Din copilăria mea există niște povești memorabile despre unul dintre concertele Michael Jackson la București. Sora mai mare era adolescentă și a mers la concertul din 1996 alături de o vecină care avea tatăl polițist și le-a ajutat să intre pe stadion.

La televizor erau difuzate imagini cu isteria din jurul lui Michael, iar eu vedeam pentru prima dată o mulțime uriașă și un entuziasm pe care nu știam exact cum să mi-l explic, dar știu că îmi doream să fiu și eu acolo.

Ea s-a întors acasă fără ghiozdan, pe care îl pierduse în mulțime. Dar era cel mai fericit om pentru că fusese la concert. Ceva timp mai încolo a primit o scrisoare de la un soldat, care îi găsise ghiozdanul și se oferise să i-l returneze.

Deși au trecut aproape 30 de ani de atunci, îmi amintesc participarea ei la concertul lui Michael ca fiind unul dintre cele mai tari lucruri pe care le-a făcut, ceva ce mi-aș fi dorit și eu să trăiesc, dar eram prea mică.

Mi-am amintit povestea asta aseară, când mergeam spre stadion cu prietena mea și vorbeam despre scandalul cu Babasha, ce reacții ni s-au părut memorabile, încercam să ne explicăm de ce s-au întâmplat lucrurile așa, cum ar fi fost altfel sau cum va fi la concertul nostru.

Și am realizat atunci: “tu îți dai seama că noi mergem la un concert pe care îl așteptăm de la 20 de ani și, în loc să vorbim despre melodiile preferate, vorbim despre Babasha? Doamne, cât de tare ne-a transformat social media!”

Cum ar fi arătat concertul Coldplay din 12 iunie în mass-media dacă nu existau telefoane mobile sau social media, dacă nu ar fi existat această rostogolire de opinii și comentarii, dacă noi, ca indivizi, nu am fi acumulat atât de multă tensiune și încordare de câțiva ani încoace?

Cam toți oamenii care au mers la aceste concerte au așteptat ore în șir online să prindă bilete, au plătit pentru ele sute de lei. Dintr-un spectacol de două ore, momentul cu maneaua a durat 3 minute. Totuși, a fost singurul lucru despre care s-a vorbit a doua zi. Nu atât despre manea, cât despre reacția agresivă a publicului.

De ce a deranjat, de fapt, atât de tare acel moment?

Oamenii nu au fost agresivi doar prin reacția de moment, ci au vrut să arate clar și răspicat, pe facebook, că au fost indignați, oripilați. Au vrut să fie văzuți indignați. Să nu se asocieze cu o manea, ci să se distanțeze public de ea. Aceștia sunt noii oameni, creați de social media. Ura din online pe care o vedem zilnic în comentarii, crescută pe valul pandemiei, s-a revărsat în viața reală asupra unui tânăr de 22 de ani care nu a făcut niciun rău nimănui.

Și invers. Ce s-a întâmplat în viața reală a provocat un alt val de ură în online, din partea unor oameni care nici măcar nu au participat la eveniment. Dar voiau, într-un fel sau altul, să fie parte din acest scandal.

Cred că subiectul nu este, de fapt, despre rasism, ci despre nevoia de a vărsa frustrările acumulate în viața de zi cu zi. Exact aceeași agresivitate se manifestă și în trafic și în îmbulzeala de la cozi și la locul de muncă și în spitale. Și toate ajung, într-o formă sau alta, postate pe facebook.

În definitiv, și pe 12 și pe 13 iunie am fost aceiași oameni, la același concert. Niște oameni care nu mai au capacitatea de a se detașa de telefoanele mobile și de a se bucura de un moment, fără să își dorească să posteze asta sau fără să zgândăre motive de nemulțumire.

Iar trupa care ne-a adunat pe toți acolo este modificată în egală măsură de social media. E cumva ironic cât de mult vorbește prin marketing despre salvarea planetei și egalitatea dintre oameni și cât de puțin cuprinde mesajele astea din punct de vedere artistic, în profunzimea versurilor.

E la fel de ironic că au implementat un sistem cu pahare reutilizabile, dar pe care ți le schimbau la fiecare băutură nouă cumpărată, fără să știm ce se întâmplă cu cele deja folosite, fără să ni se explice de ce nu putem reumple paharul nostru și ni se dă altul de fiecare dată. Oare erau spălate între folosiri? Dacă da, nu implica asta un consum mai mare de apă?

Ni s-au livrat pe ecrane niște mesaje simpliste și directe – be human, spread love, be kind, we are all human, etc. Ne fac ele mai buni după aceste concerte? Nu.

