Robert Wilson, regizorul american care a marcat istoria teatrului și a operei, a decedat azi, la vârsta de 83 de ani.

Wilson este considerat unul dintre cei mai importanți artiști de teatru, creator al unor spectacole experiementale devenite ulterior repere, un regizor care a integrat o varietate de medii artistice și a revoluționat scenografia și modul de utilizare a luminii pe scenă.

Iubitorii de teatru din România au avut șansa să vadă spectacolul Rinocerii de Eugene Ionesco, montat de Robert Wilson la Teatrul Național Marin Sorescu din Craiova, începând cu 2014 – moment de referință în istoria recentă a teatrului românesc.

„Robert Wilson este o figură impunătoare în lumea teatrului experimental și un explorator al utilizării timpului și spațiului pe scenă.” — The New York Times

Născut în Texas în 1941, Wilson a fost unul dintre cei mai importanți creatori în artele spectacolului. Producțiile sale au integrat în mod neconvențional diferite forme de artă, de la text, muzică, dans, sculptură, toate sub o așezare cu totul specială a luminilor. A participat la cele mai importante festivaluri de teatru din lume și a fost premiat de președinții marilor puteri occidentale.

Wilson a fondat la mijlocul anilor ’60 compania „The Byrd Hoffman School of Byrds” în New York, cu care a dezvoltat primele sale lucrări emblematice, inclusiv Deafman Glance (1970) și A Letter for Queen Victoria (1974–1975). Împreună cu Philip Glass a scris opera revoluționară Einstein on the Beach (1976).

Colaboratorii artistici ai lui Wilson includ numeroși scriitori și muzicieni precum Heiner Müller, Tom Waits, Susan Sontag, Laurie Anderson, William Burroughs, Lou Reed, Jessye Norman și Anna Calvi. De asemenea, a lăsat o amprentă puternică asupra unor capodopere precum Ultima bandă a lui Krapp de Beckett, Opera de trei parale de Brecht/Weill, Pelléas și Mélisande de Debussy, Faust de Goethe, Odiseea lui Homer, Fabulele lui Jean de la Fontaine, Madama Butterfly de Puccini, La Traviata de Verdi și mai multe lucrări ale lui Shakespeare.

Desenele, picturile și sculpturile lui Wilson au fost prezentate în întreaga lume în sute de expoziții solo și colective, iar lucrările sale se regăsesc în colecții private și muzee din întreaga lume.

Teatrul Național din Craiova a transmis în această seară un mesaj de condoleanțe:

“Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova își exprimă profunda tristețe la vestea dispariției marelui regizor Robert Wilson — o figură esențială a teatrului mondial, un artist care a rescris limbajul scenic al timpurilor noastre.

În 2014, Wilson a ales Craiova pentru a monta singurul său spectacol produs în România: “Rinocerii” de Eugène Ionesco, dramaturgul francez de origine română pe care, tânăr, l-a cunoscut la Paris.

Pe scena sălii “Amza Pellea”, estetica lui hipnotică, arhitectura luminii și ritmul poeziei tăcute au creat o experiență care a rămas adânc în memoria noastră afectivă. „Mi-a plăcut foarte mult să lucrez la Craiova cu actorii minunați și echipa incredibilă de tehnicieni. Abia aștept să mă reîntorc!”.

Cu acel prilej, Robert Wilson a devenit Doctor Honoris Causa al Universității din Craiova. Anterior, la Teatrul Național „Marin Sorescu” i s-au jucat două spectacole, în cadrul Festivalului Internațional „Shakespeare” de la Craiova: „Femeia mării”, de H. Ibsen, în 2008, respective „Sonetele lui Shakespeare”, prezentat de „Berliner Ensemble” (Berlin), în 2012.

În anul 2010, Wilson a susținut la teatrul craiovean conferința „Have I been here before?”, cu ocazia prezentării filmului spectacolului său „Hamlet – Un monolog”, realizat la Alley Theatre în 1995, în regia şi interpretarea sa.

Actorii și personalul tehnic din teatrul nostru îi aduc un omagiu celui care a sculptat în lumină spectacolele sale revoluționare și în același timp inefabile.

Drum lin, Bob Wilson! Scena noastră îți va păstra lumina.”

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Legendarul regizor Robert Wilson a murit la vârsta de 83 de ani appeared first on Cultura la dubă.

Editura Nemira a lansat aseară integrala pieselor de teatru scrise de dramaturgul româno-francez Eugène Ionesco. Evenimentul a avut loc la Institutul Francez din București și s-a bucurat de prezența fiicei autorului – Marie-France Ionesco și de cea a actorilor Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc.

