Marius Lulea a lăudat atitudinea lui Nicolae Ceaușescu față de ocupația sovietică, precum și regimul comunist, pentru construcția de locuințe și hidrocentrale.

Iată declarația sa:

“Și Ceaușescu era suveranist, eu chiar îmi aduc aminte că a luat o poziție curajoasă și suverană în 1968, atunci când a fost singurul președinte din blocul comunist care a avut curajul să se ridice demn împotriva ocupației sovietice din Cehoslovacia. Nu sunteți în măsură să criticați un regim care a construit milioane de apartamente, sute de hidrocentrale, care a făcut bine pentru această țară, dincolo de zona de ocupație în care noi ne aflam. Dumneavoastră ați distrus tot ce s-a construit bine în timpul regimului comunist” – Marius Lulea, vicepreședintele AUR, la Antena 3 CNN. Video poate fi urmărit AICI la minutul 1:27:35.

Reacția președintelui Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, prof. dr. Daniel Șandru:

“Afirmațiile lui Marius Lulea, vicepreședinte AUR, în care îl elogiază pe dictatorul Nicolae Ceaușescu (făcute în cadrul emisiunii moderate de jurnalistul Mihai Gadea, ieri seară, la Antena 3, nu reprezintă doar o distorsionare gravă a adevărului istoric, ci și o încălcare a legislației în vigoare.

Ordonanța de Urgență nr. 31/2002 interzice în mod explicit promovarea cultului persoanelor condamnate pentru crime împotriva umanității – iar Nicolae Ceaușescu, liderul unui regim declarat oficial ilegitim și criminal, se încadrează fără echivoc în această categorie, fiind condamnat pentru genocid.

Este inadmisibil ca, într-o campanie electorală desfășurată într-un stat membru al Uniunii Europene, un lider politic să invoce “suveranismul” unui dictator pentru a justifica o formă mascată de reabilitare a totalitarismului comunist. Nu putem tolera, sub pretextul unor discutabile “realizări”, uitarea suferinței a milioane de români lipsiți de libertate, hrăniți cu frică și supravegheați de un aparat represiv care a distrus destine și vieți.

Într-o democrație autentică, memoria victimelor nu poate fi relativizată, iar spațiul civic nu poate fi contaminat de discursuri care glorifică trecutul dictatorial. E responsabilitatea noastră, a tuturor, să sancționăm public asemenea derapaje și să ne reamintim că libertatea nu se construiește pe uitare și nostalgie, ci pe adevăr, justiție și respect față de lege și demnitatea umană.”

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului depune plângere penală împotriva lui Marius Lulea, vicepreședintele AUR, pentru elogierea lui Nicolae Ceaușescu appeared first on Cultura la dubă.

Cenușa primilor morți ai Revoluției Române, uciși la Timișoara și arși la crematoriul din București, la ordinul Elenei Ceaușescu, a fost aruncată într-un canal din Popești Leordeni, iar de 35 de ani încoace, rudele victimelor își plâng morții acolo, fiindcă nu au un mormânt.

Canalul este și o referință la suferința românilor trimiși de regimul Dej să lucreze la Canalul Dunăre – Marea Neagră, în anii 50, în condiții inumane. Șantierul de la canal era locul în care oponenții regimului, intelectuali sau oameni de rând, erau exterminați.

Într-o altă postare recentă, Mălaimare susține că pandemia COVID a fost un “masacru organizat” și anunță că mulți “vor muri și de aici înainte”.

Iată reacția completă a Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului:

“Dincolo de Turul II: despre memorie, democrație și decență publică

Există momente în viața cetății în care cuvintele rostite nu mai pot fi scuzate prin patimă sau neatenție. Ele devin, inevitabil, simptome ale unei boli morale care macină spațiul public: disprețul față de democrație și față de demnitatea celuilalt. Mesajul actorului Mihai Mălaimare, în care face trimitere la „canal” ca pedeapsă pentru opțiunile politice ale unor cetățeni, nu este doar incalificabil — este de-a dreptul toxic.

Să invoci metaforic lagărul și represiunea comunistă în cheia unui triumfalism electoral nu înseamnă doar lipsă de memorie istorică. Înseamnă batjocorirea suferinței reale a celor care au cunoscut „canalul” în sensul cel mai concret, cei care au plătit cu libertatea sau chiar viața pentru că au gândit altfel decât linia oficială.

Domnule Mălaimare, cultura – fie ea teatrală, politică sau civică – presupune responsabilitate. Presupune refuzul limbajului violent, al amenințării voalate și al segregării ideologice. Ați preferat în acest mesaj să aruncați în derizoriu un principiu fundamental al democrației: pluralismul. Și pentru asta, nu e nevoie de un „canal”, ci de un minim gest de reflecție.

Dacă Turul II „vine ca un val”, atunci să fie un val de luciditate, de discernământ, de rezistență la manipulare. Un val care să spele, printre altele, și noroiul lăsat de asemenea ieșiri publice.

În acest context, fac un apel ferm către Consiliul Național al Audiovizualului să își exercite atribuțiile de supraveghere asupra discursului public instigator la ură și divizare, iar către comunitatea artistică din România – un spațiu esențial al memoriei și libertății – să se delimiteze fără echivoc de astfel de poziționări cu vădit caracter totalitar.

