“Nu mă așteptam să fie atâtea săli pline, nu știu de ce se întâmplă asta, de ce un film devine dintr-o dată cu succes la public. Nu l-am făcut nici pentru festival, nici pentru succes la public, iar când văd că se întâmplă asta, înseamnă că ceva oi fi făcut bine.”, spune regizorul Bogdan Mureșanu pentru Cultura la dubă.

Aflat la primul său lungmetraj, Bogdan Mureșanu continuă traseul extraordinar pe care l-a avut cu scurtmetrajul Cadoul de Crăciun, premiat de Academia Europeană de Film și selectat pe lista scurtă a nominalizărilor la Oscar. De altfel, scurtmetrajul cu Adrian Văncică și Ioana Flora în rolurile principale este inserat perfect în “Anul Nou care n-a fost”, devenit un film-puzzle despre zilele de 20-21 decembrie 1989 în București.

“A fost de la bun început ideea de a avea un lungmetraj cu acest scenariu, dinainte de scurtmetrajul Cadoul de Crăciun, sau el a apărut doar după succesul scurtmetrajului?

Am avut ideea de a face un lungmetraj despre demolări cu mult înainte de Cadoul de Crăciun. Povestea doamnei a cărei casă se demolează, interpretată de Emilia Dobrin, e o poveste veche. Numai că nu găsisem soluțiile să fac filmul. Și atunci am făcut acea pastilă cu Cadoul de Crăciun, care mi se părea tot timpul că e un fragment dintr-o poveste mai mare.

Așa că am făcut filmul ca atare, caleidoscopic, am inclus mare parte din poveștile care mă interesau. Mi-a plăcut să fac asta, să fac finalul acestui film în mod special.

Care chiar este impresionant, emoționant. E interesant că pe parcursul filmului s-au tot auzit râsete în sală, ca și cum asistam la o comedie, dar deznodământul era din ce în ce mai trist, a stârnit emoții din alt registru.

Da, de aceea i-am spus tragicomedie. Așa l-am văzut eu, ca un carusel de emoții. Știi care e paradoxul când faci un film? Petreci atât de mult timp cu el, îl editezi și apoi când scapi de el, scapi. Eu l-am evacuat din mine acum aproape un an, iar acum trăiesc doar bucuria de a-I vedea pe ceilalți relaționând cu filmul. Sunt recunoscător publicului și celor care îl văd.

De ce ai fost așa de interesat să vorbești despre comunism?

Pentru că am și trăit puțin în perioada aia, pentru că mi s-a părut că ziua aia a fost o zi izbăvitoare și pentru că din interes artistic am vrut să fac și eu propria mea viziune asupra unor momente importante din istoria noastră. S-au făcut filme pe acest subiect, dar am vrut să fac un pic altfel.

Am știut de la bun început că nu e un film lent, că ar putea să atragă publicul, pentru că are momente de umor, dar nu mi-am închipui că va fi așa, sincer. M-am gândit că va avea o formă modernă, cred că e un film Tik-Tok, făcut din sketchuri, dar are o noimă. L-am făcut așa fiindcă așa se făceau scenetele de televiziune odinioară, mai ales cele de Revelion.

Dar cel mai mult am vrut să fie despre abolirea gândirii critice, că asta a cauzat toată problema atunci, nu mai aveai voie să ai gândire critică, era bine doar ce ți se dicta. Iar asta poate să apară oricând, mai ales în zilele noastre, când ai doar buton de like și dislike.

Cum a fost pentru tine să gestionezi un proiect atât de mare, fiind la primul tău lungmetraj?

A fost dificil. Putea să fie și al 2-lea și al 10-lea lungmetraj, că tot era greu. E un film dificil de făcut, cu 40 de actori, o mulțime de locații. Nu cred că acum aș mai putea să îl fac.

De ce?

Pentru că acum știu cât de dificil este. Hahaha. Când m-am apucat de proiectul ăsta nu eram pregătit nici fizic nici psihic. Nu am putut să dorm în perioada aia, probabil din cauza adrenalinei, nu am putut să dorm bine multe luni, de aceea devenisem și foarte slab.

Ce fel de frământări ai avut pe parcursul filmărilor, ca regizor, ca om?

Aveam dubii în privința multor locații, eu nu știam cum o să iasă un film compus din atâtea locații, atâtea piese într-un puzzle. M-am străduit să joace toți actorii oarecum în aceeași cheie, am avut niște variații de joc și doar am sperat că o să funcționeze. Mi-am luat niște măsuri de precauție, am gândit momentele de umor, finalul grandios, toate lucrurile astea erau în mintea mea când am scris scenariul.

Chiar și muzica era notată în scenariu. Dar una este planul și alta e înfăptuirea lui.

