Cu un buget total de 6 milioane de lei, programul de finanțare European Echoes este platforma de cooperare și schimb internațional a Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023”. Programul finanțează proiectele care pun în valoare resursele culturale ale Timișoarei pe scena europeană, precum și a celor care facilitează prezența în Timișoara a operatorilor culturali, artiștilor și produselor culturale din restul Europei.

Inside Timișoara 2023 este un mecanism de finanțare ce are menirea de a consolida conținutul Programului cultural reactualizat și de a-i asigura coerența strategică și artistică. Programul încurajează propuneri de proiecte care duc mai departe componente cheie active, cât și proiecte care adresează tematici și conținuturi culturale dezvoltate în diversele etape ale Programului Cultural (în perioada 2016-2021), cu potențial de continuitate și creștere. Programul de finanțare Inside Timișoara 2023 are un buget total de 5.5 milioane de lei.

Programul de finanțare Grow Timișoara 2023 are cel mai consistent buget al acestei sesiuni de selecție, 12.5 milioane de lei. Acesta va merge înspre finanțarea de noi proiecte care includ și dezvoltă conceptul dosarului de candidatură al Timișoarei la titlul de Capitală Europeană a Culturii. Prin acest program se finanțează proiecte culturale care pun în valoare diversitatea multietnică și multiculturală locală în context european, dezvoltă categorii de public noi, activează rolul educativ al culturii și amplifică teme relevante la nivel european.

Informații complete, documentația fiecărui program de finanțare din această sesiune de selecție și formularele de aplicație se găsesc pe site-ul Centrului de Proiecte, secțiunea Finanțări.

The post Timișoara 2023 lansează un nou apel de proiecte, în valoare de 4.8 milioane de euro appeared first on Cultura la dubă.

Invisibile Lines este un proiect dedicat benzilor desenate, romanelor grafice și ilustrațiilor, adresându-se artiștilor cu vârste sub 30 de ani.

El presupune participarea la trei ateliere, numite Revelations (organizat în Italia), Borders (organizat în Franța)  și Landscapes (organizat în Cehia), care vor avea loc în perioada iunie-iulie 2021.

În cadrul acestora, cei 12 tineri selectați vor explora diferite semnificații ale noțiunii de „invizibil”: chestiuni invizibile precum spiritualitatea și credința, viețile invizibile ale migranților și ale refugiaților sau locurile abandonate din întreaga Europă.

Artiștii vor fi îndrumați de mentorii Stefano Ricci, Juraj Horváth și Yvan Alagbé, iar lucrările create pe parcursul atelierelor vor fi expuse în cadrul festivalurilor Baobab Books (Cehia), Central Vapeur (Franța) și BilBOlbul (Italia). Mai mult decât atât, câteva dintre ele vor fi selectate pentru a apărea într-o carte.

Termenul limită de înscriere este 31 ianuarie 2021. Mai multe informații pot fi găsite aici.

Mobilitățile i-Portunus se adresează traducătorilor literari, respectiv compozitorilor, muzicienilor și soliștilor. Acestea urmăresc să le asigure celor vizați posibilitatea de a călători pe o perioadă de 7-60 de zile într-o altă țară inclusă în programul Creative Europe, pentru a realiza un proiect specific domeniului de lucru.

Călătoriile, care trebuie să se desfășoare până la data de 30 noiembrie 2021, pot avea ca scop colaborarea internațională cu alți reprezentanți ai branșei, finalizarea propriu-zisă a proiectului sau a unui segment din el prin imersiunea în cultura-țintă ori dezvoltarea profesională sub formă de cursuri, ateliere și alte activități similare.

Pentru mobilități din sfera muzicală se pot înscrie inclusiv grupuri de până la 5 artiști.

Creatorii cu dizabilități beneficiază de fonduri suplimentare.

Termenul limită de înscriere este 28 februarie 2021. Mai multe informații pot fi găsite aici.

Creative Europe este programul-cadru prin care Comisia Europeană susține sectorul cultural și cel audiovizual. Diferitele scheme de finanțare au menirea de a încuraja actorii din aceste sectoare să țintească spre noi categorii de public, să abordeze probleme sociale și să își dezvolte aptitudini specifice epocii digitalizării, contribuind la conservarea diversității culturale și lingvistice a Europei. Bugetul total prevăzut pentru perioada 2021-2027 se ridică la 2,4 miliarde de euro.

