea și în această seară în Casa dintre blocuri, regizat de Afrim, a contribuit cu momente muzicale încărcate cu umorul și autoironia specifice folclorului maghiar. 

Ana Everling, o tânără cântăreață din Republica Moldova stabilită în Statele Unite și prea puțin cunoscută în România, a fost revelația absolută a acestui spectacol. Jucăușă și luminoasă, s-a integrat perfect printre trupa de dansatori condusă de coregrafa Andreea Gavriliu, conducându-i prin vocea sa pe ritmurile melodiei Bătrâneasca, un performance de 8 minute care a încheiat spectaculos evenimentul. 

Muzica live a fost interpretată de Andrei Petrache – pian, Cătălin Răducanu – pian, Răzvan Florescu – vibrafon, Philip Goron – percuții, Mike Alex – contrabas, Kónya Ütő Bence – sample / keyboard și Lehel Vitalyos – contrabas. Azi, când marele pianist de jazz Mircea Tiberian s-a stins din viață, ei ne dau speranța ca jazzul românesc are un viitor strălucitor în față, iar Afrim le-a adus o binemeritată vizibilitate.

Eva Danciu, Teo Velescu, Valentina Kocsis, Alice Veliche, Bianca Adelina Geantă, Tamara Găgeatu, Mariana Gavriciuc, Eduard Chimac, Iustin Danalache, Filip Stoica, Andrei Bouariu, Ciprian Chiujdea (n.r. protagonistului filmului Trei kilometri până la capătul lumii, selectat în competiția oficială la Cannes 2024), Robert Popa și Răzvan Conțiu, sub îndreptarea lui Radu Afrim și a Andreei Gavriliu, au constituit o echipă spectaculoasă de actori-dansatori care ar putea concura cu orice mare companie de dans din lume. 

Costumele, de la ținute de piele și latex, la treninguri și rochii voluminoase, când vaporoase, când geometrice, au fost realizate de talentatul scenograf Cosmin Florea. Iar artistul vizual Andrei Cozlac a livrat și de această dată proiecții video puternice, de la peisaje feerice la imagini cu imigranții veniți din Nepal, Sri Lanka și India sau cu orașe distruse de bombardamente în Ucraina. 

În Gro(o)ve, Afrim a organizat o petrecere încărcată cu tristețe, frumusețe și iubire, la capătul căreia unii sfârșesc cu speranță, alții în agonie. Este lumea în care trăim azi, redată cu măiestrie în artă. 

Radu Afrim este un mare artist. Și continuă să creeze cu frenezie spectacole memorabile. Este pentru prima dată când FNT are un artist asociat și prima dată când Festivalul Național de Teatru se deschide cu o producție proprie. Afrim a ridicat un standard pe care așteptăm să-l depășească viitorii artiști asociați în anii ce vor urma. 

La finalul spectacolului, unii dintre tinerii actori prezenți pe scenă povesteau că nu știu încotro se vor îndrepta acum, fiindcă unele dintre colaborările lor sunt blocate de Ordonanța 52, care interzice plățile către servicii externe instituțiilor publice de cultură. Iar un deputat povestea că unele instituții nu au cu ce să cumpere consumabile de bază. 

Deși ministrul Culturii, Andras Demer, a anunțat într-un interviu pentru Cultura la dubă că joia aceasta Ordonanța 52 va fi modificată astfel încât să deblocheze aceste situații, nu s-a întâmplat asta în ședința de guvern. 

FNT a început și va aduce în următoarele 8 zile cele mai bune spectacole ale anului trecut. Cu o echipă curatorială formată din Raluca Cîrciumaru (critic de teatru), Alina Epîngeac (critic de teatru) și Ionuț Sociu (dramaturg și jurnalist cultural), și cu o imagine schimbată de scenografa Irina Moscu, festivalul promite o ediție curajoasă, care cuprinde un focus Radu Afrim, controversatul spectacol Proorocul Ilie, criticat de Biserica Ortodoxă Română, regizat de Botond Nagy sau Jurnal de România, regizat de Carmen Lidia Vidu, cu mărturii puternice despre abuzuri în teatrul românesc.

