Institutul Național al Patrimoniului reacționează într-un amplu comunicat de presă la posibilul demers al Ministerului Culturii, de desființare prin transformare a INP într-un departament al ministerului, confirmat de Ministerul Culturii pentru Cultura la dubă.

Potrivit specialiștilor INP, comasarea instituției cu ministerul ar provoca un conflict de interese și ar pune în pericol finanțarea proiectelor derulate prin PNRR. “Reorganizarea INP prin absorbție contravine obligațiilor pe care Ministerul Culturii, dar și INP le-au asumat pentru derularea investiției prin PNRR, fiind inadmisibilă contopirea a două calități distincte de către o unică entitate juridică (Ministerul Culturii). (…) De asemenea, se pot produce conflicte de interese, deoarece MC nu poate să fie și finanțator și implementator/avizator sau și autor de studii și documentații de intervenții etc.”, transmite INP.

Cultura la dubă a cerut un punct de vedere și cabinetului primului ministru Ilie Bolojan. Potrivit cancelariei sale, în contextul deficitului bugetar “sunt analizate soluții privind comasarea sau desființarea unor instituții”.

USR s-a poziționat, din poziția de partid al coaliției de guvernare, împotriva demersului.

***

COMUNICATUL INSTITUTULUI NAȚIONAL AL PATRIMONIULUI

“Institutul Național al Patrimoniului își manifestă dezacordul cu privire la această măsură și neînțelegerea cu privire la impactul pozitiv pe care l-ar putea produce. Mai mult, avem certitudinea și argumentele că efectul va fi unul nociv, cu grave prejudicii aduse patrimoniului cultural național.

𝐏𝐫𝐢𝐧𝐜𝐢𝐩𝐚𝐥𝐞𝐥𝐞 𝐚𝐫𝐠𝐮𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐢̂𝐦𝐩𝐨𝐭𝐫𝐢𝐯𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐮𝐢 𝐬𝐜𝐞𝐧𝐚𝐫𝐢𝐮:

INP este continuator direct al primei instituții publice de profil, Comisiunea Monumentelor Istorice, înființată prin Legea de la 1892 pentru conservarea și restaurarea monumentelor publice și Centrului de Calcul pentru Cultură, înființat în 1981 cu scopul documentării informatizate a patrimoniului cultural. Structura actuală a INP și atribuțiile sale sunt rezultatul comasării succesiv, între anii 2009 și 2014, a patru instituții din subordinea Ministerului Culturii, comasarea celor patru instituții ducând la pierderea a peste două treimi din schema de personal, cu păstrarea însă a tuturor activitățile pe care le desfășurau la care de-a lungul timpului au fost adăugate și unele noi.

în ultimii ani, pentru eficientizarea activității de protecție și gestiune a patrimoniului cultural, INP s-a poziționat ca liant între principalii actori ai acestui proces, autoritatea centrală, autoritatea locală, societatea civilă, mediul academic și mediul de afaceri, cu rezultate reale în dialogul dintre toate aceste categorii.

Reorganizarea INP ar duce la estomparea identității instituționale și implicit la scăderea credibilității și vizibilității la nivel național și internațional și pierderea încrederii din partea partenerilor internaționali și a ONG-urilor culturale.

dizolvarea prin absorbție a singurei instituții ce asigură protejarea, conservarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural, printr-un corp profesional independent, va compromite grav toate eforturile Ministerului Culturii și ale INP de creștere a credibilității și eficienței sistemului public de protejare a monumentelor istorice.

Rolul INP de fundamentare a deciziilor de specialitate ale MC, de formulare de opinii de specialitate, ce se bazează pe profesionalismul unui corp de experți și pe independența acestor opinii, cât și flexibilitatea și posibilitatea de asociere și lucru în consorțiu, vor fi grav afectate de apartenența la o instituție de tip administrație centrală cu rigori, constrângeri și proceduri administrative diferite, determinate sau influențate politic.

Trebuie subliniat faptul că, în majoritatea statelor europene regăsim un institut de specialitate omolog, entitate distinctă față de Ministerul Culturii sau alt minister tutelar.

pentru creșterea impactului protecției patrimoniului cultural în raport cu nevoile de abordare a crizei climatice, INP a dezvoltat Investiția I.4 – Economie circulară și creșterea eficienței energetice a clădirilor istorice din cadrul Componentei C5 – Valul renovării din PNRR, finanțată prin Planul Național de Redresare și Reziliență prin contractul încheiat între Ministerul Culturii – Unitatea de Management a Proiectului (coordonator de reforme și investiții) și Institutul Național al Patrimoniului (unitate de implementare/beneficiar). În vederea implementării investiției conform graficului asumat, fluxul de activități previzionat este unul continuu, acesta nu poate suferi incidente (de tipul procesului de preluare efectivă a activului și pasivului INP) care pot antrena suspendarea sau întreruperea acestora, din cauza calendarului strict aprobat pentru îndeplinirea la termen a țintelor și jaloanelor asumate prin PNRR.

Reorganizarea INP prin absorbție contravine obligațiilor pe care Ministerul Culturii, dar și INP le-au asumat pentru derularea investiției prin PNRR, fiind inadmisibilă contopirea a două calități distincte de către o unică entitate juridică (Ministerul Culturii).

INP elaborează și gestionează Programul național de restaurare a monumentelor istorice [PNR] – principalul instrument prin care statul asigură finanțarea lucrărilor de protejare, restaurare și punere în valoare a patrimoniului imobil și colectează și gestionează Timbrul monumentelor istorice [TMI] – instrument de finanțare care a facilitat intervenții exact în acele zone critice unde nu există capacitate financiară, vizând atât monumente istorice aflate în proprietatea statului, a UAT-urilor sau a cultelor religioase, cât și monumente istorice aflate în proprietate privată a unor persoane fizice sau juridice.

