Cultura la dubă în parteneriat cu Goethe-Institut vă invită la expoziția de fotografie Curaj!, între 6-19 octombrie 2021.

Proiectul “Curaj!” este o invitație la adevăr, într-o lume în care anxietatea și angoasele oamenilor devin din ce în ce mai apăsătoare, sub presiunea fericirii false și a perfecțiunii promovate pe rețelele sociale.

Vor fi expuse portretele unor artiști români și germani, realizate de fotografii 𝐀𝐝𝐢 𝐁𝐮𝐥𝐛𝐨𝐚𝐜𝐚̆, 𝐁𝐨𝐠𝐝𝐚𝐧 𝐈𝐨𝐫𝐝𝐚𝐜𝐡𝐞, 𝐀𝐝𝐞𝐥𝐢𝐧𝐚 𝐌𝐢𝐫𝐨𝐧, 𝐈𝐨𝐚𝐧𝐚 𝐃𝐨𝐝𝐚𝐧 𝐬̦𝐢 𝐀𝐥𝐞𝐱𝐚𝐧𝐝𝐫𝐮 𝐑𝐨𝐢𝐛𝐮, precum și fragmente din poveștile lor, publicate pe Cultura la dubă.

Nouă dintre interviuri au fost realizate de Alexandra Tănăsescu, jurnalistă și fondatoarea Cultura la dubă, iar două sunt semnate de Mălina Gîndu, studentă la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării și contributor Cultura la dubă.

Printre personajele pe care le veți putea descoperi în cadrul expoziției se numără Istvan Teglas, actor, Pavlos Popovici, toboșar și supraviețuitor Colectiv, Alina Șerban, actriță și regizoare, Christian Jankowski, artist vizual, Eugen Jebeleanu, regizor de teatru și film, Roxana Lupu, actriță, Ada Galeș, actriță sau Magda Mihăilă, stand-up comedian.

Mărturiile personajelor prezentate deschid discuții profunde despre depresie, sărăcie, traume, riscuri, eșecuri sau defecte și sunt, în același timp, exemple de curaj prin asumarea lor publică și mai ales prin depășirea lor.

Ideea proiectului Curaj! s-a născut în luna decembrie 2020, la sfârșitul primului an al pandemiei, și îi aparține regizorului de film Sorin Tănase, colaborator al publicației Cultura la dubă.

Încă de la început, seria de interviuri Curaj!, realizată de Alexandra Tănăsescu de-a lungul anului 2021, și-a propus să arate că lumea reală este altfel decât fericirea și filtrele afișate pe Instagram, iar oameni de succes pe care îi admirăm de la distanță se luptă cu momente dificile și vulnerabilități, la fel ca noi toți.

Vernisajul are loc miercuri, 6 octombrie, la Pavilion 32, Goethe-Institut București, începând cu ora 17.00. De la ora 19.00, publicul este invitat să participe la o dezbatere despre curaj, la care vor lua parte și artiști prezentați în expoziție. Discuția va fi moderată de Alexandra Tănăsescu.

Conform normelor impuse de autorități, accesul se face pe baza certificatului verde, iar purtarea măștii este obligatorie.

Expoziția e deschisă până pe 19 octombrie, cu excepția zilelor de 12 și 13.

𝐎𝐫𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐯𝐢𝐳𝐢𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐯𝐨𝐫 𝐟𝐢:
𝐋𝐮𝐧𝐢-𝐯𝐢𝐧𝐞𝐫𝐢: 𝟏𝟔:𝟎𝟎-𝟐𝟎:𝟎𝟎
𝐒𝐚̂𝐦𝐛𝐚̆𝐭𝐚̆: 𝟏𝟏:𝟎𝟎-𝟏𝟕:𝟎𝟎

The post Cele mai curajoase povești publicate pe Cultura la dubă vor fi expuse la Goethe-Institut appeared first on Cultura la dubă.

Timp de o lună, între 16 septembrie și 15 octombrie, bucureștenii, dar și cei aflați în trecere prin Capitală, pot vizita expoziția de fotografie „Trecut-au anii, anii ’70 fotografiați de Dan Vartanian vs 2021”, organizată de Asociația „Bucureștiul meu drag”.

Bazându-se pe conceptul „then and now”, expoziția aduce în fața publicului fotografiile realizate de Dan Vartanian în Bucureștiul anilor ‘70 și pe cele refăcute în zilele noastre de 30 de fotografi.

Dan Vartanian este un fotograf care a imortalizat șantierele de construcții și clădirile de patrimoniu ale Capitalei, pe un aparat pe film, până în 1989.

„Pe fondul unei pasiuni pentru arhitectură (am intenționat chiar să urmez această facultate, dar în ultimul an de liceu am renunțat, conștient fiind că nu voi reuși să trec de proba de desen artistic) am început să mă plimb prin București cu aparatul de fotografiat, atras atât de șantierele de constructii, cât și de clădirile vechi de patrimoniu. Activitate pe care am continuat-o multă vreme după aceea, în perioada facultății, dar și după aceea, până în 1989.