Cele mai multe dintre spectacole au fost sold-out în câteva minute de la punerea în vânzare a biletelor.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Când este lovită, cultura reacționează mai puternic ca oricând. Deschiderea FNT, cu “Gro(o)ve”, de Radu Afrim, a fost o declarație de rezistență prin artă  appeared first on Cultura la dubă.

Recent a avut loc tabăra de creație Glo Creative Camp, un proiect dezvoltat de Electric Castle, aflat la a lll-a ediție. La finalul celor două săptămâni s-au născut două show-uri live care vor putea fi văzute la Electric Castle 2023.

Dacă prima săptămână s-a concentrat pe muzica electronică, avându-l ca mentor pe Cesar Merveille, un cunoscut producător francez stabilit la Berlin, și ca invitați speciali pe doi artiști japonezi Yousuke Fuyama și DJ Taku, a două săptămână a fost dedicată muzicii live și dezvoltării proiectului “Ioana”, cu MC Bean de la Subcarpați pe post de mentor și producător muzical.

Am petrecut o zi în rândul artiștilor care au conturat show-ul Ioanei și am văzut cum se naște muzica lor.

***

“Mă consider o persoană norocoasă pentru că mă aflu aici” ne spune Ioana într-o pauză în care colegii săi de tabără pregătesc setup-ul pentru un nou videoclip.

Ioana Milculescu a intrat în proiectul Culese din Cartier în urmă cu aproximativ 3 ani, fiind remarcată de Bean, și este deja una dintre vocile recognoscibile la concertele Subcarpați.

Vine din localitatea Corabia, județul Olt și a absolvit Facultatea de Limbi Străine, la specialitatea greacă – germană. Dar muzica a fost dintodeauna marea sa iubire, așa că s-a dedicat ei.

„Am urcat pe scenă la grădiniță și de atunci nu m-am mai dat jos.”, spune acum zâmbind.

La malul Dunării, acolo unde a copilărit, s-a atașat de tradiții și folclor, ceea ce avea să o aducă alături de Subcarpați.

„Eu am participat acum vreo 3 ani la o competiție de folclor pe TVR și de acolo a apărut un clip cu mine interpretând o baladă. O prietenă care îi cunoștea pe băieții de la Subcarpați le-a arătat clipul, m-am dus la ei la studio, ne-am cunoscut, am început să cântăm și am mers în concert cu ei.”

Sub coordonarea lui Bean și cu sprijinul muzicienilor din grupul Culese din Cartier, Ioana Milculescu și-a dezvoltat între timp propriul proiect muzical, care se numește simplu – Ioana. Acum cinci luni a lansat primul său videoclip – Doru’ ca Pădurea, iar în Creative Camp s-au dezvoltat mai multe piese și show-ul pe care Ioana și colegii săi de scenă îl vor susține la Electric Castle 2023.

Totul s-a întâmplat sub îndrumarea artistică a mentorului Bean, iar miza taberei a fost să producă un show live de 40 de minute, însă artiștii au avut libertatea totală din punct de vedere muzical.

Deși contribuția muzicală a producătorului Bean a fost factorul determinant, acesta rămâne modest și vorbește despre importanța aportului fiecărui muzician.

„Mentor e doar un titlu. Sunt oameni aici cu mai multă experiență decât mine. Sunt foarte multe lucruri de învățat. Înveți tonuri noi, cum se aplică în diferite stiluri muzicale, ai altă motivație când îi vezi pe ceilalți motivați, înveți de la fiecare câte ceva fiindcă fiecare e specializat pe instrumentul lui. Fiecare suntem mentori în momentul în care ne inspirăm unii pe alții.

Noi suntem obișnuiți să gândim spectacolele pentru scene mari, ne-a venit mănușă să gândim un spectacol pentru Ioana, la Electric Castle 2023. Din experiență am observat că ce ne place nouă le place și oamenilor, e un sentiment destul de confortabil. Te lasă să creezi ce vrei tu, să nu îți pui limite.

Nu avem o rețetă anume pentru crearea unui show, dar încercăm să le dăm drive-ul de la Subcarpați, de la Culese din Cartier.” – Bean

Prezent în tabără a fost și AFO, unul dintre cele mai relevante nume de pe scena hip-hop din România și cel care se ocupă de managementul proiectului Culese din cartier.