Desființarea INP nu ar anula capacitatea generală de investiții a Ministerului Culturii, însă ar paraliza aproape complet capacitatea sa de a realiza investiții legale și fundamentate profesional în domeniul restaurării și protejării monumentelor istorice.

INP este principala instituție centrală care pune în aplicare politicile publice în domeniul protejării patrimoniului cultural în România, elaborate în principal de Ministerul Culturii, și funcționează ca instituție unică cu personalitate juridică, specializată în protecția și valorificarea patrimoniului din punct de vedere științific, tehnic și cultural. Prin activitatea curentă, INP gestionează inventarele oficiale ale patrimoniului cultural – Lista monumentelor istorice, Repertoriul arheologic național, Inventarul patrimoniului cultural național mobil, Registrul național al patrimoniului cultural imaterial, instrumente pentru care există personal de specialitate dedicat.

De asemenea, personalul de specialitate din INP, oferă sprijin constant Direcției Patrimoniu Cultural din cadrul Ministerului Culturii în îndeplinirea atribuțiilor (avizare, interpelări, solicitări ale petenților etc.). Deși preluarea în MC a gestiunii inventarelor nu ar anula această activitate, trebuie menționat că o eventuală redirecționare a resurselor umane necesare desfășurării acesteia (deja insuficiente), către alte activități MC poate avea consecințe grave chiar și în contextul actualizării sistemelor informatice, personalul de specialitate fiind necesar pentru asigurarea corectitudinii și calității informației.

INP are printre atribuțiile sale principalele responsabilități pe care statul Român și le-a asumat, la nivel internațional, în relație cu ratificarea și implementarea Convenției privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural. În ultimii ani, după o lungă perioadă de hiatus, România prin INP, a reușit repornirea activităților asumate prin convenție, mai ales în sensul realizării primilor pași în alinierea protecției și gestiunii desfășurate la nivel național cu standardele și recomandările UNESCO, punându-se astfel bazele unui proces amplu, dar necesar de eficientizare a managementului Patrimoniului Mondial.

De asemenea au fost înregistrate 3 înscrieri în LPM în ultimii 4 ani, o performanță fără precedent chiar în state cu resurse ample dedicate acestui domeniu. Dizolvarea INP sau reducerea personalului deja insuficient ar compromite una dintre activitățile cheie ale României în raport convențiile internaționale ratificate, privind protecția patrimoniului cultural, cu greu repornită în ultimii ani prin crearea în acest scop a unui colectiv supraspecializat în managementul Patrimoniului Mondial.

Nu în ultimul rând, INP are în desfășurare o serie de proiecte cu finanțare europeană și națională, precum și contracte pentru realizarea unor studii (realizate în baza prevederilor legale potrivit cărora INP realizează venituri proprii).

Părăsirea de către INP a consorțiilor de implementare a proiectelor ar afecta contractele de finanțare deja semnate, ce vor trebui renegociate, afectându-se astfel implementarea proiectelor și implicit imaginea externă a INP și Ministerului Culturii. De asemenea, se pot produce conflicte de interese, deoarece MC nu poate să fie și finanțator și implementator/avizator sau și autor de studii și documentații de intervenții etc.”

REACȚIA CANCELARIEI PREMIERULUI BOLOJAN

Într-un răspuns transmis la solicitarea redacției Cultura la dubă, cabinetul primului ministru Ilie Bolojan nu neagă posibilitatea desființării INP prin comasare, nici nu o confirmă.

“Guvernul României a început un amplu proces de analiză la nivelul instituțiilor publice având în vedere două coordonate principale: optimizarea bugetului, inclusiv prin reducerea cheltuielilor de funcționare ale statului, și creșterea eficienței serviciilor publice. În acest sens, sunt analizate soluții privind comasarea sau desființarea unor instituții, precum și organigramele de personal în raport cu responsabilitățile și proiectele în derulare. La finalul procesului de analiză, Guvernul va anunța public rezultatele și măsurile ce se impun.”, susține cancelaria premierului.

REACȚIA USR

“USR nu susține desființarea Institutului Național al Patrimoniului și solicită o discuție în coaliție pe această temă.

Desființarea unor instituții de cultură, cum ar fi Institutul Național al Patrimoniului, este o măsură greșită și injustă și există soluții mai bune pentru o justă cheltuire a banului public. USR solicită o discuție în coaliție pe această temă, în contextul nu a fost convenită măsura între partidele la guvernare.

„Institutul Național al Patrimoniului gestionează patrimoniul național și este o instituție strategică în acest sens. Mai mult, orice proces de acest gen poate periclita accesarea fondurilor europene gestionate de INP pentru restaurarea unor obiective de patrimoniu. Cultura se pune în valoare prin management corect, concursuri transparente și investiții în oameni competenți. Sunt instituții deconcentrate ale căror atribuții fie se suprapun, fie sunt create și multiplicate pentru a oferi joburi unei clientele și pe acelea trebuie să le vizăm, nu instituțiile strategice”, declară Cristian Seidler, purtătorul de cuvânt al USR.

Împotriva desființării Institutului Național al Patrimoniului argumentează și deputatul USR George Gima, vicepreședinte al Comisiei pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă din Camera Deputaților, care invocă și situația de la Râmnicu Vâlcea, unde Primăria a propus unificarea Teatrului „Ariel” cu Filarmonica „Ion Dumitrescu” tot sub pretextul „eficientizării”.

„Dacă Ministerul Culturii validează astfel de soluții, autoritățile locale vor începe să le copieze peste tot. Există, totuși, o alternativă. Problemele din instituțiile culturale pot fi rezolvate prin concursuri corecte de management, prin transparență și prin aducerea de oameni competenți care să construiască, nu prin comasări administrative care șterg cu buretele zeci de ani de muncă”, precizează George Gima.”