Ce așteptări ai acum de la film?

Orice așteptare am avut mi-a fost depășită. Doar ce s-a întâmplat la Veneția, cu 4 premii, este uluitor. Unul dintre ele, cel mai important, zic eu, este premiul criticilor raportat la toate filmele din competiție, vreo 50 de filme cred.

Iar în ceea ce privește publicul, mă bucură că am văzut mulți tineri, e un public divers, din diverse categorii. Fiind un film despre oameni, nu despre comunism, cred că poate fi atrăgător.

Ce urmează acum pentru tine? Lucrezi la alt film?

Lucrez de câțiva ani la o animație care îmi place foarte mult și este posibil să ne mai auzim la anul.”, a declarat Bogdan Mureșanu pentru Cultura la dubă.

Din distribuție fac parte Adrian Văncică, Iulian Postelnicu, Emilia Dobrin, Mihai Călin, Nicoleta Hâncu, Andrei  Miercure, Manuela Hărăbor, Ioana Flora şi Ada Galeş, precum și Victoria Raileanu, Elvira Deatcu, Marian Râlea, Vasile Muraru, Ion Sapdaru, Mircea Andreescu, Radu Gabriel, Vlad Ionuţ Popescu, Theodor Şoptelea, Răzvan Vasilescu, Ioan Paraschiv, Doru Cătănescu, Gabriel Spahiu, Angel Popescu, Nicodim Ungureanu, Ilinca Hărnuţ, Sorin Cociş, Marius Damian, Marian Adochiţei, Dana Voicu, Afrodita Androne, Virgil Aioanei, Luca Toma şi mulţi alţii.

Ada Solomon (Nomada Solo), Viorel Chesaru (Chainsaw Europe), Vanja Kovacevic (All Inclusive, Serbia), sunt coproducătorii filmului, alături de Claudia Nedelcu Duca din partea  TVR. Irina Enea şi Bogdan Luca sunt producătorii executivi ai filmului. Producători asociaţi: Theo Nissim, Dan Burlac, Adrian Văncică şi Adriana Bumbeş.

Boroka Biro şi Tudor Platon sunt directori de imagine, iar montajul a fost realizat de Vanja Kovacevic şi Mircea Lăcătuş.

The post “Anul Nou care n-a fost” intră de azi în cinematografele din țară. Bogdan Mureșanu: “Nu cred că aș putea să mai fac acum acest film.” appeared first on Cultura la dubă.

Echipa filmului “Anul Nou care n-a fost” a fost prezentă azi la cel mai important festival de film al toamnei, Bienala de la Veneția – Cinema. Pe covorul roșu au pășit regizorul Bogdan Mureșanu, producătoarea Ada Solomon și numeroși actori care fac parte din distribuție, printre care: Adrian Văncică, Nicoleta Hâncu, Iulian Postelnicu, Mihai Călin, Ioana Flora și Ada Galeș.

Povestea filmului începe pe 20 decembrie 1989 și se desfășoară într-un interval intens de 24 de ore.
Din 24 septembrie filmul va putea fi văzut în toate cinematografele din România. Lungmetrajul scris, regizat și produs de Bogdan Mureșanu a fost realizat în perioada 2021-2023.

„Am început proiectul cu „Cadoul de Crăciun” și am fost captivat mulți ani de ideea unei dezvoltări simfonice a acestei idei, și anume o zi neobișnuită, extraordinară care schimbă totul pentru personajele care nu sunt conștiente de asta. Am simțit că am ceva personal de spus într-o manieră suficient de originală pentru a fi considerată o nouă perspectivă și o modalitate caleidoscopică de a o relata.

În acest caz, o poveste multi-plot cu multe personaje ale căror povești se întâlnesc și se combină pe parcursul întregului film. M-a interesat umanitatea vieților mici expuse evenimentelor istorice mari și cum fac ele față sentimentului unei lumi care dispare.”, spune Bogdan Mureșanu.

Printre cele mai așteptate lansări de la Veneția se numără: “Joker: Folie à Deux”, cu Joaquin Phoenix și Lady Gaga, lungmetrajul lui Pedro Almodovar în limba engleză “The Room Next Door” cu Tilda Swinton și Julianne Moore; “Queer” al ui Luca Guadagnino, cu Daniel Craig, biopicul „Maria” semnat de Pablo Larraín, cu Angelina Jolie, “Wolfs” de John Watts, cu George Clooney și Brad Pitt, „Babygirl” regizat de Halina Reijn cu Nicole Kidman în rolul principal, “The Order” în regia australianului Justin Kurzel, cu Jude Law şi Nicholas Hoult, “Finalement” al lui
Claude Lelouch și “Broken Rage” de maestrul japonez Takeshi Kitano.