Totodată, în calitate de profesor ieșean, adresez un apel către Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași să se poziționeze în raport cu asemenea alegații extremiste și admirative față de represiunea totalitară comunistă, în contextul în care studenți ai Facultății de Teatru din cadrul acestei prestigioase instituții urmează să joace în spectacolul „La margine de Copou”, realizat sub semnătura domnului Mihai Mălaimare, chiar mâine, de Ziua Europei – o zi simbol al libertății, demnității și democrației. Tăcerea nu poate fi un refugiu etic atunci când valorile fundamentale sunt puse în joc.

Prof.univ.dr. Daniel Șandru, Președinte executiv IICCMER”

Mihai Mălaimare este invitat azi, în calitate de regizor, la Ateneul din Iași, unde va avea loc premiera spectacolului „La margine de Copou”.

Mălaimare este un cunoscut traseit politic. A fost deputat PSD în două mandate. Apoi a intrat în PNL și ulterior în UNPR. De câțiva ani, susține public partidul AUR.

Update: În urma reacțiilor primite la afirmațiile sale, Mihai Mălaimare a șters în urmă cu scurt timp cele două postări în care amenința cu moartea.

Și studenții din Iași au cerut Universității de Arte să se delimiteze de comportamentul actorului și regizorului care colaborează cu instituția:

Actrița Oana Pellea a scris, la rândul său:

“Domnule Mihai Mălaimare, vă “mulțumesc” pentru urare. Și bunicul meu, avocat, a fost trimis la Canal doar pentru că nu a fost de acord cu influența Rusiei în România, cu introducerea comunismului și a fost împotriva “tăticului Stalin”!

Apăr aceleași valori occidentale și am aceeași părere despre influența nefastă a Rusiei asupra României. Dacă va fi să ajung la canal sau în canal…să se facă voia Domnului, părerea nu mi-o schimb.

Mulțumesc de “urare”…vă fac și eu, la rândul meu, o urare:

Vă doresc sănătate și toate cele bune!”

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Afirmații grave ale actorului Mihai Mălaimare: “Veți ajunge în canal sau la canal!” appeared first on Cultura la dubă.

Mihail Neamțu a fost implicat în mai multe scandaluri. În 2012 a recitat o poezie a cunoscutului poet legionar Radu Gyr, membru al Gărzii de Fier și autorul imnului „Sfântă tinereţe legionară”, consideră că vasectomia transformă bărbații în transgenderi, iar când a candidat la alegerile europarlamentare a promis că „voi solicita blocarea propagandei LGBTQ în școli, televiziunile publice sau campusurile universitare din țările Uniunii”.

Mihail Neamțu a intrat în politică în 2012, cu Partidul Noua Republică, pe care l-a și fondat în 2012. A intrat în Alianța Dreapta Unită pentru un mandat de deputat în Arad și a recitat poezia legionară “Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! pe scena Operei Naționale București, la o adunare ADU.

A fost în conflict și cu revoluționari români, care au contestat prezența lui în Piața Universității.

Mihail Neamțu a fost și membru PNL, partid pe care l-a contestat ulterior. Apoi s-a alăturat PMP, partidul lui Traian Băsescu, pentru care a candidat la Primăria Sectorului 3.

În fine, pe George Simion l-a numit “o nulitate” pentru ca ulterior să i se alăture în AUR, în 2024.

„Cine reprezintă AUR-ul?!  Simion, încă o dată, e o nulitate, ați înțeles, domnule?! Simion George este o nulitate, nu știe nimic! Nimic, despre nimic”.

Ulterior, acesta și-a cerut scuze pentru declarațiile despre Simion și i-a mulțumit acestuia pentru generozitatea de a-l ierta.

Pe canalul său de YouTube, Mihail Neamțu vorbește pe diferite teme, de la istorie la patriotism, la eros sau masturbare.

“O femeie adevărată caută un tată, un bărbat care să o stăpânească. El trebuie să fecundeze cu prezența lui, cu logosul lui, femeia și starea ei de spirit. Fără această cucerire, orice bărbat se va simți handicapat, infirm, lipsit de o putere esențială.

V-ați întrebat oare, duminica, după mersul la biserică și după horă, când ea a fost jucată de doi-trei bărbați, dar unul singur a știut să chiuie? unul singur a știut să o stăpânească în arta dansului și a jocului. Bărbatul care s-a impus va fi chiar soțul ei. (…)

Tu, bărbat, vei trăi cu tot felul de fantasme erotice pe care le vei satisface în obscuritatea camerei tale, fie ea de cămin, fie a apartamentului în care alegi să stai singur. Singurătatea are foarte multe capcane despre care merită să vorbim mai onest și, bineînțeles, autosatisfacerea sexuală prin masturbare sau alte practici este una dintre aceste capcane.”

Pe site-ul oficial, acesta susține că Trump este “eroul lumii libere” și i-a dedicat acestuia cartea Fenomenul Trump”. Într-un alt articol intitulat “Generația fără ideal” afirmă că “Generația fără ideal n-are copii (…) nu mai urcă muntele și nici nu cunoaște bucuriile muncii la câmp. (…)

Generația fără ideal disprețuiește creștinismul și curtează ocultismul; nu postește, dar apără dieta vegan; nu pricepe mistica luminii și goticul medieval, însă aplaudă orice cabină sau container scandinav.”

Tot pe site-ul oficial, Mihail Neamțu susține că:

“Prietenii mă văd ca pe un scriitor, educator și om politic. Dușmanii ar prefera să nu mă vadă deloc.