Totuși, trebuie să admitem că noi toți am ales să fim acolo și știam că mergem la un spectacol cu de toate, nu doar la un concert. Coldplay livrează o muzică frumoasă, emoționantă, animată pe alocuri, simplă. Ne face superficiali muzica Coldplay? Nu. Dacă ești superficial, ești superficial oricum în viața ta, acasă, la muncă, în autobuz. Nu muzica pe care o asculți te definește. Cu siguranță oamenii care au mers la aceste concerte ascultă și Coldplay și Nina Simone și Metallica și Inna și Adi Minune și Radiohead.

Suntem un cumul de muzici și de trăiri, problema e că social media ne-a apropiat, mai mult decât era cazul, de extreme.

Acum câțiva ani am mers la un concert Morrissey la Sala Palatului. Era unul dintre artiștii mei preferați în liceu și mă bucuram că îl pot vedea la București, chiar dacă la mulți ani distanță. În timpul concertului a proiectat imagini cu animale măcelărite, încercând să ne transmită cât de greșit este să mâncăm carne și la ce suferință sunt supuse animalele. Am mers la Morrisey pentru asta? Nu. Mi-aș fi dorit să nu văd acele imagini și să mă bucur de muzică și atât. Dar am înțeles că unii artiști nu livrează doar muzică, ci și politică, mesaje civice sau marketing.

Ei nu urcă pe scenă să facă ce vrem noi, ci ce vor ei. Ține de noi dacă după aia vrem să le mai ascultăm muzica, dacă mesajele umbresc arta sau dacă arta rămâne indiferent ce ar face artistul.

Chris Martin a avut aseară un discurs fake, asumat ca fiind fake. Pe fiecare stadion spune “sunteți cel mai bun public pe care l-am văzut vreodată, vă iubim!”. Nimic nu a sunat mai fals decât “orice ați face, noi vă vom iubi. Noi iubim toți oamenii”. Îl iubește Chris Martin pe Putin? Nu. Ar fi ținut același discurs în Rusia? Nu, e firesc.

Dar același Chris Martin a avut inteligența de a se interesa un pic de contextul românesc, iar când a invitat trei fani pe scenă, a spus „asta e pentru prietenii voștri, cei 65 care au murit în incendiul din clubul Colectiv. Hai să facem asta pentru ei.”

Momentul m-a emoționat teribil. Nici nu mă interesează că scopul a fost intenționat de a ne atinge o coardă vulnerabilă. Mă interesează că din acel moment eu am văzut lucrurile așa: în memoria noastră, Colectiv, un loc un oamenii s-au adunat pentru muzică, este despre moarte.

Concertul ăsta Coldplay, unde ne-am adunat azi tot pentru muzică, trebuie să fie despre viață. Și e ok că oamenii au sărit să atingă baloanele ca niște copii, e ok că ne-am bucurat la luminițe și la melodiile vechi, Fix You, Yellow sau The Scientist.

De aceea am mers la concert. Să ne bucurăm. De aceea mergem la fiecare concert. Să ne reamintim să fim vulnerabili, umani, să lăsăm garda jos.

Hai să ridicăm garda când este cazul. Și avem suficiente motive să o facem în societatea românească.

Nu muzica este bătălia pe care trebuie să o ducem. Muzica ne ajută să supraviețuim.

Spre finalul concertului, a fost un moment în care pe ecrane erau surprinși oameni din public, iar Chris Martin, la chitară, improviza versuri despre ei. Printre aceștia, au apărut câțiva copii fericiți, având acea inocență care ne lipsește nouă. Versul despre ei a fost “Romania, you will get better.”

The post Nu muzica este bătălia pe care trebuie să o ducem. Muzica ne ajută să supraviețuim. appeared first on Cultura la dubă.

De la declanșarea atacului armatei ruse asupra Ucrainei, Polunin nu a comentat războiul, iar în toamna lui 2021 susținea în interviuri că a început un amplu proces de înlăturare a tatuajelor sale, inclusiv pe cel cu Vladimir Putin

În realitate, din imagini reiese că acesta și-a sters două imagini mai vechi de pe piele pentru a face loc celor două noi portrete ale președintelui rus.

De la începutul războiului până azi, în Ucraina s-au înregistrat 12.867 de victime civile, dintre care 5.401 morți și 7.466 de răniți, potrivit Organizației Drepturilor Omului a ONU.

Încă din primele zile de război, mai mulți artiști ruși, simpatizanți ai lui Vladimir Putin, au fost interziși în marile instituții de cultură din lume. Sergei Polunin, de origine ucrainean, a luat o pauză din activitate, invocând o accidentare. Ulterior, a susținut spectacole doar în Rusia.