Din întâmplare, sau poate cu o oarecare doză de noroc, nu am avut niciodată de a face cu miliția, așa cum s-a întâmplat în acea perioadă cu mulți din cei care fotografiau, în special în perioada de după cutremurul din ’77 și mai ales în zona Casei poporului și pe bulevardul Victoria Socialismului.”, a povestit Dan Vartanian într-un interviu pentru Asociația „Bucureștiul meu drag”, pe care îl puteți citi integral aici.

Vernisajul expoziţiei va avea loc pe 16 septembrie 2021, de la 18:30, la Palatul Suțu – Muzeul Municipiului București.

Fotografiile Bucureștiului zilelor noastre au fost realizate de Alexandru Iordan, Anda Stăncescu, Andrei Bîrsan, Andrei Pîslaru, Andreia Bîrsan, Antonio Gherdan, Adelina Miron, Camelia Stan, Cristian Malide, Dan Moruzan, Denise Fătulescu, Eli Driu, Eliza Breajen, Florian Marin, Gabriel Cristea, Gabriela Mihăilă, Ioan Herișanu, Liviu Lazăr, Lucia Spirea, Luciana Gingărașu, Mădălina Macovei, Marius Zota, Mihaela Bîrsan, Mihai Petre, Nick Costandache, Paulina Șelaru, Radu Iacob, Răzvan Pasol și Sabin Prodan, Sorin Panait.

Fotografiile din București realizate de Dan Vartanian pot fi văzute și online, în această galerie digitală.

The post Expoziție de fotografie care arată Bucureștiul în anii 70 vs 2021 appeared first on Cultura la dubă.

Pe când în țara noastră era o lună ianuarie călduroasă, cu temperaturi de 17 grade celsius, fotograful Adrian Scutariu și fratele său, Cristian Scutariu, jurnalist, au plecat în Siberia, la -50 de grade celsius.

Au vrut să aibă parte de o experiență inedită și au avut-o. Adrian s-a întors din călătorie cu peste 2000 de fotografii, iar 34 dintre ele vor fi arătate publicului, în expoziția “Siberia, la extrem”, care va avea loc la București, sâmbătă, 19 septembrie 2020.

Într-un interviu pentru Cultura la dubă, Adrian Scutariu a povestit cum a fost în călătoria sa, ce a surprins în fotografiile sale, dar și cum poți trăi din fotografie, în România.

Adrian, de ce ai plecat în Siberia?

Am plecat pentru că m-a întrebat fratele meu: vrei să mergi în cel mai friguros oraș de pe glob? Și eu am zis da, hai! Am zis să plec cu fratele meu și să traversăm Rusia.

Cum ați ajuns acolo?

Am zburat din București la Moscova și din Moscova am luat trenul, care a mers 4 zile până la prima oprire, lângă Lacul Baikal.

Am mers 4 zile cu trenul, într-un vagon deschis, cu 48 de paturi, toată lumea stătea claie peste grămadă. Era un mix de mirosuri foarte interesant în tren. Apoi, vezi Rusia din tren, peisaje speciale, se oprește în multe gări.

“Când mă gândeam că mă duc la – 50 de grade, ziceam: ah o să fie frigul mai puternic, dar nu e așa. E ca și cum te bate cineva în continuu cu parul pe spate. Te doare tot corpul, parcă te apasă în pământ.”

Adrian Scutariu, fotograf

În expoziție ai și fotografii cu momente surprinse în tren?

Da, e un mix. Sunt poze din tren, de la Lacul Baikal, din orașele Irkutsk și Yakutsk, mai puțin Moscova. Din Moscova n-am pus nicio poză.

De ce?

Fiindcă am stat prea puțin acolo, am făcut niște clișee, nu mi-a plăcut nimic.

Cât de ofertant a fost pentru tine, ca fotograf, ce ai văzut în Siberia?

Totul era ofertant, totul era nou și făceam poze în continuu, de dimineață până seara. Pentru expoziție am început să fac selecția din 2000 de poze, din care am tăiat până la 140, apoi la 70, ajutat de o prietenă, apoi la 34.

Ce te-a surprins cel mai tare în această călătorie?

Cred că am înțeles pentru prima oară ce înseamnă șoc cultural. După ce am plecat din Moscova, nimic nu semăna cu ceea ce știam, nimeni nu vorbea engleză, nu aveam semnal tot timpul să folosesc Google Translate. La un moment dat am renunțat, am început să vorbesc română.

Erau niște bătrâne în tren, jucau cărți, eu vorbeam în română, ele în rusă, râdeam, parcă ne înțelegeam mai bine decât să încerc cu engleza.

“E o altă variantă de lume, nu neapărat mai bună, ci diferită. Acum îmi doresc să mai călătoresc în est, mi se pare că se simte mai uman totul. Vestul nu mai e uman, așa simt eu, ca fotograf.”

Cum ai rezistat la frig?