Sunt dublu licențiat al Universității Babeş-Bolyai din Transilvania. Într-o carte recent apărută povestesc experiența trăită ca student Erasmus al Universității Ludwig Maximilians din Bavaria și Master of Arts al Universității din Durham. După absolvirea Universității din Londra, King’s College, am urmat stagii de cercetare în Statele Unite la Russell Kirk Center (Mecosta, Michigan) și Woodrow Wilson International Center for Scholars (Washington DC). Aflat în străinătate, n-am trimis românilor cărți poștale, ci eseuri despre Nordul spiritual al lumii occidentale.

Călătoriile de studiu m-au condus în zeci de țări din patru continente: Egipt, Canada, SUA, Italia, Guatemala, China, Iordania, Turcia, Hong Kong, Grecia, Ucraina, Lituania, Islanda și altele.

Întors acasă, am devenit bursier la Colegiul Noua Europă, asumând apoi directoratul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului. Am lansat o revistă la standarde internaționale: History of Communism in Europe. A New Journal in Comparative Politics. Obsesiile pașoptiste m-au făcut să mă zbat pentru nașterea Institutului de Istorie a Religiilor (apărut în 2008, sub cupola Academiei Române), dar și să coordonez programele educative ale Fundaţiei Creştin-Democrate.“

Mottoul său este “Construim România Deșteaptă”.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025. Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Mihail Neamțu (AUR), noul președinte al Comisiei de Cultură a Camerei Deputaților: “O femeie adevărată caută un bărbat care să o stăpânească.” appeared first on Cultura la dubă.

Este un moment decisiv în care oamenii au puterea să schimbe ceva, iar ca să înțelegem mai bine prezentul, e important să cunoaștem măcar trecutul recent. În decembrie s-au împlinit 35 de ani de la Revoluție, iar România se confruntă în continuare cu corupția, o rată mare de sărăcie, abandon școlar, natalitate scăzută și un număr mare de cetățeni care au emigrat.

În cele ce urmează, vă vom prezenta un scurt istoric al tuturor alegerilor prezidențiale din 1990 până în prezent.

***

Primele alegeri libere de după comunism au avut loc în 1990, pentru a certifica democratic voința poporului manifestată prin evenimentele de la 1989, dar fără o Constituție asumată și votată de Parlament în unanimitate.

Pe 20 mai 1990 s-a desfășurat primul scrutin în noua republică; a fost și singura dată când președintele a fost cunoscut după un singur tur – Ion Iliescu (de la FSN) a obținut 85,07% din voturi (peste 12 milioane) în fața lui Radu Câmpeanu (PNL) cu 10,64% (un milion și jumătate) și Ion Rațiu cu 4,29% (peste șase sute de mii de voturi).

Istoria României democrate începe astfel cu o încălcare flagrantă a Punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, care cerea ca nici un fost membru al nomenclaturii Partidului Comunist Român sau al Securității să nu aibă dreptul de a lucra în funcții publice pe o perioadă de 10 ani sau trei legislaturi consecutive. Momentul alegerii lui Iliescu, membru al Comitetului Central al PCR, avea să marcheze decisiv următorii 30 de ani de la Revoluție, care nu au fost așa cum sperau cei care și-au dorit cu adevărat ca România să iasă din comunism.

De notat că până în 2004, alegerile prezidențiale și parlamentare au avut loc în același timp, încercând să mențină o sinergie între instituția prezidențială – parlament – guvern. În 1990 FSN-ul lui Iliescu a luat 67% în Senat și 66% în Camera Deputaților – un total de 354 de parlamentari din 514.

În 1991 a fost votată prin referendum noua Constituție, care îi garanta președintelui un mandat de patru ani, o șansă pentru Ion Iliescu de a avea două mandate, deși la bază a fost și interimar și președinte ales într-o conjunctură delicată pentru politica românească.

Astfel, în 1992 au avut loc alegerile prezidențiale, decise în două tururi – pe 27 septembrie 1992, Ion Iliescu (FDSN), cu 47% și Emil Constantinescu (CDR), cu 31% s-au calificat în turul doi.

În turul doi, pe 11 octombrie, Iliescu l-a învins cu un procentaj de 61,43% – peste 7,3 milioane de voturi pe Constantinescu, care a acumulat doar 38,57% – peste 4,6 milioane de voturi. În Parlament, poziția partidului condus și reprezentat de Iliescu s-a șubrezit după scindarea grupării Petre Roman (FSN), câștigând 166 de poziții în Parlament, urmat de CDR (116) și FSN, care a devenit PD (61).

Pe 3 noiembrie 1996 s-a disputat primul tur al noului scrutin prezidențial, al doilea sub noul format constituțional și Ion Iliescu (PDSR) a câștigat primul tur la o diferență fragilă. Acesta obținut peste 32% din voturi (peste 4 milioane de voturi), puțin peste Emil Constantinescu (CDR), care a primit 28% din voturi (peste 3 milioane și jumătate) și Petre Roman care a reușit un 20% impresionant (cu un milion și jumătate mai puțin decât Constantinescu).

Pe 17 noiembrie 1996, profesorul de geologie al Universității București și-a luat revanșa și a câștigat poziția de președinte, obținând 54,41% din sufragii (cu peste 7 milioane de voturi) în fața lui Iliescu, care a obținut 45,59 (aproape 5,9 milioane de voturi). Alegerea lui Constantinescu a marcat sfârșitul unei epoci complicate – epocă în care timp de treizeci de ani, țara a fost condusă doar de două figuri centrale.