Cultura la dubă a prezentat pe larg intenția Ministerului Culturii de a transforma INP într-un departament al ministerului. Materialul poate fi citit AICI.

Între timp, petiția inițiată de Fundația Pro Patrimonio a strâns până la ora publicării acestui articol peste 8000 de semnături.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Reacții la posibila desființare a Institutului Național al Patrimoniului. “Efectul va fi unul nociv, cu grave prejudicii aduse patrimoniului cultural național”, spune INP appeared first on Cultura la dubă.

Într-un răspuns oficial transmis la solicitarea Cultura la dubă, Ministerul Culturii confirmă în premieră intenția de a desființa Institutul Național al Patrimoniului și de a-l transforma într-un departament al ministerului.

“Una dintre opțiunile avute în vedere pentru îmbunătățirea gestionării patrimoniului cultural național este încorporarea Institutului Național al Patrimoniului în structura Ministerului Culturii, pentru a eficientiza procesul și a centraliza competențele într-o singură autoritate.”, spune Ministerul Culturii.

Inițiativa ministerului e contestată într-o petiție publică, inițiată de Pro Patrimonio, semnată până acum de aproape 5000 de oameni. Mai mulți arhitecți importanți declară că desființarea INP pune în pericol patrimoniul însuși și independența specialiștilor față de factorul politic.

“Transformarea Institutului Național al Patrimoniului într-o direcție din minister ar amputa independența deciziei profesionale, care este esențială.”, spune pentru Cultura la dubă arhitectul Ștefan Bâlici, fost director al INP și actual președinte al Ordinului Arhitecților din România.

“Este evident că vom lua drumul Ungariei în ceea ce priveşte capturarea şi ideologizarea discursului identitar prin anihilarea custozilor instituționali de drept ai patrimoniului. Vă reamintesc că în țara vecină Institutul Național al Patrimoniului a fost anihilat, iar muzeele comasate până la pierderea identității lor.”, declară și arhitectul Eugen Vaida, coordonatorul proiectului Ambulanța pentru Monumente.

***

Ministerul Culturii susține că ia în considerare desființarea INP ca instituție de sine stătătoare și integrarea activităților specifice în cadrul unui departament al ministerului. În prezent, INP este în subordinea Ministerului Culturii, dar are personalitate juridică și gestionează un buget propriu. Angajații INP sunt, majoritatea, specialiști în domeniul patrimoniului.

Am solicitat Ministerului Culturii un punct oficial cu privire la posibila comasare a INP cu Ministerul Culturii, știre apărută inițial la nivel de zvon. Iată răspunsul oferit de Ministerul Culturii pentru Cultura la dubă:

“1. Este adevărat că Ministerul Culturii dorește comasarea Institutului Național al Patrimoniului cu ministerul, transformându-l într-un departament?

Da, analizǎm aceastǎ ipotezǎ. De la începutul actualului mandat, Ministerul Culturii se află în procedura de elaborare a unui proiect de act normativ care vizează modificarea și completarea legislației din domeniul patrimoniului cultural național, un demers legislativ amplu, menit să asigure coerența și eficiența intervențiilor publice și private în domeniu.

Proiectul va reuni, într-un singur cadru de reglementare, prevederile disparate care vizează patrimoniul cultural mobil, imobil și imaterial, armonizându-le atât între ele, cât și cu legislația generală și cu practicile europene. Prin aceste reglementări se instituie premisele unei raportări administrative centrate pe date actuale și corecte, evitând reluarea acelorași deficiențe, semnalate recurent în ultimele trei decenii.

Ne dorim ca România să beneficieze de o legislație adaptată nevoilor reale ale domeniului. Aceste demersuri sunt esențiale deoarece am constatat că există lacune semnificative în legislația actuală, cum ar fi neactualizarea Listei Monumentelor Istorice, ceea ce poate deveni o vulnerabilitate majorǎ. Gestionarea patrimoniului cultural național este o responsabilitate importantă, iar aceste deficiențe pot pune în pericol protejarea și valorificarea corectă a acestuia.

În acest context, una dintre opțiunile avute în vedere pentru îmbunătățirea gestionării patrimoniului cultural național este încorporarea Institutului Național al Patrimoniului în structura Ministerului Culturii, pentru a eficientiza procesul și a centraliza competențele într-o singură autoritate.

2. Care este raționamentul din spatele acestei inițiative și ce demersuri concrete faceți în acest sens?

Așa cum am menționat, această opțiune este analizată în cadrul procesului de modernizare a legislației și a instrumentelor administrative dedicate patrimoniului.

Posibile beneficii ale unei astfel de măsuri includ:

• Centralizarea autorității, pentru o gestionare mai eficientă și coordonată a patrimoniului cultural.

• Simplificarea birocrației, prin eliminarea paralelismelor instituționale între Ministerul Culturii și INP.

• Decizii bazate pe date corecte și actualizate, prin digitalizarea proceselor de reglementare și avizare, ceea ce va asigura transparență și va eficientiza intervențiile în domeniu.

Ministerul Culturii își asumă rolul de a construi politici publice și un cadru legislativ eficient, iar analiza acestei măsuri se desfășoară în acest cadru.

3. Cum răspundeți organizațiilor care militează pentru protejarea patrimoniului și care critică această ipoteză?

Ministerul Culturii nu comentează pozițiile organizațiilor civice și ale actorilor independenți.Fiecare își are propriul rol: societatea civilă militează, iar Ministerul Culturii elaborează politici publice, legislație și asigură administrarea domeniului patrimoniului. Aceste roluri complementare întăresc sistemul, nu îl slăbesc.