În cadrul festivalului vor fi decernate două premii pentru întreaga carieră, pentru Sigourney Weaver și Peter Weir.

Filmul Anul Nou care n-a fost este unul din cele 19 titluri din competiția Orizzonti.

The post Filmul “Anul Nou care n-a fost”, regizat de Bogdan Mureșanu, a avut azi premiera la Veneția appeared first on Cultura la dubă.

Regizorul Vali Hotea este aproape de terminarea celui de-al doilea său lungmetraj, Lebensdorf, o comedie dulce-amară care spune povestea unui scriitor român, de 45 de ani, aflat în criza vârstei și a unei căsnicii eșuate.

Filmările au avut loc în Germania, în toamna anului trecut, iar personajul principal este interpretat de Mimi Brănescu, pe când personajele feminine din viața sa sunt interpretate de Ioana Flora și Ana Covalciuc.

Filmul este produs de Ada Solomon și Diana Păroiu, iar echipa de producție a avut un rol esențial în realizarea lui, spune chiar regizorul, considerând că pentru niște români a fost un adevărat miracol posibilitatea de a filma într-un sat din Germania. DoP este Alexandru Solomon, iar montajul este semnat de Dana Bunescu.

Doar că după atâția ani de muncă, de la scrierea și dezvoltarea scenariului, lupta pentru finanțare, pre-producție, filmare și post-producție, viitorul filmului este incert. Cele mai multe festivaluri de film au fost anulate sau mutate în online și nimic nu mai este așa cum era înainte de pandemie.

În această situație sunt mai multe producții românești.

Am stat de vorbă cu Vali Hotea despre ce a presupus realizarea acestui film, ce urmează și despre cât de greu este să faci un film în România.

În contextul actual, în care sunt blocate multe producții, vă simțiți norocos că ați putut termina filmările înainte să înceapă pandemia?

Dincolo de pandemie, eu mă simt norocos că am putut să fac filmul în acel loc special, pentru mine e un miracol că am ajuns și am filmat într-un sat ecologic din Germania, un loc în care totul se reciclează, oamenii au un anumit stil de viață, sunt vegetarieni.

“Dacă tu ai o poveste la care ții, atunci trebuie să lucrezi la ea, să o faci cât mai bună și să ai răbdare.”

Vali Hotea, regizor

Cum ați descoperit acel loc?

Ileana Muntean, scenarista cu care am lucrat la film, știa de el, ea e pasionată de așa ceva, de un astfel de stil de viață. Și am avut șansa să mergem acolo înainte, în prospecție, am stat câteva zile, am luat contact cu localnicii, am mâncat acolo și astfel am ajuns să îl integrăm într-o bună parte din scenariu.

Ana Covalciuc este ecologistă în acel sat?

Da, Anei i-a plăcut foarte mult acel stat, a locuit și ea câteva zile acolo și era fascinată de el. Mimi, în schimb, nu are apetență pentru așa ceva, el a stat în altă parte. Și astfel actorii s-au potrivit foarte bine cu personajele.

Filmul e o comedie dulce-amară, în care personajul lui Mimi, scriitor, un bărbat român cu șarm, carnivor, omnivor (râde), fumător, care ajunge în acel loc, se află între două țări, Germania și România și între două femei, soția de la București, care vrea să divorțeze de el (Ioana Flora) și o fostă iubire din tinerețe pe care o regăsește acolo (Ana Covalciuc).

Cum a fost colaborarea cu Mimi Brănescu? Dat fiind că este și el scenarist și regizor, pe lângă actor, sunt curioasă dacă într-o astfel de situație actoria e complet delimitată sau vine și el cu idei la filmări?

Din punctul ăsta de vedere totul a fost foarte corect de la bun început. În primul rând, Mimi Brănescu a acceptat să joace pentru că i-a plăcut scenariul. Și, așa cum zici și tu, dată fiind experiența lui ca scenarist, lucrul ăsta m-a bucurat foarte mult.

În plus, de la Sieranevada încoace, el a cam stat departe de filme, așa că m-am bucurat și mai mult că a acceptat. Colaborarea a fost foarte bună cu toți actorii.

În ce stadiu e acum filmul?

Acum suntem aproape gata, e vorba de câteva zile de lucru, suntem la mixajul final al filmului și mai avem ceva, foarte puțin, la efecte speciale.

De montaj s-a ocupat Dana Bunescu. Cum a fost lucrul cu ea?

Oh, da, eu cu Dana mă știu de mulți ani, dar nu lucrasem cu ea până acum, suntem la prima colaborare. Ea ni s-a alăturat când noi începusem deja filmările, apoi am avut niște discuții, ea a venit cu niște opinii care au ajutat foarte mult, ceea ce e foarte bine pentru film.