În 2000, s-a înregistrat un curent alarmant deoarece venea după o perioadă de reforme economice încercate de CDR și, evident, o opoziție a PDSR-ului care a reușit să profite această scădere în popularitate a partidelor de dreapta. Același Iliescu a revenit în lupta pentru scaunul de președinte, după ce Constantinescu a anunțat că nu va mai candida. De această dată, rivalul a fost unul mai imprevizibil, în persoana lui Corneliu Vadim Tudor (PRM).

Astfel, pe 26 noiembrie 2000, în primul tur, Ion Iliescu s-a clasat pe primul loc cu 36% (cu 4 milioane de voturi), având un avantaj fragil în fața următorului – CV Tudor cu 28% (cu 3,1 milioane) și apoi Stolojan (de la PNL) care a obținut doar 1,3 milioane de voturi.

Deși Iliescu reprezenta o umbră a vremurilor comuniste pentru o mare parte din populație, perspectiva CV Tudor părea mult mai periculoasă pe termen mediu și lung, fiind o figură extremistă, naționalistă.

În consecință, două săptămâni mai târziu, Iliescu a câștigat în turul doi cu peste 6,69 milioane de voturi – 66,8% în fața lui CV Tudor cu peste 3,3 milioane de voturi – 33,2%.

La fel ca în 1992 și 1996, candidatul prezidențial a fost o locomotivă pentru partid, iar acest lucru s-a evidențiat – PDSR-ul luând 220 de posturi și PRM-ul cu 121 de poziții, urmat de PNL și PD care au avut în total 87 de parlamentari. 

După votarea constituției din 2003 care a fost vitală pentru procesul de integrare în structurile Uniunii Europene, mandatul președintului a fost schimbat ca durată de la patru la cinci ani, fapt care a făcut momentul 2004 unul interesant din multe puncte de vedere.

A fost ultima dată când alegerile parlamentare au avut loc simultan și prima dată când un președinte a fost ales pentru un mandat de cinci ani. Cei doi protagoniști ai acestui moment au fost Adrian Năstase, prim-ministrul României și președintele PSD-ului după alegerea lui Iliescu în 2001 și Traian Băsescu, primarul capitalei din 2000 și reales în vara lui 2004.

Ultimul a devenit candidat al alianței DA (dintre PNL și PD), după retragerea lui Stolojan, lucru care a făcut ca posibila poziție de prim-ministru să fie ocupată de PNL, Băsescu fiind președintele PD între 2000 și 2004.

În primul tur, desfășurat pe 28 noiembrie 2004, Adrian Năstase (PSD+PUR) a obținut aproape 41% (peste 4,2 de milioane de voturi), urmat de Traian Băsescu (Alianța DA) cu aproape 34% (peste 3 milioane și jumătate de voturi) și CV Tudor, care a ajuns la nivelul lui Stolojan din 2000 (puțin peste 10% și puțin peste un milion de voturi).

În turul doi, la fel ca și 1996, s-a produs o rocadă, pe 12 decembrie 2004, Traian Băsescu devenind președinte cu peste 51,2% din voturi (peste 5,1 milioane) în fața lui Adrian Năstase (care nu a reușit să-și însușească un număr mai mare de voturi decât în primul tur) – 4,8 milioane de voturi (48,8%).

Se spune că un moment cheie ar fi fost dezbaterea finală dintre Traian Băsescu și Adrian Năstase, în care Cristian Tudor Popescu i-a adresat lui Năstase o întrebare ce avea să devină memorabilă:

“- Domnule Năstase, sunteți un iubitor și colecționar de artă, de frumos, știe toată lumea lucrul acesta. Eu vreau să vă întreb foarte personal, ce plăcere estetică vă trezește priveliștea unui iepure împușcat, căruia îi curge sângele din bot? sau unei căprioare sfârtecate de glonț? Nu mă pricep la chestiunea asta legată de vânătoare, dar vă întreb ce satisfacție puteți avea să omorâți un animal lipsit de apărare? Vânătoarea nu lasă nicio șansă acelui animal.

– Domnul Popescu, n-am mai fost de multă vreme la vânătoare și mă gândesc foarte serios dacă o să mai merg de acum înainte. Sigur, ar mai fi multe de spus, sunt vânători care v-ar putea răspunde la întrebarea asta, dar răspunsul meu e cel pe care vi l-am dat.”

De asemenea, în cadrul acelei dezbateri, Traian Băsescu a oferit un moment de neuitat: “Ce blestem o fi pe poporul ăsta, de a fi nevoit să aleagă între doi foști comuniști, Adrian Năstase și Băsescu?”

La fel ca în celelalte ocazii, Parlamentul a reflectat același fenomen de sinergie – PSD-ul obținând 189 de poziții, urmat de Alianța DA cu 161. Cei din urmă au reușit să-și creeze o coaliție care a susținut un guvern timp de patru ani, alături de UDMR și minoritățile naționale (care au avut în total 10 senatori și 40 de deputați). 

În 2009, Traian Băsescu (PDL) a candidat pentru un al doilea mandat consecutiv la Palatul Cotroceni și a avut cea mai dificilă situație din istoria tuturor câștigătorilor acestor alegeri.

În primul rând, venea pe valul unor nemulțumiri privind relația cu prim-ministrul Tăriceanu și desincronizarea cu alegerile parlamentare – care a produs un rezultat de compromis (colaborarea forțată între PSD și PDL) cu Boc ca prim-ministru, urmată apoi de o serie de crize și moțiuni de cenzură.

