Béla Tarr și-a început cariera făcând documentare despre oamenii din clasa muncitoare. La doar 22 de ani a debutat în lungmetraj de ficțiune cu filmul În sânul familiei (Family Nest, 1977), pe care l-a filmat în doar șase zile, cu o echipă de actori neprofesioniști. Realismul social și critica politică vor caracteriza și următorul său film, Vagabondul (The Outsider, 1981), despre un violonist talentat care-și distruge viața prin comportamentul său iresponsabil, precum și Vieți prefabricate (The Prehab People, 1982), câștigător al unei mențiuni speciale la Festivalul de Film de la Locarno. Criticii i-au comparat de multe ori operele de început cu filmele în stil ciné-vérité ale lui John Cassavetes, deși regizorul maghiar a susținut că nu le văzuse niciodată.

Cu Almanahul toamnei (Almanac of Fall, 1984), Béla Tarr începe să-și consolideze stilul care ulterior i-a devenit trademark: cadre lungi, stilizate și poetice, o atmosferă apăsătoare, infuzată cu angoasă.

În 1988, odată cu Damnare (Damnation) începe și colaborarea de lungă durată cu scriitorul László Krasznahorkai, împreună cu care va scrie scenariile următoarelor sale filme. Poate cel mai cunoscut film născut din acest parteneriat creativ este Sátántangó (1994), o capodoperă de 439 de minute pe care publicul prezent la cea de-a șasea ediție TIFF a avut șansa de a o vedea într-o sală de cinema, pe peliculă.

Considerată de critici una dintre cele mai importante opere cinematografice ale secolului XXI, Armonii Werckmeister (Werckmeister Harmonies, 2000) a fost proiectat la ediția inaugurală a TIFF-ului din 2002 și o are pe generic drept co-regizoare pe monteuza Ágnes Hranitzky, cu care Tarr a lucrat încă de la primele sale filme. Împreună au realizat și Omul din Londra (The Man from London, 2007), în care joacă și Tilda Swinton și care a avut premiera în competiția Festivalului de Film de la Cannes, și Calul din Torino (The Turin Horse, 2011), distins cu Marele Premiu al Juriului la Festivalul de Film de la Berlin. Despre acesta din urmă, criticul A.O. Scott de la The New York Times a scris că „rigorile vieții te pot doborî. Rigorile artei pot avea efectul opus, iar Calul din Torino este un exemplu — unul extrem de rar în cinematografia contemporană — despre cum o operă ce pare construită pe negarea plăcerii poate, prin disciplină formală, integritate pasională și un dramatism înfricoșător, să genereze o experiență înălțătoare.” După cum a declarat încă de la începutul filmărilor, Calul din Torino este ultimul film al regizorului.

Cu excepția lui Sátántangó, TIFF. 24 programează integrala operei de ficțiune a lui Béla Tarr: În sânul familiei, Vagabondul, Vieți prefabricate, Almanahul toamnei, Damnare, Armonii Werckmeister, Omul din Londra și Calul din Torino – fiecare dintre ele prezentate în proiecție unică.

Prezența lui Béla Tarr la TIFF.24 este posibilă cu sprijinul National Film Institute Hungary și Institutului Liszt – Centrul Cultural Maghiar Bucuresti.

Biletele și abonamentele pentru TIFF.24 pot fi achiziționate online pe tiff.eventbook.ro

The post Legendarul regizor Béla Tarr vine la TIFF, unde va primi Premiul pentru Întreaga Activitate appeared first on Cultura la dubă.

Actorul Alain Delon a murit la 88 de ani. Anunțul a fost făcut în această dimineață printr-un comunicat de presă semnat de cei trei copii ai săi.

„Alain Fabien, Anouchka, Anthony şi (câinele său) Loubo sunt profund întristaţi să anunţe decesul tatălui lor. Acesta s-a stins din viaţă în linişte în casa sa din Douchy, înconjurat de cei trei copii ai săi şi de familia sa. (…) Familia sa vă roagă să îi respectaţi viaţa privată în această perioadă de doliu extrem de dureroasă”, se arată în comunicatul transmis AFP și citat de news.ro

Cel de-al 4-lea copil al lui Alain Delon, Christian Aaron Boulogne, nerecunoscut de actorul francez, a murit anul trecut.

Alain Delon a cucerit marele ecran începând cu anii 50. Brunetul cu ochii albaștri a devenit rapid un star al marelui ecran, iar magnetismul său a atras atenția presei, a femeilor celebre și a marilor regizori.

A jucat în 89 de filme în 62 de ani, multe dintre ele sub conducerea unor regizori de prestigiu precum Visconti, Antonioni, Jacques Deray, Godard și Louis Malle.

În 1963 a făcut parte dintr-o distribuție de excepție a filmului “Ghepardul”, regizat de Luchino Visconti, care a obținut Palme d’Or la cea de-a 16-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes.

În 1969 a jucat rolul principal în “Piscina”, alături de celebra actriță Romy Schneider, iar povestea lor de dragoste a devenit emblematică în lumea cinematografiei. Cei doi au format un cuplu timp de 5 ani.

Printre femeile care i-au marcat viața lui Alain Delon se numără și Dalida, Brigitte Bardot, Mireille Darc, Nathalie Delon și Rosalie van Breemen, ultimele două mamele copiilor săi.

Când modelul și actrița franceza Mireille Darc s-a stins din viață, Delon a transmis: “Mimi, dacă ar trebui să desenez forma universului tău, i-aș da forma unei inimi. Dacă ar fi să sculptez o femeie, aceea ai fi tu. Iubirea ta este paradisul meu pierdut.”

În 2019, Alain Delon a urcat pe scena Festivalului de Film de la Cannes, unde a primit Palme d’Or d’Honneur. Trofeul i-a fost înmânat de către fiica sa, Anouchka, cea care urmează la rândul său o carieră în actorie. Alain Delon a ținut un discurs cu lacrimi în ochi, în care a spus că “Mai mult decât sfârșitul unei cariere, este sfârșitul unei vieți. Acesta este un tribut postum, dar acordat în timpul vieții mele. (…) Să plec este foarte greu. Dar voi pleca.”

The post A murit Alain Delon, starul cinematografiei franceze appeared first on Cultura la dubă.