Polunin este cunoscut în lumea baletului drept un dansator extraordinar, dansând în trecut pentru Royal Ballet la Londra. Deciziile sale controversate l-au exclus, însă, din elita companiilor de balet. El însuși a recunoscut că a avut de-a lungul timpului un comportament auto-distructiv și că, de fapt, nu a fost niciodată alegerea sa să facă balet, iar asta i-a adus o constantă nefericire.

În vara lui 2021, Sergei Polunin a fost invitat special la TIFF, unde a avut un spectacol la Bonțida. Într-un interviu pentru Cultura la dubă, acesta a explicat atunci relația sa cu Rusia, unde s-a și stabilit.

“Care este motivul pentru care ai ales să te stabilești la Moscova?

Am mers inițial în America, iar acolo nu am găsit nimic de care să mă agăț. Mi-au zis: „Mergi în Rusia, fă niște spectacole acolo, arată ceea ce poți și apoi întoarce-te în America.”

Dar nu s-a mai întors.

Admirația ta pentru Vladimir Putin are legătură cu faptul că Rusia te-a primit după ce ai părăsit Royal Ballet? Că Rusia te-a adoptat, atunci când altcineva nu a făcut-o?

Este o chestie mai degrabă personală decât legată de Rusia. Acolo era Igor Zelensky (nr. balerin rus), el m-a văzut și mi-a propus să lucrăm împreună și pentru mine asta a fost ceva nou, să văd pe cineva atât de determinat să lucreze cu mine. Și mi-a prins bine, a fost mentorul meu pentru câțiva ani.

Nu am ales Rusia. De exemplu, am vrut să merg la școală în Rusia și Rusia nu mi-a dat bani pentru școală, Anglia a făcut-o. Nu aș spune că Rusia e chiar așa primitoare.

Trebuie să te zbați mult să reușești acolo, eu am muncit mult la Teatrul Stanislavski, apoi în Siberia, la Teatrul Novosibirsk.

Deci nu aș spune că Rusia e un loc super primitor. Are propriile…

Probleme?

Nu aș zice probleme. Aș zice că e un loc închis. Știu actori celebri care au zis că iubesc Rusia, au vrut să se stabilească acolo, dar nu au reușit să penetreze sistemul. E un fel de “ăsta e teritoriul nostru.”

Pentru că ai menționat asta despre actori, știi că sunt cazuri celebre de oameni de cultură, actori sau regizori, care au ajuns în închisoare pentru că au criticat sistemul. Iar tu ai spus ieri ceva foarte interesant, că oamenii ar trebui să fie mai toleranți față de opiniile celorlalți și că toți ar trebui să fim liberi să spunem ceea ce gândim. Și atunci, cum te raportezi tu la Rusia, care judecă oamenii pentru ceea ce gândesc?

În Rusia, poți să spui ceea ce vrei atât timp cât ești persoană privată și ai bani. Dacă iei bani de la guvern, lucrezi cu guvernul. Și atunci, ca artist, faci această alegere. Dacă iei bani de la guvern, nu o să poți spune ceva rău despre guvern.

Trebuie să fii deștept. Dacă ai nevoie de bani, poți să te asociezi cu un miliardar care poate sponsoriza proiecte și vei putea face ceea ce vrei. Nu se va atinge nimeni de tine, relația ta va fi doar cu acel miliardar.

Dar dacă iei bani de la guvern, dacă tu ai fost hrănit cu banii lor, apoi spui lucruri rele despre guvern o dată, de două ori, de trei ori, atunci înseamnă că ți-ai cerut-o. Asta e părerea mea.”

Rusia îi construiește lui Sergei Polunin o școală de balet chiar în Crimeea, teritoriul ucrainean anexat ilegal de Vladimir Putin. Sergei Polunin este parte din sistemul despre care spune asumat că nu poate fi criticat atât timp cât îți dă bani.

Polunin este declarat persoană non-grata în Ucraina, țara sa natală.

The post În plin război în Ucraina, balerinul Sergei Polunin și-a tatuat încă două capete cu Vladimir Putin appeared first on Cultura la dubă.

Conform unui studiu realizat în decembrie 2021 de compania GroupM, deși consumul de tv este în scădere, iar mediul online în creștere, românii petrec în continuare aproximativ 5 ore în fața televizorului. Cu cât vârsta este mai înaintată, cu atât timpul petrecut în fața televizorului crește, fiind asociat cu o viață sedentară și cu lipsa unei ocupații.