De asemenea, același Băsescu a fost suspendat de Parlament în 2007, fiind salvat de votul populației și rămânând în funcție. În acest timp, din partea PSD-ului venea noul lider al partidului – Mircea Geoană, al doilea om în stat, din poziția de președinte al Senatului din 2008 și fost ministru de Externe și ambasador al României în SUA (actualmente secretarul general adjunct al NATO).

Pe fondul acelei situații, pe 22 noiembrie 2009, a avut loc primul tur al alegerilor prezidențiale, câștigat de Băsescu cu 32% (peste 3,1 milioane de voturi), urmat de Geoană cu 31% (peste 3 milioane de voturi) și Crin Antonescu – PNL (cu peste 20% și aproape 1,95 de milioane de voturi).

PNL a intrat apoi într-o alianță neobișnuită cu PSD, iar ceilalți candidați și-au afirmat suportul lor și al partidelor lor pentru Geoană.

În acest context, pe 6 decembrie 2009, s-a desfășurat turul doi: Geoană a fost anunțat câștigător de sondajele de exit-poll de la ora 21, dar după numărarea voturilor în totalitate, salvat de votul Diasporei,  Băsescu a fost desemnat câștigător.

Acesta a câștigat la o diferență de aproape 70,100 de voturi, obținând și el, ca și Geoană peste 5,2 de milioane de voturi. Astfel, Băsescu a devenit primul președinte al României care a fost reales și prin realegerea lui l-a egalat pe Ion Iliescu ca și durată / longevitate – 10 ani.

Momentul memorabil al acelui tur a fost întrebarea lui Băsescu către Geoană, în cadrul dezbaterii finale:

“Geoană: Mie nu mai îmi place de domnul Vântu, după cum văd că nici dumneavoastră…

Băsescu: Nici azi-noapte nu v-a plăcut întâlnirea cu domnul Vântu? Azi-noapte, când a aflat că e arestat domnul Popa Nicolae, cel cu FNI-ul, nu v-a chemat de urgență?

Geoană: domnul Băsescu….am avut aseară o întâlnire cu domnul Vântu, așa cum ați avut dumneavoastră zeci de întâlniri în anii în care erați apropiați…

Băsescu: domnul Geoană, haideți să fim rezonabili. Azi-noapte, care a fost problema?”

În 2014, s-a repetat într-o oarecare măsură episodul 2004, în care un primar de oraș important a avut de înfruntat prim-ministrul în funcție al partidului de guvernământ. Este vorba de Klaus Iohannis (primarul Sibiului din 2000 până în acel an, președintele PNL în același an) și Victor Ponta (prim-ministrul României din 2012 și președintele PSD din 2010).

Pe 2 noiembrie 2014, Ponta a reușit să obțină 40% cu peste 3,8 milioane de voturi, cu un milion mai mult decât Iohannis, care s-a calificat astfel în turul doi.

Ca și în 2004 (și în 1996), în turul doi desfășurat pe 16 noiembrie 2014, s-a produs o rocadă care l-a propulsat pe Iohannis drept câștigător cu 54,43 în fața lui Ponta cu 45,56%, diferența dintre cei doi fiind de 2,2 milioane de voturi, multe venite în urma scandalului din diaspora, când mii de români au stat ore în șir la coadă la secțiile de votare, fără a li se acorda dreptul de a vota, organizarea defectuoasă intrând în responsabilitatea Ministerului de Externe al guvernului PSD.

De asemenea, prezența la vot a fost cea mai mare din 1996 încoace, cu peste 64% din populație prezentă la scrutin.

După acest episod, Iohannis a devenit primul președinte român de etnie minoritară, venind din etnia germană a saxonilor transilvăneni (stabiliți în provincie în secolul XII).

Pe 10 noiembrie 2019, primul tur s-a disputat între președintele Iohannis, un prim-ministru demis al unui guvern susținut de un partid în scădere populară – Viorica Dăncilă, candidatul USR Dan Barna, actorul Mircea Diaconu, un filosof – Theodor Paleologu și binecunoscutul Kelemen Hunor de la UDMR.

Klaus Iohannis, a ieșit pe primul loc în primul tur, înaintea Vioricăi Dăncilă. Al doilea tur a fost câștigat de Iohannis, cu puțin peste 200.000 de voturi mai multe decât în 2014. Acesta a obținut 66% din sufragii, în timp ce candidatul PSD a obținut 34%, cel mai slab scor înregistrat vreodată în istoria acestui partid la alegerile prezidențiale.

Dar ultimul mandat de președinte al lui Klaus Iohannis a fost marcat de o strânsă alianță chiar cu cei pe care îi critica în campania electorală – PSD.

Alegeri prezidențiale 2024

Alegerile din 2024 au avut loc pe 24 noiembrie, iar înainte de turul 2, au fost anulate de Curtea Constituțională. În primul tur, Călin Georgescu obținuse 22,94%, iar Elena Lasconi 19,14%.

Atunci, CCR a luat această decizie în unanimitate, ca urmare a declasificării documentelor prezentate în ședința CSAT, considerând că procesul electoral „a fost viciat pe toată durata desfășurării lui și în toate etapele de multiple neregularități și încălcări ale legislației electorale care au distorsionat caracterul liber și corect al votului exprimat de cetățeni și egalitatea de șanse a competitorilor electorali, au afectat caracterul transparent și echitabil al campaniei electorale și au nesocotit reglementările legale referitoare la finanțarea acesteia”.