The post Finanțări europene pentru ilustratori, traducători literari și muzicieni appeared first on Cultura la dubă.

Cel mai nou documentar regizat de Claudiu Mitcu, Toate râurile se varsă în mare și marea nu se umple niciodată, a avut aseară premiera mondială, în cadrul Astra Film Festival, în aer liber, la Muzeul Astra din Sibiu și se află în cursa pentru Premiul Publicului.

Filmul este un studiu antropologic despre o comunitate de haholi din Sfântu Gheorghe, Delta Dunării, urmași ai ucrainenilor zaporojeni.

Pe lângă imaginile minunate care surprind frumusețea sălbăticiei din Sfântu Gheorghe, documentarul ne arată lupta micuței comunități pentru supravețuire, pentru păstrarea tradițiilor, dar și bucuria de a trăi prin cântec tradițional, de a mânca o ciorbă specifică zonei (storceac) sau de a găsi icre într-un crap.

Pe de altă parte, filmul surprinde și degradarea locului, din cauza exploatării lui în scop turistic.

Claudiu Mitcu a povestit mai multe într-un interviu pentru Cultura la dubă.

Claudiu, de ce ai vrut să faci acest film?

Pentru că eram și sunt îndrăgostit de locul ăla. Am atâtea amintiri și nu știu cum să le exprim altfel decât arătând locul acela. Și țin foarte mult la oamenii de acolo. Am vrut să îi arăt așa cum îi știu eu și cum mi s-au arătat mie, erau foarte naturali, nu vorbeau la cameră.

Spuneai că mergi acolo de 20 de ani. Cum s-a schimbat locul între timp, cum era atunci și cum e acum?

Era mult mai sălbatic, acele pensiuni mari nu existau, nu existau mașini absolut deloc. Era totul foarte sălbatic, în sensul bun al cuvântului.

Ce mi se pare că e acum altfel și nu bine – s-au construit foarte multe case care arată ca dracu’, nu au nicio treabă cu arhitectura locului, au apărut și acolo mici betoane și mici bloculețe. Mă deranjează vizual. Acolo unde știam eu că e stuf și papură, acum e beton.

Apoi, mai sunt și oamenii. Pot să zic că am văzut și acolo cocalari, din păcate. Muzica dată foarte tare, auzi la diverse pensiuni tot felul de chestii care te deranjează. Acolo mergeam pentru liniște, fiecare își bea șprițul și mai auzeai din când în când o vocea a locului. Dar chestii de Mamaia nu auzeai.

Acum, în ultimul timp, au cam început să apară și acolo.

Care crezi că poate fi efectul unui astfel de film documentar? Să atragă și mai mulți oameni să meargă acolo?

În primul rând, mi s-a confirmat că în cei care au fost acolo filmul a stârnit niște nostalgii. Au venit aici la mine 5-6 oameni și toți mi-au spus că le-am atins așa niște corzi sensibile, că e un film frumos, în care predomină frumusețea locului.

Dar efectul filmului nu cred că e să aducă turiști, că nu e un film de genul eterna și fascinanta Românie, e o chestie mult mai mică.

Cum a fost experiența la pescuit?

Am mai fost de câteva ori la pescuit cu omul care apare în filme, iar acum am avut noroc să și prindem.

Dar de ce a devenit așa greu să prindă pește acolo?

Înțeleg că sunt mulți care dau la pește cu curent electric și au distrus foarte tare peștii din brațul ăsta. E o problemă știută de toți acolo.

Cum a fost pentru tine să ai premiera absolută în pandemie?

Mi se pare că în aceste vremuri orice proiecție cu public e ca un premiu. Mă bucuram că am acum și un scurtmetraj la Iași. Anul ăsta, orice proiecție mi s-a părut că e o mare victorie.

Spuneai că ești la al 9-lea documentar prezentat la Astra. De ce ai continuat să faci documentare în România?

Mi se pare că România e foarte ofertantă. Și anul ăsta au fost 4-5 documentare foarte bune, premiate. Documentarul se cam bate acum ca vizibilitate cu ficțiunea.

