Stema Partidului Comunist Român, cu celebrele însemne secera și ciocanul, și stema Republicii Socialiste România, sunt expuse la etajul 1 al Operei Naționale București, chiar lângă intrarea în biroul directorului adjunct. Alături de acestea, pe același etaj și în foaier sunt expuse costume din istoria operei.

Însemnele comuniste, de mari dimensiuni, sunt arătate publicului fără un context explicativ care să vorbească despre abuzurile regimului comunist, considerat prin lege un regim “ilegitim și criminal”. Ele se află într-un spațiu public, frecventat de spectatorii prezenți la evenimentele ONB.

Sunt însoțite doar de două etichete printate pe hârtie, pe care scrie: “Stema Partidului Comunist Român valabilă din anul 1965, când Partidul Muncitoresc Român a fost transformat în Partidul Comunist Român. A fost amplasată în foaier, deasupra intrării principale în sală până în anul 1990” și “Stema Republicii Socialiste România valabilă din anul 1965, când Republica Populară Română a devenit Republica Socialistă România. A fost amplasată deasupra scenei până în anul 1990.”

Într-un răspuns oferit pentru Cultura la dubă, directorul Operei Naționale București, Daniel Jinga, susține că:

“Opera Națională București găzduiește în această perioadă, în foaierul principal, o expoziție muzeală dedicată patrimoniului și istoriei instituției — de la începuturile sale și până în prezent. Printre exponate se regăsesc și elemente decorative și embleme utilizate de-a lungul timpului, inclusiv din perioada comunistă a Teatrului Național de Operă și Balet. Acestea sunt prezentate exclusiv din rațiuni istorice și documentare, fără nicio intenție de evocare sau promovare a unei ideologii.

Opera Națională București își reafirmă misiunea de promovare a libertății de expresie, a valorilor europene și a diversității culturale prin proiecte educative și artistice.”

Pe de altă parte, directorul  Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Comunist, prof. dr. Daniel Șandru, susține că astfel de simboluri trebuie însoțite de texte care să explice publicului că ele aparțin sistemului totalitar și criminal. Altfel, ele pot fi interpretate greșit.

“În România nu există încă un cadru legislativ care să interzică simbolurile totalitarismului comunist, între care s-ar înscrie, evident, și stema RSR sau cea a PCR. În măsura în care acestea sunt expuse în spațiul public, însă, cred că devine o obligație morală, prin raportare la victimele acestui regim calificat oficial de la cel mai înalt nivel al statului român, încă din decembrie 2006, drept “ilegitim și criminal”, ca ele să fie însoțite de un text explicativ care să specifice faptul că reprezintă elemente simbolice ale discursului totalitar.

În cazul acesta cele două simboluri țin, desigur, de istoria funcționării Operei în perioada respectivă, însă consider că pot fi mult mai bine contextualizate, chiar în scop educativ. Subliniez, de asemenea, că în acest caz nu aș califica existența vreunei intenții nostalgico-totalitare, dar cred că e nevoie să fim atenți la nuanțe, mai cu seamă într-un context în care instrumentalizarea politică a acestei nostalgii a devenit, din păcate, o realitate.”, a declarat prof. dr. Daniel Șandru pentru Cultura la dubă.

Dragoș Neamu, expert muzeal și organizatorul Nopții Muzeelor în România, spune, de asemenea, că simbolurile regimurilor totalitare “se expun doar în cadrul unor expoziții tematice sau în muzee dedicate care se ocupă cu studiul, interpretarea și expunerea regimurilor totalitare. În orice altfel de context de expunere, aceste simboluri transmit mesaje confuze, cu sensuri multiple, nu mereu cele corecte, în care receptorul este ușor de manipulat fără o educație și o cunoaștere serioasă a istoriei.”

Acesta completează:

“Aici avem de-a face cu două simboluri binecunoscute ale regimului comunist, dominante prin dimensiuni, care izbesc privirea și sabotează orice interes natural de a mai citi acele texte minuscule care să explice intenția “curatorului”.