Mă îmbrăcam foarte gros, aveam un first layer, niște pantaloni groși de iarnă, polar, geacă de -30 și ceva de grade, ghete de – 30 și ceva de grade, în mănuși și în bocanci aveam încălzitoare, niște chestii care ardeau și îți încălzeau mâinile, cagulă, căciulă, glugă. Cu toate astea puteam să stau cam o oră afară.

Și ce făceați acolo?

Ne plimbam prin oraș, dar nu puteam să stăm mult afară, nici nu rezistau camerele să fac poze. O cameră nu rezista mai mult de o oră, se închidea, se ducea bateria. Apoi, mâncam 6 mese pe zi, atât de obositor e frigul.

Când mă gândeam că mă duc la – 50 de grade, ziceam – ah o să fie frigul mai puternic, dar nu e așa. E ca și cum te bate cineva în continuu cu parul pe spate. Te doare tot corpul, parcă te apasă în pământ.

Plus că e umiditatea foarte scăzută, aerul foarte uscat, nu poți să respiri, îngheți instant și e foarte obositor. Îmi era foame și dormeam peste 12 ore pe zi.

În plus, ziua durează puțin, 4-5 ore. Dar asta era mișto, pentru că aveam tot timpul lumina golden, ca și cum soarele ar apune în permanență.

Mă trezeam dimineața, înainte să răsară soarele, să fac poze, făceam poze o oră, apoi poate intram undeva să beau ceva cald, mă întorceam acasă, mâncam de 3 ori. Ori dormeam, ori prelucram poze. Apoi repetam chestia asta.

Ai urmărit ceva anume sau fotografiai ce te atrăgea pe moment?

Pentru că mă simțeam un pic izolat, vedeam izolarea și în oameni, am încercat să fotografiez asta. Și asta o să se vadă și în expoziție, în portrete și în unele scene de stradă.

E ciudat, că mergi pe stradă și vezi doar ochii oamenilor. Nu ai niciun fel de conexiune, de body language. Și am încercat să surprind asta, distanța dintre oameni, izolarea, dar și cum arată orașul, fiindcă era lumina aceea specială.

Ca om, cum te-a marcat experiența asta?

Mi-am dat seama că ce avem aici nu este totul și că sunt oameni care trăiesc într-un complet alt mod și nu au nicio problemă – fără Google, fără Iphone, fără lucrat în corporație.

Și ți se pare că ce au ei acolo este mai degrabă mai aproape de normalitate decât ce avem noi?

Acum depinde ce înseamnă normal, dar cred că e mai simplu, mai natural. Cred că te și întărește un astfel de loc. E interesat, copiii acolo nu au voie să iasă pe stradă cât durează iarna, 6 luni pe an, când scade temperatura sub 18 grade parcă.

E o altă variantă de lume, nu neapărat mai bună, ci diferită. Și am văzut că se poate și altfel.

Acum îmi doresc să mai călătoresc în est, mi se pare că se simte mai uman totul. Vestul nu mai e uman, așa simt eu, ca fotograf.

Din punct de vedere administrativ, cum a fost pentru tine să organizezi o expoziție?

Vai de capul meu! Am tot respectul pentru cei care organizează evenimente. E horror. Cu spațiul a fost ok, în rest totul a fost făcut din buget propriu.

Ai încercat să găsești finanțare?

Da, am primit ceva de la o companie când am plecat, dar după…nimic. Am încercat să rezolv cu printurile, dar nu au vrut.

Mi-ar plăcea să existe un fel de curatori care să arunce un ochi și să vadă ce lucrează lumea, că e plin de fotografi foarte buni.

Și după expoziție, care ar fi următorii pași pentru tine, ce ai putea să câștigi din asta?

Din printuri vândute aș putea să câștig sau dacă voi scoate un album, o carte. La expoziție lumea va avea opțiunea să cumpere printuri.

Pe tine te deranjează că sunt mulți care se numesc fotografi în România? Unii fotografi sunt deranjați de asta.

Nu, e super bine. Ce, suntem copii? E foarte bine că sunt mulți fotografi, să crească industria.

Sau că sunt unii care scad prețurile pe piață?

Nu, calitatea se filtrează în timp, rămân fotografii buni. Oricum, dacă prețul mic al altuia îți afectează ție activitatea, înseamnă că tu ai niște probleme în alte părți.

Și tu reușești să te întreții doar din fotografie?

Da. Din evenimente și joburi corporate.

Tu ai făcut vreo școală de fotografie?

Nu, nu am făcut nicio școală.

Și de cât timp reușești să te întreții doar din fotografie?

Din facultate. Adică de vreo 10 ani.

Faci poze și la nunți și botezuri?

Da. Renunțasem, dar a venit criza, covidul și…trebuie să te adaptezi.

Și ai vreo jenă că faci asta?

La un moment dat aveam, dar cred că gândeam ca un copil, eram imatur. Nu, nu am nicio problemă. Te duci, te simți bine și faci bani.

The post Adrian Scutariu, fotograful român care a mers în Siberia și a redescoperit frumusețea lumii appeared first on Cultura la dubă.