“E prima dată când suntem chiar în formula asta, într-un camp creativ. S-a dezvoltat o energie a unei prietenii noi, deși noi ne știam dinainte. Dar acum, la treabă, s-au creat niște amintiri pe care nu avem cum să le uităm.

Toată lumea a dat randament extraordinar, poate chiar mai mult decât ne așteptam, și suntem bucuroși că s-au întâmplat toate lucrurile astea în doar o săptămână.”, ne spune AFO,

Alături de Ioana, ceilalalți artiști selectați să participe în tabără au fost Andrei Buibaș, Valentin Mușat, Philip Goron, Lorin Lepădatu, Maria Constantin și Tudor Dănilă. Cu toții vor forma acum un grup live pentru concertele Ioanei.

“Ne-am făcut un plan dinainte, am venit aici și am trecut la treabă. Ne-am concentrat energia aici, e un vibe interesant și nou pentru mai mulți dintre noi, să stăm într-un loc și să ne concentrăm toți pe muzică.

Când ești în mediul potrivit, înconjurat de oameni care fac același lucru, se conturează o echipă, se nasc lucruri frumoase, un beat, o strofă. Fiecare își duce magia din mediul muzical din care vine și se creează o simbioză.”, spune Ioana.

Totul s-a întâmplat la Arome 22, un loc special din Eforie Sud, care îmbină noul cu vechiul, în curtea unei case istorice – Vila Cerbu.

“A fost așa cum ar trebui să fie orice sesiune de creație, cu distracție, voie bună, experiențe noi, multă libertate, muzică. Am stat de dimineață până seara și am creat, fără a avea un alt scop decât a face muzică.

Cu toate grijile și problemele fiecăruia, e greu să găsești timp de creație în comun. Într-un astfel de context, în care toți ne adunăm, știm că ăsta e scopul nostru, să experimentăm, să căutăm sound-uri, nu mai există viața personală a fiecăruia, ci există acest scop comun, de a crea și a scoate un material la sfârșitul unei săptămâni.”, ne povestește Philip Goron, percuționist.

Philip studiază percuție clasică la Conservator și face parte din mai multe proiecte muzicale, cum ar fi Tumbe, alături de solista Mara sau Mădălina Pavăl Live Orchestra.

La fel ca el, fiecare artist din tabără a venit cu propriile cunoștințe și influențe muzicale, astfel că produsul final este greu de încadrat într-un anume gen muzical.

„Sunt mai multe stiluri combinate, nu aș putea să definesc unul anume. Ține mai mult de emoție, de ceea ce transmit.”, declară Ioana.

“Noi am zis că Ioana face un soul românesc. Se caută un stil anume, nu e un proiect de laborator, am ajuns la un sound destul de deschis, prietenos pentru radio. Pe partea de concert va fi mai înfipt, cu o chitară distors în plus, cu momente prelungite, menite să te facă să intri în starea de concert specifică Subcarpați. Ioana merită să fie în concerte pe scene mari, iar asta a fost o suprapunere fantastică.”, spune Bean.

O săptămână petrecută laolaltă a fost mai mult decât benefică și productivă, povestesc participanții.

“Din când în când, chiar căutăm zone de creație, să ne “izolăm”, să fim doar noi și gândurile noastre, instrumentele, ideile. E binevenită o săptămână de genul acesta pentru că se pot naște idei noi. Adică vii deja de acasă cu niște idei, dar aici se transformă.” – AFO.

“Vrem să conectăm cât putem de mult Creative Camp cu Electric Castle, astfel încât publicul să consume ceea ce se creează în tabără.”, explică Sorina Cămărășan, managerul Glo Creative Camp.

Pe lângă muzicienii amintiți mai sus, tabăra a adunat, în realitate, mult mai mulți creativi, de la muzicieni invitați, regizori, fotografi sau artiști vizuali. Glo Creative Camp a însemnat și mese laolaltă, muzică live la răsărit, băi în piscină sau ateliere de meșteșugărit instrumente muzicale.

Pentru artiștii prezenți urmează multe ore de lucru în studio și alte sesiuni de creație, până la show-urile care vor putea fi văzute la Bonțida, la Electric Castle 2023.

***

Acest articol a fost realizat cu sprijinul Electric Castle.

The post Peste 20 de artiști au stat două săptămâni la Eforie Sud cu un singur scop – să creeze muzică appeared first on Cultura la dubă.