Integrala a fost publicată în două volume, în traducerea lui Vlad Russo și a lui Vlad Zografi, în colecția Yorick – singura colecție din țară dedicată exclusiv artelor spectacolului.

Vorbind despre opera tatălui său, Marie France Ionesco a povestit: „Eugène Ionesco se înscrisese la Sorbona, la o teză de doctorat cu tema păcatului și a morții în poezia franceză, de la Baudelaire încoace. Teza nu a fost terminată niciodată, în locul ei s-au născut piese de teatru.”

Într-o declarație pentru Cultura la dubă, Marie-France Ionesco l-a descris pe scurt, pe tatăl său: “Îmi este dificil să vorbesc despre el ca tată. În orice caz, îi mulțumesc cerului pentru că l-am avut ca tată. A fost un om care a păstrat în el spiritul copilăriei, m-a îndrumat către primele mele lecturi, am trecut prin toate pasiunile lui, cu el am fost într-o permanentă descoperire. A fost un ghid extraordinar.”

Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț, protagoniștii spectacolului Regele Moare, regizat de Andreea și Andrei Grosu la Teatrul Național București, au vorbit la rândul lor despre șansa de a interpreta personajele lui Ionesco la finalul carierei lor.

“Regizorii m-au dorit pe mine în acest rol. Evident că am acceptat pentru că era vorba de Eugen Ionescu, un autor aplaudat pe o mare suprafață din globul pământesc, niciun alt autor român nu a reușit să facă o asemenea performanță. Mie nici acum nu îmi este foarte clar ce înseamnă teatru absurd. Sunt absurd în momentul în care spun chestia asta.

Dar am primit rolul și mi-a plăcut. Am privit personajul ca pe un om care îmbătrânește, știu din experință asta, și care încă ar mai vrea să trăiască. Dar dorința lui este scurt oprită pentru că i se spune: vei muri.

Mie îmi place la această piesă omagiul care i se aduce omului, în general. Pentru mine, Regele a fost un om și l-am jucat ca pe un om. Aș vrea să țină acest spectacol la fel ca cele care se joacă la Paris de zeci de ani. Dar probabil va trebui schimbată distribuția.”, a povestit Victor Rebengiuc.

Printre invitații prezenți în public s-au aflat regizorul Silviu Purcărete, scenograful Dragoș Buhagiar – președintele UNITER și compozitorul Vasile Șirli.

Simbol al culturilor franceze și române deopotrivă, Eugène Ionesco a influenţat fundamental cultura europeană, rămânând în memoria colectivă, alături de William Shakespeare, A.P. Cehov sau Samuel Beckett, drept unul dintre cei mai mari dramaturgi din istoria lumii.

Eugène Ionesco s-a născut pe 26 noiembrie 1909, în Slatina. Când avea doi ani, părinții lui au părăsit România și s-a stabilit la Paris, unde trăia familia maternă.

Întors în România după 1922, a învățat limba română și s-a înscris la Liceul Sf. Sava, unde, peste câțiva ani, a devenit profesor de limba franceză. A debutat ca poet în anul 1928, în revista Bilete de papagal a lui Tudor Arghezi. În 1934, a publicat primul său volum de eseuri critice, Nu!, care, prin stilul acid și ireverențios, a devenit una dintre cele mai controversate publicații ale vremii.

În 1950, a debutat ca dramaturg, cu piesa Cântăreața cheală, montată la Théâtre des Noctambules, în regia lui Nicolas Bataille, căreia i-au urmat Lecția, Scaunele și alte piese care l-au transformat într-unul dintre cei mai mari dramaturgi francezi.

Dacă vrei să susții Cultura la dubă și jurnalismul cultural independent, poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI sau poți face o donație pe Patreon AICI.

Cultura la dubă nu accesează fonduri publice și nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.

The post Marie-France Ionesco, fiica lui Eugène Ionesco: “Tata respingea denumirea de teatru absurd.” appeared first on Cultura la dubă.

“Sunt mai deștept decât dracul pentru că-l voi putea păcăli pe Dumnezeu, pocăindu-mă.” – Jurnal, 1934

“Îmi face plăcere să văd români, fiindcă am fost atâta timp ne-român. Și am ne-iubit atâta timp România, că acuma mă simt din nou frate cu ei.” – Eugene Ionesco, 1990

“Am scris o piesă de teatru care se intitula Cântăreața cheală, doar ca să-mi fac prietenii să râdă”

“Lumea este în același timp oribilă, superbă și divină.”

Eugene Ionesco

Eugene Ionesco a marcat literatura modernă prin textele sale dramaturgice, precum Regele moare, Cântăreața Cheală, Rinocerii, Scaunele sau Lecția. Practic, numele său se confundă în întreaga lume cu teatrul absurd, iar textele sale sunt jucate în teatre din toate colțurile lumii.

“Ionesco are meritul de a merge contra curentului, de a sfida opiniile curente, când ar fi putut să-și consolideze poziția literară flatându-i pe tineri, așa cum au făcut Sartre și atâția alții.” – Emil Cioran, 1976

A plecat la Paris, ca bursier al statului francez, în 1938, acolo unde a îndeplinit și funcția de atașat cultural al României.

Succesul său ca dramaturg devine vizibil după cel de-al doilea Război Mondial. La Paris se joacă în 1950 prima reprezentație a piesei Cântăreața cheală, în regia lui Nicolas Bataille, la propunerea Monicăi Lovinescu.

În 1970 devine primul scriitor de origine română acceptat ca membru al Academiei Franceze.

Urmează, însă, o perioadă lungă, de câțiva ani, în care se confruntă cu o puternică depresie, unul dintre motivele nefericirii sale fiind impresia că textele sale nu mai sunt jucate la fel de des, iar el nu mai este astfel un scriitor important.

L-a legat o prietenie specială de Emil Cioran și Mircea Eliade, cei trei apărând într-o fotografie celebră din Paris, în anul 1977.

“Mircea e plin de elanuri și mai tânăr ca niciodată. Nu același lucru se poate spune despre Eugen și despre mine, amândoi obosiți, excedați, disperați.”

Emil Cioran, 1978, Paris

“Eugen, în fond, e foarte nefericit, veșnic pândit de crize depresive, de accese insuportabile de apatie.” – Emil Cioral, 1979, Dieppe

“Mi-a telefonat Ionescu (o face zilnic) să mă întrebe ce mai fac: “Nu știu ce mai caut pe lumea asta”, i-am răspuns. “Nici eu.”, a fost replica lui” – Emil Cioran, 1985, Paris

Eugene Ionesco a trăit cu frica de moarte, probabil ceea ce l-a făcut să privească, spre sfârșitul vieții, înspre divinitate.

A avut trei cetățenii: franceză, română și germană, dar cel mai mult s-a identificat cu cultura franceză. A murit la Paris, la vârsta de 84 de ani și este înmormântat la Cimitirul Montparnasse.

Fiica sa, Marie-France Ionesco, în vârstă de 75 de ani, este moștenitoarea drepturilor de autor pentru textele tatălui său și cea care trebuie să își dea acordul pentru ca acestea să fie puse în scenă de un teatru.

Recent, Marie France Ionesco declara că tatăl său nu s-a simțit niciodată apropiat de România. Ea a fost și prietenă bună cu regizorul Lucian Pintilie, alături de care a stat până în ultimele sale clipe de viață.

“Lucian Pintilie era foarte legat de țara lui. Spre deosebire de tatăl meu – care nu era deloc legat de România. Ce leagă, cred, un om de o țară e copilăria. Mai ales pentru artiști, locul unde s-a format limba, … pentru Lucian asta era limba română, dar pentru tatăl meu nu. El s-a născut în România, e adevărat, dar avea 2 ani când a venit în Franța. Apoi, din motive complicate, s-a întors în România când avea 13 ani, dar nu s-a adaptat deloc. Nu știa limba, era un străin . A și scris undeva ”Așteptam doar o ocazie ca să plec cât mai repede” și chiar așa s-a întâmplat.

Ei (părinții) în casă vorbeau în românește mai mult atunci când nu voiau ca eu să înțeleg… Dar am învățat românește din discuțiile cu prieteni, cu Mircea Eliade. Cu Cioran nu vorbeau românește niciodată, doar în franceză.

La un moment dat tata, care fusese profesor, mi-a spus ”Alors tu vas l’apprendre correctement”. Și așa m-am dus la Sorbona, am învățat gramatică… dar cu prietenii am învățat; Sergiu Celibidache de exemplu , ne duceam la ei în vacanță, acolo am învățat să înot și să vorbesc românește…

Marie-France Ionesco, fiica lui Eugene Ionesco
Interviu pentru RFI România, octombrie 2018

The post 111 ani de la nașterea lui Eugene Ionesco sau cum un avangardist îl păcălește pe Dumnezeu appeared first on Cultura la dubă.