Dar la bugete se bate?

La bugete nu. E o diferență destul de mare. Deși munca e destul de grea la documentare. Câteodată e mult mai mare decât la ficțiune.

La documentare e posibil să te lungești pe 4-5 ani și de unde crezi că ai 100.000 de euro sau 50.000 de euro, împarți 50.000 de euro, constați că sunt 1000 de euro pe lună, deci la o echipă de 5-6 oameni, înseamnă 200 de euro pe lună. Deci e un rahat, nimic.

Pare că e o sumă, când te apuci de treabă, dar dacă te lungești, e un nimic.

Tu ai făcut bani din documentare?

Da. În ultimul timp am mai făcut.

Cum?

Păi, am avut niște finanțări civilizate, din vreo 12 filme am avut vreo 3 filme cu finanțări civilizate. La un moment dat chiar HBO mi-a produs la începutul carierei două filme, apoi altele au fost vândute către rețeaua HBO și am încasat ceva.

Dar cam toți banii pe care îi iau, îi bag în ce urmează. Acum, de vreo 3 ani, fac un documentar despre o trupă de death metal de copii. Și am început fără niciun ban. Am stat după ei vreo 2 ani și acum, având filmul aproape gata, am început să găsesc mici finanțări, care nu îmi plătesc filmul, dar îmi recuperez niște cheltuieli făcute.

Ți se pare că se conturează și o nouă tânără generație de documentariști români?

Da, da. Uite, Acasă, al lui Radu Ciorniciuc, mai e Andrei Dăscălescu, nu i-am văzut ultimul film, dar sunt convins că e foarte bun.

E adevărat, unele filme îmi plac, altele nu. Nu îmi plac documentarele controlate, aia e altă discuție. Adică simți că multe sunt puse cu mâna, regizate. E un stil, nu e de condamnat, dar nu e stilul meu.

Dar, oricum, mi se pare că anul acesta, cel puțin, documentarul e cot la cot cu ficțiunea.

Apropo, ai făcut și primul tău scurtmetraj de ficțiune. Te gândești să dezvolți și latura asta, regia de ficțiune?

Am mai făcut un scurtmetraj între timp, muncesc foarte mult și acum scriu la debutul meu în ficțiune, la lungmetraj. Îmi place, aș vrea să îl fac, sper să obțin bani să îl fac.

Tu lucrezi foarte mult și ca producător. Când aplici la o finanțare, cum alegi dacă aplici cu filmul tău sau al unui coleg de breaslă?

Am depășit asta de foarte mult timp și mă bucur că am ajuns aici. Anul trecut am aplicat, anul ăsta s-au dat rezultatele, am depus cu 4 documentare, unul al meu. Am luat cu două, niciunul dintre ele nu a fost al meu, dar m-am bucurat la fel de tare.

Oricum, mă bucur că am de unde să aleg și că sunt oameni care vin la mine și nu au teama asta, că încerc să îi sabotez.

Că tot a venit vorba despre finanțare, ce crezi despre ancheta DNA la CNC, trimiterea în judecată a fostei conduceri?

În viața asta cred că s-au făcut foarte multe mizerii la CNC, doar că subiectul pentru care e judecat acum CNC mi se pare penibil. E ca și când eu am acum un scurtmetraj făcut în 2015 și am uitat să depun hârtie că în 2020 nu am făcut niciun ban cu el.

Sancționează-mă cumva, dă-mi o mustrare, nu particip la un concurs, dar nu se pate să spui că eu nu am făcut filmul ăla.

Repet, or fi alte probleme mult mai mari, probabil au fost, s-au luat bani pentru un proiect și s-au făcut altele, sunt multe snoave în industrie, dar pentru ce e acum mi se pare că e penibil.

Deci nu au fost făcute niște raportări. Acum li se impută toți banii pentru filmele respective. Păi, filmele alea sunt făcute.

Nu sunt acum avocatul CNC-ului, dar mi se pare că e o problemă mult mai mare și e arătată doar o chestie.

The post Claudiu Mitcu, regizor: “Orice proiecție cu public este anul ăsta ca o mare victorie, un premiu.” appeared first on Cultura la dubă.