Alegeri prezidențiale 2025

_{După turul I al alegerilor prezidențiale 2025, George Simion s-a clasat pe primul loc, cu 40.96%, iar Nicușor Dan pe locul al doilea, cu 20,99%. Cei doi vor fi pe buletinele de vot pe 18 mai, când românii decid care dintre ei va conduce România în următorii 5 ani.}

_{George Simion este reprezentantul mișcării suveraniste din România, iar ideologul lui Putin, Alexander Dulghin a declarat ieri într-un interviu că victoria lui George Simion este a lui Călin Georgescu și că liderul AUR ar fi deschis relației cu Rusia. Simion l-ar numit pe Călin Georgescu premier.}

_{De cealaltă parte, Nicușor Dan militează pentru continuarea căii euro-atlantice a României și l-ar numi pe Ilie Bolojan premier.}

Important de știut:

Secțiile de votare din diaspora vor fi deschise timp de 3 zile trei zile:

• Vineri, 16 mai 2025, între 7.00 și 21.00, orele locale;
• Sâmbătă, 17 mai 2025, între 7.00 și 21.00, orele locale;
• Duminică, 18 mai 2025, între 7.00, ora locală, și 21.00, ora locală a României, dar nu mai târziu de ora 21.00, ora României. Există posibilitatea de prelungire a programului pentru încă trei ore pentru alegătorii care se află la sediul secției de votare la ora de închidere a secției respective, precum și pentru cei care se află la rând în afara sediului secției de votare.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Istoria alegerilor prezidențiale din ultimii 35 de ani: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Klaus Iohannis appeared first on Cultura la dubă.

România sărbătorește azi, pentru prima dată, o Zi Națională a Lecturii, după o lege adoptată în acest sens de Parlament. Sărbătoarea are loc pe 15 februarie, de ziua de naștere a lui Titu Maiorescu și a lui Spiru Haret, și e menită să atragă atenția asupra importanței cititului într-o țară care se află la coada clasamentelor europene privind consumul de carte.

Cu această ocazie, Cultura la dubă a contactat cei mai importanți politicieni ai momentului, de la președintele țării la primari, din toate partidele politice parlamentare, pentru a vedea dacă și ce fel de cărți citesc cei care ne conduc.

Misiunea nu a fost simplă, fiindcă niciodată nu e ușor să aduci cultura în atenția politicienilor, mai ales în plină criză economică și cu un război care ar putea să izbucnească în orice moment la vecinii ucraineni.

Din 23 de politicieni cărora le-am adresat rugămintea de a ne recomanda o carte pe care au citit-o, doar 11 au putut să facă asta. Ne-au răspuns prim-ministrul țării, președintele Camerei Deputaților, câțiva miniștri și primari, președinți de partide. Nu ne-au răspuns, însă, de Ziua Lecturii, ministrul Culturii și cel al Educației.

***

Nicolae Ciucă, prim-ministrul României, vicepreședinte PNL – “Pătimiri și iluminări din captivitatea sovietică”, Radu Mărculescu

„M-a impresionat enorm această carte. Puterea de reziliență a celor nouă ani în lagărul sovietic, urmați de alți cinci ani de închisoare la întoarcerea în România, este o pildă pe care merită să ne-o reamintim de fiecare dată când suntem tentați să trecem cu ușurință peste importanța valorilor democratice într-un stat de drept.

Astăzi, când ne bucurăm de apartenența la NATO și UE, alături de unele dintre cele mai puternice democrații occidentale, trebuie să privim cu atenție la lecțiile durerosului nostru trecut, marcat de derapajele dictaturilor prin care am trecut ca popor.

Autorul acestei cărți, la capătul suferințelor  sale, a reușit să regăsească o cale către o viață normală de familie, să își crească nepoții și să scrie cărți. În semn de respect față de istoria noastră, mai ales față de cea recentă, pentru că nu e, de fapt, așa de îndepartat în timp spectrul abuzurilor staliniste și comuniste, merită să includem printre lecturile noastre mărturiile scrise ale celor care au ajuns să reprezinte dovada vie a nedreptăților pe care le îndură cei căzuți sub greutatea unei istorii nedrepte.”

Marcel Ciolacu, președintele Camerei Deputaților, președintele PSD – “Homo Deus”, Yuval Noah Harari

“Am citit cu plăcere “Homo Deus”, o continuare fireasă, ironică prin expunere, dar cât se poate de actuală prin provocarea pe care o expune și în care, iată, umanitatea se regăsește într-un ciclic triplu punct de inflexiune: boala, războiul și foametea.

Dacă Harari ne arată visurile, dar mai ales coșmarurile cu care umanitatea se va confrunta, în încercarea Omului de a deveni Dumnezeu prin intermediul inteligentei artificiale – o întrebare la care atât instituțional, cât și în plan personal ar trebui să reflectăm, firul roșu al cărților sale este mai actual decât ne-am dori.

Vedem cum pandemia de Covid-19 a provocat peste 5,8 milioane de decese, a îmbolnăvit peste 400 de milioane de oameni și a provocat pierderi de zeci de miliarde de euro.

Situația tensionată din Ucraina este al doilea factor care provoacă îngrijorare în plan regional, dar și în relațiile dintre actorii trans-atlantici.

Iar triunghiul actual va fi în mod dramatic completat de inflația la nivel Mondial, care scade puterea de cumpărare și, implicit, va aduce mulți oameni în pragul foametei.

Dacă nu învățăm din istorie, istoria ne va învăța că “surplusul” și modalitatea lui de distribuție nu va fi pentru oricine…așa cum simplu îi explica Yanis Varoufakis (n.r. parlamentar grec, economist și autorul cărții „Economia pe înțelesul fiicei mele”) fiicei sale Xenia.”