4. Se pot pierde fondurile PNRR gestionate de INP dacă va avea loc această reorganizare?

Nu se pierd finanțările. Proiectele pot fi implementate de Ministerul Culturii în conformitate cu prevederile aplicabile finanțărilor externe. Nu există riscul întreruperii sau al returnării fondurilor în ipoteza amintitǎ mai sus.”, a transmis Ministerul Culturii.

INP există oficial din 2009, prin Legea nr. 329/2009, care a stabilit ca Oficiul Național al Monumentelor Istorice să fie comasat cu Institutul Național al Monumentelor Istorice, formând astfel Institutul Național al Patrimoniului [INP]. De asemenea, din 2011, prin OUG nr. 12/2011, Institutul de Memorie Culturală – CIMEC a fost comasat prin absorbție cu INP.

Printre atribuțiile principale ale INP se numără:

• elaborarea și actualizarea Listei Monumentelor Istorice din România
• gestionarea fondurilor destinate cercetării, expertizării și executării lucrărilor de consolidare-restaurare și punere în valoare a monumentelor istorice, prin Programul Național de Restaurare a Monumentelor Istorice, finanțat de la bugetul de stat
• administrarea monumentelor storice intrate cu orice titlu în proprietatea statului, altele decât cele administrate de alte instituții publice;

• verificarea și propunerea spre avizare, potrivit legii, a documentațiilor tehnico-economice pentru lucrările contractate;
• asigură fundamentarea științifică a deciziilor și a avizelor Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice privind clasarea și evidența monumentelor istorice, intervențiile asupra acestora, precum și în zonele lor de protecție;

• elaborează dosarele pentru monumentele istorice propuse a fi incluse în Lista patrimoniului mondial;

REACȚII CRITICE DIN PARTEA ARHITECȚILOR: “Este deja o problemă de securitate națională”

Arhitectul Ștefan Bâlici, fost director al INP și actual președinte al Ordinului Arhitecților din România, susține că demersul Ministerului Culturii este periculos pentru independența specialiștilor.

“Ce credeți, ca specialist în patrimoniu, că ar aduce această schimbare în domeniul patrimoniului?

Ar aduce pierderea capacităților funcționale ale institutului, care au fost construite cu pas cu pas și cu dificultate, ani de zile și care trebuie consolidate și sprijinite, nu destructurate. De ce spun că ar aduce pierderea capacităților instituționale? Pentru că Institutul, în momentul de față, funcționează pe baza unor capacități și decizii strict profesionale. Nu există interferență politică.

Mă rog, în măsura în care nu există în nicio instituție în care se poate să nu existe. Dar tocmai separarea de minister asigură acest flux normal sau relație normală între decizia politică pe care trebuie să o găsim la minister și decizia profesională, și operaționalizarea politicilor publice de patrimoniu, care trebuie să se găsească într-o instituție de specialitate autonomă și, cum spuneam, bazată pe mecanisme profesionale și nu politice.

Or, mutarea Institutului, transformarea lui într-o direcție în minister, ar amputa această independență a deciziei profesionale, care este esențială.

Institutul s-a manifestat de-a lungul anilor în toate problemele sensibile ale patrimoniului cultural din România și a făcut-o cu argumente. Decizia a fost a factorului politic, dar argumentele au putut să fie văzute, auzite și au fost argumente de încredere, produse de o echipă de profesioniști extraordinară, care nu are egal în România în momentul de față și care, cum spuneam, a fost construită cu greu.

Profesioniști cu studii la cele mai importante școli din Europa, școli de patrimoniu, cu specializări la institute de renume internațional, cu experiență vastă în domeniul de care se ocupă. Nu există nimic comparabil

Credeți că, în spatele acestei inițiative, stă pretextul deficitului sau sunt alte lucruri pe care noi nu le cunoaștem?

Nu este posibil să faci economie, nu de aici, nu de la patrimoniu. Nici ca principiu și nici în realitate nu s-ar întâmpla niciun fel de economie. Este iluzorie aceasta.

Dar din cunoștințele pe care le aveți și din discuțiile pe care le-ați avut cu colegi din domeniu, care credeți că este, de fapt, motivația din spatele acestei inițiative?

Nu pot decât să bănuiesc că este ceea ce se vede și anume centralizarea puterii de decizie pe domeniul patrimoniului cultural. Pentru că puterea de decizie are componenta politică, cum am spus, dar fundamentată prin componenta științifică. Or, centralizând ambele componente într-o singură mână, se poate controla totul. Ceea ce e foarte periculos pentru patrimoniul nostru.

Tocmai împărțirea aceasta care a funcționat și care funcționează în multe țări, așa e în majoritatea țărilor europene, institutele de specialitate care sunt institute de specialitate, care au personal de o anumită factură, care au atribuții de o anumită factură, iar puterea politică este putere politică, e în altă parte și elaborarea politicilor publice poate să se facă prin colaborare între cele două.”, a declarat Ștefan Bâlici pentru Cultura la dubă.

În 2022, după un mandat de 5 ani, Ștefan Bâlici a fost înlăturat de la conducerea INP de către ministrul Culturii Lucian Romașcanu. În locul său a fost numită Oana Zaharia, fosta șefă a Administrației Monumentelor din cadrul Primăriei Capitalei, în mandatul Gabrielei Firea. Aceasta ocupă funcția de director al INP și în prezent.

PETIȚIE PUBLICĂ ÎMPOTRIVA DEMERSULUI MINISTERULUI

În textul unei petiții publice, Fundația Pro Patrimonio, susține următoarele:

“Patrimoniul cultural nu e monedă de schimb. INP trebuie păstrat!

Fundația Pro Patrimonio solicită Ministrului Culturii, András István Demeter, și Primului Ministru, Ilie Bolojan, să renunțe la intenția de desființare sau absorbție a Institutului Național al Patrimoniului (INP) în structura Ministerului Culturii.