În mod normal, când ai de-a face cu asemenea simboluri sensibile, trebuie să le expui integrându-le într-un context istoric și scenografic suficient de puternic pentru a limpezi intențiile și pentru a spune povestea corectă față de ce reprezintă ele. așa cum sunt expuse aceste două simboluri se creează un precedent extrem de periculos.”

L-am întrebat și pe Dan Perjovschi, unul dintre cei mai relevanți artiști români contemporani, invitat să expună în cele mai mari muzee ale lumii, ce crede despre felul în care sunt expuse cele două obiecte la Opera Națională București.

“Este o lipsă de profesionalism și de asumare critică a istorie. Și se mai miră lumea de procentele lui Simion. Nu trebuie nici idei crețe și titluri tâmpite precum “Muzeul ororilor comuniste”, dar nici să tratezi istoria en passant. Trebuie asumat si spus pe limba omenească ce înseamnă aceste simboluri.

Daca stema României Socialiste o mai înțeleg, stema PCR nu. Dacă punea cineva zvastica, săreau de cur toți antifascistii. Daca pui simbolul dictaturii de stânga nu sare nimeni.

Iar acum să analizăm stema socialistă. E un rezumat Fake news sau Alternative Truth. Soarele prea mare înseamnă secetă și încălzire globală, sonda aia însemna poluare, iar brazii se tăiau aiurea și se exportau ieftin și în patria oamenilor muncii.”, declară Dan Perjovschi pentru Cultura la dubă.

Potrivit ONB, exponatele ar urma să fie vizibile până la sfârșitul lunii noiembrie.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Stema PCR și stema Republicii Socialiste România, expuse la Opera Națională București appeared first on Cultura la dubă.

Chiar și așa, știrea redeschiderii muzeelor s-a răspândit fără clarificări. Ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, a declarat ulterior că se vor redeschide doar muzeele care pot acorda bani din buget pentru achiziționarea de dezinfectanți și materiale necesare pentru protejarea publicului. Altfel, Ministerul Culturii nu va aloca bani special pentru asta. Așa că muzeele mai sărace vor rămâne închise și, din lipsa plătitorilor de bilete, vor sărăci și mai mult.

Dragoș Neamu este organizatorul Nopții Muzeelor în România, directorul de proiecte culturale și relații internaționale al Rețelei Naționale a Muzeelor și membru al Rețelei Europene a Muzeelor. Am stat de vorbă cu el pentru a înțelege mai bine care sunt cauzele percepției negative pe care românii o au asupra muzeelor, de ce multe dintre ele refuză schimbarea și la ce să ne așteptăm după 15 mai.

Dragoș, din ce cauză crezi că au apărut toate glumele legate de deschiderea muzeeelor, începând cu 15 mai? Mă refer la acest val de ironie care arată că oamenii oricum nu mergeau la muzee.

Da, e adevărat. Glumele cred că au apărut din conștiința colectivă, în sensul în care există o percepție nu tocmai pozitivă asupra muzeelor. Dacă ne uităm pe indicele de vizitare, el este foarte scăzut, raportat la țările din Europa. Dar raportat la barometrul de consum cultural este încă cel mai ridicat, legat de preferințele publicului cu privire la instituțiile de cultură din România.

Dar sunt atâtea probleme pe care le avem, care de multe ori ne fac neatractivi în rândul oamenilor și de aici toate glumele și anticipările că nu vor fi așa de vizitate muzeele, încât s-o lăsăm mai ușor cu restricțiile și cu stresul ăsta pentru că nu prea vor fi așa de aplicabile.

Totuși, eu sunt convins că unele muzee vor fi foarte vizitate.

“În prima săptămână probabil va fi o cerere foarte mare, după care s-ar putea să întervină dezinteresul sau nevoia de alte oportunități.”

Dragoș Neamu, Rețeaua Națională a Muzeelor

Cum ar fi?