George Simion, deputat, copreședinte AUR – “Portocala mecanică”, Anthony Burgess

„Vorbește despre capacitatea unei persoane de a se schimba, despre sistemul corupt care aduce tinerii în situații fără de ieșire.

Mi-a plăcut în special finalul cărții, care e diferit față de finalul din filmul lui Kubrick.”

Cătălin Drulă, deputat, președintele USR PLUS – “Jurnal 1935 – 1944”, Mihail Sebastian

„ O (re)citire în vremurile acestea e foarte potrivită, pentru că e despre a rămâne om în mijlocul nebuniei și al revărsării de ură.”

Gabriela Firea, ministrul Familiei, prim-vicepreședinte PSD – “Dragoste în vremea holerei”, Gabriel Garcia Marquez

“Este una dintre cărțile mele de suflet. Pentru că despre suflet este și vorba. Despre oameni și destine, cu tot zbuciumul vieții.

Este un roman profund despre iubire, sentimente neîmplinite, frământările oamenilor, evoluțiile istorice. Un roman pe care îl recomand. Putem găsi similitudini cu situația omenirii de azi, în plină pandemie.”

Rareș Bogdan, europarlamentar, prim-vicepreședinte PNL – “Inamici publici”, Michel Houellebecq, Bernard – Henri Levy

„Una dintre cele mai spectaculoase cărți citite în ultima perioadă. O recomand cu toată deschiderea și căldura. Participați la ceea ce au afirmat francezii că este “meciul de ping-pong intelectual al secolului”. Realmente plăcută și foarte vie această carte. Nu o ratați. O să vă placă!”

Clotilde Armand, primarul Sectorului 1, membru fondator USR – “Vine Iarna! De ce trebuie opriți Vladimir Putin și inamicii lumii libere”, Garry Kasparov

„Garry Kasparov este unul dintre cei mai influenți oponenți ai liderului de la Kremlin. Critic vocal al președintelui Rusiei, fostul campion mondial la șah a fost una dintre primele personalități care au avertizat public asupra pericolelor putinismului pentru actuala ordine a lumii moderne.

“Vine iarna!” descrie ascensiunea fostului locotenent-colonel KGB Vladimir Putin până la funcția de președinte al Rusiei, moment în care țara s-a îndepărtat de democrație. Garry Kasparov este un adevărat erou în lupta sa pentru drepturile omului și un luptător împotriva corupției regimului Putin.”

Vasile Dîncu, ministrul Apărării, președinte al Consiliului Național PSD – “Demența digitală”, Manfred Spitzer

“În ultima vreme mi-a plăcut cartea lui Manfred Spitzer, “Demența digitală”, recent tradusă, pentru că explică dependența noastră patologică față de noile tehnologii, mai ales patologiile cognitive, dar și tulburările de personalitate. Dacă vom adăuga apoi și o carte de deschidere a domeniului – “Generația internetului”, de Jean M Twenge, ori “Selfie”, de Will Storr, atunci vom înțelege unde merge lumea și îi vom putea înțelege și pe copiii noștri.”

Dan Barna, deputat, vicepreședinte USR PLUS – “Tatuatorul de la Auschwitz” și “Călătoria Cilkăi”, Heather Morris

„Vă recomand o poveste care se găsește în două cărți: începe cu „Tatuatorul de la Auschwitz” și continuă cu „Călătoriile Cilkăi”. Autoarea este Heather Morris, o jurnalistă care a petrecut trei ani discutând cu personajele acestei povești reale despre destin, despre o perioadă neagră a istoriei și despre forța și capacitatea umanității de a supraviețui în cele mai abjecte condiții.

Esența acestor cărți stă în adevărul că dacă există o forță care te face să suporți orice și să treci peste orice, această forță este iubirea.

Vă îndemn să citiți aceste două cărți pentru că între paginile lor există inspirație, există umanitate și există speranță.”

Gigel Știrbu, deputat, vicepreședinte PNL – “Balcanii în secolul XX”, Oliver Jens Schmitt

“Oliver Jens Schmitt este un reputat cercetător al spațiului din sud-estul Europei. Balcanii sunt un spațiu definit prin realități etnice și religioase extrem de complexe, realități create și menținute de imperii timp de secole, prin structuri care păreau abolite odată cu sfârșitul Marelui Război. Autorul arată o perspectivă nouă a despărțirii noilor state naționale de trecutul imperial.

Totodată arată cât de radicală a fost ruptura statelor comuniste de politicile etnice, culturale și sociale dinainte de 1945.”

Dominic Fritz, primarul Timișoarei, președinte USR PLUS Timiș – “Jacob se hotărăște să iubească”, Cătălin Dorian Florescu

“Sunt puține cărți pe care le citesc de mai multe ori, care mă fac să vreau să mă împrietenesc din nou cu personajele sale, să descopăr din nou lumea prin ochii lor. “Jacob se hotărăște să iubească” este una dintre aceste cărți. Povestea transgenerațională a unei familiei de șvabi bănățeni dintr-un sat de lângă Timișoara peste care a venit, din nou și din nou, istoria. 

Foamete, războaie, deportare, trădare și iertare – cronica lui Jacob este a unei comunități bănățene, devastată de tăvălugul secolului xx, al extremelor totalitariste, și despre zbaterea omului de a-și păstra demnitatea.