• Cerem păstrarea INP ca instituție publică distinctă, autonomă, cu personalitate juridică, cu rol independent de expertiză și intervenție profesională în protejarea patrimoniului cultural național.

• Desființarea INP amenință grav valorile democratice: transparența decizională, independența profesională și separarea între politică și expertiză. Patrimoniul este un bun public, nu un instrument politic.

• De ce e esențial INP?

Este unica instituție specializată care aplică politicile publice privind patrimoniul cultural, de la inventariere și restaurare, la gestionarea bazelor de date naționale, relația cu UNESCO, și implementarea proiectelor prin PNRR. Este continuatorul Comisiunii Monumentelor Istorice (1892) și pilon al protecției patrimoniului.”

Petiția a fost semnată până la ora publicării articolului de aproape 5000 de oameni.

Arhitectul Eugen Vaida, fondatorul Asociației Momentum, coordonatorul proiectului Ambulanța pentru Monumente, premiat cu Premiul European pentru Patrimoniu, și director al fundației Regelui Charles al III-lea în România, critică la rândul său încercarea de desființare a INP.

“Nu este vorba despre vreo desființare a unei instituții, ci despre însăși decapitarea identității și punerea în discuție a legimității existenței unui stat, al nostru.

INP, prin cei 120 de oameni, reprezintă capul care ar trebui să ne călăuzească, alături de Academia Română, în teorie.

Cărțile de istorie pot fi manipulate ideologic, însă patrimoniul este singurul martor vizibil al adevărului istoric, nemanipulabil și inalienabil. Riscăm să pierdem cele peste 800 de monumente grav deteriorate din cauza unei incapacități de reacție din partea statului.

În acest context şi subliniind faptul că patrimoniul a fost cuprins ca obiectiv strategic de apărare a țării în “Strategia Națională de Apărare a Țării”, dinamitarea principalei instituții de gestionare a patrimoniului nu reprezintă decât un act de subminare a statului cu tot cu patrimoniul ei etnic. Această chestiune intră în sfera securității nu mai este doar de competența domeniului patrimoniului.

Ne-am mobilizat în ultimii ani să salvăm prin Ambulanța pentru monumente peste 100 de monumente istorice şi am susținut o lege care obligă statul să salveze 100 de monumente istorice, anual. Acestea urmau să fie salvate prin INP.

Oricare va fi răspunsul ministrului – şi în buna tradiție, dialogul cu societatea civilă şi comunitatea experților lipseşte-, este evident că vom lua drumul Ungariei în ceea ce priveşte capturarea şi ideologizarea discursului identitar prin anihilarea custozilor instituționali de drept ai patrimoniului. Vă reamintesc că în țara vecină Institutul Național al Patrimoniului a fost anihilat iar muzeele comasate până la pierderea identității lor.”, declară Eugen Vaida pentru Cultura la dubă.

În Ungaria, guvernul lui Viktor Orban a transformat Institutul Național al Patrimoniului într-o structură directă a biroului primului ministru. Comunitatea internațională Open Democracy semnala în 2012 că măsura este o formă de a controla patrimoniul în beneficiul intereselor dezvoltatorilor mobiliari, iar puterea centralizată face parte din resurecția naționalistă, la fel ca în regimul comunist.

RĂSPUNSUL MINISTERULUI CULTURII, GENERAT ÎN PROPORȚIE DE PESTE 85% CU AI

Potrivit mai multor aplicații de AI pe care le-am interogat, textul transmis de Ministerul Culturii către redacția noastră este generat în proporție de peste 85% de AI.

INP nu este singura instituție de cultură care ar urma să treacă printr-un proces de comasare. Teatrul de Operetă „Ion Dacian” ar urma să absoarbă, prin comasare, Teatrul Muzical „Ambasadorii”.

UPDATE

Purtătorul de cuvânt al USR, Cristian Seidler, susține că propunerea ministrului Andras Demeter nu a fost discutată și, prin urmare, nu este agreată în cadrul coaliției de guvernare. Acesta afirmă pentru Cultura la dubă că USR se va opune desființării INP.

“USR va cere o discuție în coaliție despre intenția de desființare a Institutului Național al Patrimoniului, care nu a fost convenită între partidele de la guvernare. Institutul Național al Patrimoniului gestionează patrimoniul național și este o instituție strategică în acest sens. Mai mult, orice proces de acest gen poate periclita accesarea fondurilor europene gestionate de INP pentru restaurarea unor obiective de patrimoniu.

Cultura se pune în valoare prin management corect, concursuri transparente și investiții în oameni competenți.

Sunt instituții deconcentrate ale căror atribuții fie se suprapun, fie sunt create și multiplicate pentru a oferi joburi unei clientele, și pe acelea trebuie să le vizăm, nu instituțiile strategice.”, a declarat purtătorul de cuvânt al USR Cristian Seidler.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post OFICIAL Ministerul Culturii confirmă pentru Cultura la dubă că intenționează să desființeze Institutul Național al Patrimoniului. Specialiștii contestă vehement inițiativa appeared first on Cultura la dubă.

Casa Macca din București, clasată ca monument istoric de importanță locală, totodată sediul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”, a intrat într-un amplu proces de restaurare, după zeci de ani în care a fost lăsată să se degradeze. Restauratorii au descoperit recent că pe pereții casei stăteau ascunse picturi de mare rafinament, necunoscute până în prezent.

Informația a fost transmisă de Institutul Național al Patrimoniului, însă momentan nu au fost oferite detalii despre picturi, ele urmând să fie evaluate de specialiști.