În același timp, cei care se uită la tv sunt invadați de reclame la medicamente, industria farmaceutică fiind cea care investește cel mai mult în publicitatea pentru televiziuni.

În pandemie, cea mai mare creștere a sumelor investite în reclame tv s-a înregistrat la companiile de pariuri sportive, urmată de e-commerce.

În schimb, tinerii români petrec în medie 6 ore pe zi pe internet.

Studiul Group M arată că una din patru reclame tv este din industria farmaceutică. În 2020, sumele investite de companiile pharma în televiziuni au crescut cu 18% față de 2019, în timp ce firmele de pariuri sportive au cheltuit cu 119% mai mult decât în 2019 pentru difuzarea reclamelor de către televiziuni.

Comerțul online a investit cu 63% mai mult, creșterea fiind direct asociată cu pandemia și cu timpul petrecut acasă.

Românii cu vârste de peste 65 de ani petrec aproximativ 475 de minute pe zi în fața televizorului, în timp ce tinerii cu vârste între 18-24 de ani se află la polul opus, cu 150 de minute pe zi.

Statisticile indică cifre îngrijorătoare și în ceea ce privește comportamentul copiilor.

Cei care au vârste între 4 și 11 ani petrec aproape 200 de minute pe zi la televizor, adică peste 3 ore.

În schimb, consumul de radio a scăzut în pandemie, fiindcă oamenii au rămas acasă și a dispărut principalul mediu în care sunt ascultate posturile de radio – în mașină.

În ceea ce privește cosmumul de internet, studiul arată că 72% din populația României are acces la internet, cu rate de 40% în mediul rural și 60% în mediul urban.

Facebook rămâne cea mai populară platformă de social media printre români, 81% dintre utilizatorii de internet având cont de facebook. 32% folosesc Instagram, 13% Snapchat, 12% Pinterest, 10% Linkedin, 8% Twitter și 36% altele.

Dintre platformele cu conținut video, YouTube este lider, cu un procent de 82%, urmat de Netflix – 20%, HBO Go – 12%, Antenaplay – 6%, Amazon Prime – 4% și Voyo 3%.

72% dintre românii cu acces la internet îl folosesc pentru a căuta informații pe Google/Bing, 63% pentru a citi știri, 55% pentru emailuri, 43% pentru a uploada poze/video, 43% pentru a căuta informații despre produse și servicii, 40% pentru mica publicitate, 40% pentru a citi bloguri și 31% pentru a juca jocuri online.

Tinerii români între 14-24 de ani petrec aproximativ 6 ore pe zi pe internet.

Studiul tratează și îngrijorătorul fenomen fake-news, în creștere în ultimii ani, și direct legat de fuga după click-uri pentru că publicitatea în mediul online este dependentă de cifre, nu de calitatea conținutului.

Realizatorii studiului GroupM susțin că asta va pune o presiune pe branduri în viitor, fiindcă vor avea responsabilitatea de a încuraja conținutul curat și a lupta, în felul acesta, cu site-urile care vor să obțină vizualizări cu orice preț, inclusiv prin promovarea știrilor false.

De asemenea, este preconizată o schimbare de comportament și în relația dintre branduri și influenceri. Vor fi încurajate colaborările pe termen lung mai degrabă decât cele punctuale, pe proiect, iar numărul de followeri va conta din ce în ce mai puțin, în raport cu calitatea conținutului și cu credibilitatea influencerilor.

Topul influencerilor români pe Instagram arată astfel:

1. Inna – 3 mil
2. Antonia – 2,7 mil
3. Delia – 2,6 mil
4. Andra – 2,6 mil
5. Dorian Popa – 2,3 mil
6. Nicole Cherry – 2,2 mil
7. Smiley – 2,1 mil
8. Alina Eremia – 2 mil
9. Andreea Mantea – 2 mil
10. Selly – 1,8 mil

În ciuda cifrelor uriașe care apar lângă numele vedetelor, cei care se bucură de cel mai mare engagement sunt nano-influencerii (1k-5k) – 6,23%  și micro-influencerii (5k-20k) – 2,41%, spre deosebire de marii influenceri (peste 1 milion de followeri), care au o rată de engagement cu publicul de 1,47%.

Specialiștii în marketing estimează că brandurile se vor concentra mai mult pe asocierea cu micro și nano-influnecerii, nișați pe un anumit domeniu, mai degrabă decât pe influencerii cu număr foarte mare de followeri, care postează despre orice și nu mai au neapărat credibilitate atunci când recomandă un produs, o experiență.

The post Românii petrec în medie 5 ore pe zi în fața televizorului, iar publicitatea e dominată de industria farmaceutică appeared first on Cultura la dubă.