Din momentul în care e gata, ce urmează? Presupun că miza este să ajungeți la festivaluri cât mai importante, dar dat fiind contextul actual, cum stau lucrurile?

Da, așa cum zici și tu, miza ar fi festivalurile, dar din cauza pandemiei drumul nu mai e atât de clar. Festivalurile s-au anulat, amânat. Sper ca, totuși, să ajung și eu să îl văd pe un ecran mare înainte ca el să apară pe televizor. Merit și eu asta. (zâmbește).

“Banii de la CNC nu ajung niciodată. Aici intervine măiestria producătorului.”

Vali Hotea, regizor

Există această discuție, dacă filmele pentru public, cum ar fi Oh, Ramona sau 5Gang – Un altfel de Crăciun, ar trebui să fie incluse pe o listă separată la CNC, dincolo de finanțările pentru filmele de artă, de festival. Dumneavoastră ce crezi?

Eu cred că ar trebui să fie loc pentru toate genurile, cred că ar trebui să fie loc pentru toată lumea. Dar până acolo e și problema cinematografelor. Degeaba ai o livadă frumoasă dacă nu ai acces la ea. Noi am mai rămas cu unul – două locuri în care putem vedea filmele de artă.

Dar când spuneți că ar trebui să fie loc pentru toată lumea, la cine vă referiți că ar trebui să creeze acest loc? Vorbim despre finanțările CNC, să fie pentru toată lumea?

Indiferent de gen, povestea ar trebui să fie de valoare. Și dacă e de valoare, să primească finanțare, de ce nu?

Și cine stabilește dacă are sau nu valoare?

Nu știu, publicul, criticii. Dar tu probabil te referi la acea comisie care acordă punctajul la CNC. E adevărat, noi toți știm că același proiect poate să obțină un punctaj mai mic la o sesiune și altul mai mare la o altă sesiune. E și o chestiune de noroc, oricât de ciudat ar suna.

“Dacă tu ai o poveste la care ții, atunci trebuie să lucrezi la ea, să o faci cât mai bună și să ai răbdare.”

Cât de mult a contat să o aveți alături de dumneavoastră pe Ada Solomon la acest film?

Oh, foarte foarte mult, normal. În primul rând, cred că eu și Ada ne știm de prin școala generală, din același cartier. Apoi, că tot ziceam de noroc, ea a fost de față în momentul în care s-a născut ideea acestui film.

Eram în Berlin, într-o toamnă friguroasă, cu Ada și cu Ileana Muntean la masă și mie mi-a venit această idee și le-am zis-o. Și din momentul acela amândouă au mers alături de mine și m-au ajutat să dezvolt ideea și filmul, Ioana contribuind la scenariu. Iar Ada, ca producător, a fost un ajutor esențial.

După cum spuneam, a fost un miracol să putem filma în Germania, noi, o echipă de români care am descălecat la Berlin și apoi în acel sat din mijlocul Germaniei. Vă dați seama că a trebuit ca producția să lege tot felul de ițe pentru ca noi să putem filma, iar pe mine asta m-a încântat nespus.

Iar eu am abordat un stil de filmare freestyle, ca să zic asa, am făcut un mix de documentar spontan cu ficțiune.

Toți regizorii spun că este foarte greu să faci un film, mai ales să obții finanțări. Dar este greu în special pentru cei aflați la început, care încearca să debuteze cu primul lor lungmetraj. Pentru ei, ce sfaturi ați avea?

Păi, sunt multe lucruri care trebuie să se întâmple deodată.

O luăm de la noroc. Da, ține foarte mult de șansă. Apoi, trebuie să faci povestea cât mai bine și pentru asta ai nevoie de multă răbdare.

Apoi, chiar și dacă ai luat finanțarea, tot îți trebuie răbdare multă. Sunt puține cazuri când iei finanțarea și peste câteva luni te și apuci de filmare. Nu, mai durează. În primul rând, banii de la CNC nu ajung niciodată. Aici intervine măiestria producătorului.

Mergi la întâlniri, pitchuri, cum se spune pe românește, să obții și alți bani, apoi la festivaluri, laboratoare. Tot procesul ăsta durează. Dacă pui și cât durează înainte, se strâng câțiva ani. Dar cel mai mult contează povestea. Dacă tu ai o poveste la care ții, atunci trebuie să lucrezi la ea, să o faci cât mai bună și să ai răbdare.

The post Cum afectează pandemia premierele de film? Vali Hotea, regizor: “Merit să apuc și eu să văd filmul pe un ecran mare, înainte să apară în online.” appeared first on Cultura la dubă.