Casa Macca, situată pe Strada Henri Coandă nr. 11, a fost inclusă în 2020 în Programul Naţional de Restaurare, sub gestiunea Institutului Naţional al Patrimoniului.

Clădirea a aparținut colonelului Petre Macca și soției acestuia, Elena, fiind ridicată între anii 1891-1900, sub semnătura arhitectului John-Elisee Berthet. Aceștia au cedat-o prin testament Ministerului instrucţiei, în posesia căruia a intrat în anul 1912.

În timpul guvernului Nicolae Iorga, clădirea a devenit sediul Muzeului Naţional de Antichităţi, iar din 1 iulie 1956 al Institutului de Arheologie, redenumit din 1992 Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”.

După restaurare, ea ar urma să fie redată publicului, prin valorificarea colecțiilor Muzeului Național de Antichități.

The post Restauratorii Casei Macca au descoperit picturi necunoscute până acum appeared first on Cultura la dubă.

„Îmi doresc ca în acest mandat, printre prioritățile anunțate în programul de guvernare, protejarea și restaurarea patrimoniului să devină o realitate concretă.

Din păcate în ultimii ani s-a vorbit enorm și s-a făcut infim pentru acest domeniu de importanță majoră pentru România. Este timpul să îmbinăm dezvoltarea României cu protejarea și restaurarea patrimoniului iar pentru aceasta voi propune o reformare profundă a INP în particular și a modului cum se implică Ministerul Culturii, în general.

Îi mulțumesc D-lui Bâlici pentru cele făcute bine în activitatea sa de 6 ani la INP. Este un bun arhitect, un bun teoretician al domeniului, sper că vom putea beneficia de expertiza dumnealui și pe viitor. Pot spune însă, cu respectul cuvenit d-lui Bâlici, că zone importante din activitatea INP au rămas neacoperite.”, a scris Lucian Romașcanu pe Facebook.

Decizia ministrului vine pe fondul a numeroase critici din partea specialiștilor din domeniul arhitecturii și al patrimoniului din România. Aceștia susțin la unison că Ștefan Bâlici este cel mai bun manager pe care l-a avut vreodată INP, iar înlocuirea sa cu o persoană necalificată nu are argumente logice.

În același mesaj de pe Facebook, Lucian Romașcanu lasă un post scriptum prin care răspunde, foarte succint, valului de nemulțumiri:

„Constat o mare fervoare în apărarea D-lui Bâlici. E bine că există specialiști care văd în dumnealui o persoană de neînlocuit. Înțelepciunea ne spune că nu există astfel de persoane dar le înțeleg demersul. Nu voi intra în detalii acum, dacă va fi necesar o voi face.

Acum spun doar atât: dl. Bâlici nu a fost dat afară. Mandatul dumnealui a expirat pe 24.12.2021 în urma unei evaluări desfășurate pe mandatul ministrului liberal al culturii, dl. Gheorghiu. I-am acordat un interimat de 60 de zile care încetează azi. La următorul concurs, dl. Bâlici poate participa fără nicio opreliște.”

Totodată, ministrul confirmă că, până la organizarea concursului, interimatul va fi asigurat de Oana Zaharia, fosta șefă a Administrației Monumentelor din cadrul Primăriei Capitalei, în mandatul Gabrielei Firea. 

Conform România Liberă, Zaharia a fost inculpată penal într-un dosar pentru înșelăciune. Cauza s-ar fi rezolvat pe cale amiabilă, între părți.

Cultura la dubă a încercat în repetate rânduri să obțină un punct de vedere din partea acesteia, însă solicitările au rămas fără răspuns.

Pe de altă parte, Ștefan Bâlici a declarat, într-un interviu pentru Cultura la dubă, că nu găsește nicio explicație pentru decizia de a fi înlocuit și că nu a existat nicio discuție în care să ministrul să îi comunice nemulțumiri cu privire la activitatea sa. În plus, el a acuzat probleme sistemice care ar afecta Institutul Național al Patrimoniului, cum ar fi lipsa de personal și atractivitatea scăzută a posturilor.

Peste 9.000 de oameni au semnat o petiție prin care i se solicită ministrului Culturii să revoce decizia de a-l înlocui pe Ștefan Bâlici la conducerea Institutului Național al Patrimoniului și să se facă o reevaluare a raportului de activitate al acestuia de către o comisie independentă.

Cultura la dubă a solicitat opiniile mai multor specialiști din domeniul arhitecturii și patrimoniului, care pot fi citite AICI.

The post Ministrul Culturii anunță înlăturarea lui Ștefan Bâlici de la conducerea INP, în ciuda valului de critici din partea specialiștilor appeared first on Cultura la dubă.

O imagine cu noua fațadă a conacului C. N. Popp din comuna Sălcuța, județul Dolj, publicată de pagina Monumentalist, a stârnit zilele acestea un val de revoltă din partea publicului. Din fotografiile făcute înainte și după restaurare se vede că noul aspect al cădirii istorice nu mai are nicio legătură cu bijuteria arhitecturală din trecut.

Stucaturile au fost complet înlăturate, iar la ferestre au fost montate termopane.

Proiectul a fost realizat de către Primăria Sălcuța și finanțat din fonduri guvernamentale, prin Programul Național de Dezvoltare Locală, iar acolo ar urma să fie deschise cabinete medicale.

Am încercat să aflăm cum s-a ajuns la transformarea clădirii și ce valoare avea ea. Dacă directorul Institutului Național al Patrimoniului, Ștefan Bâlici, susține că proiectul este o distrugere a valorilor, primarul actual al comunei spune că “a fost varianta mai ieftină” și că îi place ce a ieșit.

Iată ce spune directorul INP, Ștefan Bâlici:

“Domnule director, ca arhitect și specialist în protejarea patrimoniului, cum comentați această restaurare făcută, așa cum arată din imagini?