Este descrisă cu empatie, frumusețe a detaliului, simț al fantasticului, de scriitorul elvețian Cătălin Dorian Florescu, născut în Timișoara, care o transformă într-o istorie universală. Istoria unui băiat inocent prins în vâltoarea și cruzimea unor crize mondiale, dar care, indiferent ce se întâmplă, răspunde cu iubire. 

Este cartea pe care am descoperit-o căutând, acum mulți ani, să înțeleg mai bine istoria Banatului. E lectură obligatorie pentru prietenii din alte țări care mă vizitează la Timișoara, dar de fapt o recomand tuturor care vor, prin oglinda istoriei țării noastre, să-și reconfirme încrederea în umanitate.”

Cultura la dubă i-a mai contactat pentru realizarea acestui material pe Klaus Iohannis, Florin Cîțu, Sorin Câmpeanu, Lucian Romașcanu, Nicușor Dan, Kelemen Hunor, Dacian Cioloș, Ciprian Ciucu, Sorin Lavric, Robert Negoiță, Bogdan Gheorghiu, Tanczos Barna și Gheorghe Flutur. Aceștia nu au oferit un răspuns până la data publicării articolului.

The post De Ziua Lecturii, am rugat liderii politici să ne recomande o carte. Iată ce a ieșit appeared first on Cultura la dubă.

Florian Colceag este primul pe lista candidaților AUR la Senat, la Buzău, dar susține că nu este înscris ca membru de partid, ceea ce nu ar fi posibil, din moment ce a candidat pe lista partidului AUR.

Despre AUR, Florian Colceag spune că reprezintă o generație tânără, de “buni patrioți”, care vor să facă “lucruri minunate pentru România”.

După ce liderul AUR a publicat în această seară o fotografie în care apare alături de profesorul Colceag și a scris că este propunerea partidului ca ministru al educației, Cultura la dubă a stat de vorbă cu Florian Colceag și a încercat să afle ce îl leagă pe celebrul profesor de partidul AUR.

Domnule profesor, ce legătură aveți cu George Simion și cu partidul AUR?

AUR și Neamul Românesc sunt două partide care s-au aliat în jurul rețelei profesioniștilor. Ambele partide au avut această înțelepciune, să apeleze la profesioniști.

Eu sunt expert în educație, expert mondial în educație.

Știm că sunteți expert în educație, dar ne întrebam care este legătura dumneavoastră cu partidul AUR și dacă ați fi cu adevărat interesat de postul de ministru al Educației, dacă ar exista această posibilitate?

Eu am pregătit programe educaționale, Legea Educației, pe care tot eu am făcut-o de multă vreme. E o muncă de 20 de ani, dacă nu mai mult, care nu a fost folosită, a fost ignorată.

Educația se dărâmă, e la nivelul pâmântului sau sub pământ.

AUR sprijină profesioniștii să intre în parlament. E o chestie de mare bun simț. Apartenența la un partid nu te face profesionist, sunt două direcții diferite. Una e profesionalismul și competența înaltă pe care o ai și alta e să fii membru de partid.

Am învățat în 30 de ani, au venit tot soiul de neaveniți, care nu au știut ce să facă, alții au făcut afaceri și au dărâmat tot. Vedem în ce hal ne aflăm acum.

Înțeleg. Și, practic, ați discutat despre această posibilitate, ca dumneavostră să deveniți la un moment dat ministru al Educației din partea partidului AUR?

Da, există o posibilitate.

Dar sunteți înscris sau luați în calcul să vă înscrieți în partidul AUR?

Nu, eu rămân profesionist. Asta e soluția cea mai bună, pentru că oricum îi ajut. Au inițiativă, sunt tineri, au energie, doresc să facă lucruri minunate. Au forța să se organizeze, e altă generație, generație tânără, buni patrioți.

Nu știu dacă ați urmărit știrile în ultimele două zile, dar au fost prezentate și niște declarații deviante ale unor membri AUR, discriminatorii. Ce părere aveți despre acestea? De exemplu, scriitorul Sorin Lavric, senator AUR, a fost exclus din Uniunea Scriitorilor pentru afirmații discriminatorii despre femei și romi.

Nu am urmărit, îmi pare rău, dar există un model de filtrare. Oricum, faptul că s-au înscris într-un partid…asta este doar o semnătură pe hârtie.

Dar au ajuns senatori. Vorbesc despre oameni care au ajuns acum senatori pe listele AUR.

Îmi pare rau, nu cunosc problema, v-aș da un răspuns mai clar, dar este o altă dinamică.

Puteți să ne spuneți, vă rog, cum ați intrat în contact cu cei de la AUR, v-au căutat ei?

Pe mine mă cunosc oamenii și mă caută pentru rezolvarea unor probleme. Problema educației este foarte mare. E cronică, în clipa de față. Asta e calea.

Ați fi interesat să ocupați funcția de ministru al Educației într-o guvernare alături de alte partide? Acum se vorbește despre o coaliție care nu ia în calcul o colaborare cu AUR.

Din punctul meu de vedere, acum trebuie făcut un guvern de uniune națională cu experți, nu cu oameni politici.

Așa s-a întâmplat și după război, America a fost condusă de experți o perioadă lungă de timp. Nu ne aflăm acum în situația de a mai croșeta lucruri pe genunchi. Aici trebuie să ai expertiză adevărată și înaltă.

The post Profesorul Florian Colceag, antrenorul de genii: “AUR sunt tineri, buni patrioți, care vor să facă lucruri minunate pentru România” appeared first on Cultura la dubă.