În primul rând, le-aș lua pe cele care sunt pe primele 3 locuri în ierarhia oficială: Muzeul Astra, Castelul Bran și Antipa. Ele cu siguranță va trebui să se pregătească sufletește.

Acum se preconizează că oamenii, după atâta izolare, au chef să consume cultură și chiar și dintre cei care nu o fac în mod normal.

Am văzut că la începutul izolării, toată lumea se bucura că există muzee virtuale. Crezi că s-a schimbat atitudinea în perioada asta și oamenii și-au dat seama ce aveau și ce au pierdut?

Nu știu, nu cred neapărat. Mă bazez pe o analiză făcută pe această perioadă de izolare, asupra indicelui de consum cultural online. În dreptul muzeelor s-a observat că după vreo 4 zile, la începutul izolării, în care lumea a accesat nebun tot ce înseamnă muzee, tururi virtuale, povești despre artefacte, după 4 zile această curbă de interes s-a prăbușit.

Deci dacă mă raportez la acest lucru, poate că în realitate, în oglindă, se va întâmpla la fel. Primele 4-7 zile, prima săptămână probabil va fi o cerere foarte mare, după care s-ar putea să întervină dezinteresul sau nevoia de alte oportunități.

A fost tot timpul o dilemă, o întrebare: de ce la Noaptea Muzeelor sunt zeci de mii de oameni care stau la cozi ca să intre la muzee și în restul timpului nu sunt? Doar pentru că este gratuit sau datorită sentimentului de socializare?

Din sondajele pe care le-am făcut ideea că oamenii merg pentru gratuitate a ieșit undeva pe locul 4 în clasamentul nostru. Pe primul loc a ieșit interesul și plăcerea de a vizita muzee în grup, ca oportunitate de socializare faină, fină, elegantă, pe care nu o ai în mod normal. Iar pe locul 2 – programul.

Oamenii ar avea posibilitatea să meargă la muzeu în timpul săptămânii după programul de la birou, care coincide cu momentul închiderii muzeelor.

Care crezi că este principalul motiv pentru care managerii de muzee nu ies din programul obișnuit și nu fac evenimente speciale ca să atragă publicul? Cei mai mulți dintre ei…sunt, totuși, unii care o fac.

Unii fac, într-adevăr, și maximum de interes și creativitate se dă cu ocazia Nopții Muzeelor, tocmai pentru că e un eveniment special. Dar de ce nu fac în mod normal? Pentru că, de cele mai multe ori, bugetele muzeelor sunt bugete de subzistență. 90% dintre muzee trăiesc pe un buget care asigură salariile angajaților în condiții excepționale. Nu mai sunt bani de inovații.

Dar îți dau un exemplu. Când tu ai fost manager interimar la MNAR, ați avut un eveniment cu curtea Palatului Regal deschisă. A costat mai mult?

Nu a costat mai mult. Urma să spun și partea a doua, că mai ține și de viziune, de disponibilitatea managerilor de a găsi soluții ingenioase și creative pe resurse limitate. Mai ține, în cazul meu, și de pofta aceea a unei experiențe profesionale noi în care mă aflam, nu eram rutinat de absolut nimic.

La urma urmei, este o poveste între managementul clasic și managementul vizionar, antreprenorial, pe care unii îl au, alții nu.

“Oamenii din domeniu acceptă aceste ilegalități pentru că nu sunt obișnuiți să-și ceară drepturile.”

Cât de mult crezi că este afectată starea muzeelor din România de legea privind managementul instituțiilor publice de cultură?

Este afectată într-un mod decisiv, structural.

Și mai e și acel obicei de a ține manageri interimari pentru câțiva ani.

Sigur, nu e numai asta, acela e un obicei ilegal, să ne înțelegem. Nu este un obicei pe care un anumit vid legislativ îl permite, nu. Aici este un exemplu de ilegalitate gravă, pe care fiecare ordonator de credite și- asumă și va răspunde, dacă va fi tras la răspundere pentru asta.

Păi și de ce oamenii din domeniu acceptă aceste ilegalități?

Oamenii din domeniu acceptă aceste ilegalități pentru că nu sunt obișnuiți să-și ceară drepturile, nu sunt obișnuiți să apeleze la asociațiile profesionale care le apără interesele, nu sunt organizați în sindicate foarte puternice pentru că e o comunitate mică, legea de înființare a sindicatelor e destul de complicată. În general, nu există o voce recunoscută unitar de către comunitate, ci doar parțial. Este Rețeaua Muzeelor, mai sunt și alte asociații care fragmentează toată această inițiativă în apărarea intereselor legitime ale comunității, în semnalarea abuzurilor care există.

Dar care este miza acestor interimate numite? Că nu sunt așa mulți bani la bugetele muzeelor, pot fi ei sustrași cumva?

De multe ori, în muzee, interesele politice sunt foarte puternice pentru că muzeele devin spațiu în care sunt servite anumite mesaje privind aportul pe care l-au avut unele persoane dintr-un anumit eșalon politic. Pe de altă parte, interimatele acestea nu îți oferă foarte multe plaje de manifestare. Profiți, într-adevăr, în calitatea de manager al unor muzee mari.

Acum, să fim înțeleși. Muzeele, dacă sunt abordate managerial, așa cum sunt recomandările pentru vremurile în care trăim, pot deveni adevărate generatoare de dezvoltare economică, turistică, de regenerare urbană. Sunt unele muzee care devin marca orașului. Spui Paris, spui Luvru.

“Toate instituțiile, nu numai muzeele, iau chipul și asemănarea managerului. Muzeul Satului, dacă ai avea capacitatea să te întorci cu 30 de ani înapoi, vezi că nu există nicio diferență.”

Dacă ar fi să ne dai un exemplu pozitiv de muzeu din România, care a reuși să iasă din tipare și să atragă mai mulți vizitatori, care ar fi acela și cum a reușit?

Singurul muzeu care a reușit asta și se poate compara cu muzee din lume este Muzeul Astra din Sibiu. Este un muzeu care a făcut o trecere evidentă de la un management clasic la unul antreprenorial, în sensul în care chiar a generat idei de afaceri, pornind de la valorificarea colecției acestui muzeu.

Îți pot da un exemplu concret: oferirea de tipare de construcții dezvoltatorilor imobiliari sau proprietarilor care vor să își construiască case după metode tradiționale.

De ce nu vedem același tip de evoluție la Muzeul Satului din București?

Pentru că toate instituțiile, nu numai muzeele, iau chipul și asemănarea managerului. Muzeul Satului, dacă ai avea capacitatea să te întorci cu 30 de ani înapoi, vezi că nu există nicio diferență. Este, în continuare, un muzeu frumos, îngrijit, e ca o gospodărie țărănească foarte fistichie, cu pisici, cu căței, cu purcei, dar care nu este altceva decât o extensie a Parcului Herăstrău. Este un loc de promenadă.

Este un muzeu încremenit într-o frumusețe întreținută, de tip promenadă, nu ai nimic interactiv, nu poți să experimentezi absolut nimic, nu poți să atingi mai nimic.

Tu ai luptat mulți ani pentru soarta muzeelor din România, dar ai ales să pleci în Belgia. De ce ai făcut-o?

Am plecat în Belgia pentru că m-am gândit la viitorul copiilor mei. Dar niciodată nu m-am desprins de proiectele din România, sunt în continuare conectat, chiar dacă m-am mutat la 2000 de km, toată activitatea mea profesională se concentrează numai în jurul muzeelor, de la a le reprezenta sau a le oferi proiecte de dezvoltare, dar și din postura nouă, de om care contribuie la înființarea de muzee.

The post “Glumele despre redeschiderea muzeelor au apărut din conștiința colectivă, indicele de vizitare este foarte scăzut.” – Dragoș Neamu, Rețeaua Națională a Muzeelor appeared first on Cultura la dubă.