Este absolut inacceptabil ce s-a întâmplat acolo. E o bătaie de joc la adresa ideii de istorie. Nu vorbim acum de statut juridic, dacă e monument istoric, nu e monument istoric. Era o clădire istorică valoroasă, cu calități arhitecturale deosebite, cu valori estetice, istorice, memoriale.

“Acum e o cutie de chibrituri, e o clădire lipsită de absolut orice fel de identitate, în condițiile în care era un monument din punctul de vedere al capacității de a evoca memorie.”

Ștefan Bâlici, directorul INP

Și nu pot să înțeleg cum un gospodar, primar, care dorește să aibă grijă de o clădire, poate să producă o astfel de anihilare, distrugere a valorilor.

Cum poate fi protejată de lege o astfel de clădire, care nu este clasată ca monument istoric, pentru ca astfel de situații să nu se repete?

Există și nivelul de protecție sub cel de monument istoric, sub protecția strictă a legii există categoria valorilor locale, care pot fi instituite prin documentație de urbanism, tot în atribuția autorităților locale.

Autoritățile chiar trebuie să fie preocupate, să identifice acele valori locale, pe care să le protejeze prin reglementările urbanistice, prin PUG sau PUZ. Este răspunderea primarilor să facă aceste lucruri.

Mai e un aspect. Observ că este finanțat prin Programul Național de Dezvoltare Locală, care este un program al Guvernului României.

“Un program guvernamental fără filtru de calitate, fără principii de calitate e o calamitate. Un program guvernamental care alocă milioane de lei pentru a distruge, n-ar trebui existe.”

Deci programul trebuie regândit, în așa fel încât așa cum finanțează mii de grădinițe, de școli, să aibă în vedere că în țara asta majoritatea școlilor sunt clădiri istorice și nu trebuie anihilată valoarea lor.

Trebuie stabilit, în primul rând, de ce dăm banii ăia? Doar ca să avem, în cazul ăsta, un cabinet medical? Sau și pentru a pune în valoare o bijuterie a patrimoniului local?

Vorbind despre valoarea clădirii, ce i-a lipsit pentru a fi clasată ca monument istoric?

Sunt convins că nu i-a lipsit nimic, decât atenția oamenilor.

Lista Monumentelor Istorice este o listă deschisă, ea crește în permanență și un pic scade, există și cazuri de declasare. E firesc că nu e un document final, el permanent necesită ajustări. Există nenumărate clădiri în țară care au calități pentru a fi recunoscute ca monumente istorice, dar nimeni n-a cerut asta și n-a parcurs procedura necesară.

Dar cine ar trebui să ceară asta? Cine are această responsabilitate?

Sunt mai mulți factori abilitați de lege să ceară clasarea. În primul rând proprietarul, în cazul ăsta comuna. În al doilea rând, pot fi instituțiile cu abilitare în domeniul protejării patrimoniului, cum sunt direcțiile județene pentru cultură și cum e institutul nostru, Institutul Național al Patrimoniului.

Noi facem anual câteva zeci de dosare de clasare și sprijinim alți solicitanți. Dar noi suntem la București.

Și de la INP nu a avut nimeni informații despre această clădire?

Nu, nu. Dar vă asigur că sunt sute de clădiri despre care nu avem informații sau pur și simplu nu avem capacitatea de a face ceva. Nicăieri în lume nu este doar statul care se ocupă de protejarea patrimoniului. Trebuie să existe și alte entități.

O altă entitate care poate cere clasarea este un ONG cu activitate în domeniul protejării patrimoniului. ONG-urile sunt foarte importante, uitați, ele ne atrag atenția.”

Comuna Sălcuța este condusă din această toamnă de primarul PSD Aurica Giurcă. Înaintea sa, primar ales a fost soțul ei, Eugen Giurcă, suspendat, însă, din funcție.

Iată ce spune doamna primar:

“Bună ziua, scriem un articol despre restaurarea conacului Popp.

Nu, greșit. Greșit restaurare.

Dar? Cum să îi spunem?

Deci e greșit restaurare. Acea casă a fost donată cu titlu gratuit către primărie, pentru reabilitare și executare și extindere cabinete medicale. Acea casă putea să fie ruină. Dar eu nu pot să vă dau detalii, pentru că sunt primar nou în funcție.

Înainte de dumneavostră, cine e fost primar?

Înainte de mine a fost soțul meu, Giurcă Eugen. A fost suspendat din funcție după 3 ani, a luat Marinescu Andrei, a fost supendat la fel, un dosar penal, o incompatibilitate, apoi a preluat mandatul din rândul consilierilor Ionescu Gheorghe, până la alegerile din toamnă.

Dar, din câte știu, dumneavoastră lucrați la primărie de mai mulți ani.

Eu am lucrat la primărie din 1996, 11 ani am fost funcționar public.

Ce ne puteți spune despre acest proiect, cine a inițiat proiectul de reabilitare?

N-aș putea să vă dau eu informații, nu știu să vă spun.

Dar ca actual primar, vă place ce a ieșit, cum arată fațada?

Normal, bineînțeles. Dar nu este gata, când se va termina lucrarea, va fi mult mai frumoasă.

Directorul Institutului Național al Patrimoniului spune că acea casă avea valoare istorică și arhitecturală și că primăria ar fi putut face demersuri pentru a o clasa ca monument istoric. De ce nu a făcut asta primăria?

Eu atât știu, că acea casă a fost primită gratuit pentru reabilitare.

“Când s-a implementat acel proiect s-au făcut anumite comisii și au ajuns la concluzia că nu se poate face o restaurare. Pe ideea că sunt costurile exorbitante. Și nu acoperea nimeni acele costuri.”

Aurica Giurcă, primarul comunei Sălcuța

Deci asta a fost varianta mai ieftină.

Da, la banii care au fost, trebuia să îi dea o utilitate la casa aia.”

Din păcate, de cele mai multe ori, nici clasarea ca monument istoric nu înseamnă protecție, deși asta presupune legea. România are nenumărate monumente istorice, chiar de valoare națională, de categorie A, care sunt lăsate în paragină, chiar și când proprietar este statul român. Cel mai bun exemplu este chiar cazul Muzeului Național de Istorie a României, despre care Cultura la dubă a scris pe larg aici.

De câțiva ani se discută despre schimbarea legislației în privința protejării patrimoniului. Directorul INP spune că asta s-ar putea întâmpla chiar anul acesta.

“E foarte actuală discuția, va apărea în consultare publică foarte curând, acum vom vedea, Ministerul Culturii va definitiva documentul și îl va pune în consultare publică, dar este aproape de final noul Cod al Patrimoniului Cultural.

Eu mă aștept ca anul acesta, în 2021, să avem un document complet nou, în analiza publică și parlamentară.

Și revin puțin la ideea de activare a tuturor părților ale societății, nu se poate doar statul. Eu nu spun pentru că încerc să scap de o responsabilitate, în niciun caz. Dar nu avem capacitatea asta. O conlucrare eficientă este cea dintre stat, care creează cadrul legislativ, și comunitate, reprezentată de autorități locale, asociații, cetățeni.”, ne-a declarat Ștefan Bâlici.

Istoricul Conacului Constantin N. Popp

Constantin N Popp, născut în anul 1877 la Craiova, a fost primarul Craiovei în 1919 și prefect de Dolj între 1914-1915. Acesta provenea dintr-o celebră familie de bancheri, care avea o avere impresionantă, printre care mai multe proprietăți în Dolj.

Bancherul N. T. Popp a lăsat moșiile urmașilor săi, după cum urmează: N. N. Popp a primit moşia Padea, M. N. Popp moşia Lăcriţa şi jumătate din moşia Ostroveni, C. N. Popp a intrat în posesia moşiei Sălcuţa, V. N. Popp a primit jumătate din moşia Ostroveni, fiica sa, Marioara, căsătorită Berlescu, a primit moşia Adâncata, Elena, căsătorită Kiriţescu, a devenit posesoarea moşiilor Teiu şi Socoleşti, Lucreţia, căsătorită Coculescu, a primit moşia Constantineşti, iar Hortenţia, căsătorită J. Vuccino, a primit partea de moşie în numerar, fiind căsătorită cu un cetăţean străin. (sursa: Bancheri de Odinioară ai Craiovei, de Georgeta Ghionea)

Unele dintre aceste clădiri cu valoare istorică pot fi încă admirate în Craiova și în împrejurimi. Din păcate, nu este și cazul conacului de la Sălcuța.

The post “Este o bătaie de joc la adresa ideii de istorie” – Ștefan Bâlici, directorul Institutului Național al Patrimoniului despre reabilitarea Conacului Popp appeared first on Cultura la dubă.

Timbrul Monumentelor Istorice (TMI) este o taxă extrabugetară destinată finanţării lucrărilor de protejare a monumentelor istorice. Taxa este obligatorie pentru operatorii economici care dobândesc venituri din vânzări de produse și servicii care promovează sau utilizează imagini cu monumente istorice, imobile de patrimoniu sau în zona de protecţie a monumentelor istorice.

Timbrul Monumentelor Istorice a fost instituit în scopul de a sprijini activităţile de protejare, restaurare şi punere în valoare a monumentelor istorice, prin finanţarea de lucrări (precum: intervenţii de urgenţă, amenajări în vederea pregătirii monumentelor istorice pentru vizitare gratuită), investigaţii şi elaborarea de reglementări, norme şi metodologii, programe sau proiecte culturale privind monumentele istorice.

În această sesiune se primesc propuneri pentru:

• lucrări de refacere a integrității și funcționalității sistemelor de acoperire (precum șarpante, învelitori sau decorații) și a sistemelor de colectare și evacuare pluvial (jgheaburi, burlane, cazoane, sisteme de prindere, rigole, racorduri la canalizarea pluvială);

• lucrări la finisajele exterioare şi interioare (doar pentru spaţiile comune, care vor fi introduse într-un circuit public), inclusiv pavaje/pardoseli (asigurare, integrare şi completare); pot include punctual şi lucrări de conservare a componentelor artistice integrate în aparatul decorativ al faţadelor;

• lucrări de întreţinere şi reparaţii la componente tehnice istorice (ascensoare);

• lucrări la tâmplăriile exterioare – porţi, ferestre, vitrine, obloane (înlocuiri locale ale elementelor sau părţilor din elemente componente care sunt deteriorate; completări; completare / refacere a finisajelor);

• instalarea de elemente de signaletică exterioară (ex. semnalizare de monument istoric / casă memorială / element al unui circuit cultural) şi interioară (ex. ghidaj, evacuare, numerotare şi denumire spaţii);

• lucrări dedicate monumentelor de for public, inclusiv amenajarea spaţiului adiacent.

Suma maximă pe care aplicanții o pot solicita pentru finanțarea unui proiect în cadrul subprogramului dedicat Timișoarei este de 100.000 de lei.

Finanțarea se acordă doar în condițiile existenței unei surse de finanțare proprii sau atrase a beneficiarului finanțării în numerar, într-un cuantum care nu poate fi mai mic de 10% din valoarea totală a finanțării solicitate.

Înscrierile se pot face începând cu 25 ianuarie, data limită fiind 1 martie 2021, ora 16.

Mai multe detalii se găsesc aici.

The post Finanțare de 1 milion de lei pentru clădirile istorice ale Timișoarei appeared first on